Decizia protocolară nr.8.21/2026 din 04.03.2026 \rAviz asupra proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative (în domeniul cetăţeniei şi al actelor de identitate) (iniţiativa legislativă nr.10 din 2 februarie 2026)

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

A V I Z

asupra proiectului de lege pentru modificarea unor acte normative

(în domeniul cetăţeniei şi al actelor de identitate)

(iniţiativa legislativă nr.10 din 2 februarie 2026)

nr. 8.21  din  04.03.2026

 (în vigoare 05.03.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.105-107 art. 22 din 05.03.2026

* * *

Aprobat

în şedinţa Guvernului din 4 martie 2026

Decizia protocolară nr.8.21/2026

PRIM-MINISTRU  Alexandru MUNTEANU

Guvernul a examinat proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative (în domeniul cetăţeniei şi al actelor de identitate), înaintat cu titlu de iniţiativă legislativă (nr.10 din 2 februarie 2026) de către domnul Vasile Costiuc, deputat în Parlament, şi comunică următoarele.

Potrivit notei de fundamentare ce însoţeşte proiectul de act normativ, prin proiect se propune modificarea art.5, 10 şi 18 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025, prin care se urmăreşte clarificarea expresă a faptului că certificatul de naştere constituie dovada cetăţeniei Republicii Moldova, indiferent de vârstă şi asigurarea caracterului scris şi motivat al refuzurilor administrative privind eliberarea actelor de identitate.

Adiţional, se notează modificarea art.4 şi 7 din Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, în sensul consolidării dreptului cetăţenilor Republicii Moldova de a deţine cartea de identitate de la naştere.

De asemenea, prin modificarea Legii nr.1245/2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, autorul pledează pentru corelarea regimului juridic al actelor de identitate cu obligaţiile cetăţenilor în domeniul apărării naţionale, astfel încât lipsa actului de identitate să nu constituie un impediment în realizarea evidenţei militare, recrutării şi îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de Legea nr.1245/2002 şi asigurarea certitudinii juridice atât pentru autorităţile militare, cât şi pentru cetăţeni, prin consacrarea expresă a obligaţiei de a deţine şi a prezenta actul de identitate în procedurile de recrutare şi evidenţă militară.

Potrivit autorului, scopul proiectului de lege constă în ajustarea cadrului normativ pentru a preveni situaţiile de apatridie de facto, a asigura accesul efectiv la drepturile fundamentale, a proteja persoanele vulnerabile aflate în imposibilitatea de a-şi obţine actele de identitate, precum şi a eficientiza mecanismele de recrutare şi evidenţă militară, prin eliminarea situaţiilor în care tinerii nu pot fi integraţi în sistemul de evidenţă din cauza lipsei actelor de identitate.

În consecinţă, având în vedere importanţa subiectului şi amendamentele propuse, se comunică nesusţinerea conceptuală a proiectului de lege, cu luarea în considerare a următoarelor argumente.

La articolul I, ce se referă la modificarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025:

La pct.1, propunerea de modificare a art.5 prin excluderea textului " , în cazul copilului," se consideră irelevantă şi nefondată. Or, potrivit art.5 din Legea cetăţeniei nr.253/2025, "Dovada cetăţeniei Republicii Moldova se face prin actul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova, prin certificatul de naştere, în cazul copilului, sau prin alt document care conţine înscrisuri ce fac dovada deţinerii de către persoană a cetăţeniei Republicii Moldova, eliberat de autoritatea competentă."

De altfel, o prevedere similară se conţinea şi în Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000 (abrogată prin Legea cetăţeniei nr.253/2025). Astfel, potrivit art.5 din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000, "Dovada cetăţeniei Republicii Moldova se face cu buletinul de identitate, cu paşaportul, cu certificatul de naştere în cazul copilului sau cu un certificat eliberat de autorităţile competente ale Republicii Moldova."

Aşadar, se constată că atât în cuprinsul Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024/2000, cât şi în cadrul Legii cetăţeniei nr.253/2025, certificatul de naştere este considerat ca dovadă a cetăţeniei doar pentru copii.

Prin urmare, reglementarea certificatului de naştere ca dovadă a cetăţeniei Republicii Moldova, indiferent de vârsta titularului, este nejustificată şi contrară atât naturii juridice a actului de stare civilă, cât şi principiilor fundamentale în materie de cetăţenie.

