Decizie din 17.02.99 pentru respingerea sesizării deputatului Victor Cecan privind interpretarea dispoziţiilor art.2, 38, 109, 112 şi 113 din Constituţia Republicii Moldova

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE pentru respingerea sesizării deputatului Victor Cecan privind interpretarea dispoziţiilor art.2, 38, 109, 112 şi 113 din Constituţia Republicii Moldova din 17.02.99 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.24-25/19 din 11.03.1999 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător-raportor Mihai COTOROBAI - judecător Constantin LOZOVANU - judecător-raportor cu participarea grefierului Tatiana Berladean, audiind în şedinţă publică informaţia judecătorilor-raportori Nicolae Chiseev şi Constantin Lozovanu asupra examinării preliminare a sesizării depuse în conformitate cu art. 19 şi 44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, a c o n s t a t a t : 1. În sesizarea depusă la 27 ianuarie 1999 deputatul Victor Cecan solicită Curţii Constituţionale interpretarea dispoziţiilor art. 2, 38, 109, 112 şi 113 din Constituţie şi roagă să se explice dacă Parlamentul este în drept să prelungească, prin actele sale, mandatul consiliilor locale alese (raionale, orăşeneşti, săteşti), precum şi al primarilor aleşi în cazul în care nu este stare de urgenţă, de asediu şi de război. Autorul sesizării menţionează că Legea Supremă statuează şi garantează principiile de bază ale administrării publice locale. Autorităţile administrării publice locale nu pot fi numite şi nici revocate de autorităţile centrale, ele se aleg şi se revocă de către cetăţenii din unităţile administrativ-teritoriale respective. Alegerile sînt un criteriu al descentralizării, întemeiate pe exercitarea liberă de către cetăţeni la nivel local a drepturilor şi libertăţilor lor şi un element important al statului de drept. Descentralizarea este asigurată prin participarea activă a cetăţenilor la activitatea autorităţilor publice locale, la alegeri, prin revocarea, în caz de necesitate, a reprezentanţilor administraţiei publice locale, precum şi prin controlul asupra hotărîrilor luate de aceştia. Din cele menţionate rezultă că anume voinţa poporului stă la baza activităţii autorităţilor locale. Termenul de exercitare a atribuţiilor autorităţilor locale eligibile poate fi prelungit de autorităţile centrale printr-un act doar în cazul stării de urgenţă, de asediu şi de război. În acelaşi timp, unele persoane angajate în procesul legislativ tratează neunivoc această dispoziţie, considerînd că mandatul autorităţilor locale poate fi prelungit de organul legislativ suprem şi în alte cazuri decît în cazul stării de urgenţă, de asediu şi de război. 2. Prin art. 135 alin. (1) lit. b) din Constituţie Curţii Constituţionale i se conferă atribuţia de interpretare a Constituţiei. Sensul acestei dispoziţii constituţionale rezidă în faptul că doar Curtea poate interpreta Constituţia, nici un alt organ al puterii de stat nu este în drept s-o facă. Interpretarea dată dispoziţiilor constituţionale poartă caracter oficial şi obligatoriu, are incidenţă asupra tuturor subiecţilor raporturilor juridice şi cuprinde multiple probleme. Hotărîrile Curţii de interpretare a Constituţiei au o mare importanţă şi pentru procesul legislativ. Nici un organ al puterii de stat nu este în drept să adopte acte normative, alte acte juridice care intră în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ce au fost interpretate de Curtea Constituţională. Avînd în vedere importanţa interpretării dispoziţiilor constituţionale, faţă de sesizările pentru interpretarea Constituţiei, depuse la Curtea Constituţională, sînt avansate exigenţe deosebite. La baza regulilor de acceptare a sesizărilor pentru interpretarea Constituţiei stă principiul separaţiei şi colaborării puterilor (art. 6 din Constituţie). Curtea examinează doar sesizările de interpretare a dispozţiilor constituţionale ce cuprind probleme juridico-constituţionale concrete, dispoziţii care vizează doar norme constituţionale concrete, dar nu capitole ale Constituţiei sau Constituţia în întregime. Curtea nu examinează sesizările de interpretare a noţiunilor din Constituţie, exceptînd cazurile de explicare a sensurilor lor speciale, care influenţează direct volumul drepturilor şi libertăţilor subiecţilor raporturilor juridico-constituţionale. Pentru motivele arătate, sesizarea deputatului Victor Cecan nu poate fi acceptată pentru examinare. Analizînd conţinutul sesizării, Curtea constată că autorul ei solicită interpretarea următoarelor articole din Constituţie: despre suveranitatea şi puterea de stat (art. 2), despre dreptul de vot şi dreptul de a fi ales (art. 38), despre principiile de bază ale administrării publice locale, organizarea administrativ-teritorială şi autorităţile locale (art. 109, 112, 113). Dispoziţiile constituţionale menţionate nu sînt legate între ele, conţin diferite norme, prin urmare, sesizarea prin care se solicită interpretare simultană, în aceeaşi hotărîre a Curţii Constituţionale, a cîtorva dispoziţii din Constituţie nu poate fi admisă. Sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare şi din cauza că în ea se solicită interpretarea unei norme neprevăzute de Constituţie, ceea ce contravine sensului juridic al interpretării. Curtea nu poate reţine nici motivul pentru care autorul a depus sesizarea - opiniile diferite ale persoanelor angajate în procesul legislativ în problema prelungirii de către organul legislativ suprem a mandatului autorităţilor locale. Avînd în vedere dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii cu privire la Curtea Constituţională, sesizările pentru interpretarea prevederilor constituţionale nu trebuie să aibă caracter cognitiv, ele trebuie să conţină indicii asupra perceperii neunivoce a dispoziţiilor constituţionale de către subiecţii cu drept de sesizare, în virtutea funcţiilor oficiale deţinute de aceştia. Pentru considerentele expuse şi conducîndu-se după art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 40 alin. (3) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională D E C I D E : 1. Respinge sesizarea deputatului Victor Cecan pentru interpretarea dispoziţiilor art. 2, 38, 109, 112 şi 113 din Constituţie. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 17 februarie 1999.