Documente

Decizia protocolară nr.13.23 din 25.03.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (protecţia copilului şi executarea hotărârilor privind exercitarea drepturilor părinteşti) (iniţiativa legislativă nr.60 din 5 martie 2026)

Tipul documentului: Documente
Data adoptării: 25.03.2026

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (protecţia

copilului şi executarea hotărârilor privind exercitarea drepturilor părinteşti)

(iniţiativa legislativă nr. 60 din 5 martie 2026)

nr. 13.23 din 25.03.2026

(în vigoare 26.03.2026)

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.139-141 art. 39 din 26.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 25 martie 2026

Decizia protocolară nr.13.23/2026

PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (protecţia copilului şi executarea hotărârilor privind exercitarea drepturilor părinteşti), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.60 din 5 martie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului de lege rezidă în necesitatea consolidării cadrului juridic naţional privind protecţia drepturilor copilului, executarea hotărârilor judecătoreşti în materia exercitării drepturilor părinteşti, inclusiv a pensiei de întreţinere a copiilor şi prevenirea situaţiilor de violenţă împotriva femeilor şi de violenţă în familie, care afectează copiii.

Totodată, proiectul de lege a fost elaborat în contextul necesităţii alinierii cadrului normativ la standardele internaţionale privind protecţia drepturilor copilului şi prevenirea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, precum şi în vederea îmbunătăţirii mecanismelor de executare a hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea domiciliului copilului, programul de întrevederi şi plata pensiei de întreţinere.

Astfel, printre principalele obiective de reglementare ale proiectului de lege se pot evidenţia:

- instituirea atribuţiei de stabilire a programului de întrevederi cu copilul de către instanţa de judecată;

- reglementarea procedurii de punere în executare a programului de întrevederi;

- instituirea răspunderii contravenţionale pentru neexecutarea sau eschivarea de la executarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere;

- instituirea unei derogări de la mecanismul restituirii documentului executoriu în cazul achitării în avans a trei plăţi scadente ale pensiei de întreţinere;

- reglementarea clară a statutului de creditor în procedurile de încasare a pensiei de întreţinere a copilului;

- reglementarea atribuţiilor de executare a obligaţiei privind participarea la un program special de tratament sau de consiliere pentru reducerea violenţei sau pentru înlăturarea acesteia.

În acest context, în scopul îmbunătăţirii proiectului de lege prin prisma cerinţelor de calitate a actului normativ, se vor lua în considerare următoarele observaţii şi propuneri.

La articolul I (Codul familiei nr.1316/2000)

La pct.1 se menţionează că art.77 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 reglementează doar temeiurile pentru solicitarea desemnării unui avocat, fără a preciza procedura pe care trebuie să o urmeze instanţa. Prin urmare, se recomandă expunerea alin.(41) în următoarea redacţie:

"(41) Dacă cauza de divorţ este pornită pe motivul violenţei în familie, instanţa judecătorească, la cererea victimei, solicită coordonatorului oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru acordarea asistenţei juridice garantate de stat".

În acelaşi context, se va reţine că Legea nr.198/2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat prevede, la art.19 alin.(1) lit.d), că au dreptul la asistenţă juridică obligatorie conform art.77 lit.a) şi c) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003. În forma actuală, norma din Legea nr.198/2007 nu prevede în mod expres posibilitatea desemnării avocatului în temeiul art.77 lit.d) din Codul de procedură civilă, care reglementează şi alte cazuri de acordare a asistenţei juridice obligatorii prevăzute de legislaţie.

Prin urmare, pentru a asigura coerenţa cadrului normativ şi aplicarea efectivă a noilor prevederi propuse în Codul familiei nr.1316/2000, se impune modificarea corespunzătoare şi a Legii nr.198/2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. În acest sens, se propune modificarea art.19 alin.(1) lit.d) din legea menţionată, prin substituirea textului "art.77 lit.a) şi c)" cu textul "art.77 lit.a), c) şi d)".

La fel, se relevă că soluţia normativă propusă la pct.1 ar putea fi consolidată prin reglementarea informării obligatorii a persoanei vizate despre dreptul de a beneficia de asistenţă juridică garantată de stat. Reglementarea dată ar putea contribui la asigurarea accesului efectiv la asistenţă juridică pentru persoanele afectate de violenţa în familie.

Complementar, se constată că prevederile articolului I din proiect instituie atribuţii suplimentare pentru autoritatea tutelară, fapt ce impune corelarea acestora cu prevederile Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi, atât sub aspect juridic, cât şi pentru a exclude eventualele interpretări privind generarea unor cheltuieli bugetare.

La pct.2, având în vedere prevederile art.64 alin.(1) din redacţia proiectului de lege, se consideră inoportună propunerea de completare a art.58 alin.(1) cu textul corespunzător. Or, prin operarea modificărilor propuse se creează riscul unor paralelisme legislative şi/sau norme redundante.

Sub alt aspect, se atrage atenţia că Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 deja stabileşte, la capitolul XXII², "Aplicarea măsurilor de protecţie în cazurile de violenţă în familie", posibilitatea de a beneficia de ordonanţă de protecţie, pe care instanţa de judecată este obligată să o emită în 24 de ore de la primirea cererii privind aplicarea măsurilor de protecţie, inclusiv prin dispunerea următoarelor măsuri faţă de agresor:

- obligarea de a sta departe de locul aflării victimei, la o distanţă ce ar asigura securitatea victimei, excluzând orice contact vizual cu ea sau cu copiii acesteia;

- interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima sau cu copiii acesteia, cu alte persoane dependente de ea; şi

- interzicerea să se apropie de anumite locuri: locul de muncă al victimei, locul de studii al copiilor, alte locuri determinate pe care persoana protejată le frecventează. Astfel, pentru a oferi un cadru normativ complet şi uniform, se propune completarea art.58 alin.(1) din Codul familiei cu textul " , cu excepţia cazurilor în care instanţa de judecată a limitat, pentru o perioadă, dreptul părintelui de comunicare cu copilul pe motivul violenţei în familie". Această completare va permite corelarea cu prevederile capitolul XXII² din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003.