Sub acest aspect, este imperios de reţinut că în sensul Legii nr.100/2001 privind actele de stare civilă, certificatul de naştere este un act de stare civilă. Astfel, potrivit art.3 alin.(1) din legea menţionată, actele de stare civilă sunt înregistrările de stat prin care se confirmă faptele şi evenimentele (în speţă – naşterea copilului) ce influenţează apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi obligaţiilor persoanelor, precum şi caracterizează statutul juridic al acestora.

Certificatul de naştere este actul de stare civilă care atestă naşterea, datele acesteia şi filiaţia, fără a confirma statutul juridic al persoanei în raport cu statul. Acesta se eliberează tuturor persoanelor, indiferent de statutul lor juridic ori de statutul juridic al părinţilor şi nu poate constitui, prin sine, dovada cetăţeniei.

Întrucât certificatul de naştere este eliberat fără a reflecta voinţa titularului privind apartenenţa sa la cetăţenia Republicii Moldova, recunoaşterea acestuia drept dovadă a cetăţeniei ar echivala cu atribuirea automată a cetăţeniei tuturor deţinătorilor unor asemenea acte, inclusiv persoanelor născute din cetăţeni străini care nu doresc cetăţenia Republicii Moldova ori care au renunţat la aceasta sau cărora le-a fost retrasă.

O asemenea reglementare contravine dreptului la autodeterminare în materie de cetăţenie, recunoscut de legislaţia naţională şi de principiile generale ale dreptului internaţional, deoarece, prin efectele sale, norma poate duce la acordarea forţată a cetăţeniei Republicii Moldova, fără exprimarea consimţământului persoanei vizate, fapt inadmisibil din perspectiva drepturilor fundamentale ale omului.

Mai mult decât atât, conform art.7 alin.(1) din Legea nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte, cetăţenii Republicii Moldova care locuiesc în Republica Moldova sunt obligaţi să deţină cartea de identitate de la vârsta de 14 ani. Drept urmare, în cazul în care lipseşte cartea de identitate (care poate fi obţinută de la naştere şi obligatoriu de la vârsta de 14 ani), certificatul de naştere constituie, în majoritatea cazurilor, singura şi principala dovadă a cetăţeniei copilului. Această situaţie asigură protecţia drepturilor copilului în materie de cetăţenie care, potrivit Convenţiei europene cu privire la cetăţenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 (ratificată de către Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr.621-XIV din 14 octombrie 1999), urmează să beneficieze de o protecţie specială.

Per a contrario, după împlinirea vârstei de 18 ani, având în vedere obligaţia prevăzută la art.7 alin.(1) din Legea nr.273/1994, pentru demonstrarea apartenenţei la cetăţenia Republicii Moldova se vor lua în considerare informaţiile indicate în cartea de identitate, care, conform art.3 alin.(5) lit.f) din aceeaşi lege, conţine inclusiv datele cu privire la cetăţenia persoanei.

Respectiv, reglementarea propusă ar induce în eroare atât autorităţile publice, cât şi terţii, întrucât ar crea aparenţa că simpla naştere pe teritoriul Republicii Moldova sau deţinerea certificatului de naştere eliberat de autorităţile moldoveneşti atestă apartenenţa la cetăţenia statului şi este contrară prevederilor legale de dobândire a cetăţeniei prin naştere.

Potrivit normei propuse în proiect, nu este clar dacă dovada cetăţeniei urmează a fi făcută prin certificatul de naştere eliberat de autorităţile Republicii Moldova sau de autorităţile altui stat, or, persoanele născute din cetăţeni ai Republicii Moldova în străinătate obţin certificate de naştere eliberate de statul de naştere. În asemenea situaţii, verificarea preliminară de către autoritatea competentă, din oficiu, în registrele de stat nu permite verificarea autenticităţii documentului respectiv.

Totodată, această reglementare nu este compatibilă cu tratatele internaţionale de readmisie la care Republica Moldova este parte, în cadrul cărora certificatul de naştere nu figurează printre documentele ce atestă cetăţenia, fapt ce poate afecta aplicarea efectivă a acestor tratate. În plus, forma propusă comportă riscuri majore pentru securitatea naţională.

