Decizia protocolară nr.3.17 din 05.02.2025 \rAviz la proiectul de lege privind modificarea unor acte normative (combaterea eficientă a fenomenului corupţiei electorale şi aspectele conexe acestuia) (iniţiativa legislativă nr.381 din 17 decembrie 2024)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege privind modificarea unor acte

normative  (combaterea  eficientă  a  fenomenului

corupţiei electorale şi aspectele conexe acestuia)

(iniţiativa legislativă nr.381 din 17 decembrie 2024)

nr. 3.17  din  05.02.2025

 (în vigoare 14.03.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 130-134 art. 11 din 14.03.2025

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 5 februarie 2025

Decizia protocolară nr.3.17/2025

PRIM-MINISTRU   Dorin RECEAN

Guvernul a examinat proiectul de lege privind modificarea unor acte normative (combaterea eficientă a fenomenului corupţiei electorale şi aspectele conexe acestuia), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.381 din 17 decembrie 2024) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, elaborarea proiectului rezidă în necesitatea perfecţionării cadrului normativ naţional referitor la combaterea actelor de corupţie care se manifestă în contextul specific desfăşurării unor scrutine electorale, activitatea coruptibilă din domeniul electoral având un şir de trăsături particulare, care o disting faţă de alte tipuri de corupţie şi o fac mai dificil de combătut.

În context, sunt relevante constatările Curţii Constituţionale reţinute în Hotărârea nr.25 din 28 noiembrie 2024 cu privire la confirmarea rezultatelor alegerilor şi la validarea mandatului de Preşedinte al Republicii Moldova. Astfel, Curtea a statuat:

"100. În contextul pronunţării prezentei hotărâri, Curtea nu poate trece cu vederea concluziile observatorilor naţionali şi internaţionali, precum şi cazurile de corupere a alegătorilor prin metode inedite constatate de Centrul Naţional Anticorupţie şi de Inspectoratul General al Poliţiei.

101. Curtea reţine că numărul cazurilor de corupere a alegătorilor raportat de autorităţile de investigaţie şi cuantumul mijloacelor financiare sechestrate scot în evidenţă amploarea fără precedent a acestui fenomen, mai ales dintr-o perspectivă comparativă cu situaţia raportată la alegerile desfăşurate în anii precedenţi (alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie 2021³², alegerile prezidenţiale din 1 noiembrie 2020³³, alegerile parlamentare noi din 15 martie 2020³⁴, alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 sau cele prezidenţiale din 30 octombrie 2016³⁵)".

Totodată, Curtea Constituţională, prin Hotărârea menţionată supra, a punctat asupra unor aspecte normative relevante, dar şi a evidenţiat necesitatea perfecţionării cadrului legal pertinent:

"104. La prima vedere, cadrul normativ existent confirmă o minimă îndeplinire a obligaţiei pozitive a statului de a adopta legi care combat coruperea electorală. Totuşi, având în vedere numărul mare al cazurilor de corupere a alegătorilor, număr raportat de autorităţile de investigaţie în contextul primului tur şi al celui de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din acest an, Curtea consideră că autorităţile trebuie să depună toate eforturile pentru a preveni asemenea cazuri la scrutinele viitoare. Curtea menţionează că ar putea fi îmbunătăţite mecanismele legale de combatere a corupţiei electorale, astfel încât să fie acestea efective, având în vedere şi modalităţile inedite ale cazurilor înregistrate la acest scrutin. Curtea notează că autorităţile au obligaţia constituţională de a întreprinde măsurile necesare pentru a asigura exprimarea liberă a voinţei poporului în cadrul alegerilor şi dezvoltarea democratică a ţării".

Astfel, evenimentele din cadrul ultimelor scrutine electorale desfăşurate în Republica Moldova, dar şi constatările Curţii Constituţionale au evidenţiat vulnerabilitatea autorităţilor publice de a reacţiona prompt şi de a face faţă acţiunilor de fraudare a alegerilor şi de corupere a alegătorilor. Or, mecanismele şi instrumentele existente de combatere a corupţiei electorale s-au dovedit a fi insuficiente pentru prevenirea şi combaterea acestui fenomen. Prin urmare, intervenţia statului în vederea eficientizării instrumentelor pe cauzele privind contravenţiile şi infracţiunile de corupţie electorală, dar şi a perfecţionării reglementărilor unor proceduri legale împotriva unor acţiuni care pot avea conexiune directă sau indirectă cu mecanismele utilizate în cadrul fenomenului corupţiei electorale este iminentă.

La art.I (Legea nr.59/2012 privind activitatea specială de investigaţii)

Prin prisma prevederilor articolului I, se propun unele modificări la Legea nr.59/2012 privind activitatea specială de investigaţii (în continuare – Legea nr.59/2012). Astfel, se instituie un temei suplimentar care, drept rezultat, va permite efectuarea măsurilor speciale de investigaţie în afara unui proces penal – atentarea la securitatea naţională. Totodată, prin abrogarea art.27 alin.(3) din Legea nr.59/2012, se propune excluderea unor condiţii în vederea efectuării măsurilor speciale de investigaţii prevăzute la art.27 alin.(1) pct.1) lit.a-e).

Realizarea acestor modificări va permite investigarea eficientă a tuturor cazurilor de corupţie electorală, care, pornind de la specificul şi complexitatea acestora, necesită utilizarea tuturor instrumentelor şi mecanismelor juridice disponibile pentru protejarea democraţiei şi a proceselor electorale.

Sub alt aspect, potrivit pct.1, art.19 alin.(1) pct.1) lit.a) urmează a fi completat cu cuvintele "precum şi securităţii naţionale". Cu referire la această modificare, punctăm următoarele.

În conformitate cu art.2 din Legea nr.59/2012, sarcinile activităţii speciale de investigaţii sunt: a) relevarea şi prevenirea criminalităţii; b) căutarea persoanelor care sunt dispărute fără urmă, se sustrag de la urmărirea penală sau de la judecată, se ascund de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, se eschivează de la executarea pedepsei sau au evadat din locurile de detenţie; c) colectarea informaţiilor privind posibilele fapte sau evenimente care ar putea periclita ordinea publică sau siguranţa în locurile de detenţie; d) asigurarea protecţiei martorilor şi a altor participanţi la procesul penal; e) asigurarea protecţiei subiecţilor activităţii speciale de investigaţii. Totodată, art.19 din aceeaşi lege prevede temeiurile pentru dispunerea măsurilor speciale de investigaţii în scopul realizării sarcinilor prevăzute la art.2.

Prin urmare, cuvintele "precum şi securităţii naţionale" comportă caracter prea larg şi incert, fiind în contradicţie cu scopul şi sarcinile activităţii speciale de investigaţii.

Mai mult, potrivit art.1 din Legea securităţii statului nr.618/1995, "securitatea statului este parte integrantă a securităţii naţionale. Prin securitatea statului se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau indivizi aparte".

În aceeaşi ordine de idei, în conformitate cu art.1 alin.(1) din Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, competenţa de asigurare a securităţii Republicii Moldova este atribuită Serviciului de Informaţii şi Securitate.

Subsidiar, în conformitate cu art.1 alin.(1), (2) şi (3) din Legea nr.179/2023 privind activitatea contrainformativă şi activitatea informativă externă, sunt stipulate următoarele:

"(1) Prezenta lege stabileşte cadrul normativ al activităţii contrainformative şi activităţii informative externe (în continuare – activitate informativă/ contrainformativă), realizate de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (în continuare – Serviciu) sau, după caz, de Ministerul Apărării, modalitatea şi condiţiile dispunerii şi realizării măsurilor contrainformative şi măsurilor informative externe, precum şi ale efectuării controlului asupra legalităţii acestora, garanţiile minime de protecţie a persoanelor supuse măsurilor contrainformative.

(2) Activitatea contrainformativă constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor, operaţiunilor şi procedeelor desfăşurate de către Serviciu în scopul identificării, prevenirii şi contracarării vulnerabilităţilor, factorilor de risc şi ameninţărilor, conform competenţei stabilite în Legea nr.136/2023 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.

(3) Activitatea informativă externă constă din ansamblul măsurilor, acţiunilor şi operaţiunilor desfăşurate în scopul planificării, culegerii, verificării, evaluării, prelucrării analitice, stocării, păstrării şi valorificării datelor şi informaţiilor despre posibilităţile reale sau potenţiale, despre acţiunile, planurile sau intenţiile statelor ori ale organizaţiilor străine, ale unor entităţi anticonstituţionale sau ale unor persoane, care constituie sau ar putea constitui factori de risc sau ameninţări la adresa securităţii Republicii Moldova, precum şi în scopul obţinerii informaţiilor relevante pentru asigurarea securităţii naţionale sau pentru crearea condiţiilor favorabile asigurării şi promovării intereselor strategice şi realizării cu succes a politicii de securitate ale Republicii Moldova".

