Decizia protocolară nr.32.43/2026 din 29.07.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea Codului electoral al Republicii Moldova nr.352/2022 (iniţiativa legislativă nr.184 din 5 iunie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea Codului

electoral al Republicii Moldova nr.352/2022

(iniţiativa legislativă nr.184 din 5 iunie 2026)

nr. 32.43  din  29.07.2026

 (în vigoare 30.07.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 347-350 art. 112 din 30.07.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 29 iulie 2026

Decizia protocolară nr.32.43/2026

PRIM-MINISTRU    Vasile TOFAN

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea Codului electoral al Republicii Moldova nr.352/2022, înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.184 din 5 iunie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi prezintă opinia consolidată în baza punctelor de vedere formulate de către autorităţile implicate.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Prin conţinutul său normativ, proiectul de lege face parte din categoria legilor organice.

Domeniul dat ţine de competenţa Parlamentului şi este în concordanţă cu prevederile art.66 din Constituţie, privind atribuţiile de bază ale Parlamentului.

Potrivit notei de fundamentare, proiectul actului normativ a fost elaborat în scopul perfecţionării mecanismelor de organizare a alegerilor, al protecţiei judiciare a participanţilor la procesul electoral şi al asigurării transparenţei activităţii organelor electorale. Or, potrivit autorilor, legislaţia electorală a Republicii Moldova conţine lacune care generează riscuri de limitare a drepturilor electorale ale cetăţenilor, reduc încrederea în procesul electoral şi permit aplicarea arbitrară a unor norme.

Astfel, prin proiectul de lege se propune:

1. Reforma instituţională a Comisiei Electorale Centrale (prin modificarea art.19, 20, 21, 22 şi 245). Proiectul majorează componenţa numerică a Comisiei Electorale Centrale până la nouă membri, revizuind formula de numire a acestora, pentru asigurarea unei parităţi politice reale şi a garanţiilor de independenţă ale Comisiei Electorale Centrale. Patru membri ai Comisiei Electorale Centrale vor fi numiţi la propunerea opoziţiei parlamentare, iar preşedintele Comisiei va fi ales exclusiv dintre aceştia, ceea ce va crea un sistem eficient de control şi echilibru. Se introduc mandate individuale de şase ani pentru fiecare membru, ceea ce va asigura o rotaţie treptată ("regim de tip şah") şi va proteja organul de conjunctura politică în cazul schimbării majorităţii parlamentare.

2. Democratizarea procedurilor de votare în străinătate (prin modificarea art.1, 39, 61 şi 74). Se introduce un sistem permanent de înregistrare prealabilă a cetăţenilor, cu un ciclu de actualizare a datelor la fiecare 4 ani, bazat pe modelul francez (Code électoral, art.L. 330-2). Se stabileşte o legătură directă între datele de înregistrare şi numărul secţiilor de votare deschise, ceea ce va elimina arbitrariul administrativ. Pentru asigurarea unei transparenţe fără precedent, Comisia Electorală Centrală va fi obligată să asigure transmisia online continuă a procesului de votare şi de numărare a voturilor din fiecare secţie de votare din străinătate.

3. Instituirea monopolului judiciar şi protecţia drepturilor (prin modificarea art.2, 69, 88, 90 şi 102). Proiectul exclude aplicarea extrajudiciară a celor mai severe sancţiuni. Anularea înregistrării unui concurent electoral, sancţiunile împotriva mass-mediei sau retragerea acreditării observatorilor vor fi admise exclusiv în baza unei hotărâri a instanţei de judecată. Din procesul de verificare a candidaţilor se propune a fi exclus în totalitate Serviciul de Informaţii şi Securitate, ale cărui funcţii sunt limitate la protecţia securităţii de stat – activităţi de spionaj şi contraspionaj – fără a afecta filtrele electorale. În plus, se introduce interdicţia oricăror "proiecte-pilot" sau experimente discriminatorii (de exemplu, votul poştal selectiv) neprevăzute de lege.

4. Extinderea transparenţei şi a controlului civic (prin modificarea art.62, 69 şi 88). Se restabileşte dreptul partidelor politice de a acredita propriii observatori, inclusiv pentru partidele admise la alegeri, dar care nu participă în acestea. Proiectul obligă organele electorale să pună la dispoziţia observatorilor, în prealabil, copii electronice ale listelor alegătorilor pentru verificarea operativă a datelor, cu condiţia respectării normelor privind protecţia datelor cu caracter personal. Se consacră obligaţia organelor electorale de a efectua corectări în liste în cazul depistării erorilor de către observatori. Reprezentanţii concurenţilor electorali şi observatorii sunt împuterniciţi nu doar pentru fotografiere şi filmări video, ci şi pentru a realiza transmisiuni în direct din secţiile de votare.

5. Asigurarea egalităţii de şanse şi protecţia drepturilor tuturor participanţilor la proces (prin modificarea art.58, 73 şi 90). Proiectul înlătură barierele tehnice şi birocratice pentru participarea egală a cetăţenilor. În scopul protejării dreptului de susţinere a forţelor politice, se introduce o procedură simplificată de raportare pentru donaţiile mici, în limita unui salariu mediu. Această măsură protejează confidenţialitatea vieţii private, exclude instrumentele de presiune asupra susţinătorilor partidelor şi asigură participarea mai largă a cetăţenilor în viaţa politică a statului. În vederea asigurării accesibilităţii procedurilor, se stabileşte un mecanism automat de furnizare a buletinelor de vot în limbile respective, pe baza datelor recensământului, ceea ce garantează realizarea dreptului electoral subiectiv fără demersuri administrative. În perioada electorală, sondajele de opinie sunt supuse unui regim de notificare, eliminând riscul cenzurii din partea Comisiei Electorale Centrale.