Calificarea certificatului de naştere drept dovadă suficientă a cetăţeniei Republicii Moldova, în lipsa unor mecanisme efective de verificare a autenticităţii documentului şi a temeiului juridic al dobândirii cetăţeniei, creează premise pentru includerea necontrolată în corpul cetăţenesc a unor persoane care pot reprezenta un pericol pentru ordinea constituţională şi securitatea statului. Printre persoanele care ar putea beneficia de această lacună legislativă se pot regăsi indivizi ostili intereselor Republicii Moldova, inclusiv persoane implicate în activităţi extremiste, teroriste, de spionaj sau alte activităţi subversive, în contextul regional şi geopolitic actual, marcat de riscuri sporite la adresa securităţii statelor.

În ultimii ani au fost constatate multiple tentative de obţinere frauduloasă a cetăţeniei Republicii Moldova, inclusiv prin utilizarea documentelor de stare civilă obţinute sau prezentate din străinătate. Există situaţii în care actele de naştere ale persoanelor născute pe teritoriul Republicii Moldova sunt obţinute sau reconstituite de autorităţi străine, iar acceptarea unor asemenea documente fără un control riguros al autenticităţii ar crea o opţiune pentru dobândirea ilegală a cetăţeniei.

În prezent, Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025 stabileşte condiţii clare pentru verificarea documentelor, inclusiv prin cooperare internaţională, precum şi termene suficiente pentru examinarea dosarelor, tocmai pentru a preveni fraudele şi riscurile la adresa securităţii statului. Modificarea propusă ar anula aceste garanţii legale, subminând mecanismele de control instituite.

De asemenea, proiectul omite cazul persoanelor născute din cetăţeni ai Republicii Moldova pe teritoriul altor state, care domiciliază permanent în statul de naştere şi nu doresc dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova.

În anumite state, legislaţia naţională nu permite cetăţenia multiplă, iar calificarea certificatului de naştere drept dovadă a cetăţeniei Republicii Moldova ar putea genera consecinţe juridice negative pentru aceste persoane, inclusiv riscul pierderii cetăţeniei statului de reşedinţă.

Din aceste considerente, persoanele nu se adresează pentru înscrierea actelor de naştere obţinute în străinătate în registrele naţionale, iar în aceste situaţii autorităţile Republicii Moldova nu pot să cunoască existenţa acestor persoane care, formal, ar fi consideraţi cetăţeni.

În plus, reglementarea nu face distincţie dintre persoanele care deţin cetăţenia Republicii Moldova, cele care au renunţat la aceasta sau cele cărora cetăţenia le-a fost retrasă, deşi toate aceste categorii pot deţine certificate de naştere, eliberate de autorităţile Republicii Moldova, fapt ce amplifică confuzia juridică şi afectează securitatea raporturilor de drept.

Ca urmare a pierderii cetăţeniei Republicii Moldova prin retragere sau renunţare, se declară nevalabile şi se retrag actele de identitate ale cetăţeanului Republicii Moldova, nu şi certificatul de naştere. În aceste condiţii, acceptarea certificatului de naştere ca dovadă a cetăţeniei ar permite invocarea acestui document, inclusiv de persoane care nu mai deţin cetăţenia Republicii Moldova, generând o contradicţie juridică evidentă.

La pct.2, modificarea propusă în cuprinsul art.10 alin.(1) se consideră drept inoportună, având în vedere observaţiile şi argumentele expuse mai sus în sensul analizei amendamentelor propuse la pct.1 din proiect. Mai mult ca atât, modificarea comportă un caracter redundant, întrucât la aplicarea art.10 se vor lua în considerare în mod obligatoriu şi evident prevederile art.5 care se referă la dovada cetăţeniei. Mai exact, aplicabilitatea prevederilor Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025 se realizează într-un mod sistemic.

La pct.3, se consideră irelevantă propunerea de modificare a art.18 alin.(3), or, legea stabileşte principiile şi regulile de bază, iar modul de notificare a solicitantului reprezintă detalii tehnice reglementate de Regulamentul cu privire la procedura dobândirii şi pierderii cetăţeniei Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.804/2025. În continuare, pct.12 alineatul patru din Regulamentul respectiv, stabileşte că în cazul în care cererea cu privire la cetăţenie se respinge în condiţiile prevederilor legale, autoritatea responsabilă de examinarea cererii este obligată, în termenul prevăzut pentru examinarea cererii, să notifice solicitantului prin poştă, poştă electronică sau prin mijloacele electronice de comunicaţie, motivele care au stat la baza respingerii cererii.

