Decizia protocolară nr.45.39 din 23.12.2025 \rAviz la proiectul de lege privind abrogarea unor prevederi din Legea nr.258/2025 pentru modificarea unor acte normative (executarea unor hotărâri ale Curţii Constituţionale şi perfecţionarea mecanismului de executare benevolă a documentelor executorii) (iniţiativa legislativă nr.369 din 24 noiembrie 2025)
GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA
A V I Z
la proiectul de lege privind abrogarea unor prevederi din Legea
nr.258/2025 pentru modificarea unor acte normative
(executarea unor hotărâri ale Curţii Constituţionale
şi perfecţionarea mecanismului de executare
benevolă a documentelor executorii)
(iniţiativa legislativă nr.369
din 24 noiembrie 2025)
nr. 45.39 din 23.12.2025
(în vigoare 24.12.2025)
Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 630-632 art. 71 din 24.12.2025
* * *
Aprobat
în şedinţa Guvernului din 23 decembrie 2025
Decizia protocolară nr.45.39/2025
PRIM-MINISTRU Alexandru MUNTEANU
Guvernul a examinat proiectul de lege privind abrogarea unor prevederi din Legea nr.258/2025 pentru modificarea unor acte normative (executarea unor hotărâri ale Curţii Constituţionale şi perfecţionarea mecanismului de executare benevolă a documentelor executorii), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.369 din 24 noiembrie 2025) de către domnul Alexandru Verşinin, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.
Prin proiectul de lege se propune abrogarea pct.3 al art.II din Legea nr.258/2025, ce se referă la completarea art.256 din Codul de procedură civilă nr.225/2003, ce reglementează cazurile în care urmează a fi executate imediat ordonanţa sau hotărârea judecătorească, cu alin.(11), potrivit căruia, instanţa care a pronunţat ordonanţa sau hotărârea judecătorească prevăzută la alin.(1) stabileşte, în cuprinsul dispozitivului, un termen rezonabil de executare benevolă de către pârât a obligaţiei sale, care nu poate depăşi 15 zile de la pronunţarea ordonanţei sau a hotărârii judecătoreşti.
De asemenea, se propune abrogarea pct.10 al art.II din Legea nr.258/2025, ce se referă la completarea art.86 alin.(1) din Codul de executare nr.443/2004, ce stabileşte cazurile de restituire a documentului executoriu cu lit.h), care prevede că, după achitarea cheltuielilor de executare, documentul executoriu care nu a fost executat ori care a fost executat parţial se restituie creditorului sau instanţei de judecată/agentului constatator în cazul în care debitorul şi-a onorat obligaţiile de plată a sumelor restante în conformitate cu art.151 alin.(3). Prevederile art.151 din Codul de executare nr.443/2004 se referă la prezentarea documentului executoriu privind urmărirea plăţilor periodice spre executare.
Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare la proiectul actului normativ, autorul proiectului specifică necesitatea abrogării art.151 din Codul de executare nr.443/2004. Astfel, la compartimentul obiectivele urmărite şi soluţiile propuse, se menţionează că abrogarea normei date se impune pentru restabilirea echităţii sociale.
În contextul celor enunţate, atragem atenţia că textul proiectului nu reflectă corect obiectivul reglementării indicat în nota de fundamentare şi poate genera confuzii privind domeniul de intervenţie legislativă.
Potrivit autorului proiectului, prevederile art.151 din Codul de executare generează dificultăţi în cazurile de încasare a pensiei de întreţinere, prin instituirea unor bariere suplimentare, de natură să prejudicieze interesele creditorilor, inclusiv ale minorilor sau ale altor persoane vulnerabile.
Deşi scopul declarat al autorului iniţiativei legislative îl constituie, abrogarea alin.(11) al art.256 din Codul de procedură civilă şi a lit.h) a alin.(1) al art.86 din Codul de executare, argumentele prezentate în nota de fundamentare nu se raportează în mod concret la aceste dispoziţii şi nici nu justifică în termeni juridici necesitatea intervenţiei legislative propuse. În esenţă, analiza autorului se focalizează exclusiv asupra art.151 din Codul de executare (introdus prin pct.3 al art.II din Legea nr.258/2025), care reglementează mecanismul executării silite a plăţilor periodice, în special a celor restante. Este relevant faptul că acest articol nu constituie obiectul de reglementare al proiectului de lege înaintat, rămânând integral în afara oricărei modificări propuse prin iniţiativa legislativă.
