Decizie nr.108 din 06.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.255a/2021 privind controlul constituţionalităţii articolelor I şi II din Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (vârsta de pensionare şi vechimea în muncă a judecătorilor care ies la pensie începând cu 1 iulie 2021 [nr.2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.255a/2021 privind controlul

constituţionalităţii articolelor I şi II din Legea nr.222 din

4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32

din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului

(vârsta de pensionare şi vechimea în muncă a judecătorilor

care ies la pensie începând cu 1 iulie 2021 [nr.2])

nr. 108  din  06.09.2022

 (în vigoare 06.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-296 art. 138 din 23.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 15 noiembrie 2021,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 15 noiembrie 2021 pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curţii Constituţionale să exercite controlul constituţionalităţii articolelor I şi II din Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Având în vedere faptul că Legea contestată de către autorul sesizării face parte din legi de modificare a unor acte normative, iar dispoziţiile de modificare sunt incluse, din data intrării lor în vigoare (în acest caz 1 iulie 2021), în actele de bază, Curtea va opera cu prevederile actului de bază, i.e. Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

ÎN FAPT

3. La 4 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat Legea nr.222 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

4. La 21 decembrie 2020, prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1919, a fost promulgată Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Legea în discuţie a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.360-371 din 21 decembrie 2020 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 2021.

A. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

"Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

6. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"(1) Judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

(2) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.1, până la atingerea vârstei de 63 de ani.

(3) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie. În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2.

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1)–(3) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(6) În cazul în care judecătorul demisionat este numit în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

(7) La calcularea pensiei, în vechimea în muncă generală se includ perioadele prevăzute la art.5 şi art.50 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

[Articolul 32 în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, în vigoare din 1 iulie 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

7. Consiliul Superior al Magistraturii susţine că Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 privează judecătorii de o componentă esenţială a securităţii financiare, garantată pe baza principiului independenţei justiţiei. De altfel, remuneraţia judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una dintre garanţiile independenţei sale. Principiul independenţei judecătorilor presupune asigurarea securităţii lor financiare, care implică dreptul la pensie în condiţii preferenţiale. Consiliul susţine că dispoziţiile constituţionale care garantează independenţa judecătorilor îi impun Parlamentului obligaţia de a stabili condiţii preferenţiale de ieşire la pensie pentru judecători. Totodată, valoarea pensiei trebuie stabilită la un nivel care să compenseze efortul şi responsabilităţile judecătorului şi să fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care acesta le exercită.

8. Consiliul precizează că măsurile contestate prin sesizare sunt similare măsurilor declarate neconstituţionale de Curtea Constituţională prin Hotărârile sale nr.27 din 20 decembrie 2011 şi nr.25 din 27 iulie 2017. De altfel, prevederile examinate şi declarate neconstituţionale în aceste hotărâri prevedeau majorarea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare. Astfel, având în vedere că Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 conţine prevederi similare celor declarate neconstituţionale de Curte în Hotărârile menţionate, Consiliul susţine neconstituţionalitatea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020.

9. Cu privire la principiul egalităţii, Consiliul precizează că respectarea sa presupune acordarea aceloraşi avantaje tuturor persoanelor care se află în situaţii similare, cu excepţia cazului în care se demonstrează că tratamentul diferenţiat este justificat în mod obiectiv şi rezonabil. În acest sens, analizând prevederile articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, Consiliul pretinde existenţa unui tratament diferenţiat nejustificat faţă de judecători, în raport cu ceilalţi titulari ai dreptului la pensie pentru limită de vârstă. Consiliul susţine că judecătorii sunt dezavantajaţi în raport cu ceilalţi beneficiari de pensii pentru limită de vârstă, având ca element de comparaţie riscurile profesiei de judecător, stresul zilnic ş.a.

10. Consiliul susţine că articolul 32 alin.(3) din Lege, care prevede că în fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, este ambiguu şi neclar, lăsând loc interpretărilor, nefiind cert dacă dreptul la pensie se stabileşte în condiţiile în care un judecător are vechimea în muncă în condiţii generale de 34 de ani şi 15 ani vechime în funcţia de judecător sau 34 de ani vechimea în muncă în condiţii generale, dintre care 15 ani în funcţia de judecător.

11. În acest context, Consiliul susţine încălcarea articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 7, 16, 23 alin.(2) şi 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. Potrivit articolelor 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea observă că articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, fiind pronunţată Decizia de inadmisibilitate nr.140 din 16 septembrie 2021. De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr.131 din 19 noiembrie 2020, § 20; DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 20).