În acelaşi context, se consideră necesară completarea art.58 alin.(1) în sensul precizării că îngrădirea dreptului părintelui de a comunica cu copilul minor se dispune de către instanţa judecătorească în baza probelor care confirmă existenţa violenţei în familie sau a altor circumstanţe contrare interesului superior al copilului. Totodată, în contextul propunerii date, proiectul de lege se va completa cu un punct suplimentar, prin care art.60 alin.(1) din Codul familiei nr.1316/2000 urmează să se completeze cu textul " , cu excepţia cazurilor în care instanţa de judecată a limitat, pentru o perioadă, dreptul părintelui de comunicare cu copilul pe motivul violenţei în familie".

La pct.3, se consideră oportună implicarea autorităţii tutelare teritoriale în cadrul procedurii reglementate la art.64. Totuşi, având în vedere realităţile practice, se propune substituirea prezentării riscului de comitere a actelor de violenţă, cu menţiunea expresă că avizul autorităţii tutelare teritoriale să reflecte inclusiv constatările existenţei sau inexistenţei semnelor/consecinţelor de violenţă sau abuz împotriva copilului în baza evaluării psihologice a acestuia. Această prevedere ar pune accentul pe copil şi ar asigura respectarea interesului copilului în toate litigiile privind programul de întrevederi.

De asemenea, o problemă care survine în practică este situaţia programelor de întrevedere stabilite peste hotarele ţării de către instanţele judecătoreşti din alte state. Asemenea cazuri sunt generate de fluxul migraţional al cetăţenilor Republicii Moldova şi cauzează ambiguităţi cu privire la aplicabilitatea acestor programe de întrevederi. Prin urmare, se propune reglementarea expresă a faptului că aceste programe de întrevedere sunt puse în aplicare în mod similar cu programele stabilite de către autorităţile naţionale. Aceste reglementări vor preveni tergiversarea procesului de executare a programelor de întrevederi şi de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine, care sunt de durată.

În acest sens, se propune următoarea redacţie a art.64 alin.(3)-(9):

"(3) Litigiile legate de exercitarea drepturilor părinteşti se soluţionează de către instanţa judecătorească de la locul aflării copilului, care stabileşte un program de întrevederi, cu solicitarea avizului autorităţii tutelare teritoriale, care va reflecta inclusiv constatările existenţei sau inexistenţei semnelor ori datelor de violenţă sau abuz împotriva copilului, în baza evaluării psihologice a acestuia. Părinţii pot, din iniţiativă proprie, să se adreseze, pe cale extrajudiciară, unui mediator pentru soluţionarea conflictului.

(4) La stabilirea programului de întrevederi, instanţa de judecată va ţine cont de interesele şi de opinia copilului, în conformitate cu vârsta şi gradul său de maturitate, de ataşamentul copilului faţă de fiecare dintre părinţi, faţă de fraţi şi surori, de vârsta copilului şi de frecventarea studiilor/participarea acestuia la activităţi extraşcolare, de relaţiile dintre copil şi fiecare părinte, de proximitatea domiciliului părintelui care locuieşte separat de copil, astfel încât drepturile părinteşti să fie exercitate în mod echitabil şi să excludă aplicarea oricărei forme de violenţă faţă de copil.

(5) Programul de întrevederi stabilit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă pronunţată de o instanţă judecătorească a unui alt stat sau, după caz, printr-un act administrativ emis de către o autoritate a unui alt stat se pune în executare pe teritoriul Republicii Moldova în aceleaşi condiţii ca şi programul de întrevedere stabilit de instanţa judecătorească naţională. Prevederile art.64¹ alin.(2) se aplică în modul corespunzător, iar demersul cu privire la stabilirea modului de executare a hotărârii sau, după caz, a actului administrativ se înaintează instanţei de judecată de la locul aflării copilului.

(6) În cazul în care părintele la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului pleacă temporar în altă localitate din ţară sau de peste hotare, la muncă sau în alte scopuri, iar copilul rămâne în grija altei persoane, părintele care locuieşte separat de copil îşi păstrează dreptul de a vizita copilul conform programului de întrevederi.

(7) În cazul în care părintele la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului pleacă în altă localitate din ţară sau de peste hotare împreună cu copilul ori lăsând copilul în custodie, acesta asigură comunicarea copilului cu celălalt părinte prin intermediul tehnologiilor informaţionale sau prin alte mijloace, precum şi posibilitatea vizitării copilului de celălalt părinte.

(8) În cazul nerespectării hotărârii instanţei judecătoreşti, la cererea părintelui care locuieşte separat de copil, instanţa judecătorească, ţinând cont de interesele şi de opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul său de maturitate, poate decide transmiterea copilului către acesta.

(9) Părinţii care locuiesc separat de copil au dreptul de a primi informaţii referitoare la copilul lor de la toate instituţiile educative, curative, medico-sanitare sau de asistenţă socială. Comunicarea informaţiei poate fi refuzată dacă comportamentul părintelui prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului. Refuzul comunicării informaţiilor indicate poate fi contestat în instanţa judecătorească."

