Decizie din 30.04.2010 asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.84 din 13 februarie 2010 "Cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat"

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

asupra sesizării pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii

Guvernului nr.84 din 13 februarie 2010 “Cu privire la

transmiterea unei întreprinderi de stat”

din  30.04.2010

 (în vigoare 30.04.2010) 

Monitorul Oficial nr.72-74 art.13 din 14.05.2010

* * *

Curtea Constituţională în componenţa:

grefier – Dina Musteaţă, examinînd, în conformitate cu art.44 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea Preşedintelui interimar al Republicii Moldova, dl Mihai Ghimpu, pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.84 din 13 februarie 2010 “Cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat”,

A CONSTATAT:

Prin Hotărîrea Guvernului nr.84 din 13 februarie 2010 “Cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat” (în continuare – Hotărîrea nr.84), Centrul de Telecomunicaţii Speciale a fost transmis din gestiunea Serviciului de Informaţii şi Securitate în gestiunea Cancelariei de Stat.

În conformitate cu art.88 lit.i) din Constituţie, Preşedintele interimar al Republicii Moldova, dl Mihai Ghimpu, prin Decretul nr.198-V din 1 martie 2010, a suspendat Hotărîrea nr.84, sesizînd Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii acesteia.

Autorul sesizării consideră că Guvernul a comis o imixtiune în atribuţiile de bază ale Parlamentului, încălcînd principiul separaţiei puterilor.

În viziunea sa, Hotărîrea nr.84 din 13 februarie 2010 constituie o sursă de norme juridice care nu sînt bazate pe lege, ceea ce contravine prevederilor art.102 alin.(2) din Constituţie, potrivit cărora hotărîrile Guvernului se adoptă pentru organizarea executării legilor.

Potrivit Legii privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr.753-XIV din 23 decembrie 1999, crearea, asigurarea funcţionării şi securităţii sistemelor guvernamentale de telecomunicaţii, elaborarea strategiei şi realizarea politicii naţionale în domeniul creării, administrării şi asigurării funcţionării şi securităţii sistemelor speciale de telecomunicaţii este pusă în sarcina Serviciului de Informaţii şi Securitate.

În scopul executării prevederilor Legii nr.753-XIV, prin Hotărîrea nr.735 din 11 iunie 2002 “Cu privire la sistemele speciale de telecomunicaţii ale Republicii Moldova”, Guvernul a acceptat propunerea Serviciului de Informaţii şi Securitate privind crearea în subordinea Serviciului a Centrului de Telecomunicaţii Speciale cu statut de întreprindere autogestionară de stat.

Autorul sesizării observă că, potrivit acestei legi, activitatea Serviciului este coordonată de către Preşedintele Republicii Moldova şi este supusă controlului parlamentar.

Pentru aceste considerente, conchide autorul, Guvernul nu era în drept să transmită Întreprinderea de Stat “Centrul de Telecomunicaţii Speciale” din gestiunea Serviciului de Informaţii şi Securitate în gestiunea Cancelariei de Stat.

Supunînd examinării preliminare datele referitoare la obiectul sesizării, Curtea a constatat că Hotărîrea nr.84 nu face resortul jurisdicţiei constituţionale, deoarece nu comportă caracter de act normativ.

Constituţia stipulează expres şi limitativ atribuţiile Curţii Constituţionale. Astfel, Curtea are competenţa de a exercita controlul constituţionalităţii doar al actelor normative, adoptate sau emise de către o autoritate publică centrală, avînd caracter coercitiv, general şi obligatoriu, din domeniul său jurisdicţional fiind exceptate regulamentele Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii Moldova şi hotărîrile Guvernului cu caracter individual. Această interpretare concordă cu art.140 alin.(1) din Constituţie, din care rezultă că în hotărîrile adoptate Curtea Constituţională se pronunţă exclusiv asupra legilor şi actelor normative sau asupra unor părţi ale acestora (Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.15 din 6 mai 1997 “Cu privire la interpretarea art.135 alin.(1) lit.g) din Constituţia Republicii Moldova”).

Dezvoltînd competenţa în materie şi limitele de competenţă ale Curţii Constituţionale, legislatorul a stabilit expres că Curtea Constituţională examinează în exclusivitate probleme de drept (art.31 alin.(3) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi art.4 alin.(3) din Codul jurisdicţiei constituţionale).

Curtea relevă că pot fi considerate probleme de drept de jurisdicţie constituţională problemele care apar în aplicarea actelor normative în vigoare corelate cu dispoziţiile Legii Supreme.

Potrivit art.2 din Legea privind actele normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale nr.317-XV din 18 iulie 2003, act normativ, emis de Guvern, este actul juridic care stabileşte reguli obligatorii de aplicare repetată la un număr nedeterminat de situaţii identice.

Analizînd conţinutul Hotărîrii nr.84, Curtea Constituţională reţine că aceasta comportă caracter de dispoziţie, este valabilă pentru un singur caz şi un cerc restrîns de subiecţi expres determinat.

În temeiul celor menţionate, Curtea conchide că prin natura sa Hotărîrea nr.84 este un act administrativ individual de gestiune, motiv pentru care nu poate face obiect al jurisdicţiei constituţionale la sesizarea subiecţilor abilitaţi cu acest drept.

În Hotărîrea nr.16 din 28 mai 1998 “Cu privire la interpretarea art.20 din Constituţia Republicii Moldova”, cu revizuirile operate prin Hotărîrea nr.39 din 9 iulie 2001 şi Hotărîrea nr.10 din 16 aprilie 2010, Curtea a statuat că actele administrative cu caracter individual, fiind acte juridice care nu conţin norme de drept, reprezentînd norme cu caracter personal, cu efecte juridice unice, aplicabile doar unui singur caz şi, prin urmare, neobligatorii pentru publicul general, nu pot face obiect al controlului constituţionalităţii, cu excepţia actelor emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern referitoare la persoanele oficiale exponente ale unui interes public deosebit, alese sau numite pentru durata mandatului atribuit, care pînă la elaborarea de către legislator a cadrului legal pertinent vor fi supuse controlului constituţionalităţii sub aspectul formei şi procedurii de adoptare.

Avînd în vedere cele menţionate, Curtea apreciază că sesizarea nu întruneşte datele admisibile pentru exercitarea controlului constituţionalităţii, nu corespunde rigorilor art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi, deci, nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

În conformitate cu prevederile art.24 alin.(1), art.26 alin.(1), art.31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.6 alin.(1) şi alin.(2), art.39 alin.(2), art.40 alin.(3) şi art.64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Nu se acceptă spre examinare în fond sesizarea pentru controlul constituţionalităţii Hotărîrii Guvernului nr.84 din 13 februarie 2010 “Cu privire la transmiterea unei întreprinderi de stat”.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.