Aşadar, în contextul celor indicate supra, se consideră judicioasă revizuirea, pentru claritate, a pct.1 din cadrul art.I al proiectului de lege, or, amendamentul vizat poate crea situaţii de incertitudine şi suprapunere de competenţe în activitatea organelor de drept, care, la rândul lor, aplică diferite metode de efectuare a investigaţiilor, cum ar fi măsuri speciale de investigaţii şi măsuri contrainformative, activităţi care au diferit mod de dispunere, de autorizare şi de efectuare.

În altă ordine de idei, în scopul instituirii unei garanţii suplimentare la etapa înaintării demersului în vederea autorizării măsurilor speciale de investigaţii prevăzute la art.27 alin.(1) pct.1) din Legea nr.59/2012, se propune completarea art.I cu un nou punct cu următorul cuprins:

"La articolul 20:

la alineatul (3), cuvintele "la demersul motivat al procurorului" se substituie cu textul "la demersul motivat al procurorului-şef sau al adjunctului procurorului-şef";

se completează cu alineatul (3¹) cu următorul cuprins:

"(3¹) La examinarea demersului în vederea autorizării măsurilor speciale de investigaţii prevăzute la art.27 alin.(1) pct.1), participă procurorul desemnat de către procurorul-şef sau de către adjunctul procurorului-şef".

La art.II (Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002)

În vederea eficientizării combaterii fenomenului corupţiei electorale cu implicarea grupurilor criminale organizate sau a organizaţiilor criminale, la art.181¹ şi 182 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002, se propune agravarea răspunderii pentru acţiunile săvârşite în interesul acestora. Necesitatea operării acestor amendamente, rezidă în constatarea amplificării imixtiunii din partea anumitor grupuri criminale în ultimele procese electorale din ţară.

Totodată, modalităţile normative alternative de săvârşire a infracţiunii prevăzute la art.181¹ urmează a fi completate cu acţiunea exprimată în "promisiunea" de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase, în scopul determinării alegătorului sau susţinătorului să îşi exercite sau să nu îşi exercite drepturile electorale în cadrul alegerilor, inclusiv al celor regionale.

În contextul propunerii de completare a art.181¹ alin. (1) cu o nouă modalitate normativă de săvârşire a infracţiunii, exprimată în "promisiunea" de bani, bunuri, servicii ori de alte foloase, în scopul determinării alegătorului sau susţinătorului să îşi exercite sau să nu drepturile electorale în cadrul alegerilor, inclusiv al celor regionale, se consideră necesară operarea unor modificări şi în raport cu art.47¹ alin. (1) din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008.

Prin urmare, se propune completarea art.VI din proiect cu un nou punct cu următorul cuprins:

"La articolul 47¹ alineatul (1), după textul "pentru sine sau pentru o altă persoană, " se introduc cuvintele " sau acceptarea promisiunii ori ofertei acestora".

În susţinerea modificării propuse, se menţionează că, dacă promisiunea urmează a fi echivalată cu acelaşi grad de pericol social ca şi "oferirea sau darea", în sensul unei infracţiuni, atunci şi acceptarea promisiunii ori ofertei ar prezenta un grad de pericol social echivalent "pretinderii, acceptării sau primirii", în sensul unei contravenţii. Totodată, incriminarea aşa numitului "vot pe datorie", trebuie să cuprindă atât fapta de promisiune a remuneraţiei ilicite, cât şi cea de acceptare a promisiunii unei remuneraţii ilicite.

Mai mult ca atât, raţionamentele în cauză au fost deja reţinute de către legiuitor şi în raport cu alte fapte infracţionale, drept exemplu relevant fiind componenţele de infracţiuni prevăzute la art.324 şi 325 din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002.

La pct.1, potrivit proiectului de lege, se propune aplicarea unei amenzi în mărime de la 9 000 la 11 000 de unităţi convenţionale în privinţa persoanei juridice care a săvârşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (1¹), în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale. Este de menţionat că, prin norma propusă în proiect, amenda pentru persoana juridică este mai mică decât amenda prevăzută la art.181¹ alin.(1¹) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002. Astfel, se impune revizuirea sancţiunii în privinţa persoanei juridice care a săvârşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (1¹) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, prin stabilirea unei pedepse cu amendă pentru persoana juridică.

Suplimentar, luând în considerare natura şi gradul de pericol social al faptei infracţionale prevăzute la alin.(1²), se propune stabilirea pedepsei închisorii cumulativ cu pedeapsa amenzii pentru săvârşirea infracţiunii indicate. Or, în cazul comiterii infracţiunii în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, va beneficia, profita, trage foloase întregul grup criminal organizat sau întreaga organizaţie criminală. În acest context, se atrage atenţia că criminalitatea organizată reprezintă o ameninţare majoră pentru cetăţeni, precum şi pentru economia şi securitatea statului. Propunerea urmează a fi luată în considerare şi în raport cu pedeapsa stabilită la pct.2 din proiect.

Într-o altă ordine de idei, se propune completarea art.181¹ cu trei circumstanţe agravante suplimentare, şi anume: "de două sau mai multe persoane", "în privinţa a două sau mai multe persoane" şi "săvârşită cu folosirea mijloacelor financiare din fonduri publice sau din fonduri externe".

În acest context, componenţa cu circumstanţa agravantă prevăzută în proiect ("în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale") urmează a fi inclusă în cadrul alin.(1³), iar variantele agravate propuse supra se vor introduce în cadrul alin.(1²). Raţionamentul unei asemenea modificări derivă din gradul de pericol social diferit al circumstanţelor agravante – "de două sau mai multe persoane", "în privinţa a două sau mai multe persoane" şi "săvârşită cu folosirea mijloacelor financiare din fonduri publice sau fonduri externe" în raport cu varianta agravată "în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale".

Prin urmare, în lumina celor expuse supra, propunem următoarea formulă a amendamentului ce vizează completarea art.181¹ cu alin.(1²) şi (1³):

"se completează cu alineatele (1²) şi (1³) cu următorul cuprins:

"(1²) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (1¹), săvârşite:

a) de două sau mai multe persoane;

b) asupra a două sau mai multe persoane;

c) cu folosirea mijloacelor financiare din fonduri publice sau din fonduri externe,

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani, cu amendă în mărime de la 1 350 la 1 850 de unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 12 000 la 16 000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea ei.

(1³) Acţiunile prevăzute la alin.(1) şi (1²) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani, cu amendă în mărime de la 1 850 la 2 350 de unităţi convenţionale, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 16 000 la 20 000 de unităţi convenţionale, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea ei".

Totodată, având în vedere argumentele sus-indicate, dar şi pericolul social sporit al corupţiei electorale, inclusiv asupra securităţii statului, se impune ca şi sancţiunile normelor de la art.181¹ alin.(1) şi (1¹) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 să fie ajustate corespunzător. Concret, se impune, pe de o parte, majorarea limitelor sancţiunii sub forma amenzii şi, după caz, a limitelor pedepsei cu închisoarea. În acelaşi timp, sugerăm ca pedeapsa sub forma amenzii să fie formulată în calitate de sancţiune complementară obligatorie.

La pct.2, cu referire la sancţiunea stabilită pentru persoană juridică care a săvârşit acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, prevederea în cauză urmează a fi exclusă, or, având în vedere latura obiectivă a componenţelor de infracţiune indicate la art.182 alin.(1) şi (2), faptele date pot fi imputate doar unei persoane fizice. Prin urmare, sancţiunea persoanei juridice în norma propusă nu va produce efect, devenind inaplicabilă.

Suplimentar, urmează a fi luate în considerare următoarele propuneri de îmbunătăţire a prevederilor art.II:

Textul "nr.985-XV din 18 aprilie 2002" se va substitui cu textul "nr.985/2002".

La pct.1, în primul alineat, cuvintele "cu cuvântul" se vor substitui cu cuvintele "cu textul", iar la al doilea alineat, cuvântul "articolul" se va exclude.

La art.III (Legea nr.54/2003 privind contracararea activităţii extremiste)

În scopul eficientizării contracarării activităţii extremiste realizate de către asociaţiile obşteşti sau religioase, precum şi al asigurării celerităţii examinării cauzelor care au ca obiect comiterea unor asemenea acţiuni, se propun o serie de intervenţii legislative la Legea nr.54/2003 privind contracararea activităţii extremiste.

