Decizie nr.103 din 03.10.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.166a/2019 privind controlul constituţionalităţii Hotărârilor Parlamentului Republicii Moldova nr.126 şi nr.127 din 16 septembrie 2019 privind încuviinţarea ridicării imunităţii parlamentare a deputaţilor Marina Tauber şi Reghina Apostolova

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.166a/2019 privind controlul constituţionalităţii Hotărârilor

Parlamentului Republicii Moldova nr.126 şi nr.127 din 16 septembrie 2019 privind

încuviinţarea ridicării imunităţii parlamentare a deputaţilor Marina Tauber

şi Reghina Apostolova

nr. 103  din  03.10.2019

 (în vigoare 03.10.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 320-325 art. 197 din 01.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă şi

înregistrată pe 19 septembrie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 3 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. Pe 19 septembrie 2019, domnii Denis Ulanov, Vadim Fotescu şi Igor Himici, deputaţi în Parlament, au depus la Curtea Constituţională o sesizare referitoare la controlul constituţionalităţii Hotărârilor Parlamentului Republicii Moldova nr.126 şi nr.127 din 16 septembrie 2019 privind încuviinţarea ridicării imunităţii parlamentare a deputaţilor Marina Tauber şi Reghina Apostolova.

2. În subsidiar, autorii sesizării i-au solicitat Curţii suspendarea acţiunii hotărârilor menţionate. Prin Decizia nr.95 din 23 septembrie 2019, Curtea a respins această solicitare, fără a prejudeca fondul cauzei.

A. Legislaţia pertinentă

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

“[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 64

Organizarea internă

“(1) Structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament. Resursele financiare ale Parlamentului sînt prevăzute în bugetul aprobat de acesta.

[...].”

Articolul 66

Atribuţiile de bază

“Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:

a) adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;

[...].”

Articolul 70

Incompatibilităţi şi imunităţi

“[...]

(3) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea Parlamentului, după ascultarea sa.”

Articolul 124

Procuratura

“(1) Procuratura este o instituţie publică autonomă în cadrul autorităţii judecătoreşti, ce contribuie la înfăptuirea justiţiei, apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei, societăţii şi statului prin intermediul procedurilor penale şi al altor proceduri prevăzute de lege.

(2) Atribuţiile Procuraturii sunt exercitate de procurori.

(3) Competenţele, modul de organizare şi funcţionare a Procuraturii se stabilesc prin lege.”

Articolul 125

Procurorul

“(1) Procurorul General este numit în funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi reînnoit.

[...].”

4. Prevederile relevante ale Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură sunt următoarele:

Articolul 11

Atribuţiile Procurorului General

“(1) Procurorul General are următoarele atribuţii:

[...]

h) solicită acordul pentru pornirea urmăririi penale sau, după caz, porneşte urmărirea penală în cazurile prevăzute de lege;

[...]

(2) În termen de 3 luni de la numirea sa în funcţie, Procurorul General îi numeşte pe adjuncţii săi, le repartizează acestora domeniile de competenţă şi stabileşte ordinea substituirii sale de către adjuncţi în cazul absenţei sau al imposibilităţii de exercitare a funcţiilor sale. În cazul în care Procurorul General nu a stabilit ordinea substituirii sale de către adjuncţi, funcţiile Procurorului General vor fi exercitate de drept de către adjunctul cu cea mai mare vechime în funcţia de procuror.

(2¹) În cazul în care intervine vacanţa funcţiei de Procuror General, Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Procurorilor, desemnează un Procuror General interimar până la organizarea concursului şi numirea, urmare a acestuia, a Procurorului General prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova. Prevederile art.17 alin.(1) se aplică în mod corespunzător. Şedinţa Consiliului Superior al Procurorilor la care se face propunerea privind desemnarea Procurorului General interimar se convoacă în maximum 3 zile de la intervenirea vacanţei funcţiei. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge candidatura propusă de Consiliul Superior al Procurorilor pentru funcţia de Procuror General interimar în cazul depistării unor probe incontestabile de incompatibilitate a candidatului cu funcţia respectivă, de încălcare de către candidat a legislaţiei sau de încălcare a procedurilor legale de selecţie a acestuia.

