Decizie nr.104 din 01.07.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2021 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (indemnizaţia de maternitate (II))

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.24g/2021 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 7 alin.(5)

din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile

pentru incapacitate temporară de muncă şi

alte prestaţii de asigurări sociale

(indemnizaţia de maternitate [II])

nr. 104  din  01.07.2021

 (în vigoare 01.07.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.168-174 art.139 din 16.07.2021

* * *

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 9 februarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 1 iulie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale (în continuare Legea nr.289 din 22 iulie 2004), ridicată de către dl avocat Andrian Sorocean, în interesele dnei Elena Sorocean, în dosarul nr.3-4390/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Viorica Dodon de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 4 noiembrie 2019, dna Elena Sorocean a formulat o acţiune în contencios administrativ împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Reclamanta a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani din 13 august 2019 cu privire la stabilirea cuantumului indemnizaţiei de maternitate. De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani de a-i recalcula cuantumul indemnizaţiei de maternitate.

4. În cadrul şedinţei de judecată, dna Elena Sorocean a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004. Potrivit tezei întâi din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, în cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul (baza de calcul a indemnizaţiei), aceste luni se substituie cu acelaşi număr de luni consecutive imediat premergătoare perioadei în care s-a obţinut venit asigurat. Totuşi, teza a doua din articol stabileşte că perioada de substituire nu poate fi mai mare de 36 de luni consecutive.

5. Printr-o încheiere din 4 februarie 2021, Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor."

Articolul 49

Protecţia familiei şi a copiilor orfani

"(1) Statul facilitează, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin.

(2) Statul ocroteşte maternitatea, copiii şi tinerii, stimulând dezvoltarea instituţiilor necesare.

[…]"

7. Prevederile relevante ale Legii nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale sunt următoarele:

Articolul 5

Tipurile de prestaţii de asigurări sociale

"(1) Asiguraţii din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la următoarele prestaţii:

[…]

d) indemnizaţie de maternitate;

[…]"

Articolul 7

Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale

"(1) Baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(1) lit.a), b), d) şi g) şi art.15 alin.(1) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii de asigurări sociale.

[…]

(4) Venitul mediu lunar asigurat se determină prin împărţirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unităţile în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat.

(5) În cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat. Perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.

(6) În cazul în care asiguratul pe parcursul celor 12 luni calendaristice premergătoare lunii survenirii riscului asigurat nu a realizat venit asigurat din motiv de concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, cuantumul indemnizaţiei de maternitate şi al indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului se stabileşte din baza de calcul în al cărei temei s-au calculat aceste indemnizaţii pentru copilul precedent, inclusiv în cazul în care a beneficiat de anumite plăţi unice pe parcursul acestor concedii.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei a menţionat că, potrivit articolului 7 alin.(1) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar asigurat obţinut în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizaţiei, au fost calculate şi plătite contribuţii de asigurări sociale. În continuare, articolul 7 alin.(5) din Lege stabileşte că, în cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei în care s-a obţinut venit asigurat. Totuşi, perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.

9. Autorul excepţiei a invocat că până la intrarea în vigoare a Legii nr.311 din 30 noiembrie 2018, articolul 7 din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 nu prevedea limitarea perioadei de substituire a bazei de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale.

10. În opinia autorului excepţiei, acest amendament la lege a instituit un tratament discriminatoriu între persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la operarea modificărilor şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie în baza legii noi.

11. De asemenea, autorul excepţiei consideră că prevederile contestate instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care nu au contribuit la sistemul de asigurări sociale în perioada de 12 luni până la survenirea riscului şi s-au aflat în concediu în perioada de 36 de luni de substituire şi persoanele care au contribuit parţial în perioada de 12 luni până la survenirea riscului şi s-au aflat în concediu în perioada de 36 de luni de substituire. În opinia autorului excepţiei, prima categorie de persoane beneficiază de indemnizaţia de maternitate în mărime deplină, însă a doua categorie de persoane beneficiază de indemnizaţie doar în mod parţial.

12. Autorul excepţiei consideră că teza a doua din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, care stabileşte că perioada de substituire a bazei de calcul este de cel mult 36 de luni calendaristice premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat, este contrară articolelor 16, 47 şi 49 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi ale Legii nr.289 din 22 iulie 2004, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie teza a doua din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei decizii a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani, emise pe baza prevederilor contestate. Prin urmare, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea aplica prevederile criticate la examinarea cauzei respective, mai exact atunci când va determina legalitatea deciziei menţionate.

