Documente

Protocol din 28.11.2003 privind resturile explozive de război la Convenţia asupra interzicerii sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate ca producînd efecte traumatizante excesive sau ca lovind fără discriminare

Tipul documentului: Documente
Data adoptării: 28.11.2003

ACT INTERNAŢIONAL

P R O T O C O L

privind resturile explozive de război la Convenţia asupra interzicerii

sau limitării utilizării anumitor arme clasice care pot fi considerate

ca producînd efecte traumatizante excesive

sau ca lovind fără discriminare

Geneva, 28 noiembrie 2003

(în vigoare 21.10.2008)

Tratate internaţionale nr.50, pag.234, 2016

* * *

Notă: Se aderă la Protocol prin Legea nr.54 din 13.03.2008

Notă: Vezi varianta engleză a Protocolului

Înaltele Părţi Contractante,

recunoscînd gravele probleme umanitare post-conflict cauzate de resturile explozive de război,

conştiente de necesitatea de a încheia un protocol asupra măsurilor generale de remediere post-conflict cu scopul de a reduce riscurile generate de resturile explozive de război şi a efectelor acestora,

şi dorind să aibă în vedere măsuri generale de prevenire, prin aplicarea voluntară a celor mai bune practici, specificate în Anexa Tehnică, pentru a îmbunătăţi fiabilitatea muniţiilor şi a minimiza astfel apariţia resturilor explozive de război,

au convenit următoarele:

Articolul 1

Prevederi generale şi scopul aplicării

1. În conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi a regulilor dreptului internaţional din domeniul conflictelor armate, aplicabil lor, Înaltele Părţi Contractante au convenit să se conformeze obligaţiilor specificate în acest Protocol, atît individual cît şi în cooperare cu alte Înalte Părţi Contractante, pentru a minimiza riscurile generate de resturile explozive de război şi efectele acestora în situaţiile post-conflict.

2. Prezentul Protocol se aplică în cazul resturilor explozive de război ce se găsesc în zona de uscat, incluzînd apele interne, a Înaltelor Părţi Contractante.

3. Prezentul Protocol se aplică situaţiilor rezultate din conflictele la care se face referire în Articolul 1, paragrafele 1 la 6 ale Convenţiei, aşa cum a fost amendată la 21 decembrie 2001.

4. Articolele 3, 4, 5 şi 8 ale prezentului Protocol se aplică în cazul resturilor explozive de război, altele decît cele existente, aşa cum sînt definite în Articolul 2, paragraful 5 al prezentului Protocol.

Articolul 2

Definiţii

În cadrul prezentului Protocol,

1. Muniţie explozivă înseamnă muniţii convenţionale ce conţin exploziv, excluzînd minele, minele capcană şi alte dispozitive, aşa cum acestea sînt definite în Protocolul II al acestei Convenţii, în forma amendată la 3 mai 1996.

2. Muniţie neexplodată înseamnă muniţie explozivă care a fost amorsată, căreia i-a fost montat focosul, a fost armată sau pregătită în alt mod pentru utilizare într-un conflict armat. Aceasta a fost trasă, aruncată, lansată sau proiectată şi ar fi trebuit să explodeze, dar nu a funcţionat.

3. Muniţie explozivă abandonată înseamnă muniţie explozivă care nu a fost utilizată pe timpul unui conflict armat şi care a fost lăsată în urmă (părăsită) sau aruncată (la care s-a renunţat) de către o parte la un conflict armat şi care nu mai este sub controlul părţii care a lăsat-o (părăsit-o) sau a aruncat-o. Muniţia explozivă abandonată poate sau nu să fi fost amorsată, să îi fi fost montat focosul, să fi fost armată sau altfel pregătită pentru utilizare.

4. Resturi explozive de război înseamnă muniţie neexplodată şi muniţie abandonată.

5. Resturi explozive de război existente înseamnă muniţie neexplodată şi abandonată care a existat înainte de intrarea în vigoare a prezentului Protocol pentru Înalta Parte Contractantă pe teritoriul căreia acestea există.

Articolul 3

Deminarea, înlăturarea sau distrugerea resturilor explozive de război

1. Fiecare Înaltă Parte Contractantă şi parte la un conflict armat va purta responsabilităţile prevăzute de prezentul Articol cu privire la toate resturile explozive de război ce se găsesc pe teritoriul aflat sub controlul lor. În cazurile în care un utilizator de muniţie explozivă care a devenit rest exploziv de război, nu exercită controlul asupra teritoriului, utilizatorul, după încheierea ostilităţilor, va asigura printre altele asistenţă tehnică, financiară, materială sau pe linia resurselor umane, bilateral sau printr-o a treia parte agreată de ambele părţi, incluzînd între altele sistemul Naţiunilor Unite sau alte organizaţii relevante, pentru a facilita marcarea şi deminarea, înlăturarea sau distrugerea a astfel de resturi explozive de război.

2. După încetarea ostilităţilor active şi cît de curînd posibil, fiecare Înaltă Parte Contractantă şi parte la un conflict armat va marca şi demina, înlătura sau distruge resturile explozive de război din zonele afectate aflate sub controlul său. Zonelor afectate de resturi explozive de război care sînt evaluate, în conformitate cu paragraful 3 al prezentului Articol ca generatoare de risc umanitar grav, li se va acorda un statut prioritar pentru deminare, înlăturare sau distrugere.

3. După încheierea ostilităţilor active şi cît de curînd posibil, fiecare Înaltă Parte Contractantă şi parte la un conflict armat va lua următoarele măsuri în zonele afectate aflate sub controlul lor, pentru a reduce riscurile generate de resturile explozive de război:

a. va identifica şi evalua ameninţarea generată de resturile explozive de război;

b. va evalua şi stabili priorităţile în privinţa necesităţilor şi a posibilităţilor de realizare practică a marcării şi deminării, înlăturării şi distrugerii;

c. va marca şi demina, înlătura sau distruge resturile explozive de război;

d. va lua măsuri pentru mobilizarea resurselor pentru a duce la bun sfîrşit aceste activităţi.

