Decizia protocolară nr.8.18/2026 din 04.03.2026 \rAviz la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (fortificarea securităţii judecătorilor) (iniţiativa legislativă nr.28 din 18 februarie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

la proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative

(fortificarea securităţii judecătorilor) (iniţiativa

legislativă nr. 28 din 18 februarie 2026)

nr. 8.18  din  04.03.2026

 (în vigoare 05.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 19 din 05.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 4 martie 2026

Decizia protocolară nr.8.18/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (fortificarea securităţii judecătorilor), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.28 din 18 februarie 2026) de către un grup de deputaţi în Parlament, şi comunică următoarele.

Iniţiativa legislativă este înaintată în conformitate cu art.73 din Constituţia Republicii Moldova şi cu art.47 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr.797/1996.

Sub aspectul intenţiei de reglementare, potrivit notei de fundamentare, scopul elaborării proiectului rezidă în necesitatea consolidării securităţii judecătorilor, ca urmare a atestării creşterii recente a numărului de incidente de agresiune, de intimidare şi de presiune asupra judecătorilor, atât sub formă verbală, cât şi fizică, inclusiv în mediul online. Aceste cazuri generează preocupări serioase privind securitatea personală a judecătorilor, a personalului instanţelor de judecată, dar şi pentru protecţia efectivă a independenţei justiţiei, determinând necesitatea iniţierii unui set de măsuri şi propuneri menite să consolideze mecanismele de protecţie a acestora.

Drept urmare, se propune completarea Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 cu două componenţe de contravenţie menite să asigure securitatea judecătorilor, precum şi ordinea în cadrul instanţelor de judecată, şi anume: Articolul 353¹ "Ultragierea judecătorului" şi Articolul 354¹ "Încălcarea ordinii în instanţa de judecată". Totodată, se propune a fi completat Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 cu art.349¹ "Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unui judecător".

Cu titlu preliminar, se notează că, deşi proiectul de act normativ nominalizat este prezentat de către autori ca fiind menit să consolideze protecţia autorităţii judecătoreşti, să descurajeze acţiunile îndreptate împotriva judecătorilor şi să instituie unele sancţiuni adecvate şi adaptate gravităţii faptelor îndreptate împotriva magistraţilor, analiza textului propus relevă anumite deficienţe de tehnică legislativă. În acest context, subliniem că anumite dispoziţii din proiect sunt susceptibile de a genera coliziuni între unele dispoziţii din actele normative în vigoare şi dificultăţi de aplicare practică, iar altele contravin principiilor procedurale consacrate în legislaţia procesuală.

În acest context, în scopul îmbunătăţirii proiectului de lege prin prisma cerinţelor de calitate a actului normativ, se vor lua în considerare următoarele observaţii şi propuneri.

La art.I (Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008):

Cu referire la propunerile formulate la art.I pct.1, considerăm inoportună reglementarea contravenţiei de "ultragiere a judecătorului" în capitolul XVIII al Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008, întrucât obiectul juridic generic al capitolului menţionat nu este compatibil cu natura valorii sociale ce se intenţionează a fi protejată prin noua normă.

În acest context, considerăm oportună inserarea acestui articol în capitolul XVI (Contravenţii ce afectează activitatea autorităţilor publice), din următoarele considerente. În conformitate cu art.6 din Constituţia Republicii Moldova, puterea judecătorească este separată şi independentă de puterea legislativă şi de cea executivă, iar potrivit art.114, justiţia se înfăptuieşte în numele legii exclusiv de către instanţele judecătoreşti. Astfel, judecătorul acţionează ca exponent al puterii judecătoreşti, iar protecţia acestuia este intrinsec legată de buna funcţionare a instanţelor judecătoreşti ca autorităţi publice şi aceasta din urmă este valoarea socială ce constituie obiectul juridic generic al contravenţiilor din capitolul XVI.

Suplimentar, capitolul XVI reglementează deja fapte analoage, precum "Manifestarea lipsei de respect faţă de instanţa de judecată sau faţă de Curtea Constituţională" (art.317). În acest sens, includerea acestei componenţe de contravenţie în acelaşi capitol ar asigura caracterul unitar, logic şi consecutiv al normelor juridice, evitând fragmentarea reglementărilor privind protecţia procesului de înfăptuire a justiţiei.

Cu privire la componenţa contravenţiei de "ultragiere a judecătorului", susţinem formularea propusă de către autori, cu excepţia alin.(1), care se referă la condiţia subsidiară "dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni" şi recomandăm excluderea acesteia. În prezent, Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002 nu reglementează o componenţă de infracţiune cu obiect juridic special analog (relaţiile sociale cu privire la protecţia onoarei, demnităţii şi reputaţiei profesionale a judecătorului), care să impună necesitatea unei delimitări clare între fapta contravenţională şi cea penală. Totodată, introducerea unei condiţionalităţi în absenţa unei norme penale corelative va genera dificultăţi de aplicare practică, or, o asemenea condiţie este relevantă doar în ipoteza în care există riscul suprapunerii dintre o faptă contravenţională şi una penală. Menţinerea acestei condiţii ar sugera faptul că legislaţia penală incriminează ultrajul penal împotriva judecătorului, formulare care ar genera confuzii la nivel practic.

Privitor la sancţiunea muncii neremunerate, stabilită în proiect pentru fapta contravenţională prevăzută la art.353¹ alin.(1), semnalăm o neconcordanţă cu normele părţii generale a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008. Conform art.37 alin.(1) din Codul contravenţional, munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2-4 ore pe zi. Aşadar, propunerea de a extinde plafonul maxim până la 70 de ore de muncă neremunerată excedă limita maximă prevăzută de partea generală. Menţionăm că stabilirea unei sancţiuni care depăşeşte limitele maxime şi minime instituite în partea generală nu asigură o coerenţă normativă dintre partea generală şi cea specială cu privire la legalitatea sancţiunii contravenţionale. Aceeaşi menţiune necesită a fi evidenţiată şi pentru sancţiunea muncii neremunerate, stabilită în proiect pentru fapta prevăzută la alin.(2) art.353¹.

Aferent cuantumului sancţiunii amenzii se relevă o disproporţie vădită între sancţiunile propuse în proiect şi cele existente în cadrul normativ în vigoare pentru fapte de aceeaşi natură.

Analiza comparativă a cadrului contravenţional în vigoare relevă o inconsecvenţă majoră în stabilirea politicii sancţionatoare propuse prin prezentul proiect. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 protejează deja onoarea şi demnitatea unui număr extins de subiecţi aflaţi în exerciţiul funcţiunii, stabilind sancţiuni relativ uniforme pentru fapte de ultragiere (jignirea onoarei şi demnităţii), după cum urmează: funcţionar electoral (art.53¹) – 10-30 u.c.; jurnalist (art.61¹) – 10-30 u.c., personal didactic (art.65⁴) –10-20 u.c., medic/lucrător medical (art.77²) – 10-25 u.c., militar (art.352) – 6-15 u.c.; procuror, ofiţer de urmărire penală, angajat al Ministerului Afacerilor Interne (art.353) – 10-25 u.c.

Având în vedere cele menţionate, propunerea de a sancţiona ultragierea judecătorului cu amendă de la 80 la 100 u.c. apare ca fiind disproporţionată şi lipsită de fundamentare juridică. O astfel de abordare ar crea o ierarhizare arbitrară a demnităţii funcţionarilor statului, plasând protecţia judecătorului la un nivel de patru ori mai ridicat decât cel al procurorului sau al ofiţerului de poliţie, deşi valorile sociale lezate sunt de natură identică.

