Decizie nr.10 din 30.01.2025 de inadmisibilitate a sesizării nr.155a/2024 pentru controlul constituţionalităţii unor prevederi din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006 (întrevederile dintre deţinuţi şi avocaţi în zilele nelucrătoare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.155a/2024 pentru controlul constituţionalităţii

unor prevederi din punctul 312 din  Statutul executării pedepsei de către

condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006

(întrevederile dintre deţinuţi şi avocaţi în zilele nelucrătoare)

nr. 10  din  30.01.2025

 (în vigoare 30.01.2025) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.104-107 art. 23 din 04.03.2025

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dorin Casapu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 iulie 2024,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 30 ianuarie 2025, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituţionalităţii textului "În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta." din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl Grigore Novac, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea nr.317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin.(1) lit.g) şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995.

Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege"

Articolul 102

Actele Guvernului

"(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]

(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de Prim-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau ordonanţei.

[…]."

4. Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr.443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele:

Articolul 195

Instituţiile care asigură executarea pedepsei închisorii

"(1) Executarea pedepsei închisorii se asigură de penitenciare conform prevederilor prezentului cod şi ale actelor normative adoptate în conformitate cu acesta, inclusiv ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat de Guvern, şi ale regulamentului de ordine interioară a penitenciarului.

[…]."

Articolul 213

Întrevederile condamnaţilor

"[…]

(5) Nu este limitată frecvenţa întîlnirilor cu avocatul, cu mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau cu alte persoane prevăzute de lege.

[…]."

5. Prevederile relevante ale Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006, sunt următoarele:

"[…]

308. Deţinuţii au dreptul la întrevederi cu avocatul, mediatorul în procesul de mediere în cauzele penale sau alte persoane prevăzute de lege. Frecvenţa întâlnirilor respective nu este limitată.

[…]

312. Întâlnirile deţinuţilor cu avocaţii nu se includ în numărul întrevederilor stabilite de legislaţie. Numărul şi durata lor nu sunt limitate, însă ele au loc în timpul liber al deţinuţilor şi numai în intervalul deşteptare - stingere al zilelor lucrătoare. În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

6. Autorul sesizării afirmă că Guvernul a acţionat ultra vires atunci când a reglementat obligaţia notificării în scris a instituţiei penitenciare cu 6 ore înainte despre necesitatea întrevederii avocatului cu deţinutul în zilele nelucrătoare. Autorul consideră că norma contestată are un caracter primar şi vine în contradicţie cu normele din Codul de procedură penală şi din Codul de executare.

7. În acest sens, autorul sesizării consideră că norma contestată limitează dreptul la apărare şi contravine dispoziţiilor articolelor 17 şi 64 din Codul de procedură penală şi articolelor 169 şi 175² din Codul de executare.

8. În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 7, 16, 26 şi 102 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

11. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi acordă deputatului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. Curtea reţine că obiectul sesizării îl constituie unele prevederi din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006. Curtea constată că prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate.

13. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, hotărârile Guvernului se supun şi controlului de legalitate, care ţine de competenţa instanţelor de judecată. Aşadar, atunci când un autor al sesizării solicită, de fapt, un control de legalitate al unei hotărâri a Guvernului (e.g. afirmă că hotărârea Guvernului contravine unei legi), şi nu unul de constituţionalitate, Curtea Constituţională declară sesizarea inadmisibilă. Dimpotrivă, Curtea este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la încălcarea vreunei prevederi constituţionale (a se vedea DCC nr.30 din 22 martie 2022, § 16).

14. Autorul a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Lege Supremă), 16 (egalitatea), 26 (dreptul la apărare) şi 102 (actele Guvernului) din Constituţie.

15. Referitor la incidenţa articolelor 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că acestea comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate, ci trebuie coroborate cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea DCC nr.173 din 13 decembrie 2022, § 18; HCC nr.12 din 23 aprilie 2024, § 25; DCC nr.71 din 18 iunie 2024, § 18).

16. Referitor la articolul 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că o condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor. În această cauză, autorul excepţiei nu a motivat care sunt situaţiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională l-ar înlocui pe autor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (a se vedea DCC nr.12 din 6 martie 2024, § 22).

17. Cu referire la articolul 26 din Constituţie, corespondent al articolului 6 § 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, Curtea observă că autorul sesizării s-a limitat la afirmaţia că norma contestată este neconstituţională pentru că restrânge dreptul la apărare.

18. Curtea observă că legislatorul, în dezvoltarea normei constituţionale privind dreptul la apărare, a stabilit că "la acordarea asistenţei juridice unei persoane reţinute, deţinute în stare de arest sau condamnate, avocatului i se asigură, la orice etapă a procesului penal sau contravenţional, condiţiile necesare pentru întrevederi şi consultaţii, cu respectarea confidenţialităţii, fără a limita durata şi numărul întrevederilor şi consultaţiilor" (a se vedea articolul 53 alin.(3) din Legea nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură). De asemenea, instituţiile penitenciare sunt obligate să asigure deţinuţilor posibilitatea apărării drepturilor prin intermediul avocatului (articolul 14 alin.(2) lit.i) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017) şi să nu limiteze frecvenţa întâlnirilor condamnatului cu avocatul în cauzele penale (a se vedea articolul 213 alin.(5) din Codul de executare).