Adiţional, se vor reţine următoarele observaţii şi recomandări în raport cu prevederile art.64 din redacţia proiectului:

- la alin.(1), cuvintele "sau prezintă pericol pentru starea lui fizică şi psihică" se vor substitui cu cuvintele "sau prezintă pericol pentru viaţa şi sănătatea copilului";

- la alin.(2), cuvântul "notarial" se va exclude, întrucât formularea limitează nejustificat posibilitatea părinţilor de a stabili, prin acord amiabil, modul de exercitare a drepturilor părinteşti. Or, autentificarea notarială presupune costuri financiare şi timp suplimentar, ceea ce poate descuraja părinţii să formalizeze acorduri privind exercitarea drepturilor părinteşti. Drept urmare, se recomandă următorul cuprins al alin.(2):

"(2) Părinţii care locuiesc separat pot încheia un acord privind modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor părinteşti de către părintele care locuieşte separat de copil, cu respectarea interesului superior al copilului.";

- la alin.(11), după textul "curative, " se va introduce textul "medico- sanitare, ". Această completare este necesară pentru a asigura formularea clară a categoriilor de instituţii care pot deţine informaţii relevante despre copil, inclusiv informaţii privind starea de sănătate, investigaţiile medicale şi tratamentele administrate. Totodată, precizarea expresă a instituţiilor medico-sanitare va contribui la evitarea interpretărilor ambigue şi va asigura exercitarea efectivă a dreptului ambilor părinţi de a fi informaţi despre starea de sănătate a copilului, în condiţiile legislaţiei.

În acelaşi context, aferent refuzului comunicării informaţiilor corespunzătoare în ipoteza existenţei comportamentului părintelui care poate pune în pericol viaţa şi sănătatea copilului, se notează că reglementarea propusă ridică întrebări privind instrumentele şi metodele prin care un asemenea comportament ar urma să fie evaluat de către instituţiile vizate. În lipsa unor proceduri clare, care ar implica în mod obligatoriu autoritatea tutelară, există riscul aplicării neuniforme, chiar abuzive, a acestei dispoziţii.

La pct.4, cu titlu preliminar, se notează că transferul către instanţă a competenţei de dispunere şi de monitorizare a programelor de armonizare a relaţiilor familiale contravine naturii atribuţiilor judiciare. Aceste măsuri aparţin sferei de protecţie a copilului şi intră în competenţa exclusivă a autorităţii tutelare. Această instituţie dispune de expertiza multidisciplinară şi de instrumentele operaţionale necesare pentru a evalua dinamica familială şi pentru a adapta, în timp real, măsurile de sprijin în funcţie de interesul superior al copilului.

Transferul sarcinii de monitorizare a acestor programe către instanţa de judecată riscă să deturneze rolul acesteia către atribuţii care, prin natura lor, sunt intrinsec legate de sfera administrativ-socială a autorităţii tutelare. Competenţa instanţei trebuie să rămână circumscrisă soluţionării litigiilor şi exercitării controlului de legalitate asupra măsurilor dispuse de autoritatea tutelară, evitându-se astfel o substituire de atribuţii neconformă cu specificul activităţii judiciare.

La art.64 alin.(2):

Din analiza redacţiei propuse pentru art.64¹ alin.(2), se observă o confuzie conceptuală între planul executării silite şi cel al dreptului substanţial, generată de aplicarea improprie a instituţiilor din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004: "În cazul în care copilul refuză să participe la programul de întrevederi cu părintele ce locuieşte separat, în baza cererii motivate a autorităţii tutelare teritoriale, executorul judecătoresc dispune suspendarea executării programului de întrevederi şi înaintează un demers instanţei de judecată care a adoptat hotărârea, pentru a stabili modul de executare al acesteia. [...]"

Sub acest aspect, se notează că art.152 alin.(3) din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 prevede că, în cazul în care realizarea actelor de către creditor este imposibilă, iar debitorul refuză să execute hotărârea, executorul judecătoresc întocmeşte un proces-verbal şi înaintează un demers instanţei de judecată care a pronunţat hotărârea, în vederea stabilirii modului de executare a acesteia şi a aplicării sancţiunii corespunzătoare faţă de debitor.

Norma respectivă se referă la executarea hotărârilor privind efectuarea de către debitor a unor acte obligatorii, dispuse prin documentul executoriu.

Dispoziţiile art.77 alin.(1) din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 conferă dreptul de a solicita instanţei de judecată care a eliberat titlul executoriu schimbarea modului şi a ordinii de executare a hotărârii, atunci când există circumstanţe ce fac executarea dificilă sau chiar imposibilă. Totuşi, o asemenea schimbare nu poate modifica conţinutul hotărârii, fiind necesară respectarea sensului acesteia, intervenindu-se doar asupra modalităţii de realizare a acţiunilor de executare.

Schimbarea modului de executare presupune transformarea felului în care este realizată executarea hotărârii, fără a afecta obiectul acesteia, iar schimbarea ordinii de executare constă în modificarea succesiunii acţiunilor care alcătuiesc obiectul executării hotărârii. Atât schimbarea modului de executare, cât şi schimbarea ordinii de executare nu pot modifica esenţa hotărârii.

Prin urmare, se constată utilizarea improprie a instituţiei "stabilirii modului de executare". Conform art.77 şi 152 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004, această procedură vizează exclusiv modalităţile tehnice de punere în aplicare a titlului, fără a putea aduce atingere substanţei acestuia. Deoarece refuzul copilului de a participa la întrevederi afectează însăşi esenţa hotărârii, soluţionarea acestei situaţii prin mecanismul stabilirii sau schimbării modului de executare este improprie.