4. La realizarea activităţilor sus-menţionate Înaltele Părţi Contractante şi părţile la un conflict armat vor ţine cont de standardele internaţionale, incluzînd Standardele Internaţionale de Acţiune Împotriva Minelor.

5. Înaltele Părţi Contractante vor coopera, acolo unde este cazul, atît între ele cît şi cu alte state, organizaţii internaţionale şi regionale relevante şi organizaţii non-guvernamentale pentru asigurarea, printre altele, a resurselor tehnice, financiare, materiale şi umane, inclusiv, în condiţii corespunzătoare, pentru preluarea operaţiilor comune necesare pentru realizarea prevederile prezentului Articol.

Articolul 4

Înregistrarea, păstrarea şi transmiterea informaţiei

1. Înaltele Părţi Contractante şi părţile la un conflict armat vor înregistra şi vor reţine informaţia asupra utilizării sau abandonării muniţiei explozive, în cea mai mare măsură posibilă şi atît cît este practic realizabil, pentru a facilita realizarea rapidă a marcării şi deminării, a înlăturării sau distrugerii resturilor explozive de război, a educaţiei în privinţa riscului şi a furnizării informaţiei relevante părţii sub controlul căreia se află teritoriul şi populaţiei civile din acea zonă.

2. Înaltele Părţi Contractante şi părţile la un conflict armat care au utilizat sau abandonat muniţie explozivă care ar fi putut să devină resturi explozive de război, fără întîrziere după încetarea ostilităţilor active şi atît cît este realizabil practic, avînd în vedere interesele de securitate ale acestor părţi, vor face disponibile astfel de informaţii către partea sau părţile ce controlează zona afectată, bilateral sau printr-o a treia parte reciproc acceptată incluzînd între altele Naţiunile Unite sau, la cerere, către alte organizaţii relevante cu care partea care furnizează informaţiile este satisfăcută şi care preiau sau vor prelua educaţia în privinţa riscului şi marcarea şi deminarea, înlăturarea sau distrugerea resturilor explozive de război în zona afectată.

3. La înregistrarea, păstrarea şi transmiterea a astfel de informaţii, Înaltele Părţi Contractante vor avea în vedere Partea 1 a Anexei Tehnice.

Articolul 5

Alte precauţii pentru protecţia populaţiei civile, a persoanelor civile

şi a obiectivelor civile împotriva riscurilor şi efectelor

generate de resturile explozive de război

1. Înaltele Părţi Contractante şi părţile la un conflict armat vor lua toate măsurile de precauţie, pe teritoriul afectat de resturi explozive de război aflat sub controlul lor, pentru a proteja populaţia civilă, persoanele civile şi obiectivele civile de riscurile şi efectele generate de resturile explozive de război. Măsurile de precauţie posibile sînt acele măsuri de precauţie care sînt practic realizabile sau practic posibile, avînd în vedere toate circumstanţele de moment, incluzînd consideraţiile de natură umanitară şi militară. Aceste măsuri de precauţie pot include avertizări, educaţia populaţiei civile în privinţa riscului, marcarea, împrejmuirea şi monitorizarea teritoriului afectat de resturi explozive de război, aşa cum este precizat în Partea 2 a Anexei Tehnice.

Articolul 6

Prevederi pentru protecţia misiunilor şi organizaţiilor umanitare

împotriva efectelor resturilor explozive de război

1. Fiecare Înaltă Parte Contractantă şi parte la un conflict:

(a) va proteja împotriva efectelor resturilor explozive de război, în limita posibilului, misiunile şi organizaţiile umanitare care operează sau urmează să opereze, cu consimţămîntul Înaltei Părţi Contractante sau părţii la un conflict armat în zona aflată sub controlul acesteia;

(b) va furniza, la cererea unei astfel de misiuni sau organizaţii umanitare, în măsura în care este posibil, informaţie asupra locaţiei tuturor resturilor explozive de război de care are cunoştinţă pe teritoriul unde misiunea sau organizaţia internaţională solicitantă va opera sau operează.

2. Prevederile prezentului Articol nu vor prejudicia prevederile Dreptului Internaţional Umanitar în vigoare sau a altor instrumente internaţionale aplicabile sau decizii ale Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite care asigură un nivel de protecţie mai înalt.

Articolul 7

Asistenţa cu privire la resturile explozive de război existente

1. Fiecare Înaltă Parte Contractantă are dreptul de a cere şi primi asistenţă, unde este cazul, din partea altor Înalte Părţi Contractante, a statelor care nu sînt părţi şi a organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale relevante, în rezolvarea problemelor create de resturile explozive de război existente.

2. Fiecare Înaltă Parte Contractantă, în măsură să o facă, va acorda asistenţă pentru rezolvarea problemelor create de resturile explozive de război existente, în funcţie de necesităţi şi în măsura posibilităţilor. La acordarea asistenţei, Înaltele Părţi Contractante vor ţine de asemenea cont de obiectivele umanitare ale prezentului Protocol şi de standardele internaţionale incluzînd Standardele de Acţiune Împotriva Minelor.

Articolul 8

Cooperare şi asistenţă

1. Fiecare Înaltă Parte Contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistenţă pentru marcarea şi deminarea, înlăturarea şi distrugerea resturilor explozive de război şi pentru educaţia populaţiei civile şi activităţi conexe, printre altele prin sistemul Naţiunilor Unite, alte organizaţii internaţionale, regionale sau organizaţii sau instituţii naţionale relevante, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, societăţile naţionale de Cruce Roşie sau Semilună Roşie şi Federaţia Internaţională a acestora, organizaţii internaţionale sau pe baze bilaterale.

