Decizie din 03.04.2012 asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii sintagmei "orice membru" din alin.(1) articolul 10 al Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor (Sesizarea nr.3a/2012)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “orice membru”

din alin.(1) articolul 10 al Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul

disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor

(Sesizarea nr.3a/2012)

din  03.04.2012

 (în vigoare 03.04.2012) 

Monitorul Oficial nr.72-75 art.10 din 13.04.2012

* * *

Curtea Constituţională, statuînd în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE , Preşedinte,

Dna Elena SAFALERU, judecător-raportor,

Dl Dumitru PULBERE,

Dl Victor PUŞCAŞ,

Dl Petru RAILEAN,

Dna Valeria ŞTERBEŢ, judecători,

cu participarea dnei Corina Popa, grefier,

Avînd în vedere sesizarea depusă la 23 februarie 2012, înregistrată la aceeaşi dată,

Examinînd preliminar sesizarea menţionată,

Avînd în vedere actele şi lucrările dosarului,

Pronunţă la 3 aprilie 2012 următoarea decizie:

ÎN FAPT

La 23 februarie 2012 avocatul parlamentar Aurelia Grigoriu a adresat Curţii Constituţionale o sesizare în vederea exercitării controlului constituţionalităţii sintagmei “[...] orice membru [...]” din alin.(1) articolul 10 al Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în partea ce ţine de dreptul Procurorului General, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, de a intenta procedura disciplinară.

Potrivit articolului 10 alin.(1) din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor, “dreptul de a intenta procedura disciplinară îl are orice membru al Consiliului Superior al Magistraturii”.

A. Motivele sesizării

Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autor, pot fi rezumate după cum urmează.

La 19 iulie 1996 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.950-XIII cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Articolul 10 alin.(1) din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor prevede că dreptul de a intenta procedura disciplinară [în privinţa judecătorilor] îl are orice membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

În context, autorul sesizării consideră că prevederea care abilitează Procurorul General, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii cu dreptul de a intenta proceduri disciplinare împotriva judecătorilor, aduce atingere principiilor contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în procesul penal, defavorizează partea apărării în raport cu partea acuzării, afectînd dreptul la un proces echitabil.

În opinia avocatului parlamentar, această prevedere contravine articolelor 20 alin.(1), 21, 26 alin.(1), 116 alin.(1) din Constituţie, precum şi articolelor 5 alin.(3) şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

B. Legislaţia relevantă, inclusiv cea invocată de autorul sesizării:

Prevederi ale Constituţiei (M.O. nr.1/1, 1994):

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

[…]”

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

[…]”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]”

Articolul 122

Componenţa

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o durată de 4 ani.

(2) Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General.”

Prevederi ale Legii nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (M.O. nr.59-60/664, 1995; republicată în M.O. nr.117-119/946, 2002):

Articolul 22

Abaterile disciplinare

(1) Constituie abatere disciplinară:

a) încălcarea obligaţiei de imparţialitate;

b) interpretarea sau aplicarea neuniformă a legislaţiei, intenţionat sau din neglijenţă gravă, dacă acest lucru nu este justificat de schimbarea practicii judiciare;

Notă: Se declară drept neconstituţional art.22 alin.(1) lit.b) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.28 din 14.12.2010, în vigoare 14.12.2010

c) imixtiunea în activitatea altui judecător sau intervenţiile de orice natură pe lîngă autorităţi, instituţii sau funcţionari pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei altfel decît în limitele prevederilor legale în vigoare;

d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidenţialităţii lucrărilor care au acest caracter;

e) activităţile publice cu caracter politic;

f) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a dosarelor;

f¹) încălcarea, din motive imputabile, a termenelor de examinare a cauzelor aflate în procedură sau încălcarea normelor imperative ale legislaţiei;

g) încălcarea prevederilor legale referitoare la obligativitatea depunerii declaraţiei cu privire la venituri şi proprietate;

h) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu;

h¹) încălcarea termenelor de redactare a hotărîrilor judecătoreşti şi de transmitere a copiilor de pe acestea participanţilor la proces;

h²) nepublicarea, din motive imputabile judecătorului, a hotărîrii judecătoreşti pe pagina web din internet a instanţei judecătoreşti prin intermediul Programului Computerizat de Gestionare a Dosarelor;

i) absenţele nemotivate de la serviciu, întîrzierea ori plecarea de la program;

j) atitudinea nedemnă, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, faţă de colegi, avocaţi, experţi, martori sau alţi participanţi la proces;

k) încălcarea normelor Codului de etică al judecătorului;

l) nerespectarea de către preşedintele instanţei a obligaţiei de a raporta Consiliului Superior al Magistraturii abaterile disciplinare ale judecătorilor;

m) exploatarea poziţiei de judecător în scopul obţinerii de foloase necuvenite;

n) încălcarea prevederilor referitoare la incompatibilităţile şi interdicţiile care îi privesc pe judecători;

o) expunerea în public a acordului sau a dezacordului cu hotărîrea colegilor în scopul imixtiunii în activitatea acestora;

p) emiterea unei hotărîri care ulterior a fost recunoscută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului drept hotărîre prin care au fost încălcate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Notă: Se declară drept neconstituţional art.22 alin.(1) lit.p) conform Hot. Curţii Constituţionale nr.12 din 07.06.2011, în vigoare 07.06.2011

(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspundere, dacă judecătorul care a pronunţat-o nu a încălcat intenţionat legea. Excepţie fac cazurile în care legea a fost încălcată cu neglijenţă, cauzînd persoanelor prejudicii materiale sau morale esenţiale.

Articolul 23

Sancţiunile disciplinare

(1) În condiţiile legii, judecătorului îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

d) retrogradare;

e) eliberare din funcţie;

f) eliberare din funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte.

(2) Eliberarea din funcţie se aplică în cazul comiterii de către judecător a unei abateri disciplinare ce afectează imaginea sistemului judecătoresc sau în cazul comiterii repetate a abaterilor disciplinare specificate la art.22.

(3) În cazul în care preşedinţii (vicepreşedinţii) judecătoriilor sau ai curţilor de apel, din motive neîntemeiate, nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.27, 28 şi, respectiv, la art.39, 40 ale Legii privind organizarea judecătorească sau în cazul comiterii de către aceştia a abaterii disciplinare specificate la art.22 lit.l) din prezenta lege, ei sînt eliberaţi din funcţie. În acelaşi mod sînt eliberaţi din funcţie preşedintele şi vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie pentru neîndeplinirea atribuţiilor prevăzute de Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie.

(4) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 6 luni de la data constatării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de un an de la data comiterii ei. În cazul în care dintr-o hotărîre definitivă a unei instanţe judecătoreşti naţionale sau internaţionale rezultă comiterea de către judecător a unei abateri disciplinare, sancţiunea disciplinară se aplică în termen de un an de la data devenirii definitive a hotărîrii instanţei judecătoreşti naţionale sau internaţionale.”

Prevederi ale Legii nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii (M.O. nr.64/641, 1996; republicată în M.O. nr.186-188/752, 2003):

Articolul 3

Componenţa

“(1) Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri.

(2) În componenţa Consiliului Superior al Magistraturii intră judecători şi profesori titulari, precum şi Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei, Procurorul General care sînt membri de drept.

[Alin.3 art.3 exclus prin Legea nr.306-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.02.2009]

(4) Cinci membri din rîndul judecătorilor sînt aleşi prin vot secret de Adunarea Generală a Judecătorilor din Republica Moldova. Patru membri se aleg de Parlament din rîndul profesorilor titulari, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, la propunerea a cel puţin 20 de deputaţi în Parlament.

