Decizie nr.109 din 29.09.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal (claritatea infracţiunii de escrocherie [2])

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal

(claritatea infracţiunii de escrocherie [2])

nr. 109  din  29.09.2020

 (în vigoare 29.09.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 279-284 art. 159 din 30.10.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 23 iulie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 29 septembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Iosif Mardari, în interesele dlor Oleg Bordian şi Mykhaylo Bordyyan, inculpaţi în dosarul nr.1-1032/2018, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Mozgovoi, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rol la Judecătoria Bălţi, sediul central, se află cauza penală de învinuire a dlor Oleg Bordian şi Mykhaylo Bordyyan de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 190 alin.(5) [escrocheria comisă în proporţii deosebit de mari] şi 243 alin.(3) literele a) şi b) [spălarea banilor comisă de un grup criminal organizat în proporţii deosebit de mari] din Codul penal.

4. Pe 1 iulie 2020, dl avocat Iosif Mardari a ridicat, în interesele dlor Oleg Bordian şi Mykhaylo Bordyyan, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere din aceeaşi dată, Judecătoria Bălţi, sediul central, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

7. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 190

Escrocheria

"(1) Escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale obiectului, părţilor (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile,

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

[...]

(5) Acţiunile prevăzute la alineatele (1)-(3) săvârşite în proporţii deosebit de mari

se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 15 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. În primul rând, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că la adoptarea Legii nr.179 din 26 iulie 2018 pentru modificarea unor acte legislative, care a modificat, inter alia, articolul 190 alin.(1) din Codul penal, au fost încălcate principalele etape ale legiferării, nu s-a determinat conceptul actului normativ, nu s-au făcut expertize, nu s-au stabilit condiţiile care au determinat adoptarea actului normativ, nu s-a întocmit sinteza obiecţiilor şi propunerilor autorităţilor publice, nu s-au făcut studii de cercetare, care să fundamenteze necesitatea elaborării actului normativ. De asemenea, se menţionează că nota informativă la Legea nr.179 din 26 iulie 2018 în discuţie este incompletă, terminologia utilizată de Lege nu este uniformă etc. Aceste carenţe încalcă prevederile Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative şi prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

9. În al doilea rând, autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmă că textul "actului juridic anulabil" din norma contestată este interpretat extensiv şi defavorabil în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă şi făptuitor. Astfel, articolul 330 alin.(1) din Codul civil prevede că nulitatea relativă a actului juridic poate fi invocată doar de persoana în al cărei interes este stabilită sau de succesorii ei, de reprezentantul legal sau de creditorii chirografari ai părţii ocrotite pe calea acţiunii oblice. Instanţa de judecată nu poate să o invoce din oficiu.

10. În al treilea rând, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul "nul sau" din articolul 190 alin.(1) din Codul penal este neclar. În acest sens, autorul sesizării menţionează că latura obiectivă a infracţiunii de escrocherie poate fi realizată doar în raport cu un act juridic afectat de nulitate relativă, nu şi în raport cu actele juridice afectate de nulitate absolută. Autorul sesizării susţine că eroarea sau dolul exclud condiţiile de nulitate absolută a actului juridic. Contractul viciat de eroare sau încheiat prin dol cade sub incidenţa nulităţii relative. Astfel, în cazul în care textul legal criticat presupune o altă situaţie decât sancţiunea nulităţii absolute, aşa cum este reglementată de Codul civil, atunci acesta este neclar şi imprevizibil.

11. În al patrulea rând, autorul excepţiei de neconstituţionalitate menţionează că norma contestată este interpretată extensiv şi defavorabil, în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să o aplice şi în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere. În acest context, autorul menţionează că prin Legea nr.179 din 26 iulie 2018 Parlamentul a dezincriminat dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere.

12. În al cincilea rând, autorul excepţiei de neconstituţionalitate notează că norma contestată este interpretată extensiv şi defavorabil, în sensul în care permite procurorului şi instanţei de judecată să o aplice în cazul faptelor prejudiciabile de escrocherie manifestate prin menţinerea în eroare a victimei.

13. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile articolului 190 alin.(1) din Codul penal contravin articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

14. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

15. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

16. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 190 alin.(1) din Codul penal. Acest articol stabileşte răspunderea penală pentru escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privinţa naturii, calităţilor substanţiale ale obiectului, părţilor (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) ale actului juridic nul sau anulabil ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile.

18. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care două persoane sunt învinuite, între altele, de comiterea infracţiunii de escrocherie în proporţii deosebit de mari (a se vedea supra § 3). Prin urmare, Curtea consideră că prevederile contestate pot fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

19. Curtea constată că prevederile criticate au făcut anterior obiect al examinării sale. În acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr.126 din 15 noiembrie 2018 şi Decizia nr.45 din 18 mai 2020, prin care a declarat inadmisibile sesizările nr.152g/2018 şi, respectiv, nr.226g/2019 şi nr.6g/2020.

20. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate este una repetată. Totuşi, de principiu, această situaţie nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr.124 din 25 noiembrie 2019, § 17).

21. În acest sens, Curtea constată că autorul acesteia a invocat aceleaşi critici care au fost examinate în Decizia nr.45 din 18 mai 2020. În această decizie, s-au pus în discuţie următoarele aspecte: (i) dacă la adoptarea normei contestate Parlamentul a respectat procedura de adoptare a actului legislativ; (ii) dacă instanţa de judecată poate să invoce din oficiu nulitatea relativă a actului juridic încheiat între victimă şi făptuitor; (iii) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul nulităţii absolute a actului juridic; (iv) dacă norma contestată poate fi aplicată în cazul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin abuz de încredere şi (v) dacă norma contestată poate fi aplicată cazurilor de escrocherie manifestate prin menţinerea în eroare a victimei.

22. Cu privire la faptul respectării de către Parlament a procedurii de adoptare a normei contestate, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 alin.(2) din Constituţie garantează principiul legalităţii penale substanţiale. Normele constituţionale în discuţie nu stabilesc anumite cerinţe faţă de Parlament în domeniul procedurii de adoptare a legilor. Dincolo de acest fapt, Constituţia stabileşte că Parlamentul trebuie să respecte anumite condiţii atunci când adoptă o lege organică, şi anume, cvorumul decizional, votul majorităţii deputaţilor aleşi, cel puţin două lecturi, trimiterea legii spre promulgare şi publicarea legii în Monitorul Oficial al Republicii Moldova [articolele 74 alin.(1), (4) şi 76]. Aceste cerinţe sunt de rang constituţional (a se vedea DCC nr.45 din 18 mai 2020, § 26). Curtea poate verifica o prevedere contestată din perspectiva Constituţiei, nu din perspectiva corespunderii acesteia cu alte legi (e.g. Legii nr.100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative). Totuşi, autorul excepţiei susţine că prevederile contestate ar fi fost adoptate prin încălcarea regulilor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr.100 din 22 decembrie 2017. Această critică nu vizează o problemă de constituţionalitate.

23. Cu privire la celelalte patru capete ale sesizării, Curtea a observat că acestea se referă la faptul dacă interpretarea normei contestate de către procuror şi de către instanţa de judecată este constituţională. În acest context, Curtea reaminteşte că ea nu poate examina, prin prisma Constituţiei, dacă autorităţile interpretează şi aplică corect legea (a se vedea DCC nr.54 din 16 aprilie 2019, § 22; DCC nr.45 din 18 mai 2020, § 27). Competenţa de a aplica legea în circumstanţele invocate revine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti (a se vedea DCC nr.116 din 15 decembrie 2017, § 27; DCC nr.32 din 29 martie 2018, § 22; DCC nr.75 din 9 iulie 2018, § 26; DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29; DCC nr.28 din 12 martie 2020, § 56)

24. În consecinţă, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele din Decizia nr.45 din 18 mai 2020 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

25. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului 190 alin.(1) din Codul penal, ridicată de dl avocat Iosif Mardari, în interesele dlor Oleg Bordian şi Mykhaylo Bordyyan, inculpaţi în dosarul nr.1-1032/2018, pendinte la Judecătoria Bălţi, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.