Decizia protocolară nr.35.22/2026 din 19.08.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (prevenirea escrocheriilor telefonice şi a fraudelor prin comunicaţii electronice) (iniţiativa legislativă nr.189 din 11 iunie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (prevenirea

escrocheriilor telefonice şi a fraudelor prin comunicaţii electronice)

(iniţiativa legislativă nr.189 din 11 iunie 2026)

nr. 35.22  din  19.08.2026

 (în vigoare 20.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 382-385 art. 121 din 20.08.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 19 august 2026

Decizia protocolară nr.35.22/2026

PRIM-MINISTRU  Vasile TOFAN

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (prevenirea escrocheriilor telefonice şi a fraudelor prin comunicaţii electronice), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.189 din 11 iunie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Potrivit notei de fundamentare, proiectul urmăreşte consolidarea cadrului normativ în vederea prevenirii şi combaterii escrocheriilor telefonice şi a fraudelor comise prin intermediul comunicaţiilor electronice, prin instituirea unor mecanisme suplimentare destinate reducerii utilizării abuzive a reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice, sporirii gradului de protecţie a utilizatorilor finali şi a facilitării activităţii autorităţilor competente în prevenirea şi investigarea acestor fapte.

În acest scop, proiectul propune modificarea Legii comunicaţiilor electronice nr.72/2025 şi a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 prin introducerea unor reglementări referitoare la verificarea autenticităţii originii apelurilor, prevenirea substituirii neautorizate a identificatorului liniei apelante (CLI Spoofing), identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicaţii mobile, extinderea competenţelor autorităţii naţionale de reglementare şi instituirea unui regim sancţionator pentru nerespectarea noilor obligaţii.

Guvernul apreciază iniţiativa legislativă de consolidare a mecanismelor de prevenire şi combatere a fraudelor prin comunicaţii electronice şi susţine instituirea unor măsuri eficiente pentru combaterea fenomenelor de tip CLI Spoofing şi a altor forme de utilizare frauduloasă a reţelelor şi a serviciilor de comunicaţii electronice, în concordanţă cu bunele practici europene şi internaţionale.

Totodată, Guvernul consideră că unele soluţii legislative necesită revizuire în vederea asigurării compatibilităţii cu cadrul normativ naţional şi european, a respectării principiilor proporţionalităţii, neutralităţii tehnologice şi securităţii juridice, precum şi a clarităţii şi previzibilităţii normelor juridice.

În Parlament se află în procedură legislativă proiectul de lege nr.208 din 17 iunie 2026, adoptat în prima lectură la 26 iunie 2026, care reglementează, inclusiv, identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicaţii mobile.

În vederea asigurării coerenţei şi unităţii cadrului normativ, precum şi a evitării paralelismelor legislative şi a suprapunerii soluţiilor normative, Guvernul propune excluderea din prezentul proiect a tuturor prevederilor referitoare la identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite de comunicaţii mobile, precum şi a modificărilor conexe, întrucât aceste soluţii legislative fac deja obiectul proiectului de lege nr.208 din 17 iunie 2026, aflat în procedură legislativă.

În aceste condiţii, prezentul aviz vizează exclusiv soluţiile legislative privind substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante (CLI Spoofing) şi instituirea mecanismelor tehnice necesare pentru combaterea fraudelor prin comunicaţii electronice.

Totodată, Guvernul consideră necesară evaluarea suplimentară a fezabilităţii tehnice şi operaţionale a măsurilor propuse, precum şi a impactului acestora asupra furnizorilor şi utilizatorilor serviciilor de comunicaţii electronice, în vederea asigurării caracterului proporţional, aplicabil şi eficient al soluţiilor legislative.

În acest context, Guvernul prezintă următoarele observaţii şi propuneri.

La art.I. – Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025.

1. La pct.1:

În proiect se folosesc noţiuni diferite pentru a desemna situaţii aparent identice:

1.1. "apel cu origine neverificată", "apel cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante", "apel suspect", "apel cu origine disimulată".

Doar prima noţiune este definită de proiect. Din acest motiv, nu este clar căror tipuri de apeluri se aplică fiecare obligaţie impusă furnizorilor la art.7 alin.(2) pct.28¹, art.95¹ alin.(1), alin.(2) lit.a), b), c), alin.(5), alin.(6) lit.a), b), c), anexa nr.1 partea A pct.10, partea B pct.6 din Legea nr.72/2025, art.252² alin.(2) şi (3) Codul contravenţional, art.III alin.(2) lit.a) şi b), alin.(7) şi (8) din proiect.