6. Consolidarea legitimităţii şi stabilităţii procesului (prin modificarea art.8, 78, 81 şi 125). Proiectul abrogă votarea în două zile ca factor care sporeşte riscul falsificărilor şi al lipsei de control. Se interzic proiectele-pilot discriminatorii şi experimentele care nu sunt prevăzute direct de legislaţie. Procedura de validare a mandatelor de deputat se completează cu depunerea obligatorie a unui jurământ solemn privind respectarea principiilor unui proces electoral corect în faţa Curţii Constituţionale. Totodată, examinând conţinutul proiectului de lege, se constată următoarele aspecte şi consideraţii:

La art.I, subpct. 1.1 vizează completarea art.1 din Codul electoral nr.325/2022 cu noţiunile "înregistrare prealabilă" şi "drept electoral subiectiv". Definiţiile acestor noţiuni sunt redate într-o manieră ce conţine o rigiditate conceptuală, de natură să genereze contradicţii majore în aplicarea lor practică. Introducerea acestor termeni în forma propusă limitează substanţial dreptul de participare al cetăţenilor Republicii Moldova la scrutinul din străinătate şi, corelativ, restrânge nejustificat marja de acţiune şi de decizie a statului în logistica organizării secţiilor de votare peste hotare. Această abordare riscă să provoace blocaje operaţionale severe în faza de pregătire a procesului electoral în diasporă.

Totodată, dreptul de a alege şi de a fi ales este consfinţit şi garantat de art.38 din Constituţia Republicii Moldova. Redefinirea sau interpretarea restrictivă a acestui drept fundamental prin introducerea unor noţiuni aleatorii în Codul electoral este de natură să genereze discrepanţe normative şi incompatibilităţi de ordin constituţional. Or, o lege organică, aşa cum este Codul electoral, nu poate restrânge, condiţiona sau nuanţa un drept fundamental garantat direct de Constituţie. Orice definiţie introdusă în legea organică trebuie doar să faciliteze exercitarea dreptului din art.38 din Constituţie, nu să ducă la eventuala limitare a acestuia prin interpretări subiective.

La subpct. 1.2, cu referire la reconfigurarea noţiunii de "bloc electoral camuflat", obiecţia constă în previzibilitatea normei şi în respectarea competenţelor funcţionale ale puterii judecătoreşti.

Utilizarea unor expresii precum "asociere ascunsă", "fuziune financiară sau organizatorică" ori "creat în mod deliberat pentru a eluda" dau organelor cu atribuţii de control electoral o marjă de apreciere excesiv de largă, de natură să genereze interpretări arbitrare, contrare standardelor CtEDO privind calitatea legii.

Pe de altă parte, dispoziţia potrivit căreia existenţa acestui bloc "se constată exclusiv de către instanţa de judecată, pe baza unui ansamblu de probe" denotă o confuzie gravă între funcţia administrativă şi cea jurisdicţională. Calificarea juridică iniţială şi instrumentarea probatoriului reprezintă atribute exclusive, de natură administrativă, ale Comisiei Electorale Centrale. Instanţa de judecată nu are atribuţii de investigare primară, rolul său fiind strict cel de control al legalităţii actelor emise de către autoritatea electorală.

În plus, mecanismul propus este inaplicabil din punct de vedere procedural. Stabilirea unei "asocieri ascunse" pe baza unui "ansamblu de probe" (expertize financiare, analiza detaliată a rulajelor bancare, verificări de apartenenţă politică) este structural incompatibilă cu specificul contenciosului electoral. În condiţiile în care termenele legale de judecată în această materie sunt extrem de scurte, administrarea unui asemenea volum de probe devine, practic, imposibilă, fiind afectat însuşi dreptul la un proces echitabil şi la o justiţie efectivă.

Cu referire la noţiunea "candidat independent", se observă că, în pofida unor ajustări de redactare şi completări punctuale, aceasta păstrează aceeaşi finalitate şi acelaşi concept normativ propus de proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (fortificarea poziţiei opoziţiei parlamentare), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă nr.150 din 7 mai 2026. Astfel, nu poate fi expusă susţinerea acesteia.

La pct.2, completarea art.2 din Codul electoral cu un nou alineat care interzice desfăşurarea proiectelor-pilot cu caracter discriminatoriu sau neprevăzute de lege, se consideră inutil. Or, cuvintele "cu caracter discriminatoriu" utilizate în acest text compromit principiul egalităţii şi al interzicerii discriminării, care este deja un imperativ constituţional, stipulat în art.16 din Constituţie şi care guvernează toate actele şi acţiunile statului de drept.

De asemenea, introducerea unei interdicţii specifice pentru proiectele-pilot creează neclarităţi legislative şi limitează excesiv marja de determinare şi de flexibilitate a statului în modernizarea şi îmbunătăţirea cadrului legislativ electoral. O astfel de barieră legislativă împiedică adaptarea scrutinelor la necesităţile actuale ale cetăţenilor, indiferent de locul aflării acestora.

La subpct. 4.1, cu privire la propunerea de modificare a art.16 alin.(2) lit.d) privind excluderea textului "ori printr-un act de constatare definitiv", menţionăm că textul respectiv asigură aplicarea normei şi în situaţiile în care interdicţia de a ocupa anumite funcţii rezultă din acte de constatare definitive, emise de către autorităţile competente. Abordarea autorilor iniţiativei legislative ignoră situaţiile în care actele de constatare emise dobândesc caracter definitiv prin necontestarea lor în termenul legal. În consecinţă, modificarea propusă riscă să genereze incertitudini în aplicarea normei şi să creeze premise pentru interpretări neuniforme ale cadrului legal.

La subpct. 6.1, referitor la noul cuprins al lit.b) de la alin.(1) al art.20, inserarea cuvintelor "care exclude influenţa politică" poartă un caracter mai degrabă conceptual şi de principiu. Deoarece garanţiile de independenţă sunt deja conturate prin criteriile stricte de eligibilitate şi prin regimul de incompatibilităţi prevăzute la art.22 din Codul electoral, textul propus ar putea fi simplificat pentru a menţine concizia specifică normelor de tehnică legislativă.

În ceea ce priveşte cerinţa de a desfăşura concursuri şi de a institui proceduri clare de selecţie, se observă că această preocupare legitimă a legislatorului îşi găseşte deja reflectare în cadrul normativ în vigoare. În acest sens, actualul alin.(2) al art.20 stabileşte că autorităţile menţionate la alin.(1) organizează selectarea candidaţilor în conformitate cu normele interne proprii şi cu respectarea exigenţelor de fond de la art.22 alin.(1).