[…]”

Articolul 4

Competenţa Consiliului Superior al Magistraturii

“(1) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe referitoare la cariera judecătorilor:

a) face propuneri Preşedintelui Republicii Moldova sau, respectiv, Parlamentului de numire, promovare, transferare sau eliberare din funcţie a judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor judecătoreşti;

[…]

(3) Întru exercitarea funcţiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii are următoarele competenţe în domeniul respectării disciplinei şi eticii judecătorilor:

a) examinează petiţiile cetăţenilor în problemele ce ţin de etica judecătorilor;

b) examinează contestaţiile hotărîrilor emise de colegiul disciplinar;

c) aplică sancţiuni disciplinare în privinţa judecătorilor;

d) validează hotărîrile (avizele) emise de colegiul de calificare şi de colegiul disciplinar;

[…]”

Prevederi ale Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor (M.O. nr.61-62/607, 1996; republicată în M.O. nr.182-185/1018, 2003):

Articolul 1

Colegiul disciplinar

“(1) Colegiul disciplinar se constituie pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii şi are drept scop examinarea cazurilor privind răspunderea disciplinară a judecătorilor.

[…]”

Articolul 7

Împuternicirile colegiului disciplinar

“Colegiul disciplinar:

a) examinează cazurile privind răspunderea disciplinară a judecătorilor;

b) soluţionează cazurile privind anularea înainte de termen a pedepsei disciplinare.”

Articolul 9

Temeiurile răspunderii disciplinare

“(1) Judecătorul poate fi tras la răspundere disciplinară în cazul comiterii abaterilor disciplinare specificate la art.22 din Legea privind statutul judecătorului.

(2) Anularea sau modificarea hotărîrii judiciare nu atrage răspundere dacă judecătorul care a pronunţat-o nu a încălcat legea intenţionat sau din culpă gravă.

[…]”

Articolul 10

Dreptul de a intenta procedură disciplinară

“(1) Dreptul de a intenta procedura disciplinară îl are orice membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

[…]”

Prevederi ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, amendată prin protocoalele adiţionale la această convenţie (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr.1298-XIII din 24 iulie 1997):

Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

“1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.

2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.

3. Orice acuzat are, în special, dreptul:

a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;

b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;

c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer;

d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;

e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

După cum s-a menţionat, potrivit autorului sesizării, sintagma “ [...] orice membru [...]” din alin.(1) articolul 10 al Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în partea ce ţine de dreptul Procurorului General, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, de a intenta procedura disciplinară, contravine prevederilor articolelor 20 alin.(1), 21, 26 alin.(1), 116 alin.(1) din Constituţie, precum şi articolelor 5 alin.(3) şi 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Autorul sesizării consideră că prevederea contestată intră în contradicţie cu principiul prezumţiei nevinovăţiei, parte integrantă a dreptului la un proces echitabil, precum şi cu dreptul la apărare, din care derivă principiul egalităţii părţilor în proces.

Potrivit autorului sesizării, prin iniţierea de către Procurorul General a procedurilor disciplinare în privinţa judecătorilor, în special a judecătorilor de instrucţie, în cadrul Procuraturii Generale se creează “o proprie inspecţie judiciară”, în afara limitelor legale.

În susţinerea poziţiei sale, subliniind importanţa respectării principiilor imparţialităţii şi independenţei judecătorilor, autorul invocă Recomandarea nr.(94) 12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind independenţa, eficienţa şi rolul judecătorilor şi Recomandarea CM/Rec (2010)12 a Comitetului de Miniştri către statele membre cu privire la judecători, Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni despre standardele privind independenţa judiciară şi inamovibilitatea judecătorilor, Avizul nr.12 (2009) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE) şi Avizul nr.4 (2009) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE), în atenţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind relaţia dintre judecători şi procurori, Strasbourg, 8 decembrie 2009.

Autorul sesizării menţionează de asemenea Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.12 din 7 iunie 2011 pentru controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 22 alin.(1) lit.p) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 “Cu privire la statutul judecătorului”, potrivit căreia “Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de instanţă disciplinară, pentru a reţine în sarcina judecătorului săvîrşirea unei abateri disciplinare, trebuie să stabilească dacă sînt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv latura obiectivă şi subiectivă. În lipsa unuia dintre aceste elemente constitutive abaterea disciplinară nu subzista şi, deci, nu poate fi angajată răspunderea disciplinară a judecătorului.”