(2²) În cazul în care candidatura se respinge sau Consiliul Superior al Procurorilor nu propune în termenul prevăzut la alin.(2¹) candidatura Procurorului General interimar, Procurorul General interimar se desemnează prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova la propunerea Parlamentului Republicii Moldova, cu avizul Consiliului Superior al Procurorilor. Prevederile art.17 alin.(1) se aplică în mod corespunzător. Parlamentul propune candidatura Procurorului General interimar în maximum 3 zile de la respingerea candidaturii de către Preşedintele Republicii Moldova sau de la expirarea termenului în care Consiliul Superior al Procurorilor trebuia să propună candidatura Procurorului General interimar. Şedinţa Consiliului Superior al Procurorilor la care se avizează propunerea Parlamentului privind desemnarea Procurorului General interimar se convoacă în maximum 3 zile de la adoptarea hotărârii Parlamentului, termenul respectiv fiind unul de decădere. Mandatul Procurorului General interimar durează până la numirea, urmare a concursului, a Procurorului General prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova.

[...].”

5. Prevederile relevante ale Legii nr.39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament sunt următoarele:

Articolul 9

“(1) Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii lui de gândire şi de acţiune.

(2) Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la răspundere juridică sub nici o formă pentru opiniile politice sau voturile exprimate în exercitarea mandatului.”

Articolul 10

“(1) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată pe cauză penală ori contravenţională fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului după ascultarea sa.

(2) Cererea la reţinere, arest, percheziţie sau trimitere în judecată penală ori contravenţională este adresată Preşedintelui Parlamentului de către Procurorul General. Preşedintele Parlamentului o aduce la cunoştinţă deputaţilor în şedinţă publică în cel mult 7 zile de la parvenirea acesteia şi o trimite de îndată spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi, care, în cel mult 15 zile, va constata existenţa unor motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărârea comisiei este adoptată prin votul secret a cel puţin jumătate plus unu din membrii ei.

[...].”

6. Prevederile relevante ale Legii nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului sunt următoarele:

Articolul 94

Imunitatea parlamentară

“(1) În conformitate cu prevederile constituţionale, imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputatului în Parlament împotriva urmăririlor judiciare şi garantarea libertăţii de exprimare a acestuia.

(2) Deputatul nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, sau trimis în judecată fără încuviinţarea prealabilă a Parlamentului, după ascultarea sa.

(3) Inviolabilitatea nu se extinde asupra membrilor familiei deputatului.”

Articolul 95

Cererea de ridicare a imunităţii parlamentare

“(1) În cazul în care deputatul a comis o infracţiune sau o contravenţie, Procurorul General poate cere Parlamentului ridicarea imunităţii acestuia pentru a efectua măsuri procesuale de reţinere, percheziţionare, arestare sau trimitere în judecată.

(2) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului în Parlament este adresată Preşedintelui Parlamentului.

(3) Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea în plenul Parlamentului la şedinţa următoare de la data prezentării acesteia şi o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi.

(4) Dacă cererea Procurorului General prevăzută la alin.(2) a parvenit în Parlament în perioada dintre sesiuni, aceasta va fi adusă la cunoştinţa deputaţilor la prima şedinţă plenară a sesiunii următoare.

(5) Cererea de ridicare a imunităţii deputatului se înaintează pentru fiecare infracţiune sau contravenţie separat.

[...].”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizării

7. În argumentarea sesizării, autorii susţin că Procurorul General interimar nu are competenţa de a cere ridicarea imunităţii unor deputaţi. Această competenţă îi este conferită în exclusivitate Procurorului General. Persoana care exercită interimatul acestei funcţii are doar “atribuţii manageriale”.