Aşadar, în vederea reducerii perioadei de examinare a unei cereri de suspendare/lichidare a asociaţiei obşteşti sau religioase, se propune preluarea modelului existent în raport cu suspendarea/încetarea activităţii organizaţiilor necomerciale din Legea nr.86/2020 cu privire la organizaţiile necomerciale. Or, pornind de la considerentul că desfăşurarea activităţii extremiste este o formă particulară periculoasă de atentare la interesele securităţii statului, siguranţei publice, apărării ordinii sau prevenirii infracţiunilor, acest model poate fi preluat şi în contextul Legii nr.54/2003 privind contracararea activităţii extremiste.

Suplimentar, urmează a fi luate în considerare următoarele propuneri de îmbunătăţire a prevederilor art.III:

În conformitate cu prevederile art.6 alin.(3), suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase poate fi dispusă doar dacă această măsură este necesară într-o societate democratică. Având în vedere analiza prevederii enunţate, se menţionează asupra caracterului incert şi general al acesteia. Astfel, deşi suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase este privită ca măsură provizorie în vederea soluţionării fondului cauzei, motivele dispunerii unei asemenea măsuri trebuie să fie clare atât pentru instanţa de judecată, cât şi pentru asociaţia nemijlocit vizată în cerere. Or, aplicarea unei măsuri precum suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase urmează a fi examinată de către instanţa de judecată prin prisma triplului test de proporţionalitate: 1) ingerinţa este prevăzută de legislaţia naţională; 2) urmăreşte unul sau mai multe scopuri legitime; 3) este proporţională cu scopurile urmărite şi, astfel, necesară într-o societate democratică

La pct.2, potrivit art.10 alin.(2) lit.a), "includerea organizaţiilor extremiste şi a materialelor cu caracter extremist în registrul prevăzut la alin.(1) se realizează în temeiul încheierii judecătoreşti executorii, prin care a fost dispusă suspendarea activităţii asociaţiei obşteşti sau religioase ori a unei alte organizaţii, în conformitate cu art.6 alin.(3). Sub acest aspect, dat fiind faptul că încheierea menţionată la art.10 alin.(2) lit.a) nu reprezintă un act judecătoresc prin care se constată caracterul extremist al unei organizaţii şi care reprezintă doar o măsură provizorie în vederea soluţionării fondului cauzei, se consideră necesară excluderea încheierii menţionate din lista actelor menţionate la art.10 alin.(2) lit.a)-e).

În acelaşi context, se consideră necesară excluderea lit.e) din alin.(2) al art.10.

În raport cu hotărârea judecătorească executorie prin care a fost dispusă confiscarea părţii necomercializate a tirajului producţiei mijlocului de informare în masă ce conţine materiale cu caracter extremist, se atenţionează că aceasta nu reprezintă un act judecătoresc distinct. Or, prin prisma prevederilor art.7 alin.(6) din proiect, drept temei pentru confiscarea părţii necomercializate a tirajului producţiei mijlocului de informare în masă ce conţine materiale cu caracter extremist serveşte hotărârea judecătorească emisă în ordinea art.7 alin.(2) sau (3). Drept urmare, prevederea indicată la art.10 alin.(2) lit.e) este acoperită de hotărârea judecătorească executorie menţionată la art.10 alin.(2) lit.c).

La art.IV (Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003)

La articolul IV din proiect se reţin o serie de amendamente legislative, fiind operate în scopul eficientizării examinării cauzelor privind infracţiunile de corupţie. Aşadar, potrivit pct.2 şi 3, se urmăreşte oferirea procurorului a pârghiilor de contestare şi de verificare, sub aspectul condiţiilor de legalitate, a acelor demersuri de conexare a cauzelor sau de atragere a mai multor părţi în proces, la cererile părţilor.

Totodată, cu referire la dispoziţiile pct.4, în vederea soluţionării problemei cu amânările continue ale şedinţelor de judecată şi tergiversarea examinării cauzelor din motivul absenţei unuia dintre apărătorii inculpatului, se propune reglementarea expresă a faptului că lipsa unuia dintre apărători, în cazul când inculpatul are mai mulţi avocaţi contractaţi şi cel puţin unul este prezent în şedinţa de judecată, nu constituie temei de amânare a şedinţei.

Subsidiar, în vederea eficientizării examinării cauzelor penale privind infracţiunile de corupţie şi cele conexe, se propun unele modificări la art.351 alin.(3³) din Codul de procedură penală nr.122/2003.

Sub alt aspect, potrivit pct.1 din proiect, art.20 din Codul de procedură penală nr.122/2003, se propune a fi completat cu alineatul (5) cu următorul cuprins:

"(5) În cauzele penale prevăzute de art.181, 181¹, 181², 181³ şi art.182 din Codul penal, urmărirea penală urmează a fi terminată în cel mai scurt timp, însă nu mai mult de 4 luni. Aceste cauze se examinează în prima instanţă în cel mult trei luni, iar în instanţa de apel în cel mult 2 luni".

În raport cu această propunere, urmează a fi evidenţiate următoarele aspecte:

Iniţial, se atenţionează asupra neclarităţii momentului de începere a calculării termenului de 4 luni în vederea terminării urmăririi penale. Acest aspect urmează a fi concretizat în cuprinsul normei.

În continuare, potrivit art.20 alin.(1) din Codul de procedură penală nr.122/2003, urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile. Totodată, potrivit alin.(2) din cadrul aceluiaşi articol, criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluţionare a cauzei penale sunt:

1) complexitatea cazului;

2) comportamentul participanţilor la proces;

3) conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată;

4) importanţa procesului pentru cel interesat;

5) vârsta de până la 18 ani a victimei.

În acelaşi context, potrivit alin.(3), "urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale privind infracţiunile de corupţie, cele conexe actelor de corupţie, a cauzelor penale în care sunt persoane aflate în arest, precum şi minori se fac de urgenţă şi în mod prioritar".

Prevederi similare urmează a fi reţinute şi în raport cu termenele urmăririi penale indicate la art.259 alin.(1), (2) şi (3) din Codul de procedură penală nr.122/2003.

Prin urmare, pornind de la analiza prevederilor enunţate supra, se relevă faptul că este inoportună stabilirea unei termen fix în vederea efectuării urmăririi penale şi judecării cauzei în raport cu anumite fapte infracţionale. Or, complexitatea unei cauze penale diferă de la caz la caz, fiind imposibil, din punct de vedere practic, de a prevedea care este termenul optim în vederea efectuării tuturor acţiunilor de urmărire penală/măsurilor speciale de investigaţie necesare şi, respectiv, al parcurgerii tuturor etapelor judecării cauzei.

Totodată, se atrage atenţia că infracţiunile prevăzute la art.181 şi 182 din Codul penal nr.985/2002 fac parte din categoria infracţiunilor mai puţin grave şi grave. Respectiv, complexitatea acestora poate fi diferită. Mai mult ca atât, având în vedere modificările propuse la art.II din proiect, şi anume, completarea art.181¹ şi 182 din Codul penal nr.985/2002 cu o modalitate agravată nouă – săvârşirea acţiunilor în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale, complexitatea cauzei şi necesitatea acumulării unui probatoriu suficient şi solid, în vederea terminării urmăririi penale, vor deveni şi mai evidenţiate. Or, odată cu complexitatea cauzei, creşte şi necesitatea recurgerii la diferite acţiuni de urmărire penală, precum şi măsuri speciale de investigaţie ce pot dura în timp.

Una dintre provocările care poate genera termene îndelungate de urmărire penală sunt expertizele de diverse categorii, în cauzele date poate fi expertiza banilor, expertize dactiloscopice etc., care, din practică, durează şi până la 6 luni. Astfel termenul poate fi depăşit. Mai mult, drept consecinţă a depăşirii termenelor propuse în proiectul de lege, ca urmare a complexităţii unor acţiuni procesuale (de ex., efectuarea unei expertize), se creează riscul invocării nulităţii actelor efectuate cu nerespectarea termenului.

Cu această ocazie, sunt relevante statuările Curţii Constituţionale în materia termenului rezonabil de desfăşurare a procesului penal. Astfel, Curtea Constituţională, în Decizia nr.4 din 20.01.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.206g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 282 din Codul de procedură penală nr.122/2003 (durata maximă de menţinere a statutului de învinuit al persoanei), a reţinut următoarele:

"32. […], în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a stabilit că durata rezonabilă a unei proceduri trebuie apreciată în funcţie de circumstanţele cauzei şi cu ajutorul următoarelor criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente, precum şi miza litigiului pentru cel interesat (e.g. a se vedea Nakhmanovich v. Rusia, 2 martie 2006, § 95; Holomiov v. Moldova, 7 noiembrie 2006, § 137; Hajibeyli v. Azerbaidjan, 10 iulie 2008, § 50; Cravcenco v. Moldova, 15 ianuarie 2008, § 44; Matei şi Tutunaru v. Moldova, 27 octombrie 2009, § 55; Panzari v. Moldova, 29 septembrie 2009, § 31; Chiarello v. Germania, 20 iunie 2019, § 45)".