Totodată, menţionăm că iniţiativa legislativă vizează eliminarea selectivă a unor prevederi care constituie piloni ai mecanismului de executare benevolă instituit prin Legea nr.258/2025, fără a interveni asupra normelor conexe şi fără a asigura corelările legislative obligatorii. În acest sens, Legea nr.258/2025 a edificat un mecanism procedural unitar şi coerent, în cadrul căruia dispoziţiile menţionate supra corelează în mod direct şi necesar cu art.241 alin.(7) şi art.255 din Codul de procedură civilă (pct. 1 şi 2 din Art.I al Legii nr.258/2025), precum şi art.91-93, art.15, 151, 60 ş.a. din Codul de executare (pct. 1, 2, 3, 7 din art.II din Legea nr.258/2025).
Aceste norme stabilesc o succesiune logică şi juridică între faza executării benevole a obligaţiei de către debitor şi faza ulterioară, adică executarea silită, asigurând continuitatea şi funcţionalitatea întregii proceduri.
Neajustarea corespunzătoare a normelor corelative celor propuse spre abrogare generează lacune şi contradicţii legislative, întrucât dispoziţiile rămase în vigoare vor menţine trimiteri exprese la prevederile abrogate (precum art.241 alin.(7) şi art.255 din Codul de procedură civilă, care fac referire la termenul stabilit conform art.256 alin.(11) din Codul de procedură civilă). O astfel de intervenţie normativă compromite coerenţa şi aplicabilitatea cadrului normativ aferent procedurii de executare.
Se atrage atenţia că instituirea mecanismului de executare benevolă, prin dispoziţiile Legii nr.258/2025, inclusiv cele vizate de iniţiativa legislativă (abrogarea art.I pct.3 şi art.II pct.10), este pe deplin susţinută de jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prin Adresa Curţii Constituţionale nr.PCC-01/27a din 15 ianuarie 2013, Curtea a considerat oportună instituirea unei obligaţii în sarcina creditorului de a soma debitorul asupra executării benevole a documentului executoriu până la intentarea procedurii de executare silită. În acest sens, Curtea a menţionat că, în vederea realizării sau a stabilirii drepturilor şi intereselor civile deduse judecăţii, procesul civil parcurge două etape: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei coercitive a statului, în măsura în care debitorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia. Totodată a notat că, executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti intervine doar atunci când debitorul refuză să execute benevol hotărârea. Adică neexecutarea voluntară a unui titlu executoriu deschide calea executării silite. Mai mult decât atât, Curtea a reţinut de principiu că acordarea posibilităţii debitorului de a executa benevol documentul executoriu înainte de a trece la executarea silită a bunurilor acestuia reprezintă o formalitate necesară, stabilită în interesul debitorului, pentru a-i acorda un răgaz în vederea îndeplinirii obligaţiei care i se incumbă.
În Hotărârea nr.7 din 5 aprilie 2011 pentru controlul constituţionalităţii art.8 lit.g), art.11 alin.(4) din Legea nr.269-XIII din 9 noiembrie 1994 cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova, cu modificările şi completările ulterioare, art.64 din Codul de executare al Republicii Moldova nr.443-XV din 24 decembrie 2004 în redacţia Legii nr.143 din 2 iulie 2010 pentru modificarea şi completarea Codului de executare al Republicii Moldova, Curtea Constituţională a subliniat că orice măsură restrictivă trebuie aplicată doar după expirarea termenului de executare benevolă a titlului executoriu şi după ce au fost întreprinse eforturi rezonabile pentru perceperea datoriei pe alte căi. Astfel, executarea silită trebuie să reprezinte o ultimă soluţie (ultima ratio).
Necesitatea stabilirii unui termen pentru executarea benevolă se regăseşte şi în Hotărârea Curţii Constituţionale nr.39 din 14 decembrie 2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.15 alin.(2) lit.d) şi 38 alin.(4) lit.f) din Codul de executare al Republicii Moldova, prin care Curtea a admis parţial excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi a declarat neconstituţional art.15 alin.(2) lit.d) din Codul de executare. Curtea Constituţională a declarat neconstituţională transmiterea automată a titlurilor executorii privind pensiile de întreţinere către executorii judecătoreşti, argumentând că această procedură antrena cheltuieli excesive şi nejustificate pentru debitor, afectând art.46 alin.(1) din Constituţie (Dreptul la proprietate). Curtea a reafirmat că dreptul debitorului la executare benevolă nu poate fi eliminat, chiar şi în cazul procedurilor speciale. La § 66 din hotărârea nominalizată Curtea a stabilit că, Parlamentul urmează să reglementeze termene de executare benevolă a hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, în vederea excluderii unei sarcini excesive pentru debitor, Curtea a considerat necesară reglementarea încasării periodice a onorariului concomitent cu urmărirea plăţilor periodice.