Adiţional, se recomandă excluderea cuvintelor "periodic". În acest sens, se menţionează că norma nu stabileşte care ar fi frecvenţa acestei verificări şi nici durata pentru care ar urma să fie exercitată o astfel de monitorizare, ceea ce poate genera incertitudine în procesul de implementare.

La pct.5, în vederea asigurării corelării cu prevederile propuse mai sus, potrivit cărora va fi necesar avizul autorităţii tutelare teritoriale, care va reflecta inclusiv constatările existenţei sau inexistenţei semnelor/consecinţelor de violenţă sau de abuz împotriva copilului, în baza evaluării psihologice a acestuia, al patrulea enunţ din art.65 alin.(1) se propune a fi expus în următoarea redacţie:

"La stabilirea programului de întrevederi, instanţa judecătorească solicită avizul autorităţii tutelare teritoriale, care va reflecta inclusiv constatările existenţei sau inexistenţei semnelor ori datelor de violenţă sau de abuz împotriva copilului, în baza evaluării psihologice a acestuia."

La pct.6:

La alin.(1), după cuvintele "educaţia copilului" se recomandă introducerea textului " , cât şi la executarea hotărârilor judecătoreşti,". O asemenea completare ar avea rolul de a evidenţia necesitatea participării autorităţii competente nu doar în etapa examinării judiciare a cauzei, ci şi în faza executării silite a hotărârilor pronunţate în astfel de litigii sensibile.

Această intervenţie legislativă este justificată prin specificul cauzelor ce implică minori, în cadrul cărora interacţiunea directă cu copilul necesită competenţe profesionale specifice din domeniul protecţiei copilului. În practică, executorii judecătoreşti nu dispun întotdeauna de pregătirea specializată necesară pentru gestionarea adecvată a unor asemenea situaţii, existând riscul aplicării unor tactici comportamentale sau procedurale care să nu faciliteze comunicarea cu copilul sau care, în anumite circumstanţe, ar putea afecta interesul superior al acestuia. Prin urmare, implicarea activă a autorităţii tutelare sau a altor specialişti în domeniul protecţiei copilului devine esenţială pentru asigurarea unei executări conforme cu principiile dreptului familiei.

În contextul propunerilor şi observaţiilor expuse supra, se recomandă ca art.73 alin.(2) să aibă următorul cuprins:

"(2) Autoritatea tutelară teritorială este obligată să examineze condiţiile de trai ale copilului şi ale persoanei care pretinde la creşterea şi educaţia copilului şi să prezinte instanţei judecătoreşti avizul respectiv, care va reflecta inclusiv constatările existenţei sau inexistenţei semnelor ori datelor de violenţă sau de abuz împotriva copilului, în baza evaluării psihologice a acestuia."

În consecinţă, alin.(3) al art.73 se va exclude.

Suplimentar, se notează că pct.4 şi 5 din proiectul de lege prevăd expres faptul că punerea în executare a programului de întrevederi se realizează de către executorul judecătoresc, cu participarea autorităţii tutelare teritoriale. Drept urmare, alin.(4) de la art.73 se va exclude. Totodată, având în vedere că prevederile privind parcurgerea unui program de armonizare a relaţiilor este reglementat la pct.4 din proiect, în scopul neadmiterii dublărilor normative, alin.(5)-(6) ale art.73 se vor exclude.

La articolul II (Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004)

La pct.1:

Propunerea de completare a art.15¹ cu alin.(3¹), potrivit căruia în procedurile de executare silită privind plata pensiei de întreţinere a copilului minor, achitarea de către debitor a trei tranşe în avans nu constituie temei pentru restituirea documentului executoriu, cu excepţia cazului în care debitorul depune o cauţiune, în cuantumul şi în condiţiile stabilite de executorul judecătoresc, este în concordanţă cu recomandările formulate de Avocatul Poporului în Raportul tematic "Analiza mecanismului şi procedurilor de executare a pensiei de întreţinere a copiilor¹".

În raportul menţionat s-a subliniat necesitatea regândirii consecinţelor juridice ale achitării de către debitor a celor trei tranşe în avans, fiind inadmisibilă încetarea pe acest temei a procedurii de executare. Totodată, s-a recomandat instituirea obligaţiei debitorului de a depune o cauţiune înaintea restituirii documentului executoriu sau identificarea unor mecanisme de conservare a bunurilor debitorului pe durata plăţii pensiei de întreţinere, precum şi menţinerea documentelor executorii în procedura de executare în situaţia în care există alte proceduri de executare silită iniţiate de creditori împotriva aceluiaşi debitor.

În acelaşi timp, se consideră că reglementarea referitoare la cauţiune ar necesita o clarificare suplimentară în textul alineatului, în concordanţă cu explicaţiile din nota de fundamentare a proiectului de lege, potrivit cărora cauţiunea ar putea fi calculată în condiţiile art.86 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004, în cuantumul stabilit de executorul judecătoresc, de exemplu, echivalent cu 12 tranşe lunare ale pensiei de întreţinere, constituind astfel o garanţie reală pentru acoperirea obligaţiei pe o perioadă de cel puţin un an în cazul încetării plăţilor lunare.

În aceleaşi context, se menţionează că soluţia legislativă propusă la art.15¹ din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 necesită o anumită clarificare. Este corectă premisa potrivit căreia achitarea în avans a trei tranşe ale obligaţiei de întreţinere nu ar trebui să ducă automat la ridicarea măsurilor de asigurare a executării şi la încetarea dosarului de executare. Totuşi, pentru a asigura eficienţa mecanismului de protecţie a drepturilor copilului, ar putea fi examinate două soluţii alternative:

- fie menţinerea măsurilor de asigurare a executării până la atingerea majoratului copilului;

- fie condiţionarea ridicării acestor măsuri de achitarea integrală a sumelor scadente şi de depunere a unei cauţiuni echivalente cu trei salarii medii pe economie pentru fiecare an rămas până la majoratul copilului.