18. Curtea constată că, deşi autorul sesizării a menţionat articolele 16 [egalitatea], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială] şi 49 [protecţia familiei şi a copiilor orfani] din Constituţie, în esenţă acesta susţine că prevederile criticate instituie un tratament discriminatoriu în exerciţiul dreptului la asistenţă şi protecţie socială. Astfel, criticile autorului excepţiei sunt raportate doar la articolele 16 şi 47 din Constituţie.

19. Cu privire la articolul 47 din Constituţie, Curtea precizează că statul dispune de o marjă largă de apreciere în domeniul drepturilor sociale, iar drepturile prevăzute la articolul 47 din Constituţie nu garantează cuantumul exact al acestora, inclusiv al indemnizaţiei de maternitate (a se vedea, mutatis mutandis HCC nr.27 din 20 decembrie 2011, § 56).

20. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Legea Supremă nu garantează persoanelor un nivel concret de asigurare socială. Garanţiile sociale nu au un caracter necondiţionat, legiuitorul fiind în drept de a stabili condiţii specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. În acelaşi timp, prevederile legale instituite nu pot fi în conflict cu principiile constituţionale. Astfel, în vederea realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat, legiuitorul, în limitele atribuţiilor ce-i revin, este în drept să opteze pentru diverse soluţii de reglementare şi concretizare a conţinutului drepturilor sociale, cu respectarea principiilor echităţii sociale şi egalităţii, consfinţite prin articolul 16 din Constituţie (HCC nr.6 din 9 februarie 2017, § 46 şi 47).

21. Curtea observă că, potrivit articolului 7 alin.(1) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004, baza de calcul al indemnizaţiilor de asigurări sociale, inclusiv al indemnizaţiei de maternitate, o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate şi achitate contribuţii individuale de asigurări sociale. În continuare, articolul 7 alin.(5) din Legea menţionată prevede că, în cazul lipsei integrale a venitului asigurat la toate unităţile în unele şi aceleaşi luni calendaristice sau în toate lunile din perioada celor 12 luni calendaristice incluse în calcul, aceste luni se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice consecutive imediat premergătoare perioadei incluse în calcul în care s-a realizat venit asigurat. Totuşi, perioada de substituire este de cel mult 36 de luni calendaristice consecutive.

22. Pentru că limitarea perioadei de substituire a fost introdusă prin Legea nr.311 din 30 noiembrie 2018, autorul excepţiei a invocat un tratament diferenţiat între persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la operarea modificărilor şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie în baza legii noi.

23. În jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a reţinut că nu orice tratament diferenţiat implică în mod automat o încălcare a articolului 16 din Constituţie. Pentru a se stabili încălcarea articolului 16 din Constituţie, trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situaţii similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferenţial şi că această diferenţiere este una discriminatorie (HCC nr.10 din 8 aprilie 2019, § 37).

24. Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că situaţia diferită în care se află persoanele în funcţie de reglementarea aplicabilă, potrivit principiului tempus regit actum [timpul guvernează actul], nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a precizat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile articolului 16 alin.(1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta, în mod firesc, diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate (HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 36; HCC nr.19 din 24 septembrie 2019, § 23).

25. Prin urmare, persoanele care au beneficiat de indemnizaţie până la operarea modificărilor şi persoanele care beneficiază de indemnizaţie în baza legii noi nu se află în situaţii asemănătoare sau comparabile. Această concluzie scuteşte Curtea de obligaţia verificării caracterului justificat al tratamentului diferenţiat din perspectiva principiului tempus regit actum.

26. Autorul excepţiei a invocat şi existenţa unui pretins tratament discriminatoriu între persoanele care nu au obţinut venit asigurat în cele 12 luni premergătoare riscului asigurat din cauză că s-au aflat în concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani şi persoanele care au obţinut venit asigurat doar în câteva luni din cele 12 luni premergătoare riscului asigurat, iar în perioada celor 36 de luni de substituire s-au aflat în concediu de maternitate şi/sau concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani.

27. Curtea reţine că din argumentele prezentate în sesizare rezultă, mai curând, dezacordul autorului excepţiei cu întinderea perioadei de substituire de cel mult 36 de luni.

28. Având în vedere competenţa Parlamentului de a reglementa prin lege organică regimul general de protecţie socială [articolul 72 alin.(3) lit.j) din Constituţie], Curtea menţionează că legislatorul este mai bine plasat să decidă cu privire la întinderea termenului în discuţie, dispunând de o marjă largă de apreciere în acest domeniu.

29. Curtea constată că autorul excepţiei nu a demonstrat în ce măsura legislatorul şi-a depăşit marja discreţionară reglementând termenul de cel mult 36 de luni pentru perioada de substituire.

30. În baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a tezei a doua din articolul 7 alin.(5) din Legea nr.289 din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, ridicată de către dl avocat Andrian Sorocean, în interesele dnei Elena Sorocean, în dosarul nr.3-4390/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.