16. Curtea observă că argumentele noi ale autorului sesizării se referă la faptul că prevederile contestate încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 7 [Constituţia, Lege Supremă], 16 [egalitatea] şi 23 alin.(2) [calitatea legii] din Constituţie. Totodată, în partea ce ţine de aplicabilitatea articolului 116 alin.(1) din Constituţie, Curtea observă că autorul sesizării a formulat argumente de neconstituţionalitate care nu au fost examinate în Decizia nr.140 din 16 septembrie 2021. Referitor la argumentele autorului sesizării care pretind incidenţa articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 6 [principiul separaţiei şi colaborării puterilor] şi 116 alin.(7) [statutul judecătorilor] din Constituţie, Curtea reţine că considerentele din Decizia sa nr.140 din 16 septembrie 2021 sunt aplicabile, mutatis mutandis, în acest caz.

17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (HCC nr.8 din 11 martie 2021, § 32; DCC nr.23 din 22 februarie 2022, § 13; DCC nr.56 din 19 aprilie 2022, § 25).

18. Referitor la incidenţa articolului 16 din Constituţie, Curtea subliniază că această normă nu poate fi invocată de sine stătător. Pentru a fi incidentă, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei, Curtea poate aplica prevederile acestui articol (DCC nr.22 din 16 februarie 2021, § 23; DCC nr.54 din 13 aprilie 2021, § 26).

19. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie, care implică adoptarea de către Parlament a unor legi accesibile, clare şi previzibile, nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că testul calităţii legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (DCC nr.52 din 8 aprilie 2021, § 17; DCC nr.71 din 26 mai 2022, § 19). În acest sens, Curtea reţine că autorul sesizării nu a pretins încălcarea vreunui drept fundamental garantat de Constituţie. Din acest motiv, Curtea conchide că capetele sesizării care pretind incidenţa articolelor 16 şi 23 alin.(2) din Constituţie sunt inadmisibile.

20. Cu privire la argumentele care pretind încălcarea articolului 116 alin.(1) din Constituţie, Curtea reţine următoarele. În sesizare, autorul a susţinut că prevederile atacate în această cauză au acelaşi conţinut ca normele care au fost declarate neconstituţionale de Curte prin Hotărârile sale nr.27 din 20 decembrie 2011 şi nr.25 din 27 iulie 2017. În acest sens, Curtea observă că în Hotărârile citate ea a declarat neconstituţionale mai multe amendamente care vizau, inter alia, condiţiile de stabilire a pensiei judecătorului. Totuşi, Hotărârea nr.25 din 27 iulie 2017 a avut ca obiect de examinare asimilarea pensiei judecătorilor pensiei pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. În prezentul caz, Curtea observă că Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 nu modifică caracterul special al pensiei judecătorilor (a se vedea, în special, DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 37-40). Prin urmare, Curtea respinge ca nefondat acest argument din sesizare.

21. În Hotărârea nr.27 din 20 decembrie 2011, Curtea a declarat, inter alia, neconstituţionale punctele 7 şi 9 ale articolului III din Legea nr.56 din 9 iunie 2011 (pct. 1 din dispozitiv). Aceste norme modificau vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător, stabilind o creştere treptată a acestora. La paragrafele 104-107 din Hotărârea menţionată, Curtea a reţinut încălcarea principiului independenţei justiţiei, garantat de articolul 116 din Constituţie, pentru că la data adoptării legii nu s-a stabilit existenţa unei crize economice care ar fi justificat adoptarea măsurilor contestate.

22. În acest sens, Curtea constată că şi articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, modifică vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător, stabilind o creştere treptată a acestora. Curtea observă că reforma vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă a judecătorilor face parte dintr-o serie de măsuri orientate spre majorarea vârstei generale de pensionare şi a stagiului de cotizare necesar pentru stabilirea dreptului la pensie [a se vedea articolele 41 alin.(1) şi 42 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998].

23. Curtea reţine că această modificare nu este arbitrară sau greşită în mod manifest, încadrându-se în marja discreţionară recunoscută legislatorului în domeniul protecţiei sociale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 55; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 71). Deşi cerinţele vârstei de pensionare, a vechimii în muncă generale şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător lasă loc de discuţii cu privire la cea mai bună soluţie, nu ţine de competenţa Curţii să decidă în această materie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.175 din 23 noiembrie 2021, § 25).

24. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind controlul constituţionalităţii este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020), depusă de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.