Respectiv, mecanismul de comunicare între autorităţi şi solicitanţii de servicii publice în materie de cetăţenie este reglementat mai detaliat şi nu se limitează doar la forma de comunicare, după cum propune autorul proiectului.

La articolul II, ce se referă la modificarea Legii nr.273/1994 privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte:

Cu referire la amendamentele propuse la pct.1 şi 2, se consideră inoportune propunerile de modificare a art.4 alin.(1⁵) şi (1⁶) şi se vor reţine observaţiile formulate în cadrul analizei pct.3 din art.I al proiectului, or, legea stabileşte principiile şi regulile de bază, iar modul de notificare a solicitantului sunt detalii tehnice reglementate de Regulamentul privind eliberarea actelor de identitate şi evidenţa locuitorilor Republicii Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.125/2013. Punctul 12 alineatul patru din Regulamentul respectiv stabileşte că în cazul în care cererea pentru eliberarea actelor de identitate se respinge în condiţiile prevederilor legale, autoritatea emitentă este obligată, în termenul prevăzut pentru examinarea cererii, să informeze solicitantul, în scris sau prin mijloacele electronice de comunicaţie, despre motivele care au stat la baza respingerii cererii.

În acest context, mecanismul de comunicare între autorităţi şi solicitanţii de servicii publice pentru eliberarea actelor de identitate este reglementat mai detaliat şi nu se limitează doar la forma de comunicare după cum propune autorul proiectului.

La pct.3, amendamentul de modificare a art.7 alin.(1), prin care se stabileşte că cetăţenii Republicii Moldova au dreptul să deţină cartea de identitate de la naştere, se notează asupra caracterului deficitar al unei asemenea soluţii care creează confuzie normativă. Or, cartea de identitate este un act esenţial de identificare a persoanei şi de exercitare a drepturilor şi obligaţiilor cetăţeneşti. Emiterea acesteia începând cu vârsta de 14 ani are la bază mai multe considerente de ordin practic şi juridic.

Astfel, până la împlinirea vârstei de 14 ani, trăsăturile fizionomice şi biometrice ale copiilor se schimbă dinamic, ceea ce face dificilă identificarea sigură a persoanei. Totodată, de la vârsta de 14 ani, copiii dobândesc treptat capacitatea de exerciţiu, obţinând posibilitatea exercitării anumitor drepturi fără încuviinţarea părintelui sau a reprezentantului legal, conform art.27 din Codul civil nr.1107/2002. Respectiv, necesitatea obţinerii cărţii de identitate după împlinirea vârstei de 14 ani, conform prevederilor în vigoare, este pe deplin justificată.

Transformarea acestei obligaţii într-un simplu drept poate genera creşterea numărului de persoane fără acte de identitate, afectând evidenţa cetăţenilor Republicii Moldova, care locuiesc pe teritoriul statului, accesul la servicii publice şi realizarea obligaţiilor constituţionale faţă de stat.

În acelaşi timp, art.3 alin.(12) din Legea nr.273/1994 reglementează vârsta de la care se eliberează cartea de identitate, inclusiv posibilitatea eliberării acesteia de la naştere. Prin urmare, intervenţia la art.7 alin.(1) este redundantă, subminează forţa juridică a reglementării şi elimină caracterul obligatoriu al normei în vigoare, afectând coerenţa cadrului normativ, care este conceput să garanteze funcţionarea ordonată şi previzibilă a sistemului de identificare a cetăţenilor.

La articolul III, ce se referă la modificarea Legii nr.1245/2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei:

Propunerea de completare a art.45 cu alin.(9), condiţionează procesul de înmânare a ordinelor de chemare emise de către centrele militare de obligaţia tinerilor, recruţilor şi rezerviştilor de a deţine şi prezenta actul de identitate. Norma propusă generează riscuri de eschivare şi dificultăţi operaţionale care se referă la:

1. facilitarea eschivării tinerilor, recruţilor şi rezerviştilor de la obligaţiile ce rezultă din evidenţa militară a acestora. Astfel, norma propusă poate institui o justificare legală pentru ca cetăţenii să refuze recepţionarea ordinelor de chemare sub pretextul lipsei, inclusiv fizice, a actului de identitate (de exemplu: neobţinut, pierdut, uitat etc.), creând un blocaj procedural ce împiedică recrutarea şi mobilizarea;

