Decizia protocolară nr.22.25 din 20.05.2026 \rAviz la proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii (iniţiativa legislativă nr.126 din 16 aprilie 2026)
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
A V I Z
la proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea
Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii
(iniţiativa legislativă nr.126 din 16 aprilie 2026)
nr. 22.25 din 20.05.2026
(în vigoare 21.05.2026)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 213-216 art. 74 din 21.05.2026
* * *
Aprobat
în şedinţa Guvernului din 20 mai 2026
Decizia protocolară nr.22.25/2026
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege cu privire la modificarea şi completarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.126 din 16 aprilie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.
Iniţiativa legislativă prevede instituirea unei categorii de pensii pentru limita de vârstă, prin reducerea vârstei standard de pensionare cu 3 ani pentru femeile care au născut şi au educat până la vârsta de 8 ani trei sau patru copii, respectiv cu 5 ani, pentru femeile care au născut şi au educat până la vârsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii.
Potrivit notei de fundamentare, proiectul urmăreşte modificarea cadrului normativ în vigoare prin reducerea vârstei standard de pensionare pentru unele categorii de persoane. În acest sens, se propune modificarea art.41 alin.(2) şi completarea acestuia cu alin.(21) din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, prin ajustarea unei măsuri stimulatorii deja existente în legislaţia actuală la noile realităţi şi din necesitatea stringentă de susţinere a familiilor cu mai mulţi copii.
Conform cadrului normativ, vârsta standard de pensionare pentru femei se majorează anual cu 6 luni, începând cu data de 1 iulie, până la atingerea vârstei de 63 de ani, pentru a fi egală cu vârsta de pensionare stabilită pentru bărbaţi.
Totodată, urmează a fi reţinut că legislaţia actuală prevede reducerea vârstei standard de pensionare pentru femeile care au născut şi au educat până la vârsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii. În cazul acestei categorii de persoane, vârsta standard de pensionare se reduce cu 3 ani şi, începând cu 1 iulie 2025, constituie 58 de ani şi 6 luni.
Implementarea prevederilor proiectului implică necesitatea alocării unor mijloace financiare suplimentare, estimate de către autori la circa 400 de milioane de lei începând cu 1 iulie 2026, fără identificarea sursei de finanţare, fapt ce generează presiuni suplimentare asupra bugetului public naţional, inclusiv pe termen lung.
Subliniem că sistemul public de asigurări sociale din Republica Moldova este fundamentat pe principiul contributivităţii, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite.
Astfel, diminuarea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii de persoane va genera reducerea volumului de contribuţii virate la bugetul asigurărilor sociale de stat şi, implicit, diminuarea cuantumului contribuţiilor acumulate, ca urmare a restrângerii perioadei de activitate şi a veniturilor salariale realizate. În acest context, orice reducere a vârstei standard de pensionare conduce inevitabil la scurtarea perioadei de contribuţie şi, concomitent, la extinderea perioadei de plată a pensiei.
Totodată, având în vedere că femeile beneficiază, în medie, de o speranţă de viaţă mai ridicată, efectul bugetar al unei astfel de măsuri este unul amplu, fiind susceptibil să genereze presiuni suplimentare asupra bugetului asigurărilor sociale de stat şi să amplifice dependenţa acestuia de transferurile de la bugetul de stat.
Sub aspect macroeconomic, măsura propusă este de natură să afecteze negativ piaţa muncii prin retragerea anticipată a unei părţi a forţei de muncă active, inclusiv a persoanelor cu experienţă profesională relevantă. O asemenea evoluţie este de natură să conducă la reducerea bazei de contribuţii sociale şi la accentuarea dezechilibrelor existente, în contextul în care economia naţională se confruntă deja cu constrângeri demografice şi cu un deficit de forţă de muncă. Totodată, diminuarea participării pe piaţa muncii contravine obiectivelor de politică economică orientate spre creşterea ratei de ocupare şi valorificarea capitalului uman.
Analiza comparativă a practicilor existente la nivelul Uniunii Europene relevă faptul că majoritatea statelor membre au promovat, în ultimele decenii, politici de creştere şi de egalizare a vârstei de pensionare între femei şi bărbaţi, în scopul asigurării sustenabilităţii sistemelor publice de pensii. În acest context, soluţia legislativă propusă se abate de la tendinţele şi bunele practici europene şi este susceptibilă să genereze riscuri semnificative asupra sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii, precum şi asupra echilibrului macroeconomic.