La subpct. 6.2, soluţia legislativă propusă la art.20 alin.(1), care dă posibilitatea opoziţiei parlamentare să desemneze patru membri în cadrul Comisiei electorale, nu este conformă cu principiul reprezentării proporţionale a majorităţii parlamentare şi a opoziţiei parlamentare, întrucât în contextul alocării unei ponderi semnificative opoziţiei parlamentare, iniţiativa creează un dezechilibru politic artificial. În acest context, trebuie menţionat faptul că Codul bunelor practici în materie electorală, Linii directoare şi raport explicativ, adoptate în cadrul celei de-a 52 sesiuni (18-19 octombrie 2002), recomandă reprezentarea proporţională a partidelor, ceea ce înseamnă că numărul membrilor ar trebui să reflecte rezultatele obţinute de către acestea în alegeri. Aceasta implică nu doar numărul de mandate, ci şi importanţa electorală a fiecărui partid. Astfel, considerăm că, prin alocarea unei ponderi semnificative opoziţiei parlamentare, iniţiativa creează o disproporţie generată artificial.

În ceea ce priveşte prevederile Codului electoral referitoare la componenţa Comisiei Electorale Centrale, se menţionează că acestea au fost apreciate pozitiv de Comisia de la Veneţia în Avizul comun asupra proiectului Codului electoral, adoptat în cadrul celei de-a 132-a sesiuni Plenare a Comisiei de la Veneţia (Veneţia, 21-22 octombrie 2022). Potrivit avizului, modelul ales reduce semnificativ rolul Parlamentului la constituirea organului de administrare electorală şi este conform bunelor practici prin includerea puterii judecătoreşti în procesul de desemnare a membrilor acestuia.

Astfel, componenţa Comisiei Electorale Centrale include membri numiţi de Preşedintele Republicii Moldova, Consiliul Superior al Magistraturii, Guvern şi Parlament, precum şi de reprezentanţi ai organizaţiilor societăţii civile. Această diversitate asigură o reprezentare echilibrată şi integrată a diferitelor perspective şi interese din societate. Numirea a patru membri din partea Parlamentului, dintre care doi sunt propuşi de majoritatea parlamentară şi unul de opoziţie, exprimă angajamentul faţă de reprezentativitatea politică. Această opţiune normativă consolidează principiul reprezentativităţii şi echilibrului între majoritatea parlamentară, opoziţie şi societatea civilă, prin asigurarea reprezentării ambelor segmente politice în cadrul Comisiei Electorale Centrale, contribuind astfel la un proces electoral echilibrat.

La subpct. 6.3, norma prin care se stabileşte că Parlamentul nu este în drept să respingă candidaturile propuse dacă candidaţii corespund cerinţelor stabilite de lege este una abuzivă, deoarece întrunirea condiţiilor legale nu înseamnă că candidatul a trecut toate filtrele democratice. Parlamentul ar putea să-şi exprime neîncrederea bazându-se pe anumite motive obiective faţă de candidat. Criteriile legale sunt acel minim pe care trebuie să-l îndeplinească candidatul, iar acest minim nu poate determina în mod automat ca Parlamentul să-l voteze. Din acest raţionament, norma urmează a fi revizuită.

La subpct. 7.1 se propune modificarea art.21 alin.(1) alegerea preşedintelui Comisiei Electorale Centrale din rândul membrilor acesteia, şi anume din partea opoziţiei parlamentare. Această norma este una de natură discriminatorie şi urmează a fi regândită. Mai mult decât atât, aceasta impune membrii Comisiei să aleagă un anumit preşedinte din partea opoziţiei chiar dacă acesta nu este agreat din motive întemeiate (obiecţie valabilă şi pentru subpct. 7.2, care prevede că secretarul Comisiei, trebuie să fie ales tot din rândul opoziţiei).

La subpct. 9.1, prin care se propune o nouă redacţie a alin.(5) al art.39 din Codul electoral, este de menţionat că înregistrarea prealabilă constituie doar unul dintre criteriile complementare utilizate la stabilirea numărului şi a amplasării secţiilor de votare din străinătate. Respectiv, aceasta nu poate fi transformată într-un criteriu exclusiv sau determinant.

În acest sens, potrivit pct.2-4 din Regulamentul privind înregistrarea prealabilă, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr.2513/2024, înregistrarea prealabilă nu este obligatorie, are caracter benevol şi urmăreşte stabilirea numărului estimativ al alegătorilor care intenţionează să voteze peste hotarele ţării. Totodată, regulamentul menţionat prevede expres că datele înregistrării prealabile reprezintă doar unul dintre temeiurile complementare utilizate de Comisia Electorală Centrală la constituirea secţiilor de votare în străinătate.

Prin urmare, instituirea unei dependenţe între numărul alegătorilor înregistraţi prealabil şi constituirea secţiilor de votare ar denatura scopul procedurii de înregistrare prealabilă, transformând un instrument orientativ şi auxiliar într-o condiţie determinantă pentru exercitarea dreptului de vot.

De asemenea, o astfel de abordare ar putea conduce la limitarea nejustificată a accesului la vot al cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi peste hotare, care, din diverse motive, nu au reuşit să se înregistreze prealabil, deşi intenţionează să participe la scrutin. Atragem atenţia asupra faptului că dreptul la vot este un drept constituţional şi nu poate fi condiţionat de parcurgerea unei proceduri facultative şi benevole.

În plus, experienţa electorală demonstrează că numărul alegătorilor care participă efectiv la vot poate depăşi semnificativ numărul persoanelor înregistrate prealabil, motiv pentru care se utilizează şi alte surse de date relevante, inclusiv participarea la scrutinele anterioare, datele furnizate de autorităţile competente şi informaţiile prezentate de misiunile diplomatice şi oficiile consulare.