2. subminarea autorităţii militare, situaţie în care obligaţia de apărare a Patriei, de rang constituţional (art.57 din Constituţie), devine astfel secundară unei formalităţi administrative/condiţii tehnice, oferind cetăţeanului controlul asupra legalităţii procedurii de înmânare a ordinului şi un instrument legal de a evita îndeplinirea obligaţiilor militare. Corespunzător, dacă cadrul normativ obligă cetăţeanul să prezinte actul de identitate pentru a primi ordinul de chemare, dar cetăţeanul refuză să îl prezinte, procesul de încorporare rămâne într-un blocaj juridic. Statul nu poate proba că persoana s-a eschivat cu intenţie sau că literalmente nu a respectat o formalitate administrativă de prezentare a actului;

3. vicii de procedură în instanţă, or, urmare a instituirii acestei obligaţii la primirea ordinului, va putea fi utilizată în litigiile în instanţele de judecată pentru a anula procedura de înmânare a ordinului de chemare la încorporarea în serviciul militar în termen, sub motivul că nu a fost respectată cerinţa de prezentare a actului de identitate şi, respectiv, identitatea nu a fost verificată strict prin prezentarea actului de identitate, chiar dacă persoana este cunoscută de autorităţi. Mai mult ca atât, în cazul în care actul normativ condiţionează prezentarea ordinului de chemare de deţinerea actului de identitate, persoana poate pretinde că nu a putut îndeplini procedura legală din motive obiective (lipsa actului), făcând mult mai dificilă demonstrarea intenţiei de eschivare de la serviciul militar;

4. ignorarea sistemelor informaţionale de stat, or, prin norma propusă se ignoră faptul că identificarea cetăţenilor se poate realiza prin accesarea Registrului de stat al populaţiei sau prin alte mijloace legale, asigurând astfel respectarea obligaţiilor cetăţeneşti privind pregătirea pentru apărarea Patriei, fără a fi necesar suportul fizic al actului de identitate. Însă noua normă ar putea face imposibilă procedura de înmânare a ordinului dacă persoana declară că nu are actul asupra sa în momentul interacţiunii cu reprezentanţii centrului militar.

Prin completarea prevederilor Legii nr.1245/2002 se instituie o obligaţie simetrică între deţinerea actului de identitate şi procedura de înmânare a ordinelor de chemare. Deşi scopul autorului este de a asigura identificarea corectă a cetăţenilor, formularea imperativă poate genera blocaje operaţionale majore în procesul de recrutare şi încorporare în serviciul militar în termen, fiind utilizat ca un instrument juridic de blocare a înmânării ordinului de chemare.

Adiţional, cu toate că autorul afirmă în nota de fundamentare că proiectul protejează persoanele vulnerabile care nu îşi pot obţine actele, totuşi, prin acest amendament, se impune acestor persoane obligaţia de a deţine şi a prezenta actul de identitate, iar în lipsa acestuia, persoana devine vulnerabilă în faţa centrelor militare tocmai pentru că nu deţine actele invocate.

Ca urmare a celor menţionate, se stabileşte că instituirea unei obligaţii suplimentare poate bloca procesul de recrutare pentru toţi tinerii care se află deja în dificultate de a-şi obţine actele, oferindu-le o posibilitate legală de a nu răspunde ordinelor de chemare emise de centrele militare, iar în scenarii de mobilizare rapidă, rigiditatea cerinţei de a prezenta actul de identitate pentru a valida recepţionarea unui ordin de chemare poate încetini semnificativ procesele logistice ale centrelor militare, afectând capacitatea de reacţie a statului şi de apărare naţională.

În subsidiar, cu referire la chestiunea constatării apartenenţei la cetăţenia Republicii Moldova în raport cu persoanele care, deşi au dobândit cetăţenia Republicii Moldova în temeiul art.9 alin.(1) din Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025, nu au reuşit să obţină actul de identitate până la împlinirea vârstei de 18 ani, se vor lua în considerare observaţiile şi argumentele expuse în Avizul unic al Guvernului la proiectul de lege pentru modificarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova nr.253/2025 (iniţiativa legislativă nr.20 din 11 februarie 2026).

Complementar, se subliniază că au fost prezentate inclusiv propuneri de modificare a Legii 1245/2002 cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei, care să asigure evitarea riscurilor de înrolare în Forţele Armate ale Republicii Moldova a persoanelor neidentificate sau care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova.