Decizie nr.8 din 24.01.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional (revizuirea deciziilor agentului constatator)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.119g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 476 alin.(2)

din Codul contravenţional

(revizuirea deciziilor agentului constatator)

nr. 8  din  24.01.2020

 (în vigoare 24.01.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 70-74 art. 46 din 06.03.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 20 iunie 2019,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 ianuarie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicată din oficiu de către dl judecător Nicolae Corcea în dosarul nr.5r-623/19, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 20 iunie 2019, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 3 decembrie 2018, un agent constatator a întocmit un proces-verbal prin care dl Ruslan Tocan a fost găsit vinovat de comiterea contravenţiei prevăzute la articolul 231 alin.(2) din Codul contravenţional. Prin decizia agentului constatator, dl Ruslan Tocan a fost sancţionat cu o amendă în mărime de 60 u.c., adică 3000 lei.

4. Pe 19 decembrie 2018, prin ordonanţa procurorului-şef al Procuraturii raionului Căuşeni, a fost pornită urmărirea penală pentru aceeaşi faptă, dată fiind existenţa unei bănuieli rezonabile privind comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal.

5. Astfel, pe 26 decembrie 2018, în baza articolului 476 alin.(1) din Codul contravenţional, procurorul a înaintat la Inspectoratul Naţional de Patrulare al Inspectoratului General al Poliţiei (INP al IGP) o cerere de revizuire, INP al IGP fiind considerat o instanţă a cărei decizie emisă în cauza contravenţională a rămas definitivă.

6. Prin scrisoarea din 30 ianuarie 2019, INP al IGP a respins cererea de revizuire înaintată de către procuror, motivând că nu este de competenţa sa să examineze legalitatea acţiunilor agentului constatator.

7. Pe 12 februarie 2019, procurorul-şef al Procuraturii raionului Căuşeni, dl Vlad Guzic, a depus, potrivit articolului 476 din Codul contravenţonal, la judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, o cerere de revizuire împotriva deciziei agentului constatator emisă pe 3 decembrie 2018, prin care dl Ruslan Tocan a fost sancţionat cu amendă în mărime de 60 u.c. pentru comiterea contravenţiei prevăzute la articolul 231 alin.(2) din Codul contravenţional, prin care a solicitat casarea deciziei atacate cu pronunţarea unei decizii de încetare a procesului contravenţional pe motiv că pentru aceeaşi faptă este pornită urmărirea penală. Procurorul-şef şi-a motivat demersul cu existenţa unei bănuieli rezonabile că dl Ruslan Tocan a comis o infracţiune prevăzută de articolul 264¹ alin.(4) din Codul penal, pentru că atunci când acesta din urmă a fost oprit în trafic, el nu deţinea un permis de conducere pentru categoria automobilului pe care îl conducea şi se afla în stare de ebrietate, cu o concentraţie de alcool care, potrivit dispoziţiilor relevante ale Codului penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu un grad avansat.

8. În cadrul şedinţei publice din 23 mai 2019, dl judecător Nicolae Corcea a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional, care stabileşte că cererea de revizuire se depune la instanţa a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă.

9. Prin încheierea din aceeaşi dată, judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, pentru soluţionarea acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

11. Prevederile relevante ale Codului contravenţional, adoptat prin Legea nr.218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Articolul 380

Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori

“(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărârea de încetare a procesului contravenţional.

(2) Răspunderea contravenţională pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare a măsurilor specificate în actele de control, decizii, hotărâri, rapoarte şi a prescripţiilor emise de autorităţile competente exclude răspunderea contravenţională pentru încălcările neremediate indicate în acestea.”

Articolul 448

Contestaţia împotriva deciziei agentului

constatator asupra cauzei contravenţionale

“(1) Contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza contravenţională, în cazul în care nu sunt de acord cu decizia agentului constatator sau în cazul în care aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul cod, sunt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei contravenţionale. Termenul de contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau, pentru părţile care nu au fost prezente la şedinţa de examinare a cauzei contravenţionale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă în condiţiile art.447¹ alin.(8).