Mai mult decât atât, se observă că amenda propusă depăşeşte chiar şi sancţiunile aplicate pentru forme agravate de ultragiere, cum ar fi cele însoţite de vătămări corporale în cazul cadrelor didactice (art.65⁴ alin.(2) – min. 40 u.c.) sau rezistenţa opusă forţelor de ordine (art.353 alin.(2) – max. 45 u.c.).

Prin urmare, orice reglementare nouă în acest domeniu trebuie să se subscrie principiului unităţii şi previzibilităţii sancţiunii. În vederea evitării unui dezechilibru sistemic, propunem reajustarea limitelor amenzii pentru fapta de ultragiere a judecătorului, astfel încât aceasta să fie corelată cu celelalte fapte de ultragiere stabilite în Codul contravenţional, asigurând astfel un regim juridic echitabil pentru toţi funcţionarii statului.

Cu referire la componenţa contravenţiei în varianta agravantă de la alin.(2) art.353¹ din proiect, considerăm că modalitatea normativă de la lit.b) "gesturi agresive" absoarbe, din punct de vedere semantic, "ameninţările nonverbale" de la lit.a). Suplimentar, modalitatea normativă de la lit.c) are o formulare descriptivă care nu corespunde exigenţelor limbajului actului normativ.

Mai mult decât atât, nu se recomandă utilizarea cuvintelor "sau nonverbale" din lit.a) a alin.(2) şi din lit.b) din acelaşi alineat, deoarece acţiunile în cauză cad sub incidenţa faptei de jignire intenţionată a onoarei, a demnităţii sau a reputaţiei profesionale a persoanei.

Din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, cazurile Eon vs. Franţa (2013), Tatár şi Fáber vs. Ungaria (2012), Savva Terentyev vs. Rusia (2009)) rezultă că gesturile sau conduitele nonverbale constituie forme de jignire a onoarei, a demnităţii sau a reputaţiei profesionale, în cazul în care sunt săvârşite intenţionat şi au o semnificaţie socială clar ofensatoare, respectiv, sancţionarea acestora se încadrează în sfera obligaţiilor pozitive ale statului de a asigura respectul efectiv al demnităţii umane şi al reputaţiei persoanei.

Aşadar, se relevă că, din interpretarea extensivă a noii componenţe de contravenţie, se prezumă că gesturile şi conduitele nonverbale reprezintă o jignire intenţionată a onoarei, a demnităţii sau a reputaţiei profesionale a persoanei, în cazul în care acestea sunt comise cu intenţie, au caracter obiectiv ofensator, umilitor sau dispreţuitor, sunt inteligibile pentru victimă sau persoane terţe, produc/pot produce o atingere reală a valorilor sociale protejate de lege (onoarea, demnitatea şi reputaţia profesională).

Având la bază raţionamentele menţionate supra, se recomandă modificarea pct.1 din proiect şi expunerea acestuia după cum urmează:

"1. Se completează cu articolul 317¹ cu următorul cuprins:

Articolul 317¹. Ultragierea judecătorului

(1) Ultragierea judecătorului, adică jignirea intenţionată a onoarei, a demnităţii sau a reputaţiei profesionale a judecătorului aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inclusiv prin intermediul unui sistem informatic,

se sancţionează cu amendă de la 10 la 30 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore.

(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1), însoţite de ameninţări, de acte de huliganism sau de vătămare corporală, dacă acestea nu constituie infracţiune,

se sancţionează cu amendă de la 40 la 80 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de până la 15 zile."

Totodată, având în vedere propunerea de completare a Codului contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 cu art.317¹, se vor efectua modificările corespunzătoare în pct.2 din proiect, în scopul stabilirii competenţei de constatare şi de examinare corespunzătoare a faptei.

