Decizie nr.11 din 26.01.2021 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.171g/2020 şi nr.191g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Codul de procedură penală (atribuţiile Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale şi previzibilitatea noţiunilor de "bun infracţional" şi "investigaţii financiare paralele")

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.171g/2020 şi nr.191g/2020 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Codul de procedură penală

(atribuţiile Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale

şi previzibilitatea noţiunilor de "bun infracţional"

şi "investigaţii financiare paralele")

nr. 11  din  26.01.2021

 (în vigoare 26.01.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 74-76 art. 34 din 12.03.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate pe 5 noiembrie 2020 şi 27 noiembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarelor,

Deliberând pe 26 ianuarie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizările nr.171g/2020 şi nr.191g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din articolul 229² alin.(2), a punctelor 4⁴ şi 20¹ ale articolului 6, precum şi a articolelor 93 alin.(2) pct.9), 229² alin.(1) şi 258 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic şi dl reprezentant Igor Cirimpei, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., în dosarul nr.12r-73/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi, respectiv, în dosarul nr.10-1586/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de un complet de judecată de la Curtea de Apel Chişinău format din dnii Ion Bulhac şi Mihail Diaconu şi dna Maria Negru, şi, respectiv, dl judecător Victor Sandu din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar, în baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul "171g/2020".

A. Circumstanţele litigiilor principale

1. Circumstanţele cauzei penale nr.12r-73/20

4. Pe 29 iulie 2020, dl procuror Octavian Iachimovschi a înaintat un demers la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, privind autorizarea punerii sub sechestru, în scopul reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi eventualei confiscări, a mai multor bunuri ce aparţin B.C. "Victoriabank" S.A., în cauza penală nr.2014978151.

5. Printr-o încheiere din 29 iulie 2020 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, a fost admis demersul procurorului.

6. Responsabilitatea executării acţiunii de urmărire penală a fost pusă în sarcina procurorului şi a ofiţerilor de urmărire penală din cadrul Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale.

7. Dl avocat Gheorghe Malic şi dl Igor Cirimpei au contestat, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., încheierea menţionată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău.

8. În cadrul şedinţei de judecată, reprezentanţii recurentului au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din articolul 229² alin.(2), punctele 4⁴ şi 20¹ ale articolului 6, precum şi a articolelor 93 alin.(2) pct.9), 229² alin.(1) şi 258 alin.(3) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

2. Circumstanţele cauzei penale nr.10-1586/2020

10. Pe 8 septembrie 2020, dl avocat Andrei Pântea a depus, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, o plângere împotriva acţiunilor organului de urmărire penală, în cauza penală nr.2014978151.

11. În cadrul examinării plângerii, dl avocat Gheorghe Malic a ridicat, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din articolul 229² alin.(2), punctele 4⁴ şi 20¹ ale articolului 6, precum şi a articolelor 93 alin.(2) pct.9), 229² alin.(1) şi 258 alin.(3) din Codul de procedură penală.

12. Printr-o încheiere din 9 octombrie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea examinării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 6

Termeni şi expresii utilizate în prezentul cod

"Termenii şi expresiile utilizate în prezentul cod au următorul înţeles, dacă nu este o menţiune deosebită:

[...]

4⁴) bun infracţional – bun care poate fi pus sub sechestru în conformitate cu prevederile prezentului cod, precum şi bun care poate fi supus confiscării speciale sau confiscării extinse;

[…]

20¹) investigaţii financiare paralele – totalitatea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii desfăşurate cu scopul acumulării probelor referitoare la bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat, la patrimoniul acestuia şi bunurile pe care le deţine în calitate de beneficiar efectiv, la patrimoniul proprietarului şi administratorului bunurilor deţinute de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat în calitate de beneficiar efectiv, în vederea recuperării bunurilor infracţionale;

[…]."

Articolul 93

Probele

"[…]

(2) În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:

[…]

9) procesele-verbale de consemnare a rezultatelor investigaţiilor financiare paralele şi procesele-verbale de consemnare a opiniei organului de control de stat al activităţii de întreprinzător, emisă conform prevederilor art.276¹ dacă nu a fost expusă într-un proces-verbal de control.

[…]."

Articolul 229²

Urmărirea bunurilor infracţionale şi acumularea probelor

"(1) În vederea urmăririi bunurilor infracţionale şi acumulării probelor cu privire la bunurile respective, organul de urmărire penală desfăşoară investigaţii financiare paralele.

(2) În cazul urmăririi penale cu privire la una sau mai multe infracţiuni dintre care cel puţin una este prevăzută la art.141, 144, 158, 164, 165, 165¹, 166¹, 167, 168, 181², 206, 217¹, 217³, 218, 220, 239-240, 242¹-244, 248, 249, 259, 260, 260²-260⁴, 260⁶, 279, 283, 284, 324-329, 330¹, 330², 332-335¹, 352¹şi 362¹din Codul penal, precum şi în cazul infracţiunilor comise cu folosirea situaţiei de serviciu prevăzute la art.190 şi 191 din Codul penal, organul de urmărire penală dispune, prin delegaţie, Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod."