(2) În cazul omiterii termenului prevăzut la alin.(1) din motive întemeiate, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării sancţiunii sau a perceperii despăgubirii materiale, persoana faţă de care a fost emisă decizia poate fi repusă în termen, la cerere, de către instanţa de judecată competentă să examineze contestaţia.

(3) Persoana faţă de care a fost emisă decizia şi care a lipsit atât la examinarea cauzei, cât şi la pronunţarea deciziei şi nu a fost informată despre decizia emisă poate contesta decizia agentului constatator şi peste termen, dar nu mai târziu de 15 zile de la data începerii executării sancţiunii contravenţionale sau a perceperii despăgubirii materiale.

(4) Contestaţia împotriva deciziei emise asupra cauzei contravenţionale se depune la autoritatea din care face parte agentul constatator, conform competenţei teritoriale, care a examinat cauza. În cel mult 3 zile de la data depunerii, agentul constatator expediază contestaţia şi dosarul cauzei contravenţionale în instanţa de judecată competentă.

(5) Contestaţia depusă conform alin.(1) suspendă executarea sancţiunii contravenţionale aplicată prin procesul-verbal cu privire la contravenţie sau prin decizia agentului constatator.

(6) În cazul prevăzut la alin.(2), până la soluţionarea repunerii în termen, instanţa de judecată poate suspenda executarea deciziei.

(7) Depunerea contestaţiei peste termen, conform alin.(3), nu suspendă executarea deciziei agentului constatator. Instanţa de judecată care examinează contestaţia poate suspenda executarea deciziei atacate.

(8) Persoana care face contestaţie împotriva deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale nu plăteşte taxă de stat.”

Articolul 449

Sesizarea procurorului în soluţionarea cauzei contravenţionale

“(1) Dacă în procesul contravenţional se constată că fapta considerată contravenţie a fost săvârşită în condiţii care o plasează sub incidenţa legii penale, dosarul se remite neîntârziat, prin încheiere motivată, procurorului, după competenţă.

(2) Dacă, în mersul urmăririi penale, de către organul de urmărire penală se constată că fapta care se considera infracţiune este contravenţie, dosarul se remite neîntârziat, prin ordonanţă motivată, procurorului, care procedează conform art.396 alin.(2).”

Articolul 475

“[…]

(3) Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanţei de judecată, conform competenţei teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată instanţei care a judecat cauza/contestaţia. În cazul alin.(2) lit.d), procedura de revizuire se deschide la cererea Procurorului General sau a adjuncţilor lui.

(6) Cererea de revizuire se examinează în conformitate cu prevederile capitolului VII al cărţii a doua.

Articolul 476

Revizuirea deciziilor şi a hotărârilor în cauzele contravenţionale

“(1) Procurorul dispune de dreptul de a înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise în cauza contravenţională dacă se constată că în acţiunile contravenientului sunt prezente elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de Codul penal.

(2) Cererea de revizuire se depune în instanţa a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă.”

12. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 264¹

Conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe

(1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanţe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similare

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(2) Predarea cu bună ştiinţă a conducerii mijlocului de transport către o persoană care se află în stare de ebrietate, dacă această acţiune a provocat urmările indicate la art.264,

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(3) Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate şi a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical

se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)-(3), săvârşite de către o persoană care nu deţine permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport,

se pedepsesc cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore sa cu închisoare de până la 1 an.

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional nu sunt clare şi previzibile, deoarece nu stabilesc autoritatea competentă să soluţioneze cererea de revizuire a deciziei agentului constatator, atunci când procurorul constată că în acţiunile contravenientului sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de Codul penal.

14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, din textul articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional rezultă că procurorul poate cere doar revizuirea deciziilor şi hotărârilor instanţei de judecată care au rămas definitive, deciziile agentului constatator nefiind pasibile de revizuire în condiţiile alineatului (1) din acelaşi articol.