Totodată, noţiunea "apelul cu origine neverificată" este definită ca "apel, pentru care, în condiţiile tehnice stabilite de Agenţie, nu poate fi confirmată utilizarea legitimă a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante". În acest sens, nu este clar dacă prin "apel cu origine neverificată" se înţelege un apel care are identificatorul liniei apelante falsificat sau un apel pentru care nu este posibilă verificarea autenticităţii originii prin mecanismele disponibile (de ex.: apelurile de la numere străine sau apelurile prin aplicaţii OTT (Over-The-Top)).

1.2. "verificarea utilizării legitime a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante", "verificarea autenticităţii originii apelurilor".

Verificarea utilizării legitime a numărului prezentat ca identificator al liniei apelante depăşeşte posibilităţile furnizorilor, iar verificarea autenticităţii originii apelurilor are următoarele limitări tehnice:

- presupune verificarea unui set limitat de criterii precum localizarea în roaming sau în ţară, fapt care nu ar permite detectarea apelului cu CLI naţional falsificat primit din străinătate dacă abonatul cu CLI falsificat se află la rândul său în roaming;

- verificarea autenticităţii originii apelurilor de la numere străine sau efectuate prin aplicaţii OTT nu este posibilă.

În acest context, se propun următoarele modificări:

a) la pct.9¹, se propune următoarea redacţie: "apel cu origine neverificată – apel a cărui origine nu poate fi autentificată şi verificată de către furnizorul liniei apelate".

Acestea sunt apelurile a căror origine, în condiţii normale, nu pot fi identificate de către furnizorul liniei apelate, care nu cad sub incidenţa definiţiei de apel cu origine falsificată, dar pentru care pot fi instituite alte măsuri rezonabile şi necesare decât cele prevăzute la alin.(6) al art.95¹.

De exemplu, apelurile internaţionale de intrare de la numere aparţinând planurilor de numerotaţie străine sau apelurile efectuate prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale care nu sunt bazate pe numere (adică prin aplicaţii OTT, cum ar fi WhatsApp, Viber, Telegram etc.). În ceea ce priveşte apelurile cu origine falsificată, acestea sunt denumite în continuare apeluri cu substituirea neautorizată a numărului.

b) la pct.9², se propune excluderea cuvintelor "cu încălcarea condiţiilor de utilizare a resurselor de numerotaţie sau".

2. La pct.2 art.7 alin.(2) se completează cu pct.28¹) cu privire la atribuţiile Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii. Proiectul instituie în sarcina Agenţiei obligaţii referitoare la aprobarea măsurilor tehnice, procedurilor de verificare şi mecanismelor de prevenire a substituirii neautorizate a identificatorului liniei apelante.

În acest context, se impune delimitarea clară dintre competenţele regulatorii ale Agenţiei şi obligaţiile operaţionale ale furnizorilor.

Conform art.7, art.33, art.35, art.38 şi art.41 din Legea nr.72/2025, Agenţia stabileşte cadrul de reglementare şi monitorizează respectarea acestuia, în timp ce implementarea efectivă a soluţiilor tehnice şi operaţionale revine furnizorilor.

În vederea evitării unor interpretări extensive ale competenţelor Agenţiei, se propune la art.7 alin.(2), după pct.28) completarea cu pct.28¹) cu următorul cuprins:

"28¹) stabileşte cerinţele generale şi mecanismele de monitorizare necesare prevenirii şi combaterii utilizării frauduloase a informaţiei de identificare a utilizatorului serviciilor de comunicaţii electronice mobile."

Totodată, în partea dispozitivă, nu este necesar de menţionat că punctul 28¹) se introduce după punctul 28). Astfel, textul "după punctul 28) se introduce punctul 28¹)" se va substitui cu textul "se completează cu punctul 28¹)", în măsura în care elementele structurale ale actului normative se expun în ordine succesivă.

Cu titlu de observaţie generală se va reţine că pentru modificarea elementelor structurale ale unui act normativ se utilizează următoarele verbe: "se substituie" (când o unitate lingvistică o înlocuieşte pe alta), "se introduce" (când o unitate lingvistică se introduce după o altă unitate lingvistică) şi "se completează" (când unitatea lingvistică se introduce la final sau când un element structural se completează cu unul sau mai multe elemente structurale subsumate).