2. Fiecare Înaltă Parte Contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistenţă pentru îngrijirea, reabilitarea şi reintegrarea socio-economică a victimelor resturilor explozive de război. Astfel de asistenţă poate fi asigurată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, instituţii sau organizaţii internaţionale regionale sau naţionale, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, societăţile naţionale de Cruce Roşie sau Semilună Roşie şi Federaţia Internaţională a acestora, organizaţii internaţionale sau pe baze bilaterale.

3. Fiecare Înaltă Parte Contractantă, în măsură să o facă, va contribui la fondurile mutuale din sistemul Naţiunilor Unite, ca şi la alte fonduri mutuale relevante, pentru a facilita furnizarea de asistenţă sub egida prezentului Protocol.

4. Fiecare Înaltă Parte Contractantă va avea dreptul să participe la cel mai intens posibil schimb de echipamente, materiale şi informaţie ştiinţifică şi tehnologică altele decît tehnologia legată de armament, necesare pentru implementarea prezentului Protocol. Înaltele Părţi Contractante se angajează să faciliteze astfel de schimburi în conformitate cu legislaţia lor naţională şi să nu impună restricţii exagerate asupra furnizării echipamentelor pentru deminare şi asupra informaţiilor tehnologice cu scop umanitar legate de acestea.

5. Fiecare Înaltă Parte Contractantă se angajează să furnizeze informaţii la bazele de date relevante stabilite în sistemul Naţiunilor Unite, în special informaţii privind diversele mijloace şi tehnologii de deminare a resturilor explozive de război, liste de experţi, agenţii de experţi sau punct naţionale de contact pe problema deminării resturilor explozive de război şi, pe bază de voluntariat, informaţii tehnice asupra tipurilor relevante de muniţie explozivă.

6. Înaltele Părţi Contractante pot înainta cereri de asistenţă susţinute de informaţii relevante către Naţiunile Unite, către alte organisme corespunzătoare sau către alte state. Aceste cereri pot fi înaintate Secretarului General al Naţiunilor Unite care le va transmite către toate Înaltele Părţi Contractante şi către organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale relevante.

7. În cazul unor cereri adresate Naţiunilor Unite, Secretarul General al Naţiunilor Unite, în cadrul resurselor de care dispune, poate întreprinde măsurile necesare pentru evaluarea situaţiei şi, în cooperare cu Înalta Parte Contractantă solicitantă şi cu alte Înalte Părţi Contractante cu responsabilităţi conform celor enunţate în Articolul 3 de mai înainte, recomandă acordarea de asistenţă corespunzătoare. Secretarul General poate de asemenea să raporteze Înaltelor Părţi Contractante asupra oricărei astfel de evaluări ca şi asupra tipului şi dimensiunii asistenţei necesare, incluzînd posibilele contribuţii de la fondurile cu destinaţie specială create în cadrul Naţiunilor Unite.

Articolul 9

Măsuri preventive generale

1. Avînd în vedere diferitele situaţii şi capacităţi, fiecare Înaltă Parte Contractantă este încurajată să ia măsuri generale de prevenire orientate către minimizarea apariţiei resturilor explozive de război, incluzînd-le, dar fără a se limita la ele, pe cele la care se face referire în partea a 3-a a Anexei Tehnice.

2. Fiecare Înaltă Parte Contractantă poate, pe bază de voluntariat, să schimbe informaţii cu privire la eforturile pentru a promova şi stabili cele mai bune practici cu privire la paragraful 1 al prezentului articol.

Articolul 10

Consultări ale Înaltelor Părţi Contractante

1. Înaltele Părţi Contractante se angajează să se consulte între ele şi să coopereze în toate problemele legate de acţiunea prezentului Protocol. În acest scop, o Conferinţă a Înaltelor Părţi Contractante va fi organizată cu acordul majorităţii, dar nu mai puţin de optsprezece Înalte Părţi Contractante.

2. Activitatea conferinţelor Înaltelor Părţi Contractante va include:

a) revizuirea statutului şi a acţiunii prezentului Protocol;

b) luarea în consideraţie a aspectelor cu privire la implementarea naţională a Protocolului, incluzînd raportarea naţională sau actualizarea pe bază anuală;

c) pregătirea pentru conferinţele de revizuire.

3. Costurile Conferinţelor Înaltelor Părţi Contractante vor fi suportate de către Înaltele Părţi Contractante şi Statele care nu sunt părţi ce participă la Conferinţă, în conformitate cu scala de evaluare a Naţiunilor Unite ajustată corespunzător.

Articolul 11

Respectarea prevederilor Protocolului

1. Fiecare Înaltă Parte Contractantă va cere ca forţele armate şi agenţiile sau departamentele sale relevante să emită instrucţiuni şi proceduri de operare şi ca personalul acestora să primească o pregătire în conformitate cu prevederile relevante ale prezentului Protocol.

2. Înaltele Părţi Contractante se angajează să se consulte şi să coopereze bilateral, prin intermediul Secretarului General al Naţiunilor Unite sau prin alte proceduri internaţionale corespunzătoare, pentru a rezolva orice problemă care poate să apară cu privire la interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentului Protocol.

ANEXĂ TEHNICĂ

Această Anexă Tehnică include cele mai bune practici propuse pentru atingerea obiectivelor conţinute în Articolele 4, 5 şi 9 ale prezentului Protocol. Această Anexă va fi implementată de către Înaltele Părţi Contractante pe bază de voluntariat.

1. Înregistrarea, stocarea şi furnizarea de informaţii cu privire la muniţia

neexplodată (UXO) şi muniţia explozivă abandonată (AXO)

a) Înregistrarea informaţiei: În ceea ce priveşte muniţia explozivă care poate deveni UXO, un Stat trebuie să facă toate eforturile spre a înregistra următoarele informaţii, pe cît de precis posibil:

i. locaţia zonelor asupra cărora s-a tras cu muniţie explozivă;

ii. numărul aproximativ de muniţie explozivă utilizat în zonele de la pct.i;

iii. tipul şi natura muniţiei explozive utilizate în zonele de la pct.i;

iv. locaţia generală a UXO cunoscute şi probabile.

