Decizie nr.103 din 24.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 42/2 alin.(6) şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.86g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 42² alin.(6)

şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006

cu privire la asigurări

nr. 103  din  24.09.2020

 (în vigoare 24.09.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 272-277 art. 151 din 23.10.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Dina Musteaţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 1 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 septembrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42² alin.(6) şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. "Klassika Asigurări" S.A., parte în cauza civilă nr.2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dna judecător Maria Guzun şi dnii judecători Grigorie Daşchevici şi Vladislav Clima, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 29 iulie 2019, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (în continuare – CNPF) a emis hotărârea nr.32/11, prin care a deschis provizoriu procedura de remediere financiară prin administrare specială a C.A. "Klassika Asigurări" S.A. şi a desemnat un administrator special cu atribuţii privind conducerea, gestionarea şi controlul companiei, inclusiv cu exercitarea drepturilor şi obligaţiilor organelor de conducere ale asiguratorului pe perioada administrării speciale.

4. Pe 12 septembrie 2019, consiliul de administraţie al C.A. "Klassika Asigurări" S.A., format din dna Liubovi Yudina şi dnii Nicolae Diaconu, Stanislav Moraru şi Viorel Melnic, a contestat în instanţa de judecată hotărârea nr.32/11 din 29 iulie 2019 a CNPF.

5. Prin Încheierea din 2 decembrie 2019, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis cererea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, declarând inadmisibilă acţiunea înaintată de C.A. "Klassika Asigurări" S.A. împotriva CNPF privind contestarea hotărârii nr.32/11 din 29 iulie 2019.

6. Pe 17 decembrie 2019, dna Liubovi Yudina şi dnii Nicolae Diaconu, Stanislav Moraru, Viorel Melnic, în interesele C.A. "Klassika Asigurări" S.A., au declarat recurs împotriva Încheierii Judecătoriei Chişinău, sediul Râşcani, din 2 decembrie 2019.

7. În cadrul examinării cauzei, pe 6 martie 2020, dl avocat Maxim Sidorenco a ridicat în interesele dnei Liubovi Yudina, prim-vicedirector al C.A. "Klassika Asigurări" S.A., excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42² alin. (6) şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări.

8. Prin Încheierea din 9 martie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

10. Prevederile relevante ale Legii nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări sunt următoarele:

Articolul 42²

Administrarea specială

"(1) În vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice avînd drept scop stabilirea condiţiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficienţelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) şi a patrimoniului lui, la achitarea indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare, autoritatea de supraveghere poate institui administrarea specială prin:

[...]

(6) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă, fiind exercitate de către administratorul special. Cu acordul scris al autorităţii de supraveghere, administratorul special poate delega o parte din atribuţiile sale altor persoane.

[...]

(8) Actele juridice şi/sau acţiunile efectuate în numele şi în contul asigurătorului (reasigurătorului) sunt nule de drept dacă sunt săvârşite cu încălcarea prevederilor prezentului articol şi nu sunt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta.

[...]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că, prin faptul că pe perioada administrării speciale se suspendă drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi ale organelor de conducere ale asigurătorului, prevederile criticate încalcă accesul liber la justiţie, garantat de articolul 20 din Constituţie. Autorul menţionează în acest sens că organele de conducere ale asigurătorului sunt lipsite inclusiv de dreptul de a contesta actele Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare atunci când aceasta le interzice anumite acţiuni, cum ar fi semnarea contractelor noi de asigurare.

12. De asemenea, autorul menţionează că instituirea unui administrator special creează o barieră nejustificată în calea accesului la justiţie şi, în acelaşi timp, încalcă dreptul justiţiabilului de a obţine anularea unui act emis de o autoritate publică şi de a cere repararea pagubei, garantat de articolul 53 din Constituţie.

13. În opinia autorului, interdicţiile impuse de prevederile criticate nu respectă prevederile articolului 54 din Constituţie, care stabileşte condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. "Klassika Asigurări" S.A., parte în cauza civilă nr.2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 42² alin.(6) şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări. Prevederile contestate stabilesc că pe perioada administrării speciale drepturile şi obligaţiile acţionarilor şi ale organelor de conducere ale asigurătorului (reasigurătorului) se suspendă şi sunt exercitate de către administratorul special [articolul 42² alin. (6)]. De asemenea, actele juridice şi/sau acţiunile efectuate în numele şi în contul asigurătorului (reasigurătorului) sunt nule de drept dacă sunt săvârşite cu încălcarea prevederilor articolului 42² şi nu sunt coordonate cu administratorul special sau aprobate de acesta [articolul 42² alin. (8)].

18. Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect contestarea unui act administrativ emis de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care este autoritatea publică învestită cu putere de decizie, de dispensă, de interdicţie, de intervenţie, de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă, în limitele stabilite de legislaţie, a participanţilor la piaţa financiară nebancară.

19. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. Totodată, Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.8 din 24 ianuarie 2020, § 27). Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate constituie o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18).

21. Curtea observă că, deşi autorul susţine că dispoziţiile contestate contravin articolelor 1 [statul Republica Moldova], 20 [accesul liber la justiţie], 53 [dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie, în esenţă acesta critică imposibilitatea contestării de către asigurător (reasigurător) a actelor CNPF emise în scopul deschiderii procesului de remediere financiară prin administrarea specială.

22. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, în conformitate cu care Curtea trebuie să analizeze caracterul proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil acest articol, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; DCC nr.3 din 16 ianuarie 2020, § 22; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 18; DCC nr.48 din 25 mai 2020, § 21; DCC nr.65 din 15 iunie 2020, § 26).

23. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale articolelor 20 şi 53 alin.(1), care obligă statul să ofere persoanei remedii efective din partea instanţelor de judecată în vederea apărării drepturilor şi a intereselor sale în cazul în care aceasta pretinde că a fost vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, invocate în prezenta cauză, Curtea reţine următoarele.

24. Curtea observă că, în vederea respectării obligaţiei statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economică şi financiară (articolul 126 alin.(2) lit.c) din Constituţie) şi în scopul elaborării unui cadru regulatoriu prudent pentru pieţele financiare şi a unui cadru de supraveghere echivalent cu cel în vigoare în Uniunea Europeană, Parlamentul a adoptat Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care, inter alia, la articolul 42² stabileşte competenţa autorităţii de supraveghere de a institui administrarea specială în condiţiile legii.

25. Curtea constată că prevederile articolului 42² din Legea cu privire la asigurări se vor aplica în vederea efectuării unei supravegheri eficiente, inclusiv pentru realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice, având drept scop stabilirea condiţiilor optime de conservare a valorii activelor, pentru eliminarea deficienţelor la administrarea asigurătorului (reasigurătorului) şi a patrimoniului lui, la achitarea indemnizaţiilor şi despăgubirilor de asigurare.

26. În acest context, Curtea observă că atribuţiile CNPF în procesul de instituire a procedurii de remediere financiară sunt reglementate de lege (articolele 42, 42¹, 42², 42³ din Legea cu privire la asigurări), iar statul asigură controlul asupra modului în care ele se exercită. Totodată, Curtea notează că eventuala emitere de către autoritatea publică de supraveghere în cadrul procesului de remediere financiară prin administrare specială a unor acte contrare legii ţine de controlul judecătoresc.

27. Astfel, în conformitate cu articolul 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi revendicat printr-o acţiune în contencios administrativ, cu privire la care decid instanţele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios administrativ, conform Codului administrativ.

28. De asemenea, potrivit articolului 23 alin.(1) din Legea nr.192 din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare, actele Comisiei Naţionale sunt supuse controlului de legalitate în instanţele de contencios administrativ. Mai mult, alin.(12) din acelaşi articol stabileşte că cererile de contestare a hotărârilor Comisiei Naţionale cu privire la procedura de remediere financiară, la emiterea de prescripţii şi interdicţii, la înregistrarea emisiunilor de valori mobiliare ale emitenţilor, la suspendarea sau retragerea licenţei participanţilor profesionişti, precum şi cererile de contestare a ordonanţelor Comisiei Naţionale se judecă în termen de 3 luni de la data depunerii.

29. De altfel, Curtea observă că măsurile de remediere financiară a asigurătorilor, inclusiv cele reglementate prin prevederile criticate, fac parte din obligaţiile Republicii Moldova de a transpune cadrul legal al Uniunii Europene în domeniul activităţii de asigurare şi de reasigurare, asumate prin Acordul de Asociere între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Astfel, articolul 36 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate şi desfăşurarea activităţii de asigurare şi de reasigurare stabileşte că: "Statele membre se asigură că autorităţile de supraveghere analizează şi evaluează strategiile, procesele şi procedurile de raportare instituite de întreprinderile de asigurare şi de reasigurare în vederea respectării actelor cu putere de lege şi actelor administrative adoptate în temeiul prezentei directive. [...] Autorităţile de supraveghere au competenţele necesare pentru a impune întreprinderilor de asigurare şi de reasigurare să remedieze punctele slabe sau deficienţele identificate în cursul procesului de supraveghere."

30. Având în vedere cele menţionate, Curtea nu poate reţine în prezenta cauză incidenţa articolelor 20 şi 53 din Constituţie.

31. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 42² alin.(6) şi alin.(8) din Legea nr.407 din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, ridicată de dl avocat Maxim Sidorenco, în interesele C.A. "Klassika Asigurări" S.A., parte în cauza civilă nr.2-19147434-02-3r-11012020, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.