În cazul completării actului normativ cu un element structural nou nu se menţionează după care articol, punct, alineat, literă etc. se amplasează acesta sau pe care dintre acestea le precedă.

3. La pct.3, art.95 se completează cu art.95¹ cu privire la obligaţiile tehnice impuse furnizorilor. În acest sens, articolul 95¹ propus instituie obligaţii complexe de detectare, verificare, marcare, limitare şi blocare a apelurilor, fără a stabili criteriile tehnice şi condiţiile de aplicare a acestora.

Având în vedere diversitatea tehnologiilor utilizate în reţelele de comunicaţii electronice şi necesitatea respectării principiilor neutralităţii tehnologice şi proporţionalităţii, se consideră oportun ca proiectul să prevadă doar obligaţia generală de rezultat, iar aspectele tehnice să fie dezvoltate prin acte normative secundare ale Agenţiei, cu asigurarea unui echilibru adecvat între prevenirea fraudelor prin comunicaţii electronice şi protecţia drepturilor utilizatorilor.

În acest sens, se propune completarea articolului cu următorul alineat: "Criteriile tehnice de verificare a autenticităţii informaţiei de identificare a apelantului (CLI), indicatorii de risc, condiţiile de marcare, limitare sau blocare a apelurilor şi cerinţele de raportare se stabilesc prin act normativ al Agenţiei.".

4. La pct.3 art.95¹ alin.(1), cu privire la prevenirea utilizării frauduloase a numerotaţiei naţionale. Analiza practicilor europene evidenţiază că cea mai eficientă măsură implementată în ultimii ani pentru combaterea CLI Spoofing a fost blocarea apelurilor provenite din afara statului care utilizează fraudulos numerotaţia naţională.

În consecinţă, se consideră oportună reformularea normei stabilite în proiect cu o normă expresă care să prevadă un ansamblu de acţiuni întreprinse în acest sens:

"(1) Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului implementează măsuri tehnice, aprobate de Agenţie în conformitate cu alin.(6), pentru detectarea şi blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Naţional de Numerotaţie, recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere.

Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului au obligaţia de a include în contractele încheiate cu utilizatorii prevederi privind interdicţia utilizării resurselor de numerotare în scopuri frauduloase, consecinţele nerespectării acestor obligaţii şi dreptul furnizorului de a suspenda serviciile."

Această măsură este una eficientă şi poate fi implementată fără modificări structurale majore ale infrastructurii existente.

Totodată, proiectul nu reglementează garanţiile aplicabile în cazul blocării sau limitării eronate a apelurilor şi nici mecanismele de remediere a unor asemenea situaţii. În vederea asigurării unui echilibru între obiectivul prevenirii fraudelor şi protecţia drepturilor utilizatorilor finali, se recomandă examinarea oportunităţii completării proiectului cu prevederi privind remedierea cazurilor de blocare sau limitare aplicată eronat.

5. La pct.3 art.95¹ alin.(2), (3) şi (4) se propune excluderea din proiectul de lege, această soluţie se justifică în contextul în care proiectul stabileşte expres prevederi privind aprobarea de către Agenţie a cerinţelor tehnice şi organizatorice în acest sens.

6. La pct.3 art.95¹ alin.(5) se propune expunerea în următoarea redacţie:

"Se interzice utilizarea, punerea la dispoziţie, instalarea, operarea sau administrarea echipamentelor, aplicaţiilor, serviciilor, sistemelor tehnice ori soluţiilor de rutare destinate generării, tranzitării sau terminării apelurilor cu substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante, inclusiv prin utilizarea neautorizată a echipamentelor de tip SIM box, GSM gateway sau a altor mijloace tehnice similare".

Noua redacţie se asigură că furnizorii nu sunt atraşi la răspundere pentru utilizarea reţelelor şi serviciilor lor de către terţe persoane în scopuri frauduloase, precum şi că dreptul abonatului de a împiedica prezentarea identificatorului liniei apelante este respectat.

7. La pct.3 art.95¹, alin.(6) devine alin.(2), iar primul enunţ se expune în redacţie nouă:

"(2) Agenţia, ţinând cont de recomandările şi rapoartele Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor şi ale Conferinţei Europene a Administraţiilor de Poştă şi Telecomunicaţii, aprobă, în termenul stabilit de prezenta lege, cerinţele tehnice şi organizatorice privind:".