8. De asemenea, autorii sesizării menţionează că Procurorul General interimar nu s-a conformat prevederilor articolului 95 alin.(5) din Regulamentul Parlamentului, potrivit cărora cererea de ridicare a imunităţii deputatului se înaintează separat pentru fiecare infracţiune sau contravenţie. Procurorul General interimar a înaintat doar o singură cerere de ridicare a imunităţii, însă doamnele Marina Tauber şi Reghina Apostolova sunt învinuite de comiterea a două infracţiuni.

9. Nu în ultimul rând, autorii sesizării susţin că în procesul de adoptare a actelor contestate Preşedintele Parlamentului a încălcat dispoziţiile articolului 95 alin.(4) din Regulamentul Parlamentului (conform căruia “Preşedintele Parlamentului aduce la cunoştinţa deputaţilor cererea [de ridicare a imunităţii parlamentare] în plenul Parlamentului la şedinţa următoare de la data prezentării acesteia şi o trimite imediat spre examinare Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi”), pentru că cererea de ridicare a imunităţii a fost adusă la cunoştinţa deputaţilor în ziua în care aceasta a fost depusă de către Procurorul General interimar, dar nu în şedinţa următoare a Parlamentului.

B. Aprecierea Curţii

10. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

11. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă deputatului din Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Obiectul sesizării îl constituie Hotărârile Parlamentului Republicii Moldova nr.126 şi nr.127 din 16 septembrie 2019. Prin aceste hotărâri, Parlamentul a încuviinţat ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor Marina Tauber şi Reghina Apostolova.

14. Autorii sesizării susţin că aceste hotărâri sunt neconstituţionale pentru că (i) Procurorul General interimar nu ar fi avut competenţa de a cere ridicarea imunităţii unor deputaţi şi pentru că (ii) hotărârile în discuţie ar fi fost adoptate cu încălcarea unor prevederi din Regulamentul Parlamentului.

15. Curtea reţine că Procurorului General îi este conferită, ope legis, competenţa de a cere ridicarea imunităţii parlamentare [a se vedea articolul 10 alin.(2) din Legea nr.39 din 7 aprilie 1994 despre statutul deputatului în Parlament, precum şi articolul 95 alin.(1) din Legea nr.797 din 2 aprilie 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului].

16. Totuşi, în cazul de faţă se pune problema dacă această competenţă poate fi exercitată de către Procurorul General interimar.

17. Sub acest aspect, trebuie remarcat faptul că Curtea a fost solicitată anterior să interpreteze articolele 122 şi 125 din Constituţie, în sensul explicării competenţelor Procurorului General interimar.

18. În Decizia nr.87 din 22 noiembrie 2016, Curtea a constatat că “legiuitorul, atât în legea veche, cât şi în legea nouă, a stabilit expres că interimarul preia de drept plenitudinea competenţelor titularului” (§ 20). Cu alte cuvinte, Procurorul General interimar are aceleaşi competenţe ca şi Procurorul General.

19. Prin urmare, Curtea nu poate reţine afirmaţia autorilor sesizării potrivit căreia Procurorul General interimar nu ar fi avut competenţa de a cere ridicarea imunităţii unor deputaţi. Acest argument nu este susţinut de vreun text constituţional sau de jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

20. Cu privire la pretinsele încălcări ale Regulamentului Parlamentului, Curtea reiterează jurisprudenţa sa anterioară, în care a stabilit că nu este competentă să se pronunţe în acest sens (a se vedea HCC nr.27 din 17 noiembrie 2015, § 62, § 71 şi § 85). Argumentele referitoare la pretinsele încălcări ale Regulamentului Parlamentului nu pot constitui o critică de neconstituţionalitate. Curtea poate exercita controlul de constituţionalitate al unor hotărâri de Parlament privind ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor doar din perspectiva Constituţiei. Controlul de legalitate al unei hotărâri de Parlament nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că sesizarea este nefondată şi, prin urmare, trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii Hotărârilor Parlamentului Republicii Moldova nr.126 şi nr.127 din 16 septembrie 2019 privind încuviinţarea ridicării imunităţii parlamentare a deputaţilor Marina Tauber şi Reghina Apostolova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.