Acolo unde un Stat a fost obligat să abandoneze muniţie explozivă în decursul operaţiilor, se vor face toate eforturile spre a lăsa AXO într-o stare sigură şi în condiţii de securitate şi se va înregistra informaţia asupra acestor muniţii, după cum urmează:

v. locaţia AXO;

vi. cantitatea aproximativă de AXO la fiecare loc în parte;

vii. tipurile de AXO la fiecare loc specific.

b) Stocarea informaţiei: Acolo unde un stat a înregistrat informaţie în conformitate cu paragraful (a), aceasta va fi stocată într-o astfel de manieră încît să permită extragerea şi disponibilizarea ei în conformitate cu paragraful (c).

c) Disponibilizarea informaţiei: Informaţia înregistrată şi stocată de către un Stat în conformitate cu paragrafele (a) şi (b) trebuie, luînd în consideraţie interesele de securitate şi alte obligaţii ale Statelor ce o furnizează, să fie făcută disponibilă în conformitate cu următoarele prevederi:

i. Conţinut:

Asupra UXO informaţia făcută disponibilă trebuie să conţină detalii despre:

(1) locaţia generală a UXO cunoscute şi probabile;

(2) tipurile şi numărul aproximativ de muniţie explozivă utilizată în zonele asupra cărora s-a tras;

(3) metodele de identificare a muniţiei explozive, incluzînd culoarea, dimensiunea şi forma şi alte marcaje relevante;

(4) metoda pentru distrugerea sigură a muniţiei explozive.

Asupra AXO informaţia făcută disponibilă trebuie să conţină detalii despre:

(5) locaţia AXO;

(6) numărul aproximativ de AXO la fiecare loc specific;

(7) tipurile de AXO la fiecare loc specific;

(8) metoda de identificare a AXO, incluzînd culoarea, dimensiunea şi forma;

(9) informaţia asupra tipurilor şi metodelor de ambalare pentru AXO;

(10) starea de pregătire pentru utilizare;

(11) locaţia şi natura minelor capcană cunoscute a fi prezente în zona AXO;

(ii) Primitorul:

Informaţia trebuie să fie făcută disponibilă către partea sau părţile ce controlează teritoriul afectat şi către acele persoane sau instituţii cu care Statul ce o face disponibilă este de acord şi care sînt sau vor fi implicate în deminarea UXO sau AXO în zona afectată, în educarea populaţiei civile asupra riscurilor generate de UXO şi AXO.

(iii) Mecanismul:

Un Stat trebuie, acolo unde este posibil, să facă uz de acele mecanisme stabilite internaţional sau local pentru disponibilizarea informaţiei, cum ar fi UNMAS, IMSMA, şi alte agenţii expert, după cum sînt considerate corespunzătoare de statul ce face disponibilă informaţia.

(iv) Repere de timp:

Informaţia trebuie făcută disponibilă cît de repede posibil, luîndu-se în consideraţie aspecte ca operaţiile militare în curs şi operaţiile umanitare din zona afectată, disponibilitatea şi credibilitatea informaţiei cît şi aspectele relevante privind securitatea.

2. Avertizări, educaţie în privinţa riscului, marcare,

împrejmuire şi monitorizare

Termeni-cheie

(a) Avertizările constau în furnizarea punctuală a informaţiei de atenţionare către populaţia civilă, cu scopul de a minimiza riscurile cauzate de resturile explozive de război în teritoriile afectate.

(b) Educaţia populaţiei civile în privinţa riscului trebuie să se constituie în programe de educare în privinţa riscului menite a facilita schimbul de informaţii între comunităţile afectate, autorităţile guvernamentale şi organizaţiile umanitare astfel încît comunităţile afectate să fie informate asupra ameninţărilor din partea resturilor exploziv de război. Programele de educaţie în privinţa riscului sînt în general activităţi pe termen lung.

Elemente de cea mai bună practică în privinţa avertizărilor şi educaţiei în privinţa riscului

(c) Toate programele de avertizare şi educaţie în privinţa riscului trebuie, acolo unde este posibil, să ia în consideraţie standardele naţionale sau internaţionale, incluzînd Standardele de Acţiune Împotriva Minelor.

(d) Avertizările şi educaţia în privinţa riscului trebuie să fie asigurate pentru populaţia civilă afectată care include civilii care trăiesc în interiorul sau în jurul zonelor ce conţin resturi explozive de război şi pentru civilii care tranzitează aceste zone.

(e) Avertizările trebuie asigurate, cît de repede posibil, în funcţie de contextul şi informaţia avută la dispoziţie. Un program de educaţie în privinţa riscului trebuie să înlocuiască un program de avertizare în cel mai scurt timp posibil. Avertizările şi educaţia în privinţa riscului trebuie asigurate întotdeauna pentru comunităţile afectate, în cel mai scurt timp posibil.

(f) Părţile la un conflict trebuie să angajeze terţe părţi cum ar fi organizaţii internaţionale sau organizaţii non-guvernamentale atunci cînd ele nu dispun de resursele şi instruirea necesară furnizării unei educaţii eficiente în privinţa riscului.

(g) Părţile la un conflict trebuie, dacă este posibil, să asigure resurse suplimentare pentru avertizări şi educaţie în privinţa riscului. Astfel de elemente pot include: furnizarea de sprijin logistic, producerea de materiale pentru educaţie în privinţa riscului, sprijin financiar şi furnizarea de informaţie cartografică generală.