Standardele Curţii Europene a Drepturilor Omului recunoaşte explicit că executarea benevolă constituie un element esenţial al procesului de executare, iar măsurile procedurale care o încurajează sunt justificate. Respectiv, în cauza Bayle contra Franţei, CtEDO a constatat că "limitarea accesului la justiţie în faţa Curţii de Casaţie are o justificare rezonabilă, şi anume încurajarea executării benevole a hotărârilor judecătoreşti".
Astfel, prin adoptarea Legii nr.258/2025 s-a urmărit excluderea normelor legale declarate neconstituţionale, dar şi operarea unor modificări în cuprinsul Codului de procedură civilă şi a Codului de executare în vederea asigurării unui echilibru just între drepturile şi interesele contradictorii ale celor două părţi în procedura de executare, dar şi excluderea probabilităţii apariţiei unor situaţii inechitabile în practică când debitorul obligaţiei, fără a i se acorda un termen rezonabil pentru executarea benevolă după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, este antrenat obligatoriu într-un proces de executare silită, care, odată început, implică anumite cheltuieli suplimentare, ce vor fi suportate de debitor, conform prevederilor legale actuale, fără vreo culpă a sa.
În consecinţă, se reţine că argumentele invocate de autorul iniţiativei legislative nu se susţin la o analiză juridică aprofundată, având în vedere că mecanismul de executare benevolă instituit prin Legea nr.258/2025 reglementează o etapă procedurală obligatorie, prin care statul se aliniază atât jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cât şi exigenţelor CtEDO: executarea silită trebuie să constituie ultima soluţie, accesibilă doar după ce debitorului i-a fost acordată posibilitatea reală de executare benevolă şi după eforturi rezonabile de recuperare a creanţei pe alte căi. Dispoziţiile criticate de autorul iniţiativei legislative supuse examinării nu afectează drepturile creditorului şi nu instituie discriminări pe criteriul de sex sau statut familial, ci urmăreşte echilibrul procedural şi evitarea cheltuielilor nejustificate.
Se constată că modificările la Codul de executare şi Codul de procedură civilă, operate prin Legea nr.258/2025, au intrat în vigoare la 2 decembrie 2025. Modificarea Codului de executare şi Codului de procedură civilă într-un termen mai mic de 6 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr.258/2025 ar fi contrară art.64 alin.(3) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, conform căruia "propunerile privind modificarea unui act normativ nu se prezintă, de regulă, mai devreme de 6 luni de la data intrării în vigoare a actului respectiv."
Stabilitatea legislaţiei constituie o componentă esenţială a principiului securităţii juridice, care stă la baza statului de drept. Modificarea frecventă a cadrului normativ poate genera dificultăţi substanţiale subiecţilor cărora se adresează, implicit autorităţilor împuternicite cu aplicarea acestora, sub aspectul adaptării la procedurile nou instituite.
Acest aspect este recunoscut la nivel internaţională unde, Comisia de la Veneţia, în Raportul privind statul de drept din 25-26 martie 2011 (§44), a subliniat că principiul securităţii raporturilor juridice este esenţial pentru garantarea încrederii în statul de drept. Pentru dobândirea acestei încrederi statul are obligaţia să respecte şi să aplice, într-o manieră previzibilă şi coerentă, normele care au fost adoptate.
La fel, principiul securităţii juridice care cuprinde stabilitatea şi coerenţa normativă a fost inclus în Criteriile pentru evaluarea statului de drept ("Rule of Law Checklist") din 18 martie 2016 (CDL-AD(2016)007), adoptate de Comisia de la Veneţia în cadrul celei de-a 106-a sesiuni plenare. Astfel, stabilitatea şi coerenţa legislativă se numără printre criteriile esenţiale ale statului de drept.
De asemenea, dat fiind faptul că Legea nr.258/2025 a intrat în vigoare la 2 decembrie 2025, se consideră a fi relevant art.64 alin.(1) din Legea nr.100/2017 cu privire la actele normative, potrivit căruia modificările se încorporează, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor de modificare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervenţiile ulterioare privind modificarea sau abrogarea normelor modificate ori a dispoziţiilor de modificare trebuie raportate la actul de bază.
În contextul în care iniţiativa legislativă reprezintă o intervenţie normativă izolată, incompletă şi contrară principiilor de coerenţă şi logică juridică, precum şi contrară exigenţelor impuse de garanţiile constituţionale şi de dreptul la un proces echitabil în faza executării, Guvernul nu susţine proiectul de act normativ în redacţia propusă.