Totuşi, e necesar a fi menţionat că legiuitorul, la stabilirea termenului rezonabil de desfăşurare a procesului penal, deja a prevăzut că urmărirea penală şi judecarea cauzelor penale privind infracţiunile de corupţie şi cele conexe actelor de corupţie se fac de urgenţă şi în mod prioritar (art.20 alin.(3) din Codul de procedură penală nr.122/2003). Respectiv, în categoria infracţiunilor de corupţie sunt incluse şi infracţiunile de corupere electorală, fapt recunoscut chiar prin Legea integrităţii nr.82/2017.

Sub alt aspect, e de precizat că stabilirea termenului de 4 luni, în vederea terminării urmăririi penale în raport cu infracţiunile prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi art.182 din Codul penal nr.985/2002, contravine esenţei accelerării urmăririi penale. În acest sens, potrivit art.259¹ alin. (1) din Codul de procedură penală nr.122/2003, în situaţia în care într-o cauză penală concretă există pericolul încălcării termenului rezonabil al urmăririi penale, părţile în proces pot adresa judecătorului de instrucţie de la locul efectuării urmăririi penale o cerere privind accelerarea urmăririi penale. Totodată, în conformitate cu alin.(2) al aceluiaşi articol, cererea privind accelerarea urmăririi penale se depune după cel puţin 6 luni de la începerea urmăririi penale.

Prin urmare, în ipoteza introducerii termenului de 4 luni pentru terminarea urmăririi penale, pe lângă faptul lipsirii părţilor în proces de posibilitatea depunerii cererii de accelerare, urmează a fi luată în considerare necesitatea curgerii unui termen minim de 6 luni de la începerea urmăririi penale, care a fost stabilit de legiuitor drept un plafon minim în vederea apariţiei dreptului depunerii cererii de accelerare.

În concluzie, având în vedere argumentele sus-indicate, sugerăm să se revizuiască conţinutul pct.1 art.IV din proiect, prin care se propune ca art.20 din Codul de procedură penală nr.122/2003 să fie completat cu alineatul (5)¹.

_______________________

¹A se vedea în acest sens avizele Procuraturii Generale, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Afacerilor Interne, Comisiei Electorale Centrale.

Totodată, ca soluţie alternativă la amendamentul propus la punctul prenotat, conştientizând amploarea şi specificul fenomenului corupţiei electorale, se propune posibilitatea operării următorului amendament:

"1. La articolul 20 alineatul (3), după cuvintele "cele conexe actelor de corupţie" se completează cu textul " , în special, în cazurile privind infracţiunile prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi art.182 din Codul penal".

La pct.2, dispoziţia de completare urmează a fi expusă după următoarea formulă: "2. Articolul 43 alineatul (1) se completează cu o propoziţie cu următorul cuprins:".

La pct.3, dispoziţia de completare se va expune după cum urmează: "3. Articolul 223 se completează cu o propoziţie cu următorul cuprins:".

Potrivit pct.5, se propune completarea art.351 cu alineatul (3³) cu următorul cuprins:

"(3³) În cauzele prevăzute la art.20 alin.(5), prima şedinţă de judecată va avea loc în cel mult 20 de zile de la data distribuirii cauzei. Stabilirea şedinţelor de judecată pentru acest cauze se realizează cu prioritate, cu fixarea acestora în zile consecutive. Examinarea cauzelor în cadrul acestor şedinţe se realizează într-un mod continuu şi, între prima şedinţă şi retragerea în deliberare, nu poate examina alte categorii de cauze, iar în cazul în care au fost fixate, ele se vor amâna pentru o dată ulterioară".

Iniţial, luând în considerare recomandarea privind excluderea pct.1, aferent completării art.20 cu alineatul (5), se consideră necesară revizuirea cuprinsului normei propuse la alin.(3³) din cadrul art.351. Prin urmare, textul "În cauzele prevăzute la art.20 alin.(5)" se va substitui cu textul "În cauzele penale care au ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi 182 din Codul penal".

Cu referire la acest punct, deşi potrivit proiectului se menţionează despre faptul că "prima şedinţă de judecată va avea loc în cel mult 20 de zile de la data distribuirii cauzei", în nota de fundamentare autorul deja operează cu "stabilirea datei şi orei primei şedinţe de judecată într-un termen maxim de 20 de zile de la data desfăşurării şedinţei preliminare".

Se menţionează că aceste concepte sunt distincte, or, potrivit art.345 alin.(3) din Codul de procedură penală, există posibilitatea ca judecătorul să nu desfăşoare şedinţa preliminară. Din aceste considerente, este necesară racordarea notei de fundamentare la prevederile din proiect.²

_______________________

²A se vedea în acest sens avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Suplimentar, cu referire la prevederea propusă supra, se necesită a se concretiza un aspect important. Aşadar, potrivit normei, printre altele, se indică că "Examinarea cauzelor în cadrul acestor şedinţe se realizează într-un mod continuu şi, între prima şedinţă şi retragerea în deliberare, nu poate examina alte categorii de cauze, iar în cazul în care au fost fixate, ele se vor amâna pentru o dată ulterioară". Astfel, deşi conform normei nu este posibilă stabilirea altor şedinţe de judecată în aceeaşi zi, regula dată nu exceptează alte cauze care au drept obiect aceleaşi infracţiuni de corupţie electorală. Or, e posibil ca în procedura aceluiaşi judecător să se afle mai multe cauze penale vizând infracţiuni de corupţie electorală. Respectiv, se impune concretizarea, în textul normei propuse, a posibilităţii stabilirii mai multor şedinţe de judecată în aceeaşi zi, pe diferite cauze penale, cu condiţia că toate aceste cauze vizează infracţiuni de corupţie electorală, în sensul art.20 alin.(3) din Codul de procedură penală.

Din aceste considerente, se consideră imperativ ca acest fapt să se consacre în textul normei propuse. Alternativ, sugerăm completarea notei de fundamentare la proiectul de lege cu explicaţii de tipul celor indicate mai sus, în vederea excluderii pe viitor a incertitudinilor şi a unor interpretări neuniforme privind conţinutul normei propuse.

În aceeaşi ordine de idei, se atenţionează asupra incertitudinii posibilităţii stabilirii/examinării altor cauze penale (altele decât cele care vizează coruperea electorală) în perioada dintre şedinţele stabilite pe o cauză care are ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi 182. Această incertitudine se reflectă în ipoteza posibilităţii sau imposibilităţii amânării cauzei, pornind de la interpretarea textului alineatului (3³) în redacţia propusă de autor, şi anume, examinarea cauzelor întru-un mod continuu. Prin urmare, sub acest aspect, norma propusă de autor poartă un caracter incert şi creează riscurile unei interpretări neuniforme. Mai mult, în ipoteza amânării cauzei penale (care ar putea avea loc din varii motive, inclusiv din perspectiva respectării dreptului la apărare, la un proces echitabil sau al asigurării funcţionării eficiente a principiului contradictorialităţii sau al egalităţii armelor într-un proces penal) apare o neclaritate în ceea ce priveşte conduita pe care ar trebui să o adopte instanţa în intervalul dintre şedinţele de judecată fixate: ar putea sau nu instanţa să fixeze în acest interval de timp şedinţe de judecată pe alte categorii de cauze penale decât cele prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi 182 din Codul penal.

Pentru a elimina aceste neclarităţi, se impun concretizări de rigoare în textul normei propuse sau în nota de fundamentare la proiect. Totodată, ca soluţie legislativă, se recomandă analiza şi, respectiv, posibilitatea utilizării următoarei formule a textului alineatului (3³):

"În cauzele penale care au ca obiect săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.181, 181¹, 181², 181³ şi 182 din Codul penal, prima şedinţă de judecată va avea loc în cel mult 20 de zile de la data distribuirii cauzei. Stabilirea şedinţelor de judecată pentru aceste cauze se realizează cu prioritate, cu fixarea acestora în zile consecutive şi se examinează în mod continuu până la retragerea în deliberare".

În alt context, suplimentar la modificările propuse în proiectul de lege aferent Codului de procedură penală, se consideră oportună operarea unor modificări şi la art.229² alin.(2), prin completarea şirului de infracţiuni cu componenţa de infracţiune prevăzută la art.181¹ din Codul penal.