Marcarea, împrejmuirea şi monitorizarea unei zone afectate de resturi explozive de război

(h) Atunci cînd este posibil, în orice moment pe parcursul unui conflict şi după aceea, acolo unde există resturi explozive de război, părţile la un conflict, în cel mai scurt timp şi în măsura cea mai mare posibilă, trebuie să asigure ca zonele ce conţin resturi explozive de război să fie marcate, împrejmuite şi monitorizate astfel încît să asigure excluderea eficientă a civililor, în conformitate cu următoarele prevederi.

(i) În marcarea zonelor suspecte a fi periculoase trebuie utilizate semne de avertizare bazate pe metode de marcare recunoscute de comunităţile afectate. Semnele şi alte marcatoare pentru împrejmuirea zonelor periculoase trebuie, în limita posibilului, să fie vizibile, lizibile, durabile şi rezistente la efectele mediului înconjurător şi trebuie să identifice în mod clar care parte a perimetrului marcat este în interiorul zonei afectate de resturi explozive de război şi care parte este considerată ca sigură.

(j) O structură corespunzătoare trebuie să fie stabilită ca purtătoare a responsabilităţii pentru monitorizarea şi întreţinerea marcajelor temporare şi permanente, integrat cu programele naţionale şi locale de educaţie în privinţa riscului.

3. Măsuri de prevenire generale

Statele care produc sau procură muniţie explozivă trebuie, în cea mai mare măsură posibilă, şi în limita convenabilului, să facă tot posibilul să asigure că următoarele măsuri sînt implementate şi respectate pe timpul duratei de viaţă a muniţiei explozive.

(a) Managementul fabricării muniţiilor

(i) Procesul de producţie trebuie proiectat astfel încît să se asigure muniţiilor cea mai mare siguranţă în funcţionare.

(ii) Procesul de producţie trebuie a fie subiect al unor măsuri de control al calităţii certificate.

(iii) Pe timpul producţiei de muniţie explozivă, trebuie aplicate standarde de asigurare a calităţii certificate, internaţional recunoscute.

(iv) Testarea de acceptanţă trebuie să fie efectuată prin trageri de testare reale într-o anumită gamă de condiţii sau prin alte proceduri aprobate.

(v) La tranzacţiile sau transferurile de muniţie explozivă trebuie solicitate standarde de înalt nivel în ceea ce priveşte siguranţa în funcţionare.

b) Managementul muniţiilor

În scopul asigurării celui mai bun nivel posibil de siguranţă în funcţionare pe termen lung a muniţiei explozive, Statele sînt încurajate să aplice norme de cea mai bună practică şi proceduri de operare cu privire la stocarea, transportul, stocarea în teren şi manipularea acestora, în conformitate cu următoarele recomandări.

(i) Muniţia explozivă, acolo unde este necesar, trebuie să fie stocată în facilităţi sigure sau în containere corespunzătoare care protejează muniţia explozivă şi componentele sale în atmosferă controlată dacă este cazul.

(ii) Un stat trebuie să transporte muniţia explozivă, către şi din facilităţile de producţie, depozitare sau în teren de o manieră în care să minimizeze afectarea acesteia.

(iii) Acolo unde este necesar, vor fi utilizate de către state containere corespunzătoare şi medii controlate atunci cînd transportă muniţie explozivă.

(iv) Riscul de explozii în depozite trebuie minimizat prin utilizarea de aranjamente corespunzătoare ale stocurilor.

(v) Statele trebuie să aplice proceduri de localizare, urmărire şi testare a muniţiei explozive care trebuie să includă informaţii asupra datei de fabricaţie a fiecărui număr, lot sau grup de fabricaţie, şi informaţii despre în ce loc şi în ce condiţii muniţia explozivă a fost stocată şi la ce factori de mediu a fost expusă.

(vi) Periodic, stocurile de muniţie explozivă trebuie să fie supuse, acolo unde este cazul, unor teste prin trageri reale pentru a se asigura că acestea funcţionează corespunzător.

(vii) Subansamblurile de muniţie explozivă trebuie, acolo unde este cazul, să fie supuse testărilor de laborator pentru a se asigura că muniţia funcţionează corespunzător.

(viii) Acolo unde este necesar, trebuie întreprinse acţiuni corespunzătoare, incluzînd ajustarea timpului de viaţă estimat al muniţiilor, ca o consecinţă a informaţiei obţinute din procedurile de analiză, urmărire şi testare pentru a menţine siguranţa în funcţionare a muniţiei explozive stocate.

c) Instruire

Instruirea corespunzătoare a întregului personal implicat în manipularea, transportul şi utilizarea muniţiei explozive este un factor important în eforturile de a asigura operarea sigură conform cu cele estimate. De aceea, Statele trebuie să adopte şi să realizeze programe de instruire corespunzătoare pentru a se asigura că personalul este instruit corect cu privire la muniţiile cu care acesta operează.

d) Transferul

Un stat care planifică să transfere muniţia explozivă către alt stat care nu a posedat anterior acel tip de muniţie explozivă, trebuie să depună toate eforturile spre a se asigura că statul primitor are capacitatea de a stoca, întreţine şi utiliza corect acea muniţie explozivă.

e) Producţia viitoare

Un stat trebuie să examineze căile şi mijloacele de a îmbunătăţi siguranţa în funcţionare a muniţiei explozive pe care intenţionează să o producă sau să o procure, cu obiectivul de a atinge cea mai mare siguranţă în funcţionare posibilă.

PROTOCOL

on Explosive Remnants of War to the Convention on Prohibitions or Restrictions

on the Use of Certain Conventional Weapons which may be deemed to be

Excessively Injurious or to have Indiscriminate Effects,

adopted in Geneva on 28 November 2003

The High Contracting Parties,

Recognising the serious post-conflict humanitarian problems caused by explosive remnants of war,

Conscious of the need to conclude a Protocol on post-conflict remedial measures of a generic nature in order to minimise the risks and effects of explosive remnants of war,

And willing to address generic preventive measures, through voluntary best practices specified in a Technical Annex for improving the reliability of munitions, and therefore minimising the occurrence of explosive remnants of war,

Have agreed as follows:

Article 1

General provision and scope of application

1. In conformity with the Charter of the United Nations and of the rules of the international law of armed conflict applicable to them, High Contracting Parties agree to comply with the obligations specified in this Protocol, both individually and in co-operation with other High Contracting Parties, to minimise the risks and effects of explosive remnants of war in post-conflict situations.