Astfel, menţinerea caracterului complementar al înregistrării prealabile este necesară pentru asigurarea unei evaluări obiective şi complete a necesităţilor de organizare a votării în străinătate şi pentru garantarea exercitării efective a dreptului de vot al cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi peste hotare.

Argumentele expuse sunt valabile şi pentru propunerile prevăzute la pct.17, 18 şi 19 din proiect, care urmăresc micşorarea numărului de buletine de vot distribuite secţiilor de votare constituite în străinătate şi excluderea unor mecanisme utilizate în prezent pentru asigurarea accesului efectiv la vot al cetăţenilor aflaţi peste hotare.

Aceste soluţii legislative limitează în mod nejustificat exercitarea dreptului constituţional de vot al cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi peste hotare, fiind contrare atât caracterului benevol şi complementar al procedurii de înregistrare prealabilă, cât şi misiunii Comisiei Electorale Centrale prevăzute la art.18 din Codul electoral, care constă în crearea condiţiilor optime pentru exercitarea nestingherită a dreptului constituţional de a alege şi de a fi ales. De menţionat că organizarea procesului electoral în străinătate trebuie să urmărească facilitarea participării la vot şi eliminarea obstacolelor nejustificate în calea exercitării acestui drept, nu instituirea unor condiţii restrictive care ar putea conduce la excluderea unui număr semnificativ de alegători de la procesul electoral.

Un alt aspect se referă la dreptul statului de aplicare a prevalenţei dreptului fundamental la viaţă şi siguranţă în conformitate cu art.2 din Convenţia Europeană a Dreptului Omului, care predomină asupra drepturilor politice. Convenţia Europeană a Dreptului Omului stipulează că statul nu poate fi obligat să îşi execute obligaţiile pozitive de organizare a alegerilor în condiţii în care desfăşurarea acestora ar expune cetăţenii la riscuri iminente (atacuri cu rachete, bombardamente etc.). Într-un asemenea scenariu, refuzul justificat de a deschide secţii de votare într-o zonă lipsită de securitate nu constituie o încălcare a dreptului la vot, ci o măsură legitimă de protecţie a vieţii. Prin urmare, prevederea propusă ar pretinde la faptul că statul este obligat să deschidă secţii de vot acolo unde sunt înregistrări prealabile, indiferent de situaţia din statul de reşedinţă.

Adiţional, Convenţia de la Viena din 1961 privind relaţiile diplomatice stipulează că deschiderea secţiilor de votare pe teritoriul unui stat terţ necesită acordul expres al autorităţilor statului-gazdă. În absenţa garanţiilor ferme de securitate din partea statului-gazdă, statul de origine are obligaţia de a nu expune la pericol personalul diplomatic şi votanţii, fiind justificat juridic să suspende sau să anuleze deschiderea acelor secţii.

Având în vedere cele menţionate, modificările propuse în proiectul de lege au un impact limitativ asupra capacităţii statului de a-şi exercita obligaţiile pozitive şi negative, în conformitate cu prevederile Constituţiei şi ale tratatelor internaţionale (inclusiv Convenţia Europeană a Dreptului Omului), la care Republica Moldova este parte.

La subpct. 9.2, cu referire la propunerea de completare a art.39 din Codul electoral cu un nou alineat (10), este de reţinut că desfăşurarea procesului electoral trebuie să asigure un echilibru între exigenţele de transparenţă a procesului electoral şi obligaţia de protejare a secretului votului, a datelor cu caracter personal şi a altor drepturi fundamentale ale participanţilor la procesul electoral. Deşi textul propus prevede anumite condiţii privind interzicerea fotografierii buletinelor de vot şi anonimizarea unor informaţii, transmiterea permanentă şi accesibilă publicului a imaginilor video din interiorul secţiilor de votare implică riscuri suplimentare privind identificarea directă sau indirectă a alegătorilor, monitorizarea comportamentului acestora şi prelucrarea excesivă a datelor cu caracter personal.

În acest sens, potrivit art.5 alin.(1) lit.c) din Legea nr.195/2024 privind protecţia datelor cu caracter personal (cu intrare în vigoare din data de 23 august 2026), datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, relevante şi limitate la ceea ce este necesar în raport cu scopurile pentru care sunt prelucrate, fiind consacrat principiul reducerii la minimum a datelor.

Totodată, conform art.5 alin.(1) lit.f) din aceeaşi lege, datele cu caracter personal trebuie prelucrate într-un mod care să asigure securitatea adecvată a acestora, inclusiv protecţia împotriva prelucrării neautorizate sau ilegale, precum şi împotriva pierderii, distrugerii ori divulgării accidentale, prin implementarea unor măsuri tehnice şi organizatorice corespunzătoare.

Transmiterea online continuă, stocarea şi punerea la dispoziţia publicului a imaginilor video din toate secţiile de votare constituite peste hotare presupune prelucrarea unor volume considerabile de date cu caracter personal şi instituirea unor mecanisme complexe de colectare, stocare, administrare şi securizare a acestora. În lipsa unei evaluări a impactului asupra protecţiei datelor şi a unor garanţii suficiente privind necesitatea şi proporţionalitatea măsurii, soluţia propusă apare ca fiind excesivă în raport cu scopul urmărit.

În acelaşi sens, atragem atenţia asupra concluziilor formulate de Misiunea ODIHR de observare a alegerilor parlamentare din 28 septembrie 2025, care confirmă necesitatea unei abordări prudente în ceea ce priveşte utilizarea sistemelor de supraveghere video în secţiile de votare.

Astfel, deşi procesul electoral a fost apreciat, în general, ca fiind bine organizat, raportul misiunii a relevat că, în anumite cazuri, amplasarea secţiilor de votare şi poziţionarea camerelor video nu au asigurat pe deplin respectarea secretului votului. În aceste condiţii, extinderea mecanismelor de supraveghere video prin transmiterea online continuă şi accesibilă publicului a imaginilor din secţiile de votare riscă să amplifice vulnerabilităţile deja semnalate de observatorii internaţionali şi să afecteze garanţiile aferente exercitării libere şi secrete a dreptului de vot.