Totodată, la art.95¹ alin.(2) se propune:

- expunerea lit.a) în următoarea redacţie: "verificarea autenticităţii originii apelurilor recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere, cu prezentarea unui număr de telefon mobil din Planul Naţional de Numerotaţie ca identificator a liniei apelante".

- expunerea lit.b) în următoarea redacţie: "criteriile de identificare a apelurilor menţionate la alin.(1)".

- expunerea lit.c) în următoarea redacţie: "procedura de blocare a apelurilor menţionate la alin.(1)".

8. La pct.3 art.95¹ alin.(7), referinţa la alin.(5) se modifică în referinţa la alin.(2), modificarea numerotaţiei şi corectarea referinţei la norma iniţială stabilită în proiect.

9. La pct.6, privind modificarea anexei nr.1:

- În partea A, se propune expunerea pct.10 în următoarea redacţie: "Obligaţiile privind verificarea autenticităţii apelurilor şi blocarea apelurilor cu substituirea neautorizată a identificatorului liniei apelante, în conformitate cu prezenta lege".

Furnizorii nu pot fi obligaţi să prevină fraudele comise prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice. Această obligaţie depăşeşte posibilităţile reale ale furnizorilor şi este incompatibilă cu principiile răspunderii intermediarilor, consacrate în legislaţia comunitară (Directiva 2000/321/CE).

- În partea B, se propune expunerea pct.6 în următoarea redacţie:

"Implementarea măsurilor tehnice pentru detectarea şi blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante, în conformitate cu prezenta lege".

- În partea E, se propune excluderea pct.11, deoarece implementarea măsurilor tehnice pentru detectarea şi blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante nu ţine de modul în care furnizorii utilizează resursele de numerotaţie care le sunt atribuite.

La art.II. – Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008

10. La pct.1:

La art.252² alin.(2), se propune următoarea redacţie: "Neasigurarea de către furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice sau de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului a măsurilor tehnice pentru detectarea şi blocarea apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Naţional de Numerotaţie, recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere, în condiţiile stabilite de Agenţie".

La art.252² alin.(3), se va reevalua utilizarea noţiunilor "origine disimulată" şi "origine neverificată", în vederea corelării acestora cu noţiunile definite la art.2 din Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025. Totodată, aferent intenţiei de instituire a sancţiunii privind privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate aceasta se va concretiza, prin indicarea expresă dacă sancţiunea complementară se aplică în toate cazurile sau doar în privinţa anumitor subiecţi.

La art.252² alin.(8), norma se va exclude, întrucât dublează regula generală prevăzută la art.34 alin.(2²) şi (2³) din Codul contravenţional, referitoare la sancţionarea repetării contravenţiei de către persoana juridică. Se notează în acest sens, că partea generală a Codului contravenţional stabileşte regulile privind aplicarea sancţiunilor, iar partea specială reglementează componenţele contravenţionale şi sancţiunile aplicabile în limitele stabilite de partea generală.

În aceeaşi ordine de idei, alin.(9) se va exclude, întrucât reia, printr-o reglementare specială, elemente care urmează a fi apreciate potrivit regulilor generale privind individualizarea sancţiunii contravenţionale. Repetarea faptei, consecinţele produse, precum şi circumstanţele în care contravenţia a fost săvârşită constituie criterii care se valorifică la stabilirea sancţiunii, conform părţii generale a Codului contravenţional, nefiind necesară reglementarea separată a acestora în partea special.

Suplimentar, se relevă necesitatea reexaminării cuantumului sancţiunilor contravenţionale prin prisma principiului proporţionalităţii şi al individualizării sancţiunii.

Potrivit art.41 alin.(1) şi (2) din Codul contravenţional, sancţiunea se aplică în funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante, iar persoanei a cărei vinovăţie este dovedită i se aplică o sancţiune echitabilă, în limitele şi în conformitate cu dispoziţiile Codului. Totodată, art.34 din Cod stabileşte limita generală a amenzii aplicabile persoanelor fizice şi persoanelor cu funcţie de răspundere de la 10 până la 1500 de unităţi convenţionale, iar pentru persoanele juridice, în limitele stabilite de norma din partea specială, de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.