Pe durata exigibilităţii obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere, dosarul ar fi menţinut în gestiunea executorului judecătoresc doar în regim de control, nu de executare, astfel că la prima solicitare a creditorului privind întârzierea plăţilor, acesta să poată fi reluat şi executat silit. Pe durata gestiunii dosarului, executorul ar fi îndreptăţit să beneficieze de o taxă fixă anuală în mărime de 0,5 – 0,7 % din salariul minim pe economie. O asemenea soluţie ar oferi garanţii suplimentare pentru executarea continuă şi efectivă a obligaţiei de întreţinere.

Se consideră necesară clarificarea cuvintelor "în cuantumul şi în condiţiile stabilite de executorul judecătoresc". Or, în forma propusă, norma lasă la discreţia exclusivă a executorului determinarea acestor elemente esenţiale.

La pct.3, modificarea propusă la art.64 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 se consideră ca fiind benefică şi necesară pentru consolidarea mecanismelor de executare. Cu toate acestea, pentru a preveni eventualele tentative de eludare a obligaţiei de comunicare, se consideră oportun ca termenul relevant pentru aplicarea măsurii să înceapă să curgă de la data primei încercări de părăsire a teritoriului Republicii Moldova, şi nu de la un moment ulterior, care ar putea fi dificil de stabilit sau de probat. Totodată, se recomandă extinderea numărului de aplicări ale interdicţiei de părăsire a ţării pentru debitori în procedurile de executare silită a pensiei de întreţinere, prin eliminarea limitării actuale la trei aplicări succesive sau, alternativ, prin majorarea acestei limite la şase aplicări în cadrul aceleiaşi proceduri de executare. În plus, se recomandă stabilirea unui termen legal pentru soluţionarea demersurilor privind aplicarea interdicţiei de a părăsi ţara.

La pct.4, aferent propunerii de completare a art.78 alin.(1),se recomandă reevaluarea introducerii refuzului copilului ca temei procedural de suspendare a executării. Voinţa minorului nu poate fi tratată ca un fapt absolut, ci trebuie analizată prin prisma vârstei şi a gradului său de maturitate. Simpla constatare a refuzului de către autoritatea tutelară, în absenţa unei evaluări complexe a circumstanţelor, ar putea determina suspendări arbitrare, afectând interesul superior al copilului.

La pct.5:

În cuprinsul art.154 alin.(1), după textul "reprezentanţilor autorităţii tutelare teritoriale, cu participarea" se va introduce textul " , după caz, a". Această menţiune este necesară pentru a nu exista interpretări precum că la executarea programului de întrevederi este mereu necesară participarea părintelui la domiciliul căruia a fost stabilit domiciliul copilului.

În acelaşi context, în scopul evitării tergiversării executării hotărârilor judecătoreşti privind stabilirea domiciliului copilului şi/sau a programului de întrevedere cu copilul, se consideră oportună indicarea expresă a termenului pentru executarea hotărârii judecătoreşti.

Stabilirea expresă a unui termen de executare este necesară pentru asigurarea celerităţii procedurii de executare a hotărârilor judecătoreşti ce vizează drepturile copilului. În lipsa unui termen clar şi a unui regim prioritar de executare, procedura riscă să fie tergiversată, ceea ce poate duce la prelungirea conflictelor dintre părinţi, cu impact negativ asupra dezvoltării emoţionale şi psihologice a copilului.

De asemenea, instituirea unui termen expres ar contribui la sporirea previzibilităţii cadrului procedural şi la asigurarea unei intervenţii prompte a executorului judecătoresc în cauzele care implică minori, în concordanţă cu principiul respectării interesului superior al copilului.

În cuprinsul art.154 alin.(3), se consideră necesare unele ajustări de redactare. În primul rând, se va elimina particulei "să" din sintagma "în situaţia în care copilul refuză să transferul la domiciliul". În al doilea rând, fraza se va completa pentru a reflecta corect raportul juridic dintre părţi, astfel încât formularea să aibă următorul cuprins : "în situaţia în care copilul refuză transferul la domiciliul creditorului sau să participe la programul de întrevederi stabilit în temeiul hotărârii judecătoreşti executorii". În acelaşi timp, se consideră că prevederea potrivit căreia executorul judecătoresc poate sesiza instanţa de judecată în vederea tragerii la răspundere a debitorului pentru neexecutarea intenţionată a hotărârii judecătoreşti ar trebui exclusă, întrucât, în situaţia reglementată, problema este generată de refuzul copilului de a participa la programul de întrevederi, nu a debitorului. Deşi refuzul copilului ar putea fi influenţat de conduita debitorului, considerăm că evaluarea şi aprecierea date nu ţin de competenţa executorului judecătoresc.

Suplimentar, se consideră judicioasă substituirea formulării propuse la art.154 alin.(4) cu formula în vigoare a art.154 alin.(3), care prevede că "executorul judecătoresc poate înainta, după caz, instanţei de judecată un demers privind plasarea provizorie a copilului într-o instituţie de stat pentru copii".