Completarea listei exhaustive a infracţiunilor în raport cu care pot fi efectuate investigaţii financiare paralele se impune pentru identificarea şi urmărirea bunurilor care sunt utilizate pentru săvârşirea infracţiunilor sau sunt rezultate din infracţiuni, or, confiscarea mijloacelor financiare a grupărilor criminale sau a organizaţiilor criminale este una din formele cele mai eficiente de combatere a asemenea categorii de infracţiuni şi preîntâmpinarea de săvârşire a unor noi infracţiuni.

Aşadar, se propune completarea art.IV cu un nou punct cu următorul cuprins: "La articolul 229² alineatul (2), după textul "168, " se introduce textul "181¹, ".

La art. V (Legea nr.294/2007 privind partidele politice)

Conform modificărilor specificate, în proiectul legii se propun un şir de intervenţii în cuprinsul Legii nr.294/2007 privind partidele politice, care ar viza un mecanism mai rapid de reacţionare şi de combatere a încălcărilor legislaţiei de către partidele politice. Totodată, se propune reconceptualizarea prevederilor art.8 din legea prenotată, referitoare la mecanismul de înregistrare a partidelor politice, astfel încât această procedură să nu fie o simplă procedură administrativă desfăşurată exclusiv de către Agenţia Servicii Publice, ci să presupună un mecanism mai complex de examinare a situaţiei cu privire la viitorul partid ce urmează a fi înregistrat.

În raport cu prevederile acestei legi, venim cu sugestia către autori a se examina posibilitatea completării prevederii de la art.7 alin.(5) din lege cu următoarea propoziţie: "Membrii de partid care cad sub incidenţa art.3 alin.(1) lit.e⁵) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi a intereselor personale pierd calitatea de membru în organul de conducere şi/sau membru de partid doar după înregistrarea modificărilor operate de către Agenţia Servicii Publice în termenul stabilit la art.10". Modificarea propusă este dictată de necesitatea de a corela procesul intern de pierdere a calităţii de membru de partid cu procedurile legale stabilite prin Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale, ceea ce permite o abordare clară şi unitară în cazul persoanelor care se află sub incidenţa acestui act normativ, garantând că pierderea calităţii de membru nu va surveni înainte de înregistrarea oficială a modificărilor de către Agenţia Servicii Publice.

Prin stabilirea unei astfel de reglementări se elimină posibilele neclarităţi şi abuzuri, asigurând o tranziţie corectă şi transparentă, cu respectarea principiilor de legalitate şi echitate. Mai mult, norma în această redacţie va oferi securitate juridică membrilor de partid, protejându-i împotriva deciziilor subiective sau premature şi asigurându-se că schimbările statutare sunt implementate în termenele şi condiţiile prevăzute de lege. Această completare contribuie astfel la consolidarea unui cadru politic responsabil, previzibil şi în acord cu normele legale.

În corelaţie cu această propunere, venim şi cu sugestia de a se da într-o redacţie nouă prevederile alin.(1) şi (2) de la art.10, după cum urmează: "(1) Statutul, programul partidului politic, lista nominală şi numerică a persoanelor care cad sub incidenţa art.3 alin.(l) lit.e⁵) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale pot fi modificate conform procedurii prevăzute în statutul partidului.

(2) Orice modificare a statutului, programului partidului politic, listei nominale şi numerice a persoanelor care cad sub incidenţa art.3 alin.(l) lit.e⁵) din Legea nr.131/2016 privind declararea averii şi intereselor personale se comunică Agenţiei Servicii Publice în termen dc cel mult 15 zile dc la data adoptării hotărârii respective".

Corespunzător, la alin.(3) de la art.10, textul "operate în statutul şi în programul partidului politic" urmează a fi exclus.

Aceste modificări la art.10 au scopul de a îmbunătăţi transparenţa şi eficienţa în procesul de modificare a statutului şi programului partidului politic, precum şi a listei persoanelor vizate de Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale. Reducerea termenului de notificare de la 30 la 15 zile va accelera procesul de actualizare a registrelor oficiale şi va facilita monitorizarea promptă a modificărilor, asigurând un control mai eficient şi o mai mare responsabilitate în viaţa politică.

La art.11 alin.(5), propunem ca lit.b) şi d) să aibă următorul cuprins:

"b) lista nominală a persoanelor care cad sub incidenţa art.3 alin.(l) lit.e⁵) din Legea nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale;

d) modificările operate în conformitate cu prevederile art.10".

La acelaşi art.11, propunem completarea alin.(6) cu textul " , iar cea prevăzută la alin.(5) lit.b) Autorităţii Naţionale de Integritate" şi a alin.(7) cu textul "Partidele politice care la începerea perioadei electorale nu au prezentat Agenţiei Servicii Publice toată informaţia prevăzută la alin.(5) lit.b) nu au dreptul de a participa la alegeri".

Modificările propuse la art.11 au drept scop creşterea transparenţei şi responsabilităţii în gestionarea informaţiilor despre partidele politice. Includerea datelor despre persoanele care cad sub incidenţa Legii nr.133/2016 privind declararea averii şi intereselor personale asigură o mai bună monitorizare a integrităţii acestora. În plus, transmiterea rapidă a informaţiilor către Comisia Electorală Centrală şi Autoritatea Naţională de Integritate garantează supravegherea eficientă a activităţii partidelor. De asemenea, obligarea partidelor politice să prezinte integral informaţiile necesare participării la alegeri le va responsabiliza să respecte legea.

Pct.1, în partea ce vizează completarea art.8 cu alin.(2¹) şi (2²), urmează a fi analizat în ce măsură soluţiile legislative propuse respectă cerinţele de calitate ale normei de drept, între altele cele ale previzibilităţii şi clarităţii.

Referindu-se la calitatea normei de drept, în Hotărârea nr.26/2010, Curtea Constituţională a reţinut: "Pentru a corespunde celor trei criterii de calitate – accesibilitate, previzibilitate şi claritate – norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să permită persoanei să decidă asupra conduitei sale şi să prevadă, în mod rezonabil, în funcţie de circumstanţele cauzei, consecinţele acestei conduite. În caz contrar, cu toate că legea conţine o normă de drept care aparent descrie conduita persoanei în situaţia dată, persoana poate pretinde că nu-şi cunoaşte drepturile şi obligaţiile. Într-o astfel de interpretare, norma ce nu corespunde criteriilor clarităţii este contrară art.23 din Constituţie […]".

Curtea europeană a drepturilor omului, în jurisprudenţa sa, a subliniat importanţa asigurării accesibilităţii şi previzibilităţii legii, instituind o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru respectarea acestor exigenţe.

Astfel, Curtea Europeană a menţionat că nu poate fi considerată "lege" decât o normă enunţată cu suficientă precizie, pentru a permite individului să-şi corecteze conduita. În special, o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanţie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice (cauza Amann c. Elveţiei, hotărârea din 16 februarie 2000, §56). Testul preciziei legii impune ca legea, în situaţiile în care oferă o anumită marjă de discreţie, să indice cu suficientă claritate limitele acesteia (cauza Silver şi alţii c. Regatului Unit, hotărârea din 25 martie 1983, §80).

Din cele statuate mai sus, rezultă că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite criterii calitative, cum ar fi "previzibilitatea", ceea ce presupune că acesta trebuie să fie redactat în termeni suficient de clari şi precişi, care să permită corelarea acţiunilor autorităţilor publice cu exigenţele actului normativ.

Cu privire la art.8 alin.(2¹):

Referitor la lit.a), prin care Curtea Constituţională este abilitată cu competenţa de a se expune asupra faptului dacă actele constitutive ale partidului politic nu conţin prevederi care contravin Constituţiei Republicii Moldova, precizăm că, potrivit art.4 alin.(2) din Legea nr.317/1994, competenţa Curţii Constituţionale este prevăzută de Constituţie şi nu poate fi contestată de nicio autoritate publică.

Astfel, faţă de dispoziţiile propuse la lit.a), menţionăm că, în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.16/2006 asupra sesizării pentru interpretarea art.135 din Constituţia Republicii Moldova, Curtea a reţinut că "intenţia de a abilita Curtea cu atribuţii în materia exercitării jurisdicţiei constituţionale poate fi realizată numai pe calea revizuirii Constituţiei, prin adoptarea legii cu privire la modificarea Constituţiei – lege constituţională. Abilitarea Curţii cu atribuţii în materia jurisdicţiei constituţionale fără modificarea Constituţiei ar însemna de fapt revizuirea statutului constituţional al Curţii, destinaţia şi semnificaţia activităţii căreia este de a garanta supremaţia Constituţiei".

Potrivit art.8 alin.(2¹) lit.b) din proiect, Ministerul Justiţiei va urma să se expune, printr-un aviz, asupra faptului dacă actele constitutive ale partidului politic nu conţin prevederi care contravin prezentei legi sau altor acte normative.