De asemenea, urmează a fi avute în vedere raţionamentele din Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3/2019 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Legea nr.1585 din 27 februarie 1998 cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală şi din Regulamentul privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, în special cele expuse la § 47 şi 48:
"47. Curtea menţionează faptul că progresul egalităţii între sexe reprezintă astăzi un scop major în rândul statelor membre ale Consiliului Europei şi doar motive foarte puternice pot justifica un tratament diferenţiat pe criteriu de gen. În special, referirea la tradiţii, la presupunerile de ordin general sau la comportamentele sociale predominante într-un anumit stat nu constituie o justificare obiectivă şi rezonabilă a unui tratament diferenţiat pe criterii de sex. Spre exemplu, Curtea Europeană a subliniat că statele părţi la Convenţie nu pot impune tradiţii care derivă din ideea că bărbatul joacă un rol primordial, iar femeia un rol secundar în familie.
48. Pe de altă parte, în jurisprudenţa Curţii Europene s-a stabilit în mod constant că un tratament diferenţiat pe criterii de sex respectă exigenţele articolului 14 din Convenţie, atunci când acesta asigură egalitatea substanţială dintre bărbaţi şi femei. Astfel, stabilirea unor nevoi diferite pentru femei, în special în legătură cu starea de maternitate şi de graviditate, poate fi considerată conformă cu exigenţele articolului 14 din Convenţie. Prin urmare, sunt acceptabile anumite diferenţieri aplicabile în cazul bărbaţilor şi al femeilor în favoarea femeilor, cu condiţia ca acestea să urmărească protecţia gravidităţii sau a maternităţii."
Adiţional, întrucât adoptarea cadrului normativ privind beneficiile de asigurări sociale implică consideraţii de natură economică, având în vedere marja de apreciere de care dispune legiuitorul în implementarea politicilor sociale şi economice, subliniem că mecanismul de acordare a unor măsuri suplimentare de protecţie socială pentru categoriile de populaţie care necesită suport financiar trebuie corelat în mod corespunzător cu posibilităţile economice ale statului.
Totodată, argumentul invocat de autori privind stimularea natalităţii şi încurajarea creşterii numărului de copii crescuţi într-o familie nu este suficient fundamentat, întrucât măsura propusă nu constituie un instrument direct de politică demografică. Reducerea vârstei standard de pensionare nu este de natură să influenţeze în mod direct decizia de a avea sau de a creşte mai mulţi copii.
În vederea susţinerii familiilor cu copii, în ultimii 4 ani, Guvernul a promovat politici integrate, orientate spre crearea unui mediu favorabil familiei şi creşterii natalităţii, pornind de la premisa că decizia de a avea copii este strâns legată de calitatea vieţii şi de posibilitatea concilierii vieţii profesionale cu cea familială, fiind implementate, în acest sens, următoarele măsuri:
– extinderea bazei de calcul al indemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea copilului din venitul mai mare al unuia dintre soţi/părinţi;
– acordarea indemnizaţiei lunare concomitent cu desfăşurarea activităţii de muncă, fără suspendarea raporturilor de muncă;
– instituirea indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, în cuantum de 1000 de lei lunar;
– lansarea Programului Naţional "Servicii de creşe publice – Părinţi angajaţi, copii la creşe".
În subsidiar, se constată că nota de fundamentare nu conţine o evaluare completă şi argumentată a impactului financiar, lipsind calculele detaliate şi justificarea sustenabilităţii pe termen lung a măsurii, fapt ce contravine prevederilor art.17 din Legea nr.181/2014 privind finanţele publice şi responsabilitatea bugetar-fiscală şi ale art.30 din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.
Prin urmare, în lipsa unei fundamentări economico-financiare riguroase şi a identificării sursei de finanţare, având în vedere riscurile asupra sustenabilităţii financiare a sistemului public de pensii, generate de reducerea perioadei de contribuţii şi extinderea perioadei de plată a pensiilor, precum şi impactul negativ direct asupra cuantumului pensiilor ca urmare a diminuării contribuţiilor acumulate, şi ţinând cont de neîndeplinirea cerinţelor legale, Guvernul nu poate susţine iniţiativa legislativă în forma propusă.