Astfel, autorul sesizării consideră că, în condiţiile articolului 10 alin.(l) din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi răspunderea disciplinară a judecătorilor, Procurorul General este învestit direct cu dreptul de a iniţia proceduri disciplinare în privinţa judecătorilor, el dispunînd astfel de “o armă” în plus, absolut neconstituţională, în exercitarea atribuţiilor procesuale. Iniţierea procedurilor disciplinare şi tragerea abuzivă la răspundere disciplinară a magistraţilor, pe cauze în care Procurorul General reprezintă partea acuzării, determină corpul de magistraţi să se lase influenţaţi şi manipulaţi în anumite categorii de pricini şi să exercite actul de justiţie nu în baza Constituţiei şi legilor, dar după alte criterii.

B. Aprecierea Curţii

Examinînd sesizarea preliminar, sub aspectul admisibilităţii, Curtea Constituţională reţine următoarele.

Curtea Constituţională exercită jurisdicţia constituţională la sesizarea subiecţilor specificaţi în articolul 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 38 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

După cum s-a menţionat, avocatul parlamentar Aurelia Grigoriu, fiind subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale, a solicitat Curţii Constituţionale să exercite controlul constituţionalităţii prevederii legale cuprinse în articolul 10 alin.(1) din Legea cu privire la colegiul disciplinar şi răspunderea disciplinară a judecătorilor, care conferă Procurorului General, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii, dreptul de a intenta proceduri disciplinare în privinţa judecătorilor, fapt care, în opinia sa, încalcă principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în procesul penal, defavorizînd partea apărării în raport cu partea acuzării.

Potrivit articolului 31 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349-XIII din 17 octombrie 1997, avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărîrilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului asupra corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului.

În sensul articolului 31 din Legea nr.1349-XIII, sesizările depuse la Curtea Constituţională de către avocaţii parlamentari pot avea ca obiect verificarea actelor normative sub aspectul conformităţii cu principiile statuate de Constituţie şi standardele internaţionale unanim acceptate referitoare la drepturile omului.

Din conţinutul sesizării nu rezultă astfel de cerinţe.

Norma legală contestată stipulează doar dreptul oricărui membru al Consiliului Superior al Magistraturii de a iniţia procedura disciplinară în privinţa judecătorilor. Ea nu vizează principiile general acceptate cu privire la drepturile omului.

Astfel, obiectul sesizării excede competenţei avocatului parlamentar în calitate de subiect cu drept de sesizare a Curţii Constituţionale.

În acest context este relevantă jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr.3 din 2 iulie 2002 şi Decizia din 26 iulie 2011).

De asemenea, sesizarea nu corespunde exigenţelor prevăzute de articolul 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolul 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

După cum s-a menţionat, norma legală contestată se referă la iniţierea procedurii disciplinare, unul dintre subiecţii abilitaţi cu acest drept fiind Procurorul General, membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii. Examinarea cazului disciplinar şi adoptarea hotărîrii respective, aplicarea sancţiunii disciplinare sînt de competenţa colegiului disciplinar. Hotărîrea colegiului disciplinar poate fi atacată de către judecătorul vizat sau de către persoana care a intentat procedura disciplinară în faţa Consiliului Superior al Magistraturii.

Cu toate acestea, autorul invocă în sesizare încălcarea articolelor 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 26 (dreptul la apărare), care nu sînt relevante pentru cazurile de răspundere disciplinară a judecătorilor.

Autorul sesizării nu a demonstrat legătura cauzală dintre dispoziţia legală contestată prezumată a fi neconstituţională şi prevederile articolelor 20 alin.(1), 21, 26 alin.(1) din Constituţie invocate, precum şi relaţia de contrarietate dintre acestea.

În temeiul articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 40 alin.(3), 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea avocatului parlamentar Aurelia Grigoriu pentru controlul constituţionalităţii sintagmei “orice membru” din alin.(1) articolul 10 al Legii nr.950-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi răspunderea disciplinară a judecătorilor.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.