În acelaşi timp, este de menţionat că cadrul normativ actual oferă deja mecanisme suficiente de asigurare a transparenţei procesului electoral, prin prezenţa observatorilor naţionali şi internaţionali, a reprezentanţilor concurenţilor electorali, precum şi prin procedurile de monitorizare şi control exercitate de organele electorale.

Argumentele expuse mai sus cu privire la riscurile asociate transmiterii şi difuzării imaginilor din secţiile de votare sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în transmisiunilor în direct realizate de către reprezentanţii concurenţilor electorali sau de către observatori.

Astfel, propunerile sunt excesive şi nejustificate, întrucât dreptul de a efectua înregistrări foto şi video este deja reglementat de legislaţia electorală. Spre deosebire de înregistrările obişnuite, transmisiunile în direct presupun difuzarea instantanee şi necontrolată a imaginilor din secţia de votare, ceea ce sporeşte riscurile de încălcare a secretului votului, de afectare a protecţiei datelor cu caracter personal şi de perturbare a bunei desfăşurări a procesului electoral.

Totodată, asigurarea unei transmisiuni video continue, securizate şi stabile din sute de secţii de votare din întreaga lume presupune existenţa unei infrastructuri digitale de amploare şi generează costuri considerabile. O astfel de reţea poate deveni o ţintă facilă a atacurilor cibernetice menite să întrerupă transmisiunea exact în momentele-cheie, inclusiv în timpul numărării voturilor, ceea ce ar putea fi folosit pentru a submina în mod artificial credibilitatea scrutinului şi pentru a invoca lipsa de transparenţă a procesului electoral.

Principiul transparenţei în materie electorală este garantat prin dreptul observatorilor acreditaţi şi al reprezentanţilor concurenţilor electorali de a asista fizic la toate operaţiunile electorale, inclusiv la numărarea voturilor. Dublarea acestei prezenţe controlate cu o difuzare publică necontrolată pe internet distorsionează conceptul de monitorizare imparţială.

Totodată, instituirea acestei obligaţii exclusiv pentru secţiile din străinătate, fără aplicarea acesteia în secţiile de pe teritoriul statului, creează o diferenţiere de abordare arbitrară.

La pct.11, la amendamentul pentru alin.(2¹) al art.58, se va ţine cont că, potrivit art.6 alin.(5) din Legea nr.294/2007 privind partidele politice, registrele membrilor de partid sunt prezentate inclusiv Comisiei Electorale Centrale, nu doar Agenţiei Servicii Publice.

La pct.12, modificarea propusă pentru art.61 alin.(6) din Codul electoral încălcă dreptul constituţional la vot. Condiţionarea constituirii listelor electorale exclusiv pe baza înregistrării prealabile reprezintă o barieră administrativă disproporţionată. Această măsură încalcă direct art.38 din Constituţie, care garantează dreptul la vot tuturor cetăţenilor cu vârsta de peste 18 ani, fără alte condiţionalităţi de formă sau proceduri restrictive prealabile. În plus, stabilirea unei valabilităţi automate a înregistrării prealabile pentru o perioadă de patru ani este lipsită de logică procedurală şi electorală din considerentul că dinamica mobilităţii cetăţenilor din diasporă este extrem de ridicată. Domiciliul sau reşedinţa acestora se poate schimba frecvent de la un oraş la altul sau de la o ţară la alta în acest interval. Obligarea cetăţeanului să monitorizeze permanent statutul unei înregistrări vechi de câţiva ani transferă responsabilitatea statului către alegător. În lipsa unei actualizări, cetăţeanul care se prezintă la cea mai apropiată secţie de votare va fi privat de dreptul la vot. Refuzul statului de a-i permite votul pe liste suplimentare contravine art.16 alin.(2) şi art.54 din Constituţie, care prevede egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. O asemenea restrângere nu este nici necesară, nici proporţională cu scopul legitim urmărit de către stat.

La subpct. 13.1 (art.62 alin.(3)) se prevede posibilitatea eliberării copiilor listelor alegătorilor către reprezentanţii concurenţilor electorali şi observatori. Acest aspect pune probleme de asigurare a respectării datelor cu caracter personal (păstrarea şi nedivulgarea datelor). Pentru a fi permisă o astfel de acţiune este necesar ca, de exemplu, observatorii să justifice necesitatea unei copii a listei şi înregistrarea recepţionării, precum şi asumarea răspunderii pentru divulgarea acestora. Din aceste considerente norma necesită a fi analizată suplimentar.

La pct.15 şi subpct. 20.3 se vor reţine cele relatate la subpct. 9.2, precum şi faptul că permiterea difuzării în direct în regim online din secţia de votare de către reprezentantul concurentului electoral sau de către observator a procesului de votare sau a procesului de numărare a voturilor în secţiile de votare din străinătate este deficitară din punct de vedere juridic, generând riscuri majore de securitate şi încălcarea flagrantă a Codului de bune practici şi standardele Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, care stipulează că votul este absolut secret.

Or, vulnerabilitatea unghiului de filmare în timpul difuzării online creşte riscul surprinderii accidentale sau intenţionate a opţiunii exprimate de alegător în momentul completării buletinului sau al introducerii acestuia în urnă. Concomitent, transmiterea în direct a fluxului de persoane fără consimţământul prealabil al acestora încalcă normele privind protecţia datelor personale şi dreptul la propria imagine, aplicabile riguros pe teritoriul statelor-gazdă din diaspora, în mod special a celor din Uniunea Europeană.

De asemenea, se menţionează că reprezentanţii concurenţilor electorali şi observatorii au rolul de a monitoriza corectitudinea procesului de votare. În momentul în care aceştia fac transmisiuni în direct şi adaugă comentarii subiective sau mesaje cu caracter politic, activitatea de observare poate căpăta caracter de agitaţie electorală în ziua votării. Observarea alegerilor trebuie să rămână o activitate de monitorizare neutră, iar eventualele încălcări constatate să fie consemnate în procese-verbale şi contestate pe căi legale. Or, transmisiunile în direct pot compromite buna desfăşurare a procesului de votare.