Totodată, se va reţine că, potrivit art.66 alin.(3) din Codul familiei, dacă instanţa judecătorească va stabili că nici părinţii şi nici persoanele la care se află copilul nu sunt în stare să asigure întreţinerea, educaţia şi dezvoltarea adecvată a acestuia, ea va obliga autoritatea tutelară teritorială să dispună plasamentul copilului în conformitate cu prevederile Legii nr.140/2013 privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţii de risc şi a copiilor separaţi de părinţi.

La articolul III (Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003)

La pct.1:

În contextul atribuirii numărului de identificare corespunzător pentru alineatul nou de la art.192, se notează că numărul "11" este deja utilizat. Drept urmare, textul "(11)" se va substitui cu textul "(21)".

Deşi intenţia de a urgenta soluţionarea cauzelor la art.192 alin.(11) este justificată, fixarea unui termen imperativ de 30 de zile lucrătoare este susceptibilă de a afecta calitatea actului de justiţie. Având în vedere că procedura depinde de raportul autorităţii tutelare şi de evaluarea riscurilor de violenţă – procese care necesită timp pentru o analiză veritabilă – un astfel de termen rigid riscă să transforme examinarea instanţei într-una formală. Se recomandă o redactare care să prioritizeze celeritatea fără a prejudicia rigoarea necesară protejării interesului superior al copilului.

Adiţional, aferent cuprinsului alin.(1¹) din redacţia proiectului, enunţul al doilea se va exclude. Această intervenţie este justificată de faptul că, potrivit prevederilor sus-menţionate, autoritatea tutelară teritorială urmează să se expună în procesul de stabilire a programului de întrevederi printr-un aviz, care va reflecta, inclusiv, constatările privind existenţa sau inexistenţa semnelor ori a consecinţelor de violenţă sau de abuz asupra copilului, stabilite în baza evaluării psihologice a acestuia. Totodată, menţionăm că o asemenea evaluare psihologică nu poate fi realizată în modul adecvat într-un termen restrâns de 10 zile. Stabilirea unui termen atât de scurt ar putea duce la efectuarea unei evaluări incomplete, ceea ce ar putea afecta interesul superior al copilului.

Totodată, în primul enunţ, cuvântul "înregistrării" se va substitui cu cuvântul "depunerii".

La articolul IV (Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie)

La pct.2, în cuprinsul normei de modificare, textul "pentru o perioadă de 10 zile" se va substitui cu textul "pentru o perioadă de până la 10 zile". În motivare se notează că instituirea unui termen fix de 10 zile a ordinului de restricţie poate limita organul de poliţie în contextul necesităţii individualizării perioadei măsurilor de protecţie pentru fiecare caz particular.

La pct.3, cu privire la propunerea de completare a art.15 cu alin.(8), se consideră inoportună includerea unor prevederi referitoare la mecanismul de supraveghere şi executare a obligaţiei de participare la programele de consiliere sau de tratament. Or, procedura de supraveghere a persoanelor condamnate şi mecanismul de monitorizare a respectării obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată sunt deja reglementate de Codul de executare, care stabileşte atribuţiile organului de probaţiune, inclusiv monitorizarea executării obligaţiilor şi înaintarea demersurilor către instanţă în cazurile prevăzute de lege. În aceste condiţii, includerea unor norme similare în Legea nr.8/2008 cu privire la probaţiune ar genera paralelism legislativ şi ar depăşi obiectul de reglementare al acestei legi, care stabileşte cadrul general al activităţii de probaţiune, nu procedura de executare a sancţiunilor penale.

Totodată, necesită a fi clarificat şi aspectul ce se referă la supravegherea respectării măsurilor de protecţie aplicate în cazurile de violenţă în familie. În acest sens, cadrul normativ este deja reglementat de Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie, care stabileşte în mod expres autorităţile responsabile de monitorizarea executării măsurilor de protecţie. Astfel, potrivit art.8 alin.(6) lit.g) din legea menţionată, organele de poliţie au competenţa de a asigura supravegherea respectării măsurilor de protecţie stabilite de instanţa de judecată.

Reglementările legale actuale delimitează clar rolul fiecărei instituţii: organele de poliţie sunt responsabile de monitorizarea respectării măsurilor de protecţie, iar organul de probaţiune exercită atribuţiile ce ţin de supravegherea

executării obligaţiilor stabilite în cadrul sancţiunilor şi măsurilor penale neprivative de libertate.

În acelaşi context, se propune completarea art.10 alin.(3) din Legea nr.45/2007 cu o prevedere care să stabilească posibilitatea implicării centrelor specializate în desfăşurarea programelor de consiliere destinate agresorilor, inclusiv în cazurile în care aceştia sunt referiţi de organul de probaţiune. Astfel, se propune completarea art.IV cu un punct suplimentar după cum urmează:

"art.10 alin.(3) se completează cu textul " , precum şi desfăşoară programe de consiliere, reabilitare şi schimbare a comportamentului agresorilor referiţi de către organul de probaţiune, în vederea reducerii riscului de recidivă şi prevenirii repetării actelor de violenţă".

În susţinerea propunerii indicate supra, se notează că actualul cadru normativ stabileşte atribuţiile centrelor specializate în acordarea serviciilor victimelor violenţei în familie, însă, în practică, aceste servicii pot avea un rol important şi în procesul de intervenţie asupra agresorilor. Implicarea centrelor specializate, inclusiv a organizaţiilor neguvernamentale care dispun de expertiză în domeniul consilierii psihologice şi al schimbării comportamentale, ar contribui la consolidarea mecanismului de prevenire a recidivei în cazurile de violenţă în familie.

Această completare ar permite dezvoltarea unei colaborări instituţionale mai eficiente între sistemul de probaţiune şi furnizorii de servicii specializate din comunitate, asigurând accesul persoanelor aflate în supravegherea organului de probaţiune la programe de intervenţie complementare celor implementate în cadrul sistemului probaţional.