Prin urmare, stabilirea unor amenzi cuprinse, după caz, între 500 şi 1500 de unităţi convenţionale, respectiv între 1000 şi 1500 de unităţi convenţionale, necesită o justificare obiectivă şi diferenţiată, raportată la gravitatea fiecărei fapte, la consecinţele produse sau potenţiale şi la calitatea subiectului contravenţiei. În lipsa unei asemenea fundamentări, regimul sancţionator propus este susceptibil de a afecta coerenţa internă a Codului contravenţional şi de a limita marja de individualizare a sancţiunii.

În redacţia propusă, sancţiunile sunt stabilite preponderent la limita superioară a amenzii, inclusiv pentru fapte cu un grad diferit de prejudiciabilitate, cum ar fi neprezentarea sau prezentarea tardivă/incompletă a informaţiilor, nerespectarea obligaţiilor de păstrare ori actualizare a datelor, neasigurarea unor măsuri tehnice sau utilizarea unor echipamente ori soluţii de rutare. Or, aceste conduite nu au aceeaşi gravitate juridică şi nu pot fi tratate uniform sub aspect sancţionator.

11. La pct.2, completarea art.407 alin.(1) nu se justifică, întrucât articolul vizat reglementează competenţa organelor de specialitate ale administraţiei publice în domeniul transporturilor, şi nu competenţa autorităţii de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice.

În cazul în care se urmăreşte stabilirea competenţei Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii pentru constatarea contravenţiei prevăzute la art.252² propus, intervenţia se va raporta la art.410 din Cod. Totodată, se reţine că art.410 alin.(1) din Codul contravenţional vizează deja contravenţiile prevăzute la art.246 - 259¹, interval în care se încadrează şi art.252² propus.

Suplimentar, menţionăm că Agenţia, în calitate de autoritate de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice nu este abilitată cu asigurarea securităţii cibernetice în domeniu. Această funcţie, în temeiul Legii nr.48/2023 privind securitatea cibernetică, este atribuită Agenţiei pentru Securitate Cibernetică.

Subsecvent, obligaţiile privind asigurarea securităţii şi integrităţii reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice sunt deja reglementate prin Legea nr.48/2023 privind securitatea cibernetică şi actele normative adoptate în aplicarea acesteia, care transpun cadrul european relevant. În acest sens, furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice sunt deja supuşi unor obligaţii privind managementul riscurilor, gestionarea incidentelor şi implementarea măsurilor tehnice şi organizatorice de securitate, iar supravegherea respectării acestor obligaţii revine Agenţiei pentru Securitate Cibernetică.

Prin urmare, proiectul urmează a fi corelat cu prevederile Legii nr.48/2023 şi ale Legii nr.100/2017 cu privire la actele normative, astfel încât să fie evitată suprapunerea competenţelor autorităţilor şi dublarea obligaţiilor instituite în sarcina furnizorilor, asigurându-se un cadru normativ coerent şi compatibil cu legislaţia Uniunii Europene.

Propunerile trebuie formulate în vederea asigurării conformităţii cu prevederile art.3 alin.(3) şi (4) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, potrivit cărora proiectul de act normativ trebuie să fie integrat în mod coerent în sistemul naţional de drept, prin corelarea cu actele normative conexe şi evitarea soluţiilor legislative paralele sau contradictorii.

De asemenea, ţinând cont că proiectul transpune şi dezvoltă norme din domeniul comunicaţiilor electronice armonizat la nivelul Uniunii Europene, acesta trebuie să asigure compatibilitatea deplină a soluţiilor legislative propuse cu acquis-ul Uniunii Europene şi cu practica de aplicare a acestuia, astfel încât cadrul normativ naţional să fie coerent, previzibil şi conform obligaţiilor asumate de Republica Moldova în procesul de integrare europeană.

La art.III – Dispoziţii finale şi tranzitorii

La alin.(1), se propune intrarea acestei legi în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţiile prevăzute la alin.(4) - (6).

Atenţionăm că, în condiţiile în care obligaţiile principale instituite prin art.95¹ urmează a fi implementate abia după aprobarea actelor normative secundare şi după expirarea termenului prevăzut la alin.(7), se va examina oportunitatea stabilirii unei date unice de intrare în vigoare pentru dispoziţiile care instituie obligaţii noi în sarcina furnizorilor. În caz contrar, poate apărea o situaţie în care legea este formal în vigoare, însă mecanismele necesare aplicării sale nu sunt încă aprobate.

