Decizie din 20.05.2003 pentru respingerea sesizării unui grup de deputaţi în Parlament

HOTĂRÎREA CURŢII CONSTITUŢIONALE Decizie pentru respingerea sesizării unui grup de deputaţi în Parlament din 20.05.2003 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.91-96/8 din 30.05.2003 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Victor PUŞCAŞ - preşedinte Mircea IUGA - judecător Constantin LOZOVANU - judecător Dumitru PULBERE - judecător-raportor Elena SAFALERU - judecător Ion VASILATI - judecător cu participarea grefierului Maia Ţurcan, examinînd în baza art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.160-XV din 4 aprilie 2003 "Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova"* , ------------------ * M.O., 2003, nr.67-69, art.302. a constatat: La 24 aprilie 2003, Curtea Constituţională a fost sesizată de deputaţii în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu în vederea controlului constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.160-XV din 4 aprilie 2003 "Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova". În opinia autorilor sesizării, Protocolul privind crearea mecanismului de elaborare şi aprobare a Constituţiei statului federal şi rezerva la acesta şi Hotărîrea Parlamentului nr.160-XV, prin care protocolul menţionat a fost aprobat, contravin prevederilor art.1 alin.(1), art.64 alin.(1), art.107 alin.(1), art.141 alin.(1) şi (2) şi art.143 alin.(1) din Constituţie. Examinînd sesizarea, Curtea Constituţională a ajuns la concluzia că ea nu poate fi acceptată spre examinare în fond pentru următoarele considerente. Hotărîrea Parlamentului nr.160-XV, care face obiectul sesizării, nu constituie un act normativ şi nu se referă la probleme eminamente de drept. Or, potrivit legislaţiei, Curtea Constituţională examinează numai chestiuni ce ţin de competenţa ei, în exclusivitate probleme de drept (art.31 alin.(1) şi (3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.6 alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale) şi poate supune controlului constituţionalităţii doar actele enumerate în art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, care au caracter normativ, adică conţin norme de drept. Norma juridică, potrivit teoriei dreptului, este o regulă de conduită prescrisă, generală, impersonală, repetabilă, expresie a puterii publice, a cărei respectare este obligatorie în raporturile dintre subiectele de drept. Este evident că Hotărîrea Parlamentului nr.160-XV nu stipulează reguli de conduită generale şi repetabile. Ea abordează aspecte organizatorice privind elaborarea textului proiectului Constituţiei statului federal, vizează o situaţie concretă şi astfel comportă caracter de moţiune. Demonstrînd voinţa Parlamentului de a reglementa problema transnistreană, urmărind scopul reintegrării statului, Hotărîrea nr.160-XV şi Protocolul aprobat prin aceasta doar concretizează unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova. Curtea relevă, de asemenea, că viitorul proiect de Constituţie va fi supus unui referendum. Propunerea de iniţiere a referendumului pentru adoptarea unei noi Constituţii poate fi supusă controlului constituţionalităţii, iar rezultatele referendumului, în mod obligatoriu, se confirmă de Curtea Constituţională, în baza art.135 din Constituţie. Pentru considerentele expuse, conducîndu-se după prevederile art.26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 alin.(2), art.61 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională D E C I D E: 1. Nu se acceptă spre examinare sesizarea deputaţilor în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". Preşedintele Curţii Constituţionale Victor PUŞCAŞ Chişinău, 20 mai 2003. OPINIE SEPARATĂ expusă în temeiul art.27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.67 din Codul jurisdicţiei constituţionale Prin sesizarea din 24 aprilie 2003 deputaţii în Parlament Iurie Roşca, Vlad Cubreacov şi Ştefan Secăreanu au solicitat controlul constituţionalităţii Hotărîrii Parlamentului nr.160-XV din 4 aprilie 2003 "Privind unele aspecte ale mecanismului de elaborare a proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova", considerînd că aceasta, prin conţinutul său şi anexele la ea, contravine prevederilor cuprinse în art.1 alin.(1), art.64 alin.(1), art.107 alin.(1), art.141 alin.(1) şi (2) şi art.143 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova. Prin Decizia Curţii Constituţionale din 20 mai 2003 sesizarea n-a fost acceptată spre examinare în fond pentru motivul că hotărîrea contestată nu conţine norme de drept şi nu produce efecte juridice, deci nu este act normativ, avînd doar caracter de moţiune. Consider neacceptarea sesizării drept o eroare, iar motivele invocate - nejustificate. Menţionez că sesizarea a fost depusă în conformitate cu prevederile cuprinse în: art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.38 din Codul jurisdicţiei constituţionale, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.39 din acelaşi cod. Potrivit art.134 din Constituţie, art.1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.2 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în stat, este independentă de orice altă autoritate publică, se supune numai Constituţiei şi garantează supremaţia ei, asigură realizarea principiului separării puterii de stat, iar potrivit art.6 alin.(2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea îşi stabileşte ea însăşi limitele de competenţă. Conform art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, autorul sesizării, indicînd obiectul sesizării, trebuie să formuleze punctul său de vedere asupra actului contestat şi să-l argumenteze prin norme constituţionale. Din acest punct de vedere sesizarea depusă corespunde totalmente exigenţelor enunţate. Indicînd obiectul sesizării, deputaţii au formulat detaliat punctul lor de vedere asupra Hotărîrii Parlamentului şi anexelor la ea, parte integrantă a acesteia, şi au făcut referinţe exprese la normele Constituţiei, care, în opinia lor, au fost încălcate, subliniind că Hotărîrea Parlamentului subminează existenţa Constituţiei actuale. Argumentele invocate în decizia Curţii pentru neacceptarea sesizării spre examinare în fond contravin prevederilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, precum şi art.40 din acesta. Enunţînd afirmaţii eronate şi contradictorii, Curtea nu infirmă argumentele autorilor sesizării că Hotărîrea, în special art.2 din ea, şi anexele la ea încalcă flagrant dispoziţiile titlului VI din Constituţie şi capitolului 2/1 din Regulamentul Parlamentului. Verificarea obiectivă a argumentelor expuse în sesizare se poate exercita numai aplicîndu-se prevederile capitolului 8 intitulat "Examinarea sesizării în şedinţă" din Codul jurisdicţiei constituţionale. În procesul examinării prealabile aceasta nu este posibil. În opinia mea, sesizarea trebuia să fie acceptată pentru examinare în fond. Or, numai în bază de argumente indubitabile, expuse în şedinţa plenară a Curţii, se poate trage concluzia despre constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea actului contestat. Judecător al Curţii Constituţionale Mircea IUGA