Decizie din 04.12.2006 asupra sesizării pentru interpretarea art.135 din Constituţia Republicii Moldova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării pentru interpretarea art. 135 din Constituţia Republicii Moldova

 din  04.12.2006

 (în vigoare 04.12.2006) 

Monitorul Oficial nr.189-192 art.16 din 15.12.2006

* * *

cu participarea grefierei Maia Laur, examinînd, în conformitate cu art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea ministrului justiţiei Vitalie Pîrlog pentru interpretarea art.135 din Constituţia Republicii Moldova,

a constatat:

1. La 1 noiembrie 2006 ministrul justiţiei a depus o sesizare pentru interpretarea art.135 din Constituţie, articol care stipulează atribuţiile Curţii Constituţionale.

În sesizare se subliniază că, potrivit art.13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului: “Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe judecătoreşti, chiar şi atunci cînd încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”. Autorul sesizării consideră că Republica Moldova poate să-şi îndeplinească obligaţia pozitivă, ce rezultă din art.13 al Convenţiei, prin abilitarea Curţii Constituţionale cu competenţa de a examina, după epuizarea altor căi de atac prevăzute de legislaţia Republicii Moldova, cererile persoanelor care se consideră lezate în drepturile şi libertăţile protejate de Convenţie sau de protocoalele sale adiţionale.

El susţine că, întrucît Legea Supremă nu interzice învestirea Curţii Constituţionale cu alte atribuţii, decît cele prevăzute de art.135 alin.(1) din Constituţie, Parlamentul poate să extindă prin lege competenţa Curţii Constituţionale. În opinia sa, Curţii Constituţionale i se poate conferi competenţa de a examina sesizările cetăţenilor care se pretind vătămaţi într-un drept garantat de Constituţie sau de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte fără a opera modificări în Legea Supremă.

Relevînd necesitatea asigurării efective a recunoaşterii şi respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ministrul justiţiei solicită interpretarea art.135 din Constituţie integral în sensul dacă Parlamentul poate abilita Curtea Constituţională cu alte atribuţii, decît cele stipulate de art.135 alin.(1) din Constituţie, fără revizuirea acesteia.

2. Efectuînd o analiză prealabilă, Curtea constată că, în aspectul în care este abordată, problema de drept expusă în sesizare nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale, în exercitarea căreia Curtea interpretează Constituţia.

Astfel, cererea privind interpretarea art.135 din Constituţie emană din prezumţia autorului că legiuitorul, fără revizuirea Constituţiei, poate abilita Curtea Constituţională cu atribuţia de a examina sesizările persoanelor care se consideră lezate în drepturile şi libertăţile protejate de Constituţie, de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului ori de alte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Curtea Constituţională observă că, de fapt, autorul sesizării sugerează ideea interpretării indirecte a art.135 din Constituţie prin desluşirea sensului dispoziţiilor constituţionale privind atribuţia de legiferare a Parlamentului în domeniile rezervate legilor constituţionale şi organice, considerînd-o posibilă şi adecvată.

Considerînd inacceptabile premisele şi concluzia ulterioară a autorului sesizării, Curtea reţine că raţionamentele prezumtive, ipotetice, oricît de logice ar părea, nu pot motiva interpretarea art.135 din Constituţie. În virtutea invalidităţii raţionamentelor expuse de autor, Curtea apreciază sesizarea ca fiind lipsită de obiect, prin urmare, nesusceptibilă de examinare în fond.

3. Conform statutului său, Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională, este independentă de orice altă autoritate publică şi se supune numai Constituţiei (art.134 alin.(1) şi (2). Această prevedere statutară presupune obligaţia Curţii de a garanta supremaţia legii fundamentale în toate circumstanţele, inclusiv prin respectarea propriilor atribuţii, expres stipulate în art.135 alin.(1) din Constituţie.

Potrivit dispoziţiilor generale din Legea cu privire la Curtea Constituţională (art.4 alin.(2) şi Codul jurisdicţiei constituţionale (art.4), competenţa în materie a Curţii Constituţionale este prevăzută de Constituţie şi nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.

Revizuirea Constituţiei (art.141 alin.(1), art.142) se efectuează prin legea cu privire la modificarea Constituţiei, care este o lege constituţională (art.72 alin.(2), art.143).

Prin urmare, intenţia de a abilita Curtea cu atribuţii în materia exercitării jurisdicţiei constituţionale poate fi realizată numai pe calea revizuirii Constituţiei, prin adoptarea legii cu privire la modificarea Constituţiei - lege constituţională. Abilitarea Curţii cu atribuţii în materia jurisdicţiei constituţionale fără modificarea Constituţiei ar însemna de fapt revizuirea statutului constituţional al Curţii, destinaţia şi semnificaţia activităţii căreia este de a garanta supremaţia Constituţiei.

4. La 26 decembrie 2004 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin aviz asupra proiectului de lege pentru completarea art.135 şi modificarea art.136 din Constituţie, care prevedea un mecanism subsidiar de protecţie a drepturilor omului în Republica Moldova, permiţînd cetăţenilor să sesizeze direct Curtea Constituţională atît pentru declanşarea procedurii de control al constituţionalităţii legilor, cît şi pentru soluţionarea plîngerilor în recurs constituţional.

Analizînd proiectul de lege, Curtea a relevat că instituirea recursului constituţional la nivel naţional va contribui la protecţia mai eficientă a drepturilor şi libertăţilor statuate atît de Constituţia Republicii Moldova, cît şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Prin examinarea recursurilor constituţionale Curtea, potrivit proiectului de lege constituţională, urma să se pronunţe, în prima şi ultima instanţă, asupra încălcărilor comise în acest sens de autorităţile publice şi instanţele judecătoreşti. Potrivit proiectului de lege, plîngerile constituţionale, pînă a fi depuse într-o instanţă internaţională, pot fi examinate de Curtea Constituţională, unica autoritate abilitată să interpreteze oficial normele constituţionale. Curtea a constatat că proiectul de lege nu încalcă principiul unităţii materiei constituţionale, iar elaborarea şi concretizarea procedurii de recurs constituţional intră în competenţa exclusivă a Parlamentului.

Astfel, în strictă conformitate cu atribuţia sa, Curtea s-a pronunţat asupra iniţiativei de revizuire a Constituţiei pentru deschiderea accesului cetăţenilor la Curtea Constituţională.

5. În cazurile anterioare de respingere a sesizărilor pentru interpretarea Constituţiei Curtea a relevat că sînt supuse interpretării dispoziţiile constituţionale imprecise sau incomplete, sau cele care generează ambiguităţi în procesul aplicării într-o situaţie concretă. Scopul oricărei interpretări a normelor constituţionale este de a asigura unitatea şi înţelegerea corectă a conţinutului şi sensului lor autentic; sesizările pentru interpretarea Constituţiei trebuie să conţină indicii certe asupra perceperii neunivoce de către subiecţi a dispoziţiilor constituţionale aplicate. Or, sesizarea în cauză, fiind generată de situaţii de drept verosimile, ipotetice, nu întruneşte condiţiile necesare pentru interpretarea art.135 din Constituţie.

Întrucît nu încadrează date pertinente şi admisibile pentru interpretarea art.135 din Constituţie, sesizarea este considerată nemotivată şi neconformă cu art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin urmare, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Conform rigorilor art.24 alin.(1) şi (2), art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 alin.(1) şi (2), art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea pentru interpretarea art.135 din Constituţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”.