Prin urmare, completarea propusă ar consolida mecanismele de intervenţie asupra agresorilor, ar valorifica resursele existente la nivel comunitar şi ar contribui la realizarea obiectivelor stabilite de Legea nr.45/2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei în familie.

În altă ordine de idei, în vederea îmbunătăţirii cadrul normativ actual, se vor opera următoarele modificări la Legea nr.45/2007:

la art.15 se propun următoarele amendamente:

- alin.(1), după cuvintele "copiilor ei", se completează cu textul " , altor membri ai familiei şi persoanelor dependente de victimă,";

- lit.h) va avea următorul cuprins:

"h) obligarea de a participa la programele de dezalcoolizare, dezintoxicare, de tratament psihoterapeutic, programe probaţionale sau programe sociale de asistenţă şi consiliere, în cazul în care instanţa de judecată consideră măsura necesară;";

- se completează cu alin.(14) cu următorul cuprins:

"(14) La emiterea ordonanţei de protecţie, instanţa de judecată ia în considerare evaluarea riscului de violenţă, inclusiv riscul de violenţă repetată, realizată de către organele competente.";

- alin.(2) va avea următorul cuprins:

"(2) Ordonanţa de protecţie se comunică imediat subdiviziunii teritoriale a poliţiei şi organului de probaţiune din raza unităţii administrativ-teritoriale în care îşi are domiciliul agresorul, iar acestea, la rândul lor, asigură informarea neîntârziată a agresorului privind măsurile aplicate. Totodată, ordonanţa de protecţie se transmite imediat structurii teritoriale de asistenţă socială competente, inclusiv structurii responsabile de asistenţa socială şi protecţia drepturilor copilului din municipiul Chişinău şi din unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, precum şi instituţiilor medico-sanitare în cazul aplicării măsurii de protecţie prevăzute la art.15 alin.(1) lit.h). În cazul eliberării ordonanţei de protecţie în privinţa copilului sau a victimei care are copii, instanţa de judecată informează şi autoritatea tutelară de la locul aflării copilului."

Totodată, pentru consolidarea sistemului naţional de servicii specializate în domeniu, sunt necesare modificări la art.8 din Legea nr.45/2007:

- alin.(3), după cuvintele "prin intermediul serviciului" se completează cu cuvintele "specializat de asistenţă", iar după cuvintele "al reabilitării victimelor infracţiunii" se introduc cuvintele "al cărui cadru de funcţionare şi standarde minime de activitate sunt reglementate prin hotărâre a Guvernului";

- lit.a) va avea următorul cuprins:

"a) colaborează cu organele de poliţie şi cu alte autorităţi competente în identificarea timpurie a situaţiilor de risc de violenţă împotriva femeilor şi violenţă în familie, participând, după caz, la evaluarea riscului şi la planificarea măsurilor de protecţie;";

- lit.c) va avea următorul cuprins:

"c) asigură, după caz, plasarea victimei în servicii specializate de protecţie şi asistenţă şi facilitează accesul acesteia la servicii medicale, psihologice, juridice şi sociale;";

- lit.d) va avea următorul cuprins:

"d) coordonează intervenţia interinstituţională în cazurile de violenţă împotriva femeilor şi violenţă în familie şi facilitează accesul victimelor la servicii specializate de asistenţă şi protecţie;";

- lit.i) va avea următorul cuprins:

"i) coordonează şi oferă suport metodologic asistenţilor sociali comunitari în gestionarea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi violenţă în familie şi poate prelua managementul de caz în situaţiile în care victima solicită acest lucru, există conflicte de interese sau cazul prezintă risc înalt de violenţă";

- se completează cu lit.l) cu următorul cuprins:

"l) poate solicita, în condiţiile legii, informaţii relevante pentru gestionarea cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi violenţă în familie de la autorităţile şi instituţiile competente, inclusiv de la organele de poliţie, instituţiile medico-sanitare, autorităţile publice locale şi alte servicii implicate în protecţia victimelor".

La articolul V (Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008)

Cu referire la propunerea de completare a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 cu art.318², prin care urmează a fi sancţionată neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executarea obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere, se comunică nesusţinerea acesteia din următoarele considerente.

De fapt, acţiunile indicate supra pot fi calificate potrivit art.318 din Codul contravenţional, care sancţionează neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executarea hotărârii instanţei de judecată ori a documentului executoriu.

În aceste condiţii, instituirea unei norme contravenţionale separate pentru aceeaşi conduită ar putea duce la dublarea reglementării existente şi ar putea genera premise pentru aplicarea paralelă a unor norme contravenţionale pentru aceeaşi faptă, contrar principiului neadmiterii dublei sancţionări. Totodată, o asemenea abordare ar putea crea incertitudini în aplicarea normelor şi dificultăţi în delimitarea sferei lor de aplicare. Mai mult decât atât, divizarea răspunderii contravenţionale în funcţie de tipul obligaţiei stabilite prin hotărâre judecătorească ar putea determina instituirea unor norme similare şi pentru alte categorii de obligaţii, afectând tehnica, coerenţa şi calitatea legislaţiei contravenţionale.

În concluzie, propunerea formulată de autorii proiectului la articolul V din proiectul de lege nu corespunde principiului non bis in idem, motiv pentru care urmează a fi exclusă.

La articolul VI (Legea nr.8/2008 cu privire la probaţiune)

În raport cu propunerea de a introduce un articol distinct referitor la programele probaţionale, aceasta se consideră drept nejustificată din următoarele considerente.

