Decizie din 11.10.2004 pentru respingerea sesizării avocatului parlamentar Iurie Perevoznic

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ Decizie pentru respingerea sesizării avocatului parlamentar Iurie Perevoznic din 11.10.2004 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.193-198/26 din 29.10.2004 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Alina IANUCENCO - judecător Mircea IUGA - judecător Dumitru PULBERE - judecător Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător-raportor cu participarea grefierului Maia Ţurcan, examinînd, în conformitate cu art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din Codul muncii şi din legile cu privire la statutul judecătorului, cu privire la Procuratură şi cu privire la Curtea Constituţională, a constatat: 1. La 8 septembrie 2004 avocatul parlamentar Iurie Perevoznic a sesizat Curtea Constituţională pentru controlul constituţionalităţii art.76 alin.(1) lit.g) din Codul muncii*, art.24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului**, art.29 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Procuratură***, art.16 alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională****. -------------------- * M.O., 2003, nr.159-162, art.648. ** M.O., 1995, nr.59-60, art.664. *** M.O., 2003, nr.73-75, art.328. **** M.O., 1995, nr.8, art.86. Normele de drept contestate în sesizare prevăd suspendarea din funcţie: a salariatului, în caz de trimitere în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către acesta a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti; a judecătorului, prin hotărîre a Consiliului Superior al Magistraturii, dacă se pune în mişcare o acţiune penală, pînă la rămînerea definitivă a sentinţei; a procurorului, prin ordinul Procurorului General, în cazul în care împotriva lui este intentat un proces penal, pînă la adoptarea unei hotărîri definitive; a judecătorului Curţii Constituţionale, de la data încuviinţării trimiterii în judecată a acţiunii penale. Autorul sesizării consideră că prevederile menţionate contravin art.1, art.15, art.16, art.21, art.43, art.54 alin.(1) şi (3), art.114 din Constituţie. 2. Examinînd în prealabil sesizarea, Curtea Constituţională a conchis că aceasta nu poate fi acceptată pentru examinare în fond, întrucît problemele abordate ţin de adoptarea, interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării, domenii atribuite în competenţa Parlamentului (art.66 lit.a) şi c) din Constituţie). Astfel, suspendarea din funcţie în cazurile prevăzute de dispoziţiile legale care fac obiectul prezentei cauze reprezintă o măsură procesuală de constrîngere aplicată faţă de învinuit, inculpat în cadrul urmăririi penale. Curtea constată că obiectul sesizării se referă direct la domeniul infracţiunilor, pedepselor şi regimului general al executării acestora, domeniu reglementat prin lege organică de către Parlament (art.66 lit.a), art.72 alin.(1) şi alin.(3) lit.n) din Constituţie). De la data punerii în aplicare a Codului de procedură penală, 12 iunie 2003, procesul penal în Republica Moldova se reglementează de prevederile Constituţiei, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de Codul de procedură penală (art.2 alin.(1) CPP). Potrivit art.4 alin.(1) din Codul de procedură penală, legea procesuală penală este unică pe tot teritoriul Republicii Moldova şi obligatorie pentru toate organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, indiferent de locul săvîrşirii infracţiunii. În desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanţa judecătorească (art.3 alin.(1) CPP), iar normele juridice cu caracter procesual din alte legi naţionale pot fi aplicate numai cu condiţia includerii lor în Codul de procedură penală (art.2 alin.(4) CPP). În scopul asigurării ordinii stabilite de Codul de procedură penală privind urmărirea penală, judecătorul de instrucţie sau instanţa sînt în drept să aplice faţă de învinuit, inculpat suspendarea provizorie din funcţie drept una din măsurile procesuale de constrîngere (art.197 alin.(1), art.200 alin.(3) CPP). Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a realiza activităţi cu care acesta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public. Suspendarea o decide judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată în baza demersului motivat depus de către procuror (art.200 alin.(1) şi (3) CPP). Aşadar, raporturile cu privire la suspendarea provizorie din funcţie a persoanei supuse urmăririi penale fac domeniul şi se reglementează de Codul de procedură penală, care, potrivit art.4 alin.(1) CPP citat anterior, este unic pe tot teritoriul Republicii Moldova şi obligatoriu pentru toate organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti. Curtea relevă de asemenea că problemele asupra cărora se atenţionează în sesizare pot apărea în cazul aplicării neuniforme a reglementărilor legislative, însă acest aspect nu face resortul autorităţii de jurisdicţie constituţională. 3. Curtea Constituţională subliniază că, potrivit art.6 alin.(7) din Legea nr.780-XV din 27 decembrie 2001 "Privind actele legislative"*, în cazul în care între două acte legislative cu aceeaşi forţă juridică apare un conflict de norme, ce promovează soluţii diferite asupra aceluiaşi obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior. În acest sens dispoziţiile Codului de procedură penală, prin care se reglementează suspendarea provizorie din funcţie, sub aspectul aplicării lor, în virtutea caracterului lor posterior, se situează în raport juridic prioritar faţă de dispoziţiile respective din legile cu privire la statutul judecătorului, la Procuratură, la Curtea Constituţională. ---------------- * M.O., 2002, nr.36-38, art.210. Concomitent Curtea observă că la elaborarea şi adoptarea dispoziţiilor din Codul muncii privind suspendarea provizorie din funcţie a salariatului Guvernul şi legislativul trebuiau să se conformeze prevederilor art.562 alin.1) şi 4) din Codul de procedură penală, care obligă Guvernul să prezinte Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu dispoziţiile CPP, să asigure elaborarea actelor normative privind reglementarea aplicării CPP. Curtea relevă că soluţionarea problemelor abordate în sesizare referitoare la salariat ţine de reglementarea aplicării Codului de procedură penală şi intră în competenţa legislativului. De menţionat că Codul muncii a fost adoptat ulterior adoptării CPP, însă anterior intrării acestuia în vigoare. Prin urmare, dispoziţiile Codului muncii referitoare la suspendarea salariatului din funcţie în cazul urmăririi penale, aşa cum prevede art.47 alin.(1) lit.e) din Legea privind actele legislative, au devenit caduce. Din cele enunţate rezultă că sesizarea nu încadrează datele admisibile pentru a fi pusă pe rol şi nu corespunde dispoziţiilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, prin urmare, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. În conformitate cu rigorile impuse de art.24 alin.(1) şi (2), art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 alin.(1) şi (2), art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională DECIDE : 1. Nu se acceptă pentru examinare în fond sesizarea avocatului parlamentar Iurie Perevoznic pentru controlul constituţionalităţii art.76 alin.(1) lit.g) din Codul muncii, art.24 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului, art.29 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Procuratură şi art.16 alin.(4) din Legea cu privire la Curtea Constituţională. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 11 octombrie 2004.