2. This Protocol shall apply to explosive remnants of war on the land territory including internal waters of High Contracting Parties.

3. This Protocol shall apply to situations resulting from conflicts referred to in Article 1, paragraphs 1 to 6, of the Convention, as amended on 21 December 2001.

4. Articles 3, 4, 5 and 8 of this Protocol apply to explosive remnants of war other than existing explosive remnants of war as defined in Article 2, paragraph 5 of this Protocol.

Article 2

Definitions

For the purpose of this Protocol,

1. Explosive ordnance means conventional munitions containing explosives, with the exception of mines, booby traps and other devices as defined in Protocol II of this Convention as amended on 3 May 1996.

2. Unexploded ordnance means explosive ordnance that has been primed, fused, armed, or otherwise prepared for use and used in an armed conflict. It may have been fired, dropped, launched or projected and should have exploded but failed to do so.

3. Abandoned explosive ordnance means explosive ordnance that has not been used during an armed conflict, that has been left behind or dumped by a party to an armed conflict, and which is no longer under control of the party that left it behind or dumped it. Abandoned explosive ordnance may or may not have been primed, fused, armed or otherwise prepared for use.

4. Explosive remnants of war means unexploded ordnance and abandoned explosive ordnance.

5. Existing explosive remnants of war means unexploded ordnance and abandoned explosive ordnance that existed prior to the entry into force of this Protocol for the High Contracting Party on whose territory it exists.

Article 3

Clearance, removal or destruction of explosive remnants of war

1. Each High Contracting Party and party to an armed conflict shall bear the responsibilities set out in this Article with respect to all explosive remnants of war in territory under its control. In cases where a user of explosive ordnance which has become explosive remnants of war, does not exercise control of the territory, the user shall, after the cessation of active hostilities, provide where feasible, inter alia technical, financial, material or human resources assistance, bilaterally or through a mutually agreed third party, including inter alia through the United Nations system or other relevant organisations, to facilitate the marking and clearance, removal or destruction of such explosive remnants of war.

2. After the cessation of active hostilities and as soon as feasible, each High Contracting Party and party to an armed conflict shall mark and clear, remove or destroy explosive remnants of war in affected territories under its control. Areas affected by explosive remnants of war which are assessed pursuant to paragraph 3 of this Article as posing a serious humanitarian risk shall be accorded priority status for clearance, removal or destruction.

3. After the cessation of active hostilities and as soon as feasible, each High Contracting Party and party to an armed conflict shall take the following measures in affected territories under its control, to reduce the risks posed by explosive remnants of war:

(a) survey and assess the threat posed by explosive remnants of war;

(b) assess and prioritise needs and practicability in terms of marking and clearance, removal or destruction;

(d) take steps to mobilise resources to carry out these activities.

4. In conducting the above activities High Contracting Parties and parties to an armed conflict shall take into account international standards, including the International Mine Action Standards.

5. High Contracting Parties shall co-operate, where appropriate, both among themselves and with other states, relevant regional and international organisations and non-governmental organisations on the provision of inter alia technical, financial, material and human resources assistance including, in appropriate circumstances, the undertaking of joint operations necessary to fulfil the provisions of this Article.

Article 4

Recording, retaining and transmission of information

1. High Contracting Parties and parties to an armed conflict shall to the maximum extent possible and as far as practicable record and retain information on the use of explosive ordnance or abandonment of explosive ordnance, to facilitate the rapid marking and clearance, removal or destruction of explosive remnants of war, risk education and the provision of relevant information to the party in control of the territory and to civilian populations in that territory.

2. High Contracting Parties and parties to an armed conflict which have used or abandoned explosive ordnance which may have become explosive remnants of war shall, without delay after the cessation of active hostilities and as far as practicable, subject to these parties′ legitimate security interests, make available such information to the party or parties in control of the affected area, bilaterally or through a mutually agreed third party including inter alia the United Nations or, upon request, to other relevant organisations which the party providing the information is satisfied are or will be undertaking risk education and the marking and clearance, removal or destruction of explosive remnants of war in the affected area.

3. In recording, retaining and transmitting such information, the High Contracting Parties should have regard to Part 1 of the Technical Annex.

Article 5

Other precautions for the protection of the civilian population,

individual civilians and civilian objects from the risks

and effects of explosive remnants of war

1. High Contracting Parties and parties to an armed conflict shall take all feasible precautions in the territory under their control affected by explosive remnants of war to protect the civilian population, individual civilians and civilian objects from the risks and effects of explosive remnants of war. Feasible precautions are those precautions which are practicable or practicably possible, taking into account all circumstances ruling at the time, including humanitarian and military considerations. These precautions may include warnings, risk education to the civilian population, marking, fencing and monitoring of territory affected by explosive remnants of war, as set out in Part 2 of the Technical Annex.

Article 6

Provisions for the protection of humanitarian missions and

organisations from the effects of explosive remnants of war

1. Each High Contracting Party and party to an armed conflict shall:

(a) Protect, as far as feasible, from the effects of explosive remnants of war, humanitarian missions and organisations that are or will be operating in the area under the control of the High Contracting Party or party to an armed conflict and with that party′s consent.

(b) Upon request by such a humanitarian mission or organisation, provide, as far as feasible, information on the location of all explosive remnants of war that it is aware of in territory where the requesting humanitarian mission or organisation will operate or is operating.

2. The provisions of this Article are without prejudice to existing International Humanitarian Law or other international instruments as applicable or decisions by the Security Council of the United Nations which provide for a higher level of protection.