15. Autorul susţine că dispoziţiile legale criticate contravin articolului 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului contravenţional, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către dl judecător Nicolae Corcea în dosarul 5r-623/19, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Ciocana. Sesizarea este formulată de către un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin HCC nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea constată că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

20. O condiţie pentru formularea excepţiei de neconstituţionalitate o constituie aplicabilitatea legii contestate în litigiul din faţa judecătorului de drept comun.

21. Curtea reţine că articolul 476 alin.(2) din Codul contravenţional stabileşte că cererea de revizuire se depune în instanţa a cărei decizie sau hotărâre a rămas definitivă.

22. Sub acest aspect, autorul sesizării pune problema competenţei instanţei de judecată de a judeca o cerere de revizuire a unui proces-verbal cu privire la contravenţie.

23. Curtea constată că în cauzele contravenţionale persoana învinuită de comiterea unei contravenţii poate fi sancţionată de către autoritatea care are competenţa de a investiga fapta ce constituie contravenţie. În funcţie de competenţa autorităţii, sancţiunea poate fi impusă printr-un act administrativ sub forma unei decizii, a unui proces-verbal etc.

24. Curtea a stabilit, în jurisprudenţa sa, că “deşi actul administrativ prin care se constată fapta contravenţională şi se aplică o sancţiune contravenţională este un document executoriu, acesta nu poate fi considerat definitiv din momentul în care este întocmit, având în vedere faptul că trăsătura “definitivatului” este caracteristică doar pentru hotărârile cu caracter jurisdicţional” (a se vedea DCC nr.34 din 5 martie 2019, § 24). Totuşi, doar lipsa contestării în termen, în absenţa motivelor fundamentate pentru repunerea în termen, îi poate atribui deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale trăsătura definitivatului (ibidem, § 24). De asemenea, cu referire la conceptele de achitare şi de condamnare, Curtea Europeană a menţionat în cauza Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019, § 95, că nu este necesară intervenţia unui tribunal pentru a se avea în vedere o decizie în aceste scopuri. Ceea ce contează este dacă decizia în discuţie a fost luată de o autoritate care participă la administrarea justiţiei în sistemul juridic naţional vizat şi că această autoritate este competentă, în baza dreptului naţional, să stabilească şi, ca atare, să pedepsească conduita ilegală de care persoana a fost acuzată. Prezintă o importanţă mai mică faptul că decizia în discuţie nu ia forma unei hotărâri judecătoreşti, de vreme ce asemenea aspecte de procedură şi de formă nu-i pot influenţa efectele.

25. În acelaşi sens, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut, în jurisprudenţa sa (Decizia din 8 iunie 2016, dosarul nr.1ra-1050/2016, p. 5; Decizia din 3 iulie 2018, dosarul nr.1ra-1166/2018, p. 6), că procesul-verbal cu privire la contravenţie [devenit definitiv prin necontestare] echivalează cu o hotărâre definitivă cu privire la aceeaşi învinuire.

26. Prin urmare, Curtea constată că prevederile criticate sunt aplicabile în cauza în care a fost ridicată excepţia.

27. O altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi judecată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă din faţa instanţelor de drept comun.

28. Autorul sesizării a invocat imprevizibilitatea prevederilor contestate. Curtea reaminteşte că articolul 23 alin.(2) din Constituţie implică adoptarea de către legislator a unor legi accesibile şi previzibile (a se vedea HCC nr.12 din 14 mai 2018, § 38; HCC nr.22 din 1 octombrie 2018, § 32; HCC nr.24 din 17 octombrie 2019, § 110). Articolul 23 din Constituţie (care stabileşte condiţiile calităţii legii) nu poate fi aplicat de sine stătător, ci doar dacă este coroborat cu un drept fundamental. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 8 iulie 2016, § 35; DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 18). Calitatea unei legi nu constituie o problemă de constituţionalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental.