19. Având în vedere că instituţia penitenciară (penitenciarul) în calitate de organ care asigură executarea pedepselor de către persoanele condamnate la închisoare, detenţie pe viaţă etc. (a se vedea articolul 11 alin.(1) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017) are propriul regim de activitate menit să asigure legalitatea şi ordinea de drept în instituţie, securitatea persoanelor care se află pe teritoriu şi respectarea regimului de intrare şi ieşire în/din instituţia penitenciară (articolele 13 şi 14 din Legea nr.300/2017), să asigure respectarea programului zilei în penitenciar şi a specificului organizării întrevederilor deţinuţilor cu alte persoane (a se vedea punctele 136-141, 278-312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi), legislatorul admite că activitatea avocatului care exercită funcţia de apărător al unei persoane deţinute în penitenciar poate avea anumite particularităţi.

20. Autorul sesizării consideră că teza a III-a din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi restrânge dreptul la apărare, deoarece obligă avocatul care apără un client deţinut în penitenciar să notifice în scris, inclusiv electronic administraţia penitenciarului, cu cel puţin 6 ore înainte de eventuala întâlnire, dacă intenţionează să se întâlnească în zilele nelucrătoare cu clientul său.

21. Curtea observă că Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006, reglementează modul de organizare a întrevederilor de către deţinuţi cu avocaţii lor şi, în special, stabileşte că numărul întâlnirilor şi durata întrevederilor dintre deţinuţi şi avocaţi nu sunt limitate, dar ele pot avea loc în zilele lucrătoare şi doar în intervalul deşteptare - stingere (a se vedea punctele 87, 308 şi teza a II-a din punctul 312). Totodată, cu titlu de excepţie, dispoziţiile contestate din Statutul menţionat (a se vedea teza a III-a din punctul 312) prevăd că avocatul, din anumite raţionamente, poate să se întâlnească cu deţinutul şi în zilele nelucrătoare. În acest caz avocatul este obligat să notifice administraţia penitenciarului în scris, inclusiv electronic, cu cel puţin 6 ore înainte de eventuala întâlnire.

22. Din această perspectivă, Curtea nu poate identifica în ce măsură norma contestată aduce atingere exercitării efective sau substanţei dreptului la apărare, de vreme ce aceasta nu interzice, nici nu limitează numărul întrevederilor dintre un deţinut şi avocatul său în zilele nelucrătoare, dar reglementează măsuri practice de organizare a acestor întrevederi în perioada de timp menţionată, în incinta penitenciarelor, ce presupune respectarea unui regim special de securitate. În acest sens, Curtea precizează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat (a se vedea DCC nr.30 din 18 aprilie 2024, § 22).

23. Totodată, potrivit notei informative la proiectul Hotărârii Guvernului cu privire la completarea punctului 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi¹, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006, scopul introducerii acestor prevederi este de a asigura exercitarea efectivă a dreptului la apărare de către deţinuţi, prin acordarea posibilităţii de a avea întrevederi cu avocaţii lor inclusiv în zilele nelucrătoare, nu doar în zilele lucrătoare, aşa cum era reglementat până la ajustarea acestor prevederi. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolului 26 din Constituţie.

_____________________________

¹https://justice.gov.md/public/files/transparenta_in_procesul_decizional/coordonare/2016/ianuarie/Nota_Informativa_SEPC_actuala.pdf

24. Referitor la criticile autorului sesizării precum că norma contestată are un caracter primar, iar prin reglementarea acesteia într-un act normativ subordonat legii, Guvernul a acţionat ultra vires, Curtea reţine că Guvernul menţionează în Hotărârea nr.583 din 26 mai 2006 că Statutul executării pedepsei de către condamnaţi a fost aprobat pe baza articolului 195 din Codul de executare. Norma contestată reglementează modul de organizare a întrevederilor între avocat şi deţinut, fără a limita perioadele întrevederilor stabilite de lege. Aşadar, Curtea constată că legislatorul i-a delegat autorităţii executive punerea în executare a legii, iar autoritatea executivă a acţionat în limitele acestei competenţe. Aşadar, articolul 102 din Constituţie nu este afectat.

25. Cu referire la criticile autorului sesizării că norma contestată contravine prevederilor din articolele 17 şi 64 din Codul de procedură penală şi celor din articolele 169 şi 175² din Codul de executare, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale, cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ, nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare le revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.55 din 4 iunie 2024, § 35).

26. Prin urmare, sesizarea privind controlul constituţionalităţii nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii textului "În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore până la aceasta." din punctul 312 din Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.583 din 26 mai 2006, depusă de dl Grigore Novac, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.