Decizie nr.103 din 17.10.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.131g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.244 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) din Codul penal al Republicii Moldova (evaziunea fiscală)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.131g/2017 privind excepţia

de neconstituţionalitate a art.244 alin.(1) şi alin.(2) lit.b)

din Codul penal al Republicii Moldova

(evaziunea fiscală)

nr. 103  din  17.10.2017

 (în vigoare 17.10.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 58-66 art. 30 din 23.02.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 10 octombrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 17 octombrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 244 alineatul (1) şi alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de avocatul Mihail Silivestru, în dosarul nr.1a-531/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 10 octombrie 2017 de către completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Elena Cobzac, Ludmila Ouş şi Stelian Teleucă), în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Curţii de Apel Chişinău se află cauza penală de învinuire a lui A.I şi “Tanjar-Co” SRL de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 244 alin.(2) lit.b) din Codul penal şi V.C. de comiterea infracţiunii prevăzute la articolele 42 alin.(5) şi 244 alin.(2) lit.b) din Codul penal. În rechizitoriu s-a indicat că acţiunile lor au condus la neachitarea taxei pe valoarea adăugată în proporţii deosebit de mari.

4. În cadrul şedinţei de judecată, avocatul Mihail Silivestru a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 244 alineatul (1) şi alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova.

5. Prin încheierea din 12 septembrie 2017, instanţa a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

“Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.”

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

“Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

7. Prevederile relevante ale Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002 (republicat în M.O., 2009, nr.72-74, art.195) sunt următoarele:

Articolul 244

Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor

“(1) Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 1500 unităţi convenţionale,

[…]

(2) Aceeaşi acţiune:

b) care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (M.O., 2007, ediţie specială) sunt următoarele:

Articolul 93

Noţiuni generale

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:

1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art.244 alin.(1) şi alin.(2) lit.b) din Codul penal, care incriminează evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, sunt formulate într-o manieră ambiguă, neclară şi sunt interpretate extensiv de către autorităţi. Astfel, dispoziţiile contestate sunt operabile numai în cazul neachitării la bugetul de stat a “impozitului”, nu şi a “taxei”, care, potrivit art.6 alin.(2) din Codul fiscal, este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

10. Autorul excepţiei menţionează că pentru a satisface exigenţa previzibilităţii prevederilor legale legea trebuie să fie redactată în termeni suficient de clari şi precişi, având toate noţiunile bine definite, astfel încât persoana să fie în măsură să prevadă consecinţele ce pot decurge dintr-o acţiune determinată.

11. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate contravin articolelor 21, 22, 23 şi 54 din Constituţie şi articolului 7 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Mihail Silivestru, în dosarul nr.1a-531/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 244 alineatul (1) şi alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova.

17. Curtea observă că autorul excepţiei, invocând încălcarea articolelor 21, 22, 23 şi 54 din Constituţie, a pretins, în esenţă, că prevederile criticate nu respectă exigenţele constituţionale referitoare la calitatea legii penale.

18. În acest context, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că “preeminenţa dreptului în materie penală exprimă printre altele asigurarea legalităţii infracţiunilor şi pedepselor; inadmisibilitatea aplicării extensive a legii penale, în detrimentul persoanei, în special, prin analogie”. Astfel, legea penală constituie un ansamblu de reguli juridice, formulate într-o manieră clară, concisă şi precisă (HCC nr.21 din 22 iulie 2016, §53-54).

19. Curtea a relevat că principiile “nullum crimen sine lege” şi “nulla poena sine lege”, stabilite ca valori constituţionale în art.22 din Constituţie, impun ca doar legiuitorul să reglementeze conduita incriminată, astfel încât fapta, ca semn al laturii obiective, să fie cert definită, dar nu identificată prin interpretarea extensivă de către cei care aplică legea penală. O astfel de modalitate de aplicare poate genera interpretări abuzive. Cerinţa interpretării stricte a normei penale, ca şi interdicţia analogiei în aplicarea legii penale urmăresc protecţia persoanei împotriva arbitrarului.

20. De asemenea, în Hotărârea nr.25 din 13 octombrie 2015, Curtea a menţionat:

“64. […] dispoziţiile de blanchetă în Codul penal asigură stabilitatea legii penale, astfel încât conţinutul acesteia să nu fie direct proporţional cu frecventele modificări ale actelor normative subsecvente, precum şi legătura sistemică cu alte acte normative aplicabile.”

21. În speţă, Curtea observă că prevederile contestate de la art.244 alin (1) din Codul penal instituie răspunderea penală pentru evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 1500 unităţi convenţionale, iar art.244 alin.(2) lit.b) incriminează acţiunile ilegale care au condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari.

22. Astfel, pentru a asigura încadrarea juridică corectă, excluzând arbitrarul, Curtea subliniază că dispoziţiile complinitoare ale legilor nepenale, implicit prevederile Codului fiscal, stabilesc care contribuţii la bugetul de stat intră în categoria impozitelor.

23. Examinând materialele cauzei penale în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că neachitarea T.V.A.-ului a fost calificată drept neachitare a impozitului, persoanele fiind trase la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.244 din Codul penal.

24. În acest context, Curtea observă că, potrivit art.93 pct.1) din Codul fiscal, taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este impozit de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

25. Prin urmare, reieşind din cele menţionate, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în raport cu articolele 22 şi 23 din Constituţie, or, în speţă, problema abordată derivă din interpretarea eronată a legii, şi nu din neclaritatea acesteia.

26. De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea principiului constituţional al prezumţiei nevinovăţiei, garantat de articolul 21 din Constituţie, Curtea reţine că acesta nu este incident normelor contestate.

27. În lumina celor expuse, Curtea menţionează că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(1) şi (3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 244 alineatul (1) şi alineatul (2) litera b) din Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV din 18 aprilie 2002, ridicată de avocatul Mihail Silivestru, în dosarul nr.1a-531/17, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.