Art.2⁹ din Legea nr.8/2008 cu privire la probaţiune prevede deja tipurile de programe probaţionale (de corecţie a comportamentului social şi de reintegrare socială), modul de desfăşurare (individual şi/sau în grup), obiectivele programelor (modificarea comportamentului, dezvoltarea capacităţilor sociale, reintegrarea în comunitate), precum şi stabilirea tipului de program de către consilierul de probaţiune, pe baza evaluărilor efectuate.

Crearea unui articol separat pentru agresorii familiali ar putea duce la fragmentarea inutilă a legislaţiei, complicând accesul practicienilor la norme şi creând dificultăţi în implementarea programelor, acestea fiind deja derulate în cadrul general reglementat. Or, programele destinate agresorilor familiali se încadrează, prin natura şi obiectivele lor, în categoria programelor de corecţie a comportamentului social, întrucât urmăresc modificarea comportamentelor şi atitudinilor care au dus la săvârşirea faptelor de violenţă. Astfel, art.2¹¹ creează dublări normative, deoarece reglementează aspecte deja prevăzute de art.2⁹ din lege. Legea ar trebui să stabilească principiile generale, iar fiecare program să fie adaptat tipului de infractor şi nevoilor acestuia.

Sistemul probaţional derulează în prezent 12 programe, unele incluzând consilierea. Crearea unui articol separat nu aduce valoare adăugată şi nu contribuie la îmbunătăţirea aplicării programelor.

Prin urmare, Legea nr.8/2008 cu privire la probaţiune este clară şi completă în ceea ce priveşte programele probaţionale, nefiind necesară operarea modificărilor propuse la art.VI din proiectul de lege.

În altă ordine de idei, la definitivarea proiectului de lege, se consideră oportună luarea în considerare a recomandărilor formulate de către Avocatul Poporului pentru drepturile copilului în raportul tematic menţionat supra,

Printre acestea se numără recomandarea privind acoperirea din bugetul de stat a cheltuielilor de executare a pensiei de întreţinere. Deşi scutirea creditorilor pensiei de întreţinere de la plata taxelor pentru actele executorii este o măsură de protecţie socială necesară şi justificată, actualul mecanism transferă integral povara financiară asupra executorilor judecătoreşti, ceea ce afectează calitatea şi celeritatea executării.

În acelaşi context, se recomandă modificarea Codului de executare al Republicii Moldova nr.443/2004, a Legii nr.246/2018 privind procedura notarială şi, eventual, a Codului civil al Republicii Moldova nr.1107/2002, pentru a institui mecanisme ce ar împiedica înstrăinarea de către debitor a părţii succesorale acceptate şi ar exclude în acest mod eludarea executării silite a obligaţiilor ce incumbă debitorului.

Suplimentar, este recomandată reglementarea posibilităţii şi condiţiilor aplicării unor măsuri restrictive faţă de debitorii cu restanţe la plata pensiei de întreţinere, similare celor utilizate în alte state, care să vizeze drepturile şi libertăţile debitorilor. Astfel de sancţiuni ar putea înceta imediat după plata sumei restante, constituind un stimulent eficient pentru executarea obligaţiilor. În acelaşi timp, subliniem necesitatea stabilirii unor criterii clare privind aplicarea, menţinerea şi revocarea acestor măsuri, pentru a evita insecuritatea juridică şi pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale părţilor implicate în procedura de executare. Suntem conştienţi că, prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.17/20217, au fost declarate neconstituţionale prevederile existente anterior în Codul de executare al Republicii Moldova nr.443/2004 privind interdicţia eliberării documentelor de stare civilă, a actelor de identitate sau a permiselor de conducere. În acest sens, se vor reţine prevederile art.34 din Convenţia de la Haga privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei, încheiată la 23 noiembrie 2007, la care Republica Moldova a aderat prin Legea nr.215/2025: "(1) Statele contractante trebuie să prevadă în dreptul lor intern măsuri eficiente de executare a hotărârilor care fac obiectul prezentei".

În partea ce ţine de impactul financiar al proiectului de lege, se constată că implementarea acestuia va genera costuri financiare, care urmează a fi estimate şi argumentate corespunzător. În condiţiile Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, la compartimentul impactul financiar şi argumentarea costurilor estimative se descrie impactul financiar asupra bugetelor, cu indicarea costurilor necesare pentru punerea în aplicare a actelor normative. Mai mult decât atât, potrivit art.17 alin.(1¹) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, pentru proiectele de acte normative cu impact financiar asupra bugetelor, nota de fundamentare trebuie să includă fişa financiară, completată în conformitate cu Metodologia de analiză a impactului de reglementare aprobată de Guvern.

Prin urmare, se va revizui şi se va completa nota de fundamentare prin prezentarea calculelor economico-financiare detaliate care au stat la baza estimării costurilor aferente implementării măsurilor propuse, precum şi indicarea clară a necesarului de mijloace financiare pe categorii de cheltuieli.

În consecinţă, se notează că urmează a fi identificată şi indicată sursa de finanţare pentru acoperirea cheltuielilor respective, având în vedere prevederile art.131 alin.(6) din Constituţia Republicii Moldova, potrivit cărora nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.

În contextul celor expuse mai sus, Guvernul comunică susţinerea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (protecţia copilului şi executarea hotărârilor privind exercitarea drepturilor părinteşti), cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor de îmbunătăţire.

______________________________

¹ Disponibil: https://ombudsman.md/post-document/raport-tematic-analiza-mecanismului-si-procedurilor-de-executare-a-pensiei-de-intretinere-a-copiilor/