Decizie nr.1 din 03.02.98 cu privire la controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 "Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului"

DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE cu privire la controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 "Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului" Nr.1 din 03.02.98 Monitorul Oficial al R.Moldova nr.22-23/13 din 12.03.1998 * * * Curtea Constituţională în componenţa: Pavel BARBALAT - preşedinte Nicolae CHISEEV - judecător Mihai COTOROBAI - judecător Nicolae OSMOCHESCU - judecător Gheorghe SUSARENCO - judecător-raportor Ion VASILATI - judecător cu participarea Ludmilei Zadorojnîi, grefier, deputatului înParlament Vladimir Solonari, autorul sesizării, în lipsa reprezentantului Parlamentului, legal citat, conducîndu-se de art. 135 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Constituţie, art. 4 alin. (1) lit. a) art. 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul ce are ca obiect sesizarea din 7 octombrie 1997 a deputatului Vladimir Solonari, care solicită controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 "Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului". Temei pentru examinarea dosarului, conform art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a servit sesizarea deputatului în Parlament Vladimir Solonari privind controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 "Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului". Autorul sesizării susţine că art. 4 alin. (3) din Regulament stipulează că "fracţiunile parlamentare se constituie în termen de 10 zile după constituirea legală a Parlamentului", iar alin. (4) din acelaşi articol prevede că "în scopul realizării programelor preelectorale ale partidelor, organizaţiilor social-politice şi blocurilor electorale, precum şi al menţinerii configuraţiei politice a Parlamentului, nu se admite formarea de noi fracţiuni, decît cele constituite în condiţiile alin. (1)-(3)" ale aceluiaşi articol. Fracţiunile parlamentare ca elemente ale structurii organizatorice a Parlamentului determină formarea Biroului permanent, comisiilor permanente, formarea ordinii de zi, asigurarea tehnico-materială a activităţii Parlamentului ş.a. Autorul sesizării consideră că prin privarea deputaţilor de dreptul de a forma fracţiuni parlamentare noi pe durata mandatului parlamentar se exercită, de fapt, presiuni politice asupra conştiinţei deputaţilor, ceea ce vine în contradicţie cu doctrina democraţiei reprezentative (art. 60) şi cu prevederile art. 68 din Constituţie, potrivit căruia "în exercitarea mandatului deputaţii sînt în serviciul poporului", iar "orice mandat imperativ este nul". Examinînd materialele dosarului, Curtea Constituţională, conform prevederilor art. 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a c o n s t a t a t: Potrivit art. 60 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Parlamentul - organul reprezentativ suprem şi unica autoritate legislativă a statului - este compus din 101 deputaţi. În baza art. 64 alin. (1) din Constituţie structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. În alin. (3) din acelaşi articol se stipulează că "vicepreşedinţii (Parlamentului) se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu consultarea fracţiunilor parlamentare". Prin această stipulare legislatorul introduce noţiunea de "fracţiune parlamentară", atribuindu-i o funcţie caracteristică organului de lucru. De menţionat, că alte norme ale Constituţiei nu stabilesc în mod expres caracteristici ale fracţiunilor parlamentare şi modalitatea de formare a acestora. Practica internaţională denotă că formarea fracţiunilor sau grupurilor parlamentare este un drept şi nu o obligaţie a deputatului, se face la alegerea sa şi funcţionează în baza unor reguli, stabilite prin statute sau regulamente parlamentare. Deci, atît Constituţia Republicii Moldova, cît şi practica internaţională confirmă că modul de formare şi funcţionare a fracţiunilor parlamentare - ca structură a Parlamentului - se stabileşte la libera alegere a legislatorului prin adoptarea actului regulamentar corespunzător - domeniu ce nu necesită intervenţia Curţii Constituţionale. Curtea Constituţională reţine că opţiunea deputatului privind alegerea fracţiunii parlamentare este facultativă şi nu imperativă şi, prin urmare, nu se poate vorbi despre o lezare a drepturilor deputatului în exerciţiul mandatului. Constituţia, prin art. 60 alin. (1) şi (3), 66 lit. a) şi art. 72 alin. (3) lit. c), prevede soluţionarea chestiunii abordate de autorul sesizării în exclusivitate prin exercitarea atribuţiilor de bază ale legislatorului şi la discreţia acestuia. Curtea Constituţională consideră că în problema dată numai Parlamentul este în măsură să decidă asupra modalităţilor, procedurilor şi condiţiilor în care procedează la luarea unor măsuri, potrivit principiului autonomiei regulamentare, în virtutea căruia el îşi stabileşte modul de organizare şi desfăşurare a propriilor activităţi, evident, în condiţiile normelor constituţionale. În corespundere cu art. 60 lit. c) din Codul jurisdicţiei constituţionale pentru motivele menţionate, Curtea Constituţională D E C I D E: 1. Sistează procesul privind controlul constituţionalităţii art. 4 alin. (3) şi (4) din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996 "Pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului". 2. Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, este definitivă şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova". PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE Pavel BARBALAT Chişinău, 3 februarie 1998. Nr. 1.