Sub acest aspect, considerăm necesară excluderea normei indicate, din următoarele considerente:

Iniţial se atenţionează că propunerea legislativă menţionată excedă domeniul de activitate atribuit în competenţa Ministerului Justiţiei.

În acelaşi context, urmează a fi luat în considerare faptul că la baza constituirii Agenţiei Servicii Publice au stat prevederile Strategiei privind reforma administraţiei publice pentru anii 2016-2020, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.911/2016, precum şi Planul de acţiuni pe anii 2016-2018 pentru implementarea Strategiei menţionate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1351/2016.

Unul din domeniile abordate de Strategie se relevă în modernizarea serviciilor publice. Astfel, obiectivul general asumat de Guvern la acest capitol a constat în îmbunătăţirea accesului la aceste servicii, creşterea eficienţei prestării lor, reducerea sarcinilor administrative şi minimizarea costurilor serviciilor, asigurând în final un nivel stabil de calitate a serviciilor prestate.

Prin urmare, prevederea stabilită la art.8 alin.(2¹) lit.b), prin care se stabilesc obligaţie Ministerului Justiţiei de a se expune dacă actele constitutive ale partidului politic nu conţin prevederi care contravin prezentei legi sau altor acte normative, contravine scopului principal care a stat la baza creării şi, respectiv, prestării serviciilor publice de către Instituţia Publică Agenţia Servicii Publice. Mai mult ca atât, dublarea sarcinii de examinare a actelor de constituire de către mai multe entităţi va majora sarcina administrativă şi va implica cheltuieli suplimentare pentru personalul necesar în acest scop.

În altă ordine de idei, norma se consideră ca fiind neclară în contextul menţinerii formulării "dacă actele constitutive ale partidului politic nu conţin prevederi care contravin prezentei legi sau altor acte normative", neînţelegându-se care norme din lege sau alte acte normative sunt vizate de textul normei în discuţie.

Trebuie avut în vedere faptul că lipsa, în textul legii, a unor condiţii sau criterii transparente şi prestabilite, în baza cărora ar putea fi întocmit avizul Ministerului Justiţiei, riscă să genereze dificultăţi în practică. Totodată, trebuie remarcat faptul că, prin folosirea sintagmei "Agenţia Servicii Publice consultă setul complet de documente prevăzut la alin.(1) cu următoarele autorităţi publice", se creează un conflict de competenţă, întrucât din formularea textului nu rezultă în mod clar marja de apreciere/activitate a Ministerului Justiţiei şi cea a Agenţiei Servicii Publice la examinarea documentelor prezentate, în vederea emiterii unei decizii a ultimei cu privire la înregistrarea partidului politic.

Referitor la lit.c), norma propusă, potrivit căreia "Serviciul de Informaţii şi Securitate, care va comunica Agenţiei Servicii Publice informaţiile ce indică faptul că partidul politic, prin activitatea sa, ar urmări încălcarea prevederilor art.3 alin.(1) şi (5)", nu ar putea fi aplicată la etapa înregistrării partidului politic, deoarece norma, în redacţia formulată, ar avea în vedere "informaţii despre un partid politic", prin prisma perspectivei juridice că partidul politic este persoană juridică, în sensul că are o organizaţie de sine stătătoare, patrimoniu, acţionează pentru realizarea unui scop legitim.

Suplimentar, se necesită a fi menţionat că, în Liniile directoare privind interzicerea şi dizolvarea partidelor politice şi măsurile analogice (Veneţia, 10-11 decembrie 1999, CDLINF (2000) 1, Capitolul II, §§ 1-2), Comisia de la Veneţia a remarcat că statele trebuie să recunoască dreptul oamenilor la libera asociere în partide politice. Orice limitare a exerciţiului libertăţii de asociere în acest sens trebuie să corespundă dispoziţiilor relevante ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Formalităţi legale cu privire la înregistrarea lor trebuie să fie rezonabile, necesare şi proporţionale. Introducerea avizelor menţionate ca precondiţii de înregistrare ar crea bariere nejustificate în calea exercitării acestui drept.

La alin.(2²), termenul de prezentare a avizelor nu poate fi calculat de la depunerea setului de documente la Agenţia Servicii Publice de către solicitant, dar de la recepţionarea solicitării Agenţiei Servicii Publice de către entitatea avizatoare.

La pct.3, unde sunt propuse un şir de modificări în cuprinsul art.21 din Legea nr.294/2007 privind partidele politice, în cuprinsul prevederii de la alin.(3), cuvintele "cererii de suspendare" se vor substitui cu cuvintele "cererii de limitare a activităţii partidului politic", pentru a se asigura utilizarea uniformă a terminologiei în textul legii.

Privitor la propunerea de modificare a alin.(2) art.21, recomandăm ca competenţa de judecare a cererilor Ministerului Justiţiei privind limitarea activităţii partidului politic să fie atribuită Curţii de Apel Chişinău. Prin urmare, sugerăm ca cuvintele "Judecătoriei Chişinău" să fie substituite cu cuvintele "Curţii de Apel Chişinău". Corespunzător, se impune modificarea şi a alin.(4) art.21, în sensul în care hotărârea Curţii de Apel (ca instanţă de fond) va fi pasibilă de atac cu recurs.

În ceea ce priveşte alin.(6) de la art.21, propunem o versiune revizuită a acestei prevederi din proiect, care ar exclude riscul apariţiei unor situaţii abuzive, generate de o poziţie de pasivitate a Ministerului Justiţiei. Astfel, se propune ca alin.(6) să fie redat în următoarea redacţie:

"(6) După înlăturarea necorespunderilor pentru care activitatea partidului politic a fost limitată, partidul va informa despre aceasta Ministerul Justiţiei, care, în termen de 5 zile de la recepţionarea informaţiei respective, va depune o cerere către Curtea de Apel Chişinău, prin care va solicita anularea limitării activităţii partidului politic. În cazul în care Ministerul Justiţiei nu depune cererea în termenul prevăzut, aceasta poate fi depusă de partidul politic vizat. Examinarea cererii se realizează într-un termen care nu va depăşi 15 zile".

Suplimentar, subliniem asupra lipsei unui mecanism în Legea nr.294/2007 privind partidele politice care să reglementeze modul de punere în aplicare a hotărârilor judecătoreşti, prin care s-a decis asupra limitării activităţii partidului politic.

La pct.5, aferent propunerilor de completare a art.23 din Legea nr.294/2007 privind partidele politice cu alin.(10), propunem expunerea acestuia în următoarea redacţie: "(10) Din contul activelor partidului politic se acoperă în primul rând remunerarea lichidatorului. În cazul în care se constată că partidul politic nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi remunerarea lichidatorului, achitarea remunerării se trece, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organului de conducere al partidului politic".

Propunerea respectivă este similară prevederilor care sunt aplicabile în materia insolvabilităţii (a se vedea, în acest sens, art.43 alin.(1) şi art.70 alin.(13) din Legea insolvabilităţii nr.149/2012).

La fel, accentuăm că, potrivit art.23 alin.(6) din Legea nr.294/2007 privind partidele politice, lichidatorii sunt obligaţi să continue operaţiunile în curs de desfăşurare, să execute creanţele creditorilor, iar dacă mijloacele băneşti disponibile sunt insuficiente pentru achitarea tuturor datoriilor, ei sunt în drept să vândă bunurile partidului politic. Respectiv, mijloacele financiare obţinute din vânzarea bunurilor vor servi ca sursă de remunerare a lichidatorului, iar în caz de insuficienţă, responsabilitatea va reveni organului de conducere al partidului politic.

În acelaşi timp, se menţionează că propunerea privind efectuarea remunerării lichidatorului partidului politic din contul fondului de rezervă al Guvernului contravine art.36 alin.(1) din Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014, potrivit căruia mijloacele fondului de rezervă se utilizează pentru finanţarea cheltuielilor urgente care survin pe parcursul anului bugetar şi care nu au putut fi anticipate şi, respectiv, prevăzute în bugetul aprobat.

Suplimentar, urmează a fi luate în considerare următoarele propuneri de îmbunătăţire a prevederilor art.V:

La pct.1, în primul alineat, cuvintele "se completează la final cu propoziţia" se vor substitui cu textul "se completează cu o propoziţie cu următorul cuprins:", iar în al doilea alineat, cuvântul "Articolul" se va exclude.

În raport cu cuvintele "Procurorului General sau a procurorilor subordonaţi acestuia", se consideră necesar revizuirea acestora, or, potrivit Codului de procedură penală şi Legii cu privire la procuratură nr.3/2016, toţi procurorii sunt ierarhic subordonaţi Procurorului General, fiind un cerc prea mare de persoane. Respectiv, se propune examinarea oportunităţii substituirii cuvintelor prenotate cu textul "Procurorului General sau a adjuncţilor acestuia/a procurorului desemnat de către Procurorul General". Recomandarea este valabilă şi pentru cuprinsul art.7 alin.(2) şi (3) din cadrul aceluiaşi punct.