La pct.17-19 se atestă că propunerile sunt lipsite de relevanţă, ca urmare a celor expuse, întrucât s-a demonstrat caracterul restrictiv şi neconstituţional al condiţionării deschiderii secţiilor de votare şi al constituirii listelor electorale în străinătate exclusiv în baza înregistrării prealabile.

Propunerile prevăzute la subpct. 20.1 şi 20.2, care vizează art.88 din Codul electoral, şi anume statutul, acreditarea şi exercitarea atribuţiilor observatorilor electorali, nu pot fi susţinute. Observarea alegerilor constituie una dintre garanţiile fundamentale ale transparenţei, credibilităţii şi integrităţii procesului electoral, iar orice intervenţie legislativă în acest domeniu trebuie să fie temeinic justificată şi să contribuie la consolidarea eficienţei mecanismelor de monitorizare electorală. Menţionăm că autorii proiectului nu demonstrează existenţa unor deficienţe ale cadrului normativ actual care să justifice modificările propuse şi nici necesitatea instituirii unor reglementări suplimentare în acest sens.

La subpct. 21.1 menţionăm că principiile egalităţii de tratament, nediscriminării şi accesului echitabil al concurenţilor electorali la dezbaterile electorale sunt deja garantate de cadrul normativ. Se atenţionează asupra faptului că, potrivit art.90 alin.(6) din Codul electoral, formatul, durata, frecvenţa şi ora difuzării dezbaterilor electorale sunt stabilite de către furnizorii de servicii media, cu asigurarea condiţiilor de egalitate strictă sau proporţională pentru toţi concurenţii electorali.

Totodată, moderatorii dezbaterilor au obligaţia de a asigura desfăşurarea echilibrată şi ordonată a discuţiilor, respectarea formatului emisiunii, administrarea timpului de antenă şi respectarea normelor legale şi deontologice aplicabile. În exercitarea acestor atribuţii, intervenţiile moderatorului pot fi determinate de necesitatea menţinerii caracterului echidistant, imparţial şi funcţional al dezbaterii şi nu pot fi prezumate, prin ele însele, drept acte de discriminare sau de limitare nejustificată a libertăţii de exprimare.

În aceste condiţii, propunerea legislativă apare ca fiind redundantă şi pasibilă să genereze interpretări arbitrare cu privire la limitele atribuţiilor moderatorilor şi ale furnizorilor de servicii media.

Cu referire la modificările prevăzute la subpct. 21.2 şi 21.3 cadrul normativ actual reglementează deja condiţiile de organizare şi de desfăşurare a sondajelor de opinie şi a exit-pollurilor în perioada electorală, inclusiv prin stabilirea unor cerinţe procedurale şi metodologice aprobate de către Comisia Electorală Centrală.

Respectiv, instituirea unei proceduri suplimentare de înregistrare tehnică prealabilă nu este justificată prin existenţa unor deficienţe ale reglementării actuale şi generează sarcini administrative suplimentare atât pentru organizatori, cât şi pentru autoritatea electorală.

La subpct. 22.1-22.7, care vizează modificarea art.102 din Codul electoral, se reţine că normele supuse intervenţiei legislative au constituit obiectul unor evaluări şi ajustări legislative recente, realizate în urma experienţei acumulate în cadrul scrutinelor electorale din anii 2023, 2024 şi 2025, precum şi în contextul necesităţii consolidării mecanismelor de protecţie a integrităţii procesului electoral împotriva fenomenelor de corupere electorală şi influenţare ilicită a voinţei alegătorilor.

Adiţional, alin.(7) al art.102 din Codul electoral necesită a fi reanalizat prin prisma prevederilor art.75 alin.(4) lit.g) şi alin.(7) din Codul serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova nr.174/2018, potrivit căruia Consiliul Audiovizualului aplică sancţiuni în conformitate cu Codul serviciilor media audiovizuale şi exercită atribuţiile prevăzute de Codul electoral şi din alte acte normative. Totodată, potrivit art.84 alin.(2) din Codul serviciilor media audiovizuale, "pentru încălcarea prevederilor prezentului Cod, Consiliul Audiovizualului aplică sancţiuni, stabilite în mod individual, de la avertizare publică până la retragerea licenţei de emisie/autorizaţiei de retransmisie, în funcţie de gravitatea încălcării, de efectele acesteia, precum şi de frecvenţa încălcărilor comise în ultimele 12 luni. La stabilirea gravităţii încălcării şi a efectelor acesteia, Consiliul Audiovizualului ia în considerare cel puţin următoarele criterii: clasificarea, tipul şi, după caz, audienţa serviciului media audiovizual". De asemenea, în conformitate cu art.84 alin.(3) lit.b) din Codul serviciilor media audiovizuale, "se sancţionează cu amendă de la 1 000 la 100 000 de lei furnizorii de servicii media care au comis următoarele încălcări: nerespectarea prevederilor art.89 alin.(2)-(5) şi ale art.90 alin.(1)-(14) din Codul electoral nr.325/2022".

Totodată, potrivit art.84 alin.(15) din Codul serviciilor media audiovizuale, "decizia Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii este motivată, devenind executorie de la data publicării. Deciziile Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii pot fi atacate în instanţa de judecată de către furnizorul de servicii media sancţionat sau de către distribuitorul de servicii media sancţionat, fără a fi necesară depunerea unei cereri prealabile".

Ţinând cont de prevederile legale menţionate mai sus, procedura de adoptare a deciziilor şi contestarea acestora este reglementată exhaustiv de Codul serviciilor media audiovizuale, care corespunde practicilor internaţionale.

Având în vedere că autorii proiectului motivează modificarea art.102 alin.(7) din Codul electoral nr.325/2022 prin prisma garantării radiodifuzorilor a dreptului la o protecţie judiciară deplină şi menţinerea veniturilor din publicitate în perioada electorală, se constată că argumentele autorilor sunt irelevante, or, aplicarea sancţiunilor de către Consiliul Audiovizualului nu afectează venitul din publicitate în perioada electorală. Totodată, termenul de achitare a amenzii este de 30 de zile de la aducerea la cunoştinţă a deciziei şi poate fi suspendată prin încheierea instanţei de judecată. În acelaşi timp, legalitatea deciziilor Consiliului Audiovizualului poate fi supusă controlului de către Curtea de Apel şi Curtea Supremă de Justiţie în termen restrâns (cinci zile).