Article 7

Assistance with respect to existing explosive remnants of war

1. Each High Contracting Party has the right to seek and receive assistance, where appropriate, from other High Contracting Parties, from states non-party and relevant international organizations and institutions in dealing with the problems posed by existing explosive remnants of war.

2. Each High Contracting Party in a position to do so shall provide assistance in dealing with the problems posed by existing explosive remnants of war, as necessary and feasible. In so doing, High Contracting Parties shall also take into account the humanitarian objectives of this Protocol, as well as international standards including the International Mine Action Standards.

Article 8

Co-operation and assistance

1. Each High Contracting Party in a position to do so shall provide assistance for the marking and clearance, removal or destruction of explosive remnants of war, and for risk education to civilian populations and related activities inter alia through the United Nations system, other relevant international, regional or national organisations or institutions, the International Committee of the Red Cross, national Red Cross and Red Crescent societies and their International Federation, nongovernmental organisations, or on a bilateral basis.

2. Each High Contracting Party in a position to do so shall provide assistance for the care and rehabilitation and social and economic reintegration of victims of explosive remnants of war. Such assistance may be provided inter alia through the United Nations system, relevant international, regional or national organisations or institutions, the International Committee of the Red Cross, national Red Cross and Red Crescent societies and their International Federation, nongovernmental organisations, or on a bilateral basis.

3. Each High Contracting Party in a position to do so shall contribute to trust funds within the United Nations system, as well as other relevant trust funds, to facilitate the provision of assistance under this Protocol.

4. Each High Contracting Party shall have the right to participate in the fullest possible exchange of equipment, material and scientific and technological information other than weapons related technology, necessary for the implementation of this Protocol. High Contracting Parties undertake to facilitate such exchanges in accordance with national legislation and shall not impose undue restrictions on the provision of clearance equipment and related technological information for humanitarian purposes.

5. Each High Contracting Party undertakes to provide information to the relevant databases on mine action established within the United Nations system, especially information concerning various means and technologies of clearance of explosive remnants of war, lists of experts, expert agencies or national points of contact on clearance of explosive remnants of war and, on a voluntary basis, technical information on relevant types of explosive ordnance.

6. High Contracting Parties may submit requests for assistance substantiated by relevant information to the United Nations, to other appropriate bodies or to other states. These requests may be submitted to the Secretary-General of the United Nations, who shall transmit them to all High Contracting Parties and to relevant international organisations and non-governmental organisations.

7. In the case of requests to the United Nations, the Secretary-General of the United Nations, within the resources available to the Secretary-General of the United Nations, may take appropriate steps to assess the situation and in co-operation with the requesting High Contracting Party and other High Contracting Parties with responsibility as set out in Article 3 above, recommend the appropriate provision of assistance. The Secretary-General may also report to High Contracting Parties on any such assessment as well as on the type and scope of assistance required, including possible contributions from the trust funds established within the United Nations system.

Article 9

Generic preventive measures

1. Bearing in mind the different situations and capacities, each High Contracting Party is encouraged to take generic preventive measures aimed at minimising the occurrence of explosive remnants of war, including, but not limited to, those referred to in part 3 of the Technical Annex.

2. Each High Contracting Party may, on a voluntary basis, exchange information related to efforts to promote and establish best practices in respect of paragraph 1 of this Article.

Article 10

Consultations of High Contracting Parties

1. The High Contracting Parties undertake to consult and co-operate with each other on all issues related to the operation of this Protocol. For this purpose, a Conference of High Contracting Parties shall be held as agreed to by a majority, but no less than eighteen High Contracting Parties.

2. The work of the conferences of High Contracting Parties shall include:

(a) review of the status and operation of this Protocol;

(b) consideration of matters pertaining to national implementation of this Protocol, including national reporting or updating on an annual basis.

3. The costs of the Conference of High Contracting Parties shall be borne by the High Contracting Parties and States not parties participating in the Conference, in accordance with the United Nations scale of assessment adjusted appropriately.

Article 11

Compliance

1. Each High Contracting Party shall require that its armed forces and relevant agencies or departments issue appropriate instructions and operating procedures and that its personnel receive training consistent with the relevant provisions of this Protocol.

2. The High Contracting Parties undertake to consult each other and to co-operate with each other bilaterally, through the Secretary-General of the United Nations or through other appropriate international procedures, to resolve any problems that may arise with regard to the interpretation and application of the provisions of this Protocol.

TECHNICAL ANNEX

This Technical Annex contains suggested best practice for achieving the objectives contained in Articles 4, 5 and 9 of this Protocol. This Technical Annex will be implemented by High Contracting Parties on a voluntary basis.

1. Recording, storage and release of information for Unexploded

Ordnance (UXO) and Abandoned Explosive Ordnance (AXO)

(a) Recording of information: Regarding explosive ordnance which may have become UXO a State should endeavour to record the following information as accurately as possible:

(i) the location of areas targeted using explosive ordnance;

(ii) the approximate number of explosive ordnance used in the areas under (i);

(iii) the type and nature of explosive ordnance used in areas under (i);

(iv) the general location of known and probable UXO;

Where a State has been obliged to abandon explosive ordnance in the course of operations, it should endeavour to leave AXO in a safe and secure manner and record information on this ordnance as follows:

(v) the location of AXO;

(vi) the approximate amount of AXO at each specific site;

(vii) the types of AXO at each specific site.

(b) Storage of information: Where a State has recorded information in accordance with paragraph (a), it should be stored in such a manner as to allow for its retrieval and subsequent release in accordance with paragraph (c).

(c) Release of information: Information recorded and stored by a State in accordance with paragraphs (a) and (b) should, taking into account the security interests and other obligations of the State providing the information, be released in accordance with the following provisions:

(i) Content:

On UXO the released information should contain details on:

(1) the general location of known and probable UXO;

(2) the types and approximate number of explosive ordnance used in the targeted areas;

(3) the method of identifying the explosive ordnance including color, size and shape and other relevant markings;

(4) the method for safe disposal of the explosive ordnance.