Totodată, intrarea în vigoare a art.II se va corela cu termenele stabilite pentru executarea obligaţiilor materiale prevăzute de proiect. Se relevă că răspunderea contravenţională nu poate fi angajată anterior momentului de la care obligaţia încălcată devine aplicabilă şi exigibilă. Or, proiectul stabileşte termene distincte pentru aprobarea cerinţelor tehnice de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii, identificarea utilizatorilor serviciilor preplătite existente şi implementarea măsurilor tehnice de către furnizori.

La alin.(2) lit.a)-d), se deleagă către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii aprobarea unor proceduri şi cerinţe tehnice esenţiale pentru aplicarea legii. În acest sens, se va preciza dacă toate elementele care urmează să fie reglementate prin acte administrative sunt suficient delimitate prin lege, astfel încât să nu fie transferate către autoritatea de reglementare aspecte care ţin de domeniul rezervat legii. În special, procedura de blocare a apelurilor şi procedura de identificare la distanţă a utilizatorilor ar trebui să aibă un cadru legal suficient de detaliat.

Prin urmare, recomandăm reevaluarea caracterului realist al termenului propus de 30 de zile. Or, având în vedere complexitatea tehnică a mecanismelor privind verificarea autenticităţii originii apelurilor, detectarea apelurilor cu origine neverificată şi identificarea utilizatorilor la distanţă, termenul de 30 de zile poate fi insuficient pentru:

- elaborarea proiectelor de acte normative;

- desfăşurarea consultărilor publice;

- obţinerea avizelor instituţiilor relevante.

Totodată, la alin.(2) se propune:

- expunerea lit.a) în următoarea redacţie: "măsurile tehnice privind verificarea autenticităţii originii apelurilor recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere, cu prezentarea unui număr de telefon mobil din Planul Naţional de Numerotaţie ca identificator a liniei apelante".

- expunerea lit.b) în următoarea redacţie: "criteriile de identificare a apelurilor cu indici de substituire neautorizată a identificatorului liniei apelante cu un număr de telefon din Planul Naţional de Numerotaţie, recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere".

- expunerea lit.c) în următoarea redacţie: "procedura de blocare a apelurilor menţionate la lit.b)".

La alin.(7), se propune expunerea în următoarea redacţie: "Furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorii de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului implementează cerinţele tehnice prevăzute la alin.(2) lit.a) în termenele stabilite de Agenţie".

Termenul de implementare a cerinţelor depinde de complexitatea soluţiilor identificate şi depinde de factori care nu se află exclusiv sub controlul furnizorului.

La alin.(8), se propune excluderea cuvântului "suspecte". De exemplu, una dintre măsuri provizorii discutate a fost mascarea identităţii liniei apelante pentru toate apelurile recepţionate din afara teritoriului Republicii Moldova, prin intermediul unui serviciu de comunicaţii interpersonale bazate pe numere, autenticitatea originii cărora nu poate fi verificată.

Prin urmare, se recomandă autorului proiectului reformularea dispoziţiilor finale şi tranzitorii, astfel încât competenţele Agenţiei şi actele ce urmează a fi aprobate de aceasta să fie reglementate într-o manieră unitară, clară şi lipsită de echivoc, pentru a evita interpretările privind exercitarea directă de către Agenţie a activităţilor de identificare, în locul stabilirii cadrului normativ aplicabil.

Având în vedere că proiectul de lege nr.208 din 17 iunie 2026 modifică, de asemenea, Legea comunicaţiilor electronice nr.72/2025, Guvernul consideră necesară examinarea celor două iniţiative legislative în cadrul unui proces legislativ unitar. O asemenea abordare va evita paralelismele legislative, suprapunerea soluţiilor normative şi modificarea concomitentă a aceloraşi dispoziţii.

Observaţiile şi propunerile formulate în aviz urmăresc consolidarea mecanismelor de prevenire şi combatere a fraudelor prin comunicaţii electronice, cu asigurarea unui cadru normativ coerent, previzibil şi compatibil cu legislaţia naţională şi bunele practici europene.

Ţinând cont de cele expuse, Guvernul susţine proiectul de lege, cu luarea în considerare a observaţiilor şi a propunerilor formulate în prezentul aviz.