De asemenea, se atrage atenţia că o parte semnificativă a reglementărilor ce vizează combaterea coruperii electorale şi asigurarea integrităţii procesului electoral au fost examinate inclusiv din perspectiva conformităţii lor constituţionale de către Curtea Constituţională. În aceste condiţii, revenirea asupra unor soluţii legislative recent adoptate, fără prezentarea unor argumente obiective şi suficient de solide care să demonstreze caracterul lor ineficient, riscă să afecteze stabilitatea şi previzibilitatea cadrului electoral, contrar exigenţelor securităţii juridice şi recomandărilor internaţionale în materie electorală.

De altfel, se constată că propunerea prevăzută la subpct. 22.4, la fel, este formulată cu ignorarea efectelor juridice produse de Hotărârea Curţii Constituţionale nr.9 din 26 martie 2024. Modificarea unei dispoziţii deja declarate neconstituţionale şi excluse din ordinea juridică, prin natura sa, nu mai produce efecte şi nu mai este susceptibilă de aplicare. Prin urmare, propunerea este lipsită de obiect şi nu poate fi reţinută.

La subpct. 23.1, dispoziţiile referitoare la noul cuprins al alin.(2) al art.125 pun în discuţie o problemă majoră de compatibilitate cu ordinea constituţională care guvernează mecanismul de dobândire şi exercitare a mandatului de deputat. În conformitate cu prevederile art.62 din Constituţie, validarea mandatelor parlamentare reprezintă competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale, iar potrivit art.69 alin.(1) din Constituţie, deputaţii intră în exerciţiul funcţiei abia ulterior acestei confirmări jurisdicţionale.

Din această perspectivă, soluţia legislativă propusă, care instituie obligativitatea depunerii jurământului anterior validării mandatului, generează o inversare contrară logicii şi succesiunii etapelor stabilite la nivel constituţional. Până la pronunţarea Curţii Constituţionale, persoana declarată aleasă nu deţine calitatea juridică deplină de membru al Parlamentului, fiind lipsită de fundamentul legal necesar pentru a fi constrânsă la îndeplinirea unor acte solemne care presupun, prin natura lor, existenţa unui mandat deja validat.

La pct.24, propunerea privind modificarea art.245 nu poate fi susţinută, întrucât aceasta este subsecventă opiniei exprimate. Or, în lipsa acceptării modificărilor pe care se întemeiază, reglementarea propusă la pct.24 nu poate fi analizată sau promovată distinct de acestea.

La art.II, prevederile de la pct.4 se consideră inoportune în contextul argumentărilor expuse supra, precum şi se menţionează suplimentar că secţiile de votare din străinătate sunt adesea amenajate în incinte închiriate, în misiuni diplomatice sau în centre culturale. În context, Guvernul nu poate garanta, de pe teritoriile statelor străine, o conexiune la internet de bandă largă, securizată şi neîntreruptă pe parcursul celor 1 416 ore de proces electoral în toate colţurile lumii. Orice întrerupere a semnalului video din motive tehnice independente de voinţa biroului electoral (pene de curent, defecţiuni de router, atacuri cibernetice) va fi speculată de către actorii politici, generând suspiciuni de fraudă şi compromiţând legitimitatea scrutinului.

În urma celor expuse supra, argumentele invocate la compartimentul 2.2, pct.4 din nota de fundamentare, potrivit cărora nu ar exista suficiente garanţii privind exercitarea dreptului la vot în străinătate şi că ar fi aplicată o corelaţie neclară între numărul secţiilor de votare şi cel al alegătorilor, se consideră a fi eronate şi lipsite de suport factologic. În realitate, Guvernul, în strânsă cooperare cu Comisia Electorală Centrală, întreprinde toate măsurile logistice, financiare şi administrative necesare pentru a-şi îndeplini atât obligaţiile pozitive (de a asigura infrastructura electorală optimă), cât şi obligaţiile negative (de a se abţine de la ingerinţe arbitrare) ale statului. Aceste eforturi garantează organizarea riguroasă a scrutinului în străinătate, inclusiv în situaţii de maximă urgenţă, cu respectarea strictă a standardelor constituţionale naţionale şi a angajamentelor internaţionale asumate.

Mai mult decât atât, ipoteza enunţată la compartimentul 4.1, pct.5 din nota de fundamentare nu reflectă datele statistice deţinute referitoare la numărul persoanelor aflate în străinătate şi nu coincid cu numărul real al alegătorilor care se prezintă la urne în străinătate. Această neconcordanţă majoră este determinată de faptul că cetăţenii Republicii Moldova nu îşi notifică oficial plecarea şi nu îşi înregistrează domiciliul în străinătate în registrele de evidenţă ale misiunilor diplomatice/oficiilor consulare sau ale autorităţilor naţionale. În plus, o proporţie semnificativă a acestora îşi stabileşte legal reşedinţa în statele-gazdă în baza deţinerii unei alte cetăţenii, preponderent cea română, fapt ce plasează mobilitatea lor în afara sistemelor administrative de monitorizare ale Republicii Moldova şi demonstrează ineficienţa utilizării unor liste electorale rigide în diasporă.

Suplimentar, măsura propusă la compartimentul 9, pct.2 din nota de fundamentare, cu privire la dotarea secţiilor de votare din străinătate cu echipamente tehnice destinate transmisiunii în direct a procesului de votare şi de numărare a voturilor, este calificată ca fiind nejustificată şi contraproductivă. Respingerea acestei măsuri derivă direct din argumentele juridice, logistice şi operaţionale expuse anterior, care demonstrează că obligaţia transmisiunii online continue generează riscuri severe de încălcare a secretului votului, vulnerabilităţi majore în securitatea datelor cu caracter personal şi suspiciuni artificiale în cazul unor defecţiuni tehnice sau de conectivitate, fără a aduce un plus real de transparenţă procesului electoral.