La pct.3, în alineatul al şaselea, cuvântul "final" se va exclude.

La art.VI (Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008)

În cuprinsul art.VI sunt prevăzute o serie de modificări legislative îndreptate spre combaterea actelor ilegale în contextul desfăşurării unui scrutin electoral. Subsidiar, se propune atribuirea unor instrumente suplimentare de care poate face uz agentul constatator în vederea eficientizării examinării cauzelor contravenţionale.

În acest sens, urmează a fi luate în considerare următoarele propuneri de îmbunătăţire a prevederilor art.VI:

Dispoziţia art.VI va avea următorul cuprins:

"Art.VI – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.78-84, art.100), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:".

La pct.1, textul "se completează cu cuvintele "înregistrarea video"" se va substitui cu textul "se completează cu textul " , înregistrarea video"".

La pct.2, cuvântul "Codul" se va exclude.

Subsidiar, în raport cu propunerea de a completa Codul Contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 cu art.51¹, şi anume, sancţionarea colectării semnăturilor în susţinerea unui candidat la o funcţie electivă de către persoane neautorizate, considerăm că aceasta urmează a fi revizuită, deoarece Codul electoral mai reglementează şi situaţia în care se colectează semnături de către persoane autorizate nu numai în susţinerea unui candidat la funcţie electivă, dar şi în vederea iniţierii referendumului.

Respectiv, în situaţia în care se vor colecta, de către persoane neautorizate semnături în vederea iniţierii referendumului, această faptă nu va fi sancţionată, iar în cazul colectării semnăturilor în susţinerea unui candidat la o funcţie electivă de către persoane neautorizate, fapta va fi sancţionată, ceea ce considerăm că contravine principiului legalităţii şi echităţii.

La pct.3, textul "după sintagma:" se va substitui cu cuvintele "după cuvintele", iar alineatul al treilea va avea următorul cuprins: "alineatul (3), după cuvântul "ură" se completează cu cuvintele "sau sexist", iar după cuvintele "agitaţie electorală" se introduc cuvintele "sau împotriva funcţionarilor electorali".

Complementar, cu referire la cuprinsul alineatului (2) din cadrul art.52, noţiunea de subiecţi neînregistraţi în calitate de competitori electorali urmează a fi clarificată, pentru claritatea şi previzibilitatea normei contravenţionale.

Mai mult, Codul electoral, la art.70 alin.(1), indică că cetăţenii Republicii Moldova, partidele politice, blocurile electorale, candidaţii şi persoanele de încredere ale candidaţilor au dreptul de a supune discuţiilor libere şi sub toate aspectele programele electorale ale concurenţilor electorali, calităţile politice, profesionale şi personale ale candidaţilor, precum şi de a face agitaţie electorală în cadrul adunărilor, mitingurilor, întâlnirilor cu alegătorii, prin intermediul mass-mediei, prin expunerea de afişe electorale sau prin intermediul altor forme de comunicare.

La pct.4 se recomandă revizuirea art.67 alin.(1¹), în conformitate cu prevederile art.10, 11 şi 12 din Legea nr.26/2008 privind întrunirile.

În context, se relevă că, potrivit art.11 alin.(3) din legea prenotată, în cazul în care, în urma discuţiilor dintre organul abilitat şi organizatorii întrunirilor, se ajunge la concluzia că nu este posibilă desfăşurarea tuturor întrunirilor simultane declarate în locul solicitat şi cu numărul preconizat de participanţi, organul în cauză propune organizatorilor modificarea orei, a locului sau a formei de desfăşurare a întrunirilor.

Corelativ, potrivit art.12 alin.(1) din aceeaşi lege, în cazul întrunirii spontane, notificarea este admisă şi fără respectarea formei scrise sau a termenului prevăzut la art.10 alin.(1), fiind suficientă furnizarea informaţiei cu privire la locul, data, ora, scopul şi organizatorul întrunirii, precum şi cu privire la serviciile solicitate din partea autorităţii administraţiei publice locale.

La pct.5, textul "după sintagma:" se va substitui cu cuvintele "după cuvintele", iar cuvintele "se completează cu textul" se vor substitui cu cuvintele "se completează cu cuvintele".

La pct.7, primul alineat se va avea următorul cuprins: "alineatul (1), după cifrele "51" se introduce textul " , 51¹".

La pct.7, alineatul al doilea, dispoziţia de completare va avea următorul cuprins: "alineatul (2) se completează cu cuvintele "de nivelul al doilea".

Potrivit pct.8 din proiect, se propune o prevedere cu următorul cuprins: "Dacă există temeiuri rezonabile, agentul constatator, prin hotărâre motivată, poate prelungi termenul de examinare a procesului contravenţional, care nu va depăşi termenul general de prescripţie, sau va emite o decizie asupra cazului".

Această prevedere, se consideră ca inoportună din următoarele considerente:

în primul rând, nu este clar care sunt acele temeiuri rezonabile care ar putea oferi agentului constatator posibilitatea prelungirii termenului de examinare a cauzei contravenţionale;

în al doilea rând, introducerea posibilităţii prelungirii termenului de examinare a cauzei contravenţionale poate crea riscul unui eventual abuz din partea agenţilor constatatori şi, respectiv, tergiversarea examinării sesizării. Luând în considerare specificul contravenţiilor, este absolut inerent ca soluţionarea unei cauze contravenţionale să aibă loc într-un termen cât mai restrâns. De asemenea, prelungirea termenului de examinare a unei sesizări, poate crea riscul distrugerii sau pierderii unor obiecte sau informaţii care pot servi drept probe în demonstrarea vinovăţiei persoanei.

Totodată, considerăm oportună înlocuirea termenului de 15 zile din cuprinsul alin.(3) cu termenul de 30 de zile. Raţionamentul acestei propuneri derivă din majorarea termenului de prescripţie general care, la moment, este de 18 luni. Această modificare va extinde termenul oferit agentului constatator în vederea examinării cauzei contravenţionale, nefiind necesară operarea amendamentelor propuse de către autor la pct.8.

La art.VII (Codul electoral nr.325/2022)

Referitor la soluţia legislativă preconizată la pct.3, respectiv art.54 alin.(5) lit.d) din Codul electoral, este necesară punerea acesteia de acord cu prevederile art.26 lit.e) din Legea nr.294/2007 privind partidele politice, care fac referinţă expresă la termenul "datorii", fără stabilirea unui plafon valoric. În acest context, arătăm o definiţie a conceptului de "restanţă" care este cuprinsă la art.129 subpct. 13) din Codul fiscal nr.1163/1997, care are în vederea suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de până la 500 de lei inclusiv. Prin urmare, la art.54 alin.(5) lit.d) se consideră necesară excluderea expresiei "mai mari de un salariu mediu lunar pe economie", în scopul asigurării unei coerenţe în aplicarea normelor legale.

Pct. 4, la art.56 se propune completarea acestuia cu alin.(3¹) cu următorul cuprins:

"(3¹) Cheltuielile aferente punerii în aplicare a actelor judecătoreşti şi/sau a altor acte ale instituţiilor statului, ce urmează a fi executate de către grupurile de iniţiativă sau de către concurenţii electorali după închiderea contului cu menţiunea "Fond electoral"/"Destinat grupului de iniţiativă", se suportă după cum urmează:

a) în cazul grupurilor de iniţiativă, de către conducătorul grupului de iniţiativă;

b) în cazul candidaţilor/listelor de candidaţi desemnaţi de partide politice, de către acestea;

c) în cazul candidaţilor/listelor de candidaţi desemnaţi de blocuri electorale, de către partidele politice constituente ale blocului electoral, în baza procedurii asumate conform art.64 alin.(5) lit.f);

d) în cazul candidaţilor independenţi, de către persoana fizică".

Considerăm că propunerea care vizează completarea art.56 cu alin.(3¹) este esenţială pentru a clarifica responsabilitatea cheltuielilor postelectorale generate de executarea actelor judecătoreşti sau ale altor instituţii ale statului. Această măsură vine să elimine orice incertitudine juridică privind obligaţiile financiare, stabilind un cadru legal care să asigure echitatea şi aplicabilitatea efectivă a normelor. Or, în absenţa acestei reglementări, ar apărea riscul unor blocaje în executarea obligaţiilor legale, afectând integritatea procesului electoral şi drepturile părţilor implicate.