On AXO the released information should contain details on:

(5) the location of the AXO;

(6) the approximate number of AXO at each specific site;

(7) the types of AXO at each specific site;

(8) the method of identifying the AXO, including colour, size and shape;

(9) information on type and methods of packing for AXO;

(10) state of readiness;

(11) the location and nature of any booby traps known to be present in the area of AXO.

(ii) Recipient: The information should be released to the party or parties in control of the affected territory and to those persons or institutions that the releasing State is satisfied are, or will be, involved in UXO or AXO clearance in the affected area, in the education of the civilian population on the risks of UXO or AXO.

(iii) Mechanism: A State should, where feasible, make use of those mechanisms established internationally or locally for the release of information, such as through UNMAS, IMSMA, and other expert agencies, as considered appropriate by the releasing State.

(iv) Timing: The information should be released as soon as possible, taking into account such matters as any ongoing military and humanitarian operations in the affected areas, the availability and reliability of information and relevant security issues.

2. Warnings, risk education, marking, fencing and monitoring

Key terms

(a) Warnings are the punctual provision of cautionary information to the civilian population, intended to minimise risks caused by explosive remnants of war in affected territories.

(b) Risk education to the civilian population should consist of risk education programmes to facilitate information exchange between affected communities, government authorities and humanitarian organisations so that affected communities are informed about the threat from explosive remnants of war. Risk education programmes are usually a long term activity.

Best practice elements of warnings and risk education

(c) All programmes of warnings and risk education should, where possible, take into account prevailing national and international standards, including the International Mine Action Standards.

(d) Warnings and risk education should be provided to the affected civilian population which comprises civilians living in or around areas containing explosive remnants of war and civilians who transit such areas.

(e) Warnings should be given, as soon as possible, depending on the context and the information available. A risk education programme should replace a warnings programme as soon as possible. Warnings and risk education always should be provided to the affected communities at the earliest possible time.

(f) Parties to a conflict should employ third parties such as international organisations and nongovernmental organisations when they do not have the resources and skills to deliver efficient risk education.

(g) Parties to a conflict should, if possible, provide additional resources for warnings and risk education. Such items might include: provision of logistical support, production of risk education materials, financial support and general cartographic information.

Marking, fencing, and monitoring of an explosive remnants of war affected area

(h) When possible, at any time during the course of a conflict and thereafter, where explosive remnants of war exist the parties to a conflict should, at the earliest possible time and to the maximum extent possible, ensure that areas containing explosive remnants of war are marked, fenced and monitored so as to ensure the effective exclusion of civilians, in accordance with the following provisions.

(i) Warning signs based on methods of marking recognised by the affected community should be utilised in the marking of suspected hazardous areas. Signs and other hazardous area boundary markers should as far as possible be visible, legible, durable and resistant to environmental effects and should clearly identify which side of the marked boundary is considered to be within the explosive remnants of war affected area and which side is considered to be safe.

(j) An appropriate structure should be put in place with responsibility for the monitoring and maintenance of permanent and temporary marking systems, integrated with national and local risk education programmes.

3. Generic preventive measures

States producing or procuring explosive ordnance should to the extent possible and as appropriate endeavour to ensure that the following measures are implemented and respected during the lifecycle of explosive ordnance.

(a) Munitions manufacturing management

(i) Production processes should be designed to achieve the greatest reliability of munitions.

(ii) Production processes should be subject to certified quality control measures.

(iii) During the production of explosive ordnance, certified quality assurance standards that are internationally recognised should be applied.

(iv) Acceptance testing should be conducted through live-fire testing over a range of conditions or through other validated procedures.

(v) High reliability standards should be required in the course of explosive ordnance transactions and transfers.

(b) Munitions management

In order to ensure the best possible long-term reliability of explosive ordnance, States are encouraged to apply best practice norms and operating procedures with respect to its storage, transport, field storage, and handling in accordance with the following guidance.

(i) Explosive ordnance, where necessary, should be stored in secure facilities or appropriate containers that protect the explosive ordnance and its components in a controlled atmosphere, if necessary.

(ii) A State should transport explosive ordnance to and from production facilities, storage facilities and the field in a manner that minimises damage to the explosive ordnance.

(iii) Appropriate containers and controlled environments, where necessary, should be used by a State when stockpiling and transporting explosive ordnance.

(iv) The risk of explosions in stockpiles should be minimised by the use of appropriate stockpile arrangements.

(v) States should apply appropriate explosive ordnance logging, tracking and testing procedures, which should include information on the date of manufacture of each number, lot or batch of explosive ordnance, and information on where the explosive ordnance has been, under what conditions it has been stored, and to what environmental factors it has been exposed.

(vi) Periodically, stockpiled explosive ordnance should undergo, where appropriate, live firing testing to ensure that munitions function as desired.

(vii) Sub-assemblies of stockpiled explosive ordnance should, where appropriate, undergo laboratory testing to ensure that munitions function as desired.

(viii) Where necessary, appropriate action, including adjustment to the expected shelf-life of ordnance, should be taken as a result of information acquired by logging, tracking and testing procedures, in order to maintain the reliability of stockpiled explosive ordnance.

The proper training of all personnel involved in the handling, transporting and use of explosive ordnance is an important factor in seeking to ensure its reliable operation as intended. States should therefore adopt and maintain suitable training programmes to ensure that personnel are properly trained with regard to the munitions with which they will be required to deal.

(d) Transfer

A State planning to transfer explosive ordnance to another State that did not previously possess that type of explosive ordnance should endeavour to ensure that the receiving State has the capability to store, maintain and use that explosive ordnance correctly.

(e) Future production

A State should examine ways and means of improving the reliability of explosive ordnance that it intends to produce or procure, with a view to achieving the highest possible reliability.