În aceeaşi ordine de idei, având în vedere rolul fundamental al procurorilor în asigurarea ordinii de drept, înfăptuirea justiţiei şi apărarea intereselor legitime ale persoanei şi societăţii, aceştia fiind expuşi unor riscuri profesionale similare judecătorilor, propunem completarea art.353 din Codul contravenţional cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

"(1¹) Acţiunile prevăzute la alin.(1) însoţite de ameninţări, de acte de huliganism sau de vătămare corporală, dacă acestea nu constituie infracţiune, se sancţionează cu amendă de la 40 la 80 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de până la 15 zile".

Instituirea acestei forme agravante are drept scop asigurarea unui cadru normativ coerent şi simetric, care să nu creeze tratament juridic diferenţiat între judecători şi procurori, având în vedere rolul acestora în cadrul autorităţii judecătoreşti în sensul capitolului IX din Constituţie.

Cu privire la propunerea de completare a Codului contravenţional cu art.354¹ "Încălcarea ordinii în instanţa de judecată", menţionăm următoarele.

Sediile instanţelor judecătoreşti sunt, prin natura lor, locuri publice, iar orice faptă de tulburare a ordinii şi liniştii publice în incinta acestora cade sub incidenţa art.354 din Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218/2008 (Huliganismul nu prea grav).

Principiul rolului diriguitor al instanţei judecătoreşti conferă judecătorului competenţa exclusivă de a organiza şi desfăşura procesul judiciar, precum şi de a lua toate măsurile necesare pentru buna desfăşurare a şedinţelor de judecată. În acest context, în materie civilă, art.196 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225/2003 abilitează judecătorul să aplice amenzi judiciare persoanelor care încalcă ordinea în şedinţă. Iar în materie penală, art.334 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr.122/2003 consacră dreptul preşedintelui şedinţei de judecată de a veghea asupra menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei de judecată, inclusiv de a aplica amenzi judiciare pentru manifestarea lipsei de respect faţă de judecată prin tulburarea ordinii în şedinţa de judecată, precum şi prin săvârşirea unor fapte care denotă desconsiderare vădită faţă de judecată. În această ordine de idei, menţionăm că instituirea unei răspunderi contravenţionale paralele pentru aceeaşi faptă (încălcarea ordinii/solemnităţii în şedinţă – alin.(2) art.354¹ din proiect) reprezintă o dublare legislativă, ceea ce impune respectarea cerinţei de evitare a paralelismelor în legislaţie. Aceasta generează riscul ca o persoană să fie sancţionată de două ori pentru aceeaşi faptă: o dată – prin amendă judiciară (conform codurilor de procedură) şi a doua oară –prin amendă contravenţională (conform prezentului proiect), fapt ce contravine principiului constituţional şi convenţional care interzice dubla pedepsire pentru aceeaşi faptă. Deşi autorii proiectului de lege, în nota de fundamentare, evidenţiază, cu titlu comparativ, prevederile legislaţiei României, care în Codul penal incriminează fapta de încălcare a solemnităţii şedinţei (art.278), este necesar să precizăm o distincţie procedurală majoră. În sistemul român, preşedintele şedinţei de judecată, în vederea menţinerii ordinii şi solemnităţii şedinţei, poate lua măsurile procesuale ce vizează, preponderent, îndepărtarea persoanei din sala de şedinţă şi nicidecum de a aplica amenda judiciară. Astfel, propunerea formulată de către autorii proiectului contravine principiului non bis in idem. Mecanismele procesuale actuale oferă instanţei de judecată instrumente suficiente şi eficiente pentru sancţionarea comportamentelor perturbatoare, de aceea menţinerea acestei propuneri ar crea un paralelism juridic viciat prin aplicarea unor sancţiuni duble.

În această ordine de idei, este necesară evidenţierea distincţiei dintre natura juridică a amenzii judiciare şi cea a sancţiunii contravenţionale. În timp ce sancţiunea contravenţională reprezintă o formă de constrângere de drept public pentru atingerea adusă ordinii sociale generale, amenda judiciară constituie o măsură de constrângere procesuală, aplicată exclusiv de instanţă în scopul garantării disciplinei şi solemnităţii şedinţei.