În cazul în care propunerea de completare a art.56 cu alin.(3¹) ar fi acceptabilă, la actualul pct.4 ar trebui să fie analizată evaluarea necesităţii menţinerii în proiect a normelor privind modificarea art.56, în partea ce ţine de abrogarea alin.(9), şi a celor de modificare ale alin.(13), (14) şi (15).

Pentru obiectul de reglementare al proiectului, considerăm necesară modificarea art.57 după cum urmează:

"La art.57 alin.(4):

subpct. 1) lit.c) se completează cu textul "dar nu mai mult de 30 % din cuantumul anual al acestora, înregistrat pentru anul calendaristic precedent";

subpct. 2) lit.a) se completează cu textul "dar nu mai mult de 30 % din venitul anual al acestora înregistrat pentru anul calendaristic precedent".

Astfel, menţionăm că inserarea completării în textul art.57 alin.(4) subpct. 1) lit.c) ar asigura o corelare echilibrată între donaţiile efectuate şi capacitatea financiară a beneficiarilor de burse sau prestaţii sociale, prevenind riscul unor donaţii disproporţionate sau nerealiste în raport cu veniturile acestora.

De asemenea, apreciem că este necesară introducerea completării la art.57 alin.(4) subpct. 1) lit.c) pentru a corela donaţiile persoanelor juridice cu veniturile lor reale, stabilind o limită rezonabilă. Această condiţionare ar preveni riscul unor donaţii excesive care ar putea crea dezechilibre financiare şi ar asigura transparenţă şi responsabilitate în procesul de donare.

La art.VIII (Codul serviciilor media audiovizuale nr.174/2018)

Potrivit amendamentului, se propune completarea art.17 alin.(4) din Codul serviciilor media audiovizuale nr.174/2018 cu litera c) cu următorul cuprins:

"c) furnizorii de servicii media nu vor difuza, iar distribuitorii de servicii media nu vor retransmite programe audiovizuale ce provin din state care poartă războaie de agresiune ilegale şi nejustificate împotriva altor state, fapte constatate şi condamnate prin hotărâri ale Parlamentului sau prin legi de raliere a Republicii Moldova la sancţiuni internaţionale".

Potrivit notei de fundamentare, această modificare are "drept obiectiv realizarea în mod eficient şi just a obiectivului autorităţilor Republicii Moldova de a preveni dezinformarea şi contracararea informaţiilor false, în particular acelea care provin din ţările care poartă războaie de agresiune ilegale şi nejustificate împotriva altor state".

Pornind de la cele sus-citate, se menţionează asupra caracterului inoportun al amendamentului indicat la art.VIII. Or, la etapa actuală, obiectivul indicat în nota de fundamentare este asigurat prin obligaţia prevăzută la art.17 alin.(4) lit.a) din Codul serviciilor media audiovizuale nr.174/2018, potrivit căruia, în vederea protejării spaţiului audiovizual naţional şi a asigurării securităţii informaţionale, furnizorii de servicii media nu vor difuza, iar distribuitorii de servicii media nu vor retransmite programe audiovizuale de televiziune şi de radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care au fost produse în alte state decât statele membre ale Uniunii Europene, Statele Unite ale Americii, Canada şi statele care au ratificat Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră, cu excepţia filmelor şi a emisiunilor de divertisment care nu au un conţinut militarist.

Respectiv, interdicţia totală de difuzare a oricăror programe, indiferent de genul acestora, în contextul combaterii eficiente a fenomenului corupţiei electorale şi aspectele conexe acestuia, se consideră disproporţionată.

În continuare, cu titlu de recomandare, propunem completarea proiectului de lege cu trei articole noi în raport cu următoarele acte normative:

1) Legea comunicaţiilor electronice nr.241/2007

"Articolul 20 din Legea comunicaţiilor electronice nr.241/2007 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr.399-410, art.679), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatul (4) cu următorul cuprins:

"(4) În cazul procurării şi/sau abonării la serviciile de comunicaţii electronice accesibile publicului şi/sau serviciilor constând în furnizarea conexiunii (accesului) la o reţea publică de comunicaţii electronice, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi/sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului au obligaţia de a solicita de la utilizator şi de a stoca corespunzător datele de identitate ale acestuia pentru o perioadă de cel puţin 5 ani".

Necesitatea amendamentului dat se conturează în contextul asigurării securităţii naţionale şi, în special, al posibilităţii investigării cauzelor de corupţie electorală comise prin intermediul reţelelor de comunicaţii electronice. Prin urmare, norma propusă va permite obţinerea datelor de identitate ale utilizatorului serviciilor de comunicaţii electronice, facilitând astfel investigarea operativă a cauzelor penale.

2) Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte

"Articolul 9 alineatul (1) din Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.9, art.89), cu modificările ulterioare, se completează cu literele n) şi o) cu următorul cuprins:

"n) colectarea copiilor de pe actele de identitate, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare sau a cazurilor singulare pentru situaţii specifice, care nu implică colectări frecvente şi masive a copiilor de pe actele de identitate;

o) publicarea în spaţiul internet a copiilor de pe actele de identitate sau a datelor care reflectă numărul de identificare de stat al persoanei fizice, seria şi numărul actului".

3) Legea nr.26/2008 privind întrunirile

"Articolul 18 din Legea nr.26/2008 privind întrunirile (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.80, art.261), cu modificările ulterioare, se completează cu alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:

"(3) În cazul în care în cadrul întrunirilor sunt colectate semnături ale cetăţenilor pentru susţinerea unor iniţiative sau pentru consultarea în probleme locale, regionale sau naţionale, de interes deosebit, listele completate vor conţine următoarele date referitoare la persoanele care îşi exprimă poziţia pe subiectul abordat: numele, prenumele, anul naşterii, localitatea, numărul de telefon şi semnătura.

(4) Organizatorul va asigura prelucrarea informaţiei indicate la alin.(3) doar în scopul pentru care acestea au fost colectate, cu respectarea prevederilor Legii privind protecţia datelor cu caracter personal nr.133/2011".

În raport cu modificările propuse la Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte şi la Legea nr.26/2008 privind întrunirile, acestea se propun în vederea combaterii fenomenului colectării masive a datelor cu caracter personal şi a copiilor de pe actele de identitate, precum şi pentru situaţiile în care datele personale sunt colectate iniţial în alte scopuri decât cele electorale, creând astfel circumstanţe pentru utilizarea acestora în scheme frauduloase multiple, inclusiv cu tentă electorală în final.

Astfel, în contextul audierilor parlamentare din 12 decembrie 2024, pe tema "Fraudele electorale semnalate în cadrul alegerilor prezidenţiale şi referendumului republican din 2024", Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal al Republicii Moldova a sesizat că, pe parcursul ultimilor ani, în special în perioada 2023-2024, a luat amploare colectarea, nemijlocit de la persoanele vizate, a datelor cu caracter personal şi a copiilor de pe actele de identitate pentru diverse pretinse scopuri, cum ar fi: oferirea de ajutoare/compensaţii, susţinerea realizării unor proiecte sociale, la nivel local sau naţional, sau pentru diverse iniţiative cetăţeneşti, în fapt creându-se circumstanţe pentru utilizarea acestor date în diferite/multiple scheme frauduloase.

Totodată, se menţionează că oferirea/transmiterea de copii de pe actele de identitate, precum şi scrierea datelor din actele de identitate în diferite liste/documente de către cetăţeni poate genera utilizarea ilegală a acestora, în scopuri contrare celor declarate iniţial de către persoanele ce colectează asemenea date, în detrimentul cetăţenilor. Or, în cazul în care se solicită oferirea copiilor de pe actele de identitate, precum şi prezentarea datelor referitoare la numele, prenumele, IDNP, adresa de domiciliu, datele cârdului bancar, venitul, cuantumul pensiei etc., sub diferite pretexte, de anumite persoane, cetăţenii, de regulă, nu se încredinţează de legalitatea colectării datelor solicitate, de onestitatea/credibilitatea persoanelor care le colectează şi de riscurile utilizării ulterioare a acestor date.

Drept urmare, amendamentele propuse la Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte şi la Legea nr.26/2008 privind întrunirile vor consolida încrederea cetăţenilor în instituţiile statului şi în procesele democratice, prin crearea unui cadru solid care să asigure respectarea standardelor de legalitate, transparenţă şi responsabilitate în colectarea şi utilizarea datelor cu caracter personal.

În altă ordine de idei, atragem atenţia asupra necesităţii revizuirii notei de fundamentare în vederea corespunderii acesteia cu prevederile fiecărui articol din proiectul de lege, precum şi completarea argumentării eventualelor amendamente la proiectul de act legislativ.

În contextul celor expuse mai sus, Guvernul susţine proiectul de lege privind modificarea unor acte normative (combaterea eficientă a fenomenului corupţiei electorale şi aspectele conexe acestuia), cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor înaintate supra.