Articolul 258

Extinderea competenţei teritoriale şi delegaţiile

organului de urmărire penală

"[…]

(3) Organul de urmărire penală dispune, prin delegaţie, Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale efectuarea investigaţiilor financiare paralele în vederea urmăririi bunurilor infracţionale, acumulării probelor cu privire la acestea şi indisponibilizării lor în cazurile prevăzute la art.229² alin. (2). Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale informează, prin procesul-verbal de consemnare a rezultatelor investigaţiilor financiare paralele, organul de urmărire penală despre măsurile întreprinse în baza delegaţiei. Termenul de executare a delegaţiei dispuse Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale nu poate depăşi termenul rezonabil al urmăririi penale, înştiinţând-se, la fiecare 60 de zile, organul de urmărire penală despre rezultatele investigaţiilor financiare paralele desfăşurate în vederea recuperării bunurilor infracţionale."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate

15. Autorii sesizărilor susţin că prevederile contestate din Codul de procedură penală sunt imprevizibile.

16. Totodată, aceştia consideră că definiţia noţiunii de "bun infracţional" din articolul 6 pct.4⁴) din Codul de procedură penală contravine prezumţiei nevinovăţiei şi prezumţiei caracterului licit al dobândirii bunurilor. În particular, în contextul aplicării sechestrului într-o cauză penală concretă se porneşte de la ideea preconcepută că bunurile vizate au o provenienţă infracţională.

17. Autorii sesizărilor afirmă că definiţia noţiunii de "investigaţii financiare paralele" din articolul 6 pct.20¹) din Codul de procedură penală este neclară, pentru că legislatorul a omis să stabilească pentru Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale limite previzibile de exercitare a acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţie şi o procedură în acest sens.

18. De asemenea, autorii sesizărilor pretind neconstituţionalitatea articolului 93 alin.(2) pct.9) din Codul de procedură penală, pentru că acest articol nu stabileşte că datele de fapt obţinute prin investigaţiile financiare paralele pot fi admise ca probe doar în cazul în care au fost administrate şi verificate în modul corespunzător, ele fiind, astfel, incontestabile.

19. În cele din urmă, autorii sesizărilor susţin că prevederile articolelor 229² alin.(1) şi textul "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din alin.(2), şi 258 alin.(3) din Codul de procedură penală îi conferă Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale atribuţii nelimitate şi necontrolabile de efectuare a acţiunilor procedurale, a măsurilor speciale de investigaţie şi de urmărire penală, inclusiv de a emite ordonanţe de sechestru, în condiţiile în care aceasta nu este organ abilitat să exercite urmărirea penală sau activitatea specială de investigaţii.

20. În opinia lor, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 21, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

21. Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

22. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

23. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentanţii unei părţi din proces. Astfel, sesizările sunt formulate de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

24. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie definiţiile noţiunilor de "bun infracţional" şi, respectiv, de "investigaţii financiare paralele" din articolul 6 punctele 4⁴) şi 20¹) din Codul de procedură penală.

25. Astfel, conform acestor prevederi, prin "bun infracţional" se înţelege orice bun care poate fi pus sub sechestru în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, precum şi orice bun care poate fi supus confiscării speciale sau confiscării extinse.

26. Totodată, "investigaţii financiare paralele" semnifică totalitatea acţiunilor de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii desfăşurate cu scopul acumulării probelor referitoare la bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat, la patrimoniul acestuia şi bunurile pe care le deţine în calitate de beneficiar efectiv, la patrimoniul proprietarului şi administratorului bunurilor deţinute de bănuit, învinuit, inculpat sau condamnat în calitate de beneficiar efectiv, în vederea recuperării bunurilor infracţionale.

27. De asemenea, autorii excepţiei de neconstituţionalitate contestă următoarele prevederi:

- articolul 93 alin.(2) pct.9) (conform căruia "în calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: procesele-verbale de consemnare a rezultatelor investigaţiilor financiare paralele şi procesele-verbale de consemnare a opiniei organului de control de stat al activităţii de întreprinzător, emisă conform prevederilor art.276¹ dacă nu a fost expusă într-un proces-verbal de control");

- articolul 229² alin.(1) (care stabileşte că "în vederea urmăririi bunurilor infracţionale şi acumulării probelor cu privire la bunurile respective, organul de urmărire penală desfăşoară investigaţii financiare paralele");

- articolul 258 alin.(3) (potrivit căruia "organul de urmărire penală dispune, prin delegaţie, Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale efectuarea investigaţiilor financiare paralele în vederea urmăririi bunurilor infracţionale, acumulării probelor cu privire la acestea şi indisponibilizării lor în cazurile prevăzute la art.229² alin.(2). Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale informează, prin procesul-verbal de consemnare a rezultatelor investigaţiilor financiare paralele, organul de urmărire penală despre măsurile întreprinse în baza delegaţiei. Termenul de executare a delegaţiei dispuse Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale nu poate depăşi termenul rezonabil al urmăririi penale, înştiinţându-se, la fiecare 60 de zile, organul de urmărire penală despre rezultatele investigaţiilor financiare paralele desfăşurate în vederea recuperării bunurilor infracţionale"); şi

- textul "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din articolul 229² alin.(2) (acest articol prevede cazurile când organul de urmărire penală dispune, prin delegaţie, Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea) din Codul de procedură penală.

28. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în două dosare în care Agenţia de Recuperare a Bunurilor Infracţionale a efectuat investigaţii financiare (în baza unei delegaţii a organului de urmărire penală) şi, respectiv, a aplicat sechestrul (în baza unei încheieri judecătoreşti) în privinţa mai multor bunuri în contextul unei cauze penale. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în dosarele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

29. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

30. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept din Constituţie în cauza concretă pendinte în faţa instanţelor de judecată. Curtea trebuie să verifice, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă în vreun drept fundamental (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 18; DCC nr.63 din 11 iunie 2020, § 19; DCC nr.64 din 11 iunie 2020, § 19).

31. Curtea constată că autorii afirmă că prevederile contestate încalcă articolele 4 [drepturile şi libertăţile omului], 21 [prezumţia nevinovăţiei], 23 [dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle], 26 [dreptul la apărare], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] şi 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] din Constituţie.

32. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 4, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 21 şi jurisprudenţa citată acolo). Pentru a fi aplicabile, autorii excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unor ingerinţe în drepturi substanţiale garantate de Constituţie (ibidem).

33. Sub acest aspect, cu privire la incidenţa articolului 21 din Constituţie, Curtea observă că definiţia noţiunii de "bun infracţional" nu impune Agenţiei de Recuperare a Bunurilor Infracţionale sau organului de urmărire penală să se pronunţe în contextul aplicării sechestrului pe anumite bunuri asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens, articolele 6 punctul 4⁴), 204 şi 205 din Codul de procedură penală stabilesc bunurile care pot fi puse sub sechestru şi, respectiv, temeiurile de punere sub sechestru, inclusiv în vederea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune.

34. De asemenea, Curtea notează că definiţia noţiunii de "bun infracţional" din articolul 6 punctul 4⁴) din Codul de procedură penală are o semnificaţie autonomă în contextul procesului penal. Această noţiune nu inversează sarcina probei şi nu afectează prezumţia caracterului licit al dobândirii bunurilor garantată de articolul 46 din Constituţie. În materie penală, sarcina probei îi revine acuzării, iar situaţiile îndoielnice sunt interpretate în favoarea celui acuzat (in dubio pro reo). În cele din urmă, instanţei de judecată îi revine sarcina de a lua decizia în fiecare caz particular dacă bunurile au sau nu o provenienţă infracţională.

35. Cu privire la incidenţa articolului 26 din Constituţie, Curtea reţine că, potrivit articolului 305 alin.(8) din Codul de procedură penală, încheierea judecătorului de instrucţie prin care s-a autorizat aplicarea unei măsuri de constrângere poate fi contestată cu recurs la curtea de apel. Prin urmare, partea apărării dispune de o cale de atac prin care poate să-şi prezinte poziţia, să conteste demersul procurorului şi să combată constatările primei instanţe.

36. Curtea observă că autorii sesizărilor au făcut uz de acest remediu legislativ în cauza în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.

37. Totodată, Curtea reţine că în baza articolului 209 din Codul de procedură penală este posibilă contestarea actului de punere sub sechestru, iar articolul 210 din acelaşi Cod prevede cazurile în care bunurile pot fi scoase de sub sechestru.

38. Astfel, prevederile contestate nu reclamă vreo problemă de constituţionalitate din perspectiva prezumţiei de nevinovăţie, a dreptului de proprietate, precum şi a dreptului la apărare. În consecinţă, nu există ingerinţe în articolele 21, 26 şi 46 din Constituţie.

39. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa drepturilor fundamentale invocate de autorii sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 4, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

40. Totodată, Curtea reţine că Codul de procedură penală nu poate să abunde în texte explicative. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept procedural penal (DCC nr.63 din 25 aprilie 2019, § 16-17; DCC nr.91 din 19 septembrie 2019, § 17; DCC nr.118 din 13 octombrie 2020, § 24).

41. Mai mult, Curtea observă că, sub aparenţa unor critici referitoare la neclaritatea şi la imprevizibilitatea prevederilor contestate, autorii sesizărilor îşi exprimă, prin argumentele invocate, dezacordul cu felul în care au fost interpretate şi aplicate textele contestate într-o cauză penală concretă.

42. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi de aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, § 26 şi jurisprudenţa citată acolo). Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată.

43. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările nr.171g/2020 şi nr.191g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "urmărirea bunurilor infracţionale, acumularea probelor cu privire la acestea, în condiţiile art.258 din prezentul cod" din articolul 229² alin.(2), a punctelor 4⁴ şi 20¹ ale articolului 6, precum şi a articolelor 93 alin.(2) pct.9), 229² alin.(1) şi 258 alin.(3) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Gheorghe Malic şi dl Igor Cirimpei, în interesele B.C. "Victoriabank" S.A., în dosarul nr.12r-73/20, pendinte la Curtea de Apel Chişinău, şi, respectiv, în dosarul nr.10-1586/2020, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.