29. În materie de delicte legate de nerespectarea regulamentului traficului rutier ar putea fi invocate, prima facie, câteva drepturi constituţionale: dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi psihică şi dreptul la respectarea vieţii private (a se vedea Nicolae Virgiliu Tănase v. România [MC], 25 iunie 2019, § 123, §§ 130-131 şi §§ 146-149). Curtea nu constată, în prezenta cauză, incidenţa vreunui drept fundamental.

30. Totodată, ar putea exista cazuri în care o faptă ce a fost sancţionată sub imperiul Codului contravenţional să reclame, de fapt, aplicarea unei sancţiuni penale. Dacă actul de impunere a sancţiunii contravenţionale a devenit definitiv, se poate solicita, într-adevăr, revizuirea lui, conform articolului 476 din Codul contravenţional. Totuşi, în acest caz, Curtea observa că nu există o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii.

31. Judecătorul de drept comun ar putea aplica, de exemplu, regula de interpretare Actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat (legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în sensul neaplicării). Pe baza acestei interpretări, dar şi din raţiunile care decurg din deciziile Curţii Supreme de Justiţie citate la paragraful 25 supra, (1) decizia unui agent constatator devenită definitivă prin neatacare este asimilabilă unei hotărâri judecătoreşti definitive, iar (2) termenul de “instanţă” din dispoziţiile articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional desemnează instanţa de judecată care poate cenzura actele agentului constatator, adică instanţa prevăzută la articolul 475 alin.(3) din Codul contravenţional. Conform art.475 alin.(6) din Codul contravenţional, “cererea de revizuire se examinează în conformitate cu prevederile capitolului VII al cărţii a doua”. Totodată, “[…] autoritatea competentă privind revizuirea deciziilor şi a hotărârilor în cauzele contravenţionale este instanţa de judecată” (a se vedea Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 11 iunie 2014, dosarul nr.1ra-1048/14, p. 3).

32. De asemenea, Curtea observă că, potrivit articolului 380 alin.(1) din Codul contravenţional, nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărârea de încetare a procesului contravenţional.

33. Aşadar, îi revine instanţei de drept comun să interpreteze Codul contravenţional în ansamblu, având în vedere regulile şi principiile generale ale acestuia, considerentele Curţii Supreme de Justiţie, dar şi considerentele relevante ale Curţii Europene exprimate într-un caz similar – Mihalache v. România [MC], 8 iulie 2019 – privind redeschiderea din oficiu de către o autoritate ierarhic superioară a procedurilor penale care au fost înlocuite cu o amendă administrativă, în lipsa unor fapte noi sau a unor vicii fundamentale care trebuiau corectate. Cu referire la condiţiile care permit redeschiderea unui caz, Curtea Europeană a reţinut, în cauza Mihalache, că aceasta trebuie supusă unor condiţii stricte: (i) apariţia unor fapte noi sau recent descoperite ori (ii) descoperirea unui viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente. Aceste condiţii sunt alternative, nu cumulative. Totuşi, în ambele cazuri, faptele nou-descoperite sau viciile fundamentale trebuiau să fie de natură să “afecteze rezultatul cauzei”, fie în favoarea, fie în detrimentul persoanei vizate. Conceptul de “viciu fundamental” pare să sugereze că numai o încălcare gravă a unei norme de procedură care subminează în mod sever integritatea procedurilor precedente poate servi ca bază pentru redeschiderea acestora în detrimentul persoanei acuzate, în cazul în care aceasta a fost achitată sau sancţionată în legătură cu o infracţiune mai puţin gravă decât cea prevăzută de legea aplicabilă. Simpla reevaluare a probelor de către procuror sau de tribunalul de nivel superior nu poate îndeplini acest criteriu. În cazurile în care redeschiderea intenţionată a procedurilor ar putea fi în favoarea acuzatului, natura viciului trebuie evaluată, în primul rând, în funcţie de existenţa unei încălcări a drepturilor la apărare şi, deci, ca un impediment în calea bunei administrări a justiţiei (§§ 130-133).

34. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 476 alin.(2) din Codul contravenţional, ridicată din oficiu de către dl judecător Nicolae Corcea în dosarul nr.5r-623/19, pendinte la judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.