Prin urmare, instituirea unei răspunderi contravenţionale paralele pentru fapte ce cad sub incidenţa normelor de procedură (civilă sau penală) ar constitui o eroare de calificare a raportului juridic. De altfel, comportamentele ce aduc atingere actului de justiţie sunt indisolubil legate de raportul juridic procesual, fiind reglementate exhaustiv de normele procedurale specifice, privite ca lex specialis faţă de cadrul general al răspunderii contravenţionale.

Aşadar, menţinerea propunerii ar genera un conflict de competenţe şi ar institui un mecanism de dublă sancţionare a aceleiaşi fapte, contrar principiului constituţional ne bis in idem. În concluzie, instrumentele procesuale actuale sunt suficiente şi exclusive pentru sancţionarea comportamentelor ce aduc atingere solemnităţii şedinţei de judecată, nefiind necesară dublarea acestora prin norme contravenţionale.

Considerentele enumerate supra sunt valabile şi pentru alin.(3) din art.354¹ din proiectul de lege.

Privitor la propunerea de a sancţiona contravenţional înregistrarea video sau fotografierea în incinta instanţelor fără acordul prealabil, o considerăm că fiind judicioasă, având în vedere raţionamentele de mai sus. Cu toate acestea, în vederea uniformizării cadrului legislativ procedural, considerăm mai oportună completarea Codului de procedură penală şi a Codului contravenţional cu o normă similară celei din art.18 din Codul de procedură civilă, care conferă aplicabilitate practică acestor interdicţii, autorizând preşedintele şedinţei să aplice o amendă judiciară de până la 20 de unităţi convenţionale, inclusiv cu măsura confiscării suportului de înregistrare. Această abordare ar asigura un tratament juridic unitar şi ar respecta rolul judecătorului de a menţine ordinea în şedinţă prin instrumente procesuale adecvate.

La art.II (Codul penal al Republicii Moldova nr.985/2002)

Cu referire la propunerea de completare a Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002 cu articolul 349¹, sugerăm extinderea cercului de victime la persoana procurorului. Misiunea comună la înfăptuirea justiţiei şi gradul sporit de expunere profesională impune necesitatea uniformizării mecanismelor de protecţie pentru judecători şi procurori. Această intervenţie normativă este necesară pentru a garanta un regim juridic echitabil, fundamentat pe eliminarea tratamentului diferenţiat în privinţa subiecţilor care exercită autoritatea judecătorească. În această ordine de idei, propunem completarea Codului penal al Republicii Moldova nr.985/2002 cu articolul 349¹ în următoarea redacţie:

"Articolul 349¹. Ameninţarea sau violenţa săvârşită  asupra unui judecător sau a unui procuror

(1) Ameninţarea cu omor, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor judecătorului, ale procurorului sau ale rudelor apropriate ale acestora, în legătură cu exercitarea de către judecător sau de către procuror a atribuţiilor prevăzute de lege, săvârşită inclusiv prin intermediul unui sistem informatic, dacă a existat pericolul realizării acestei ameninţări,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1 350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 până la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

(2) Aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de un judecător, un procuror sau faţă de rudele apropriate ale acestora, fie deteriorarea sau distrugerea bunurilor acestora, în legătură cu exercitarea de către judecător sau de către procuror a atribuţiilor prevăzute de lege,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1 000 la 1 500 de unităţii convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):

a) săvârşite de două sau mai multe persoane;

b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.(1);

c) însoţite de deteriorarea sau de distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;

d) cu cauzarea de daune materiale în proporţii mari;

e) cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 8 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3):

a) săvârşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminal ori în favoarea acestora;

b) cu cauzarea de daune în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani."

În contextul celor expuse mai sus, Guvernul comunică susţinerea proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (fortificarea securităţii judecătorilor), cu luarea în considerare a observaţiilor şi recomandărilor de îmbunătăţire expuse în prezentul aviz.