În contextul notei de fundamentare, este de semnalat că s-a constatat următoarele prevederi cu impact financiar, însă la compartimentul 4.2 din aceasta impactul nu a fost estimat, fapt pentru care urmează a fi revăzută în ceea ce priveşte următoarele prevederi:

Art.I din proiectul de lege:

- pct.1, în coroborare cu pct.12, care vizează instituirea procedurii de înregistrare prealabilă, procedură cu caracter permanent, prin care cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în străinătate informează, în mod voluntar, Comisia Electorală Centrală despre locul lor de aflare şi despre intenţia de a participa la vot;

- pct.5, care vizează modificarea art.19 din Codul electoral, în sensul majorării numărului de membri de la şapte la nouă (doi membri adiţional);

- pct.9.2, care vizează completarea art.39 cu alin.(10) şi stabileşte că Comisia Electorală Centrală asigură difuzarea online în regim continuu a votării şi a numărării voturilor de la fiecare secţie de votare de peste hotare pe un portal public.

Art.II din proiectul de lege "Dispoziţii finale şi tranzitorii":

- pct.2, care stabileşte că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Parlamentul va iniţia procedura de numire a membrilor Comisiei Electorale Centrale în conformitate cu noua formulă de componenţă, stabilită la pct.6 al prezentei legi (art.20 din Codul electoral);

- pct.3 lit.b) şi c), care stabileşte că, Comisia Electorală Centrală, în termen de 30 de zile, va elabora şi va aproba actele normative necesare pentru implementarea prevederilor privind furnizarea copiilor listelor electorale observatorilor, a regulilor privind transmisiunile în direct din secţiile de votare şi a procedurii de notificare cu privire la sondajele de opinie. Comisia Electorală Centrală, împreună cu Serviciul de Tehnologii Informaţionale şi Securitate Cibernetică, în termen de 60 de zile, va asigura modernizarea SIAS "Alegeri" în vederea lansării modulului de înregistrare prealabilă permanentă a cetăţenilor din străinătate, prevăzut cu funcţie de notificare automată şi cu ciclu de actualizare a datelor pe o perioadă de patru ani;

- pct.4 lit.b), care stabileşte că Ministerul Afacerilor Externe, împreună cu Comisia Electorală Centrală, va asigura dotarea secţiilor de votare din străinătate cu mijloacele tehnice necesare pentru desfăşurarea transmisiunii în direct continue a procesului de votare şi de numărare a voturilor în ziua alegerilor.

În concluzie, analiza modificărilor propuse constată existenţa unor riscuri semnificative pentru funcţionarea echilibrată a sistemului electoral şi pentru respectarea principiilor constituţionale consacrate de Constituţia Republicii Moldova. Deşi proiectul este prezentat drept o iniţiativă de democratizare şi de consolidare a controlului civic, mai multe prevederi pot genera efecte contrare obiectivelor declarate.

Astfel, modificarea formulei de constituire a Comisiei Electorale Centrale şi rezervarea funcţiei de preşedinte exclusiv reprezentanţilor opoziţiei riscă să afecteze principiul independenţei şi neutralităţii autorităţii electorale. Constituţia impune organizarea alegerilor prin instituţii imparţiale, iar instituţionalizarea unei reprezentări politice rigide poate transforma Comisia Electorală Centrală într-un organ de confruntare politică permanentă, în detrimentul caracterului său tehnic şi independent.

La fel, excluderea completă a Serviciului de Informaţii şi Securitate din procesele de verificare a unor riscuri privind integritatea electorală poate limita capacitatea statului de a preveni ingerinţele externe, finanţările ilicite sau alte ameninţări la adresa securităţii naţionale, obligaţie care derivă inclusiv din principiul constituţional al protejării suveranităţii şi independenţei statului.

De asemenea, acordarea accesului anticipat la listele electorale pentru observatori şi concurenţii electorali poate genera riscuri sporite privind protecţia datelor cu caracter personal şi respectarea dreptului constituţional la viaţă privată, fiind necesare garanţii suplimentare pentru prevenirea utilizării abuzive a acestor informaţii.

Obligativitatea transmisiunilor video permanente din toate secţiile de votare din străinătate, precum şi extinderea drepturilor de filmare şi de transmitere în direct în interiorul secţiilor pot intra în conflict cu necesitatea protejării secretului votului şi a drepturilor persoanelor implicate în procesul electoral, dacă nu sunt prevăzute mecanisme clare de protecţie.

În ceea ce priveşte regimul simplificat al donaţiilor politice, diminuarea transparenţei privind identitatea donatorilor poate afecta principiile finanţării corecte partidelor politice. De asemenea, aceasta îngreunează controlul provenienţei fondurilor, sporind riscul finanţărilor mascate sau fragmentate.

Totodată, interzicerea unor mecanisme alternative de votare şi a proiectelor-pilot poate limita posibilitatea modernizării procesului electoral şi adaptarea acestuia la evoluţiile tehnologice şi sociale, evoluţie care contravine tendinţelor europene de facilitare a exercitării dreptului de vot.

Prin urmare, în forma propusă, proiectul conţine prevederi care pot afecta principiile constituţionale ale separaţiei puterilor, independenţei autorităţilor electorale şi protecţiei datelor cu caracter personal. De asemenea, sunt vizate transparenţa finanţării politice şi securitatea procesului electoral. În consecinţă, este necesară o evaluare constituţională şi juridică aprofundată, precum şi consultări largi cu instituţiile competente şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul electoral, pentru a evita apariţia unor disfuncţionalităţi sau vulnerabilităţi în cadrul procesului democratic.

Finalmente, propunerile cuprinse în proiectul de lege pentru modificarea Codului electoral nr.325/2022 nu întrunesc condiţiile de oportunitate, coerenţă şi aplicabilitate impuse de art.3 alin.(1) lit.d) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative.

Având în vedere cele prezentate mai sus, Guvernul nu susţine adoptarea respectivului proiect de lege.