Decizie nr.111 din 06.09.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.5a/2022 pentru controlul constituţionalităţii articolelor 15/2 alineatele (1) şi (2), 41 şi 42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii şi a articolului II alin.(3) din Legea nr.208 din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii (vârsta de pensionare, stagiul de cotizare şi pensia anticipată pentru carieră lungă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării  nr.5a/2022  pentru controlul

constituţionalităţii articolelor 15²  alineatele (1) şi (2), 41 şi

42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul

public de pensii şi a articolului II alin.(3) din Legea nr.208

din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii

nr.156/1998 privind sistemul public de pensii

(vârsta de pensionare, stagiul de cotizare

şi pensia anticipată pentru carieră lungă)

nr. 111  din  06.09.2022

 (în vigoare 06.09.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 291-296 art. 141 din 23.09.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Dumitru Avornic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 13 ianuarie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 septembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 13 ianuarie 2022, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de dnele Reghina Apostolova şi Marina Tauber, deputate în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Autoarele sesizării îi solicită Curţii Constituţionale să verifice constituţionalitatea articolelor 15² alineatele (1) şi (2), 41 şi 42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii şi a articolului II alin.(3) din Legea nr.208 din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

LEGISLAŢIA PERTINENTĂ

3. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 47

Dreptul la asistenţă şi protecţie socială

(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor.

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

4. Prevederile relevante ale Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

Articolul 15²

Pensia anticipată pentru carieră lungă

"(1) Dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă se acordă persoanelor care au realizat un stagiu contributiv de cotizare cu 5 ani pentru bărbaţi şi cu 3 ani pentru femei mai mare decât cel prevăzut la art.42 alin.(1).

(2) La calcularea stagiului de cotizare necesar acordării pensiei anticipate pentru carieră lungă nu se iau în calcul perioadele necontributive prevăzute la art.5 alin.(2).

(3) Cuantumul pensiei anticipate pentru carieră lungă se stabileşte în aceleaşi condiţii în care se stabileşte cel al pensiei pentru limită de vârstă.

(4) Pensia anticipată pentru carieră lungă se acordă de la data depunerii cererii.

(5) La data îndeplinirii cumulative a condiţiilor pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă prevăzute la art.15 alin.(1) se acordă, la cerere, pensie pentru limită de vârstă prin adăugarea perioadelor necontributive asimilate şi a celor contributive."

Articolul 41

Vârstele de pensionare

"(1) Începând cu 1 iulie 2019, se stabileşte vârsta standard de pensionare de 63 de ani pentru bărbaţi şi, începând cu 1 iulie 2028, vârsta standard de pensionare de 63 de ani pentru femei. Atingerea acestor vârste se realizează prin creşterea anuală a vârstelor standard de pensionare, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2.

(2) De la 1 iulie 2017, pentru femeile care au născut şi educat până la vârsta de 8 ani cinci şi mai mulţi copii se aplică vârstele standard de pensionare conform tabelului nr.2, diminuate cu 3 ani.

(2¹) Pentru persoanele care au realizat stagiul de cotizare în condiţii deosebite de muncă cel puţin 10 ani compleţi, vârsta standard de pensionare stabilită în tabelul nr.2 se diminuează conform tabelului nr.2¹. Lista locurilor de muncă în condiţii deosebite, în temeiul căreia se acordă pensie pentru limită de vârstă în condiţii avantajoase, precum şi modul de aplicare a acestei liste se aprobă de Guvern.

Articolul 42

Stagiul de cotizare

(1) Se stabileşte stagiul complet de cotizare de 34 de ani: pentru bărbaţi începând cu 1 iulie 2018, iar pentru femei începând cu 1 iulie 2024, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.5.

(2) Se stabileşte stagiul special de cel puţin 10 ani atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, realizat în condiţii deosebite de muncă conform art.41 alin.(2¹), cu condiţia realizării unui stagiu complet de cotizare prevăzut în tabelul nr.5.

(3) Stagiul special se include la determinarea dreptului la pensie cu condiţia că persoanele specificate la alin.(2) au fost ocupate în aceste lucrări ziua completă de muncă.

5. Prevederile relevante ale Legii nr.208 din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii sunt următoarele:

"[…]

Articolul II. – […]

(3) Legea nr.231/2020 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2020, nr.353–357, art.268) se abrogă.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarelor sesizării

6. Autoarele sesizării menţionează că prin Legea nr.290 din 16 decembrie 2016 Parlamentul a stabilit vârsta standard de pensionare de 63 de ani, care se aplică bărbaţilor începând cu 1 iulie 2019, iar femeilor începând cu 1 iulie 2028. De asemenea, legislatorul a stabilit stagiul complet de cotizare de 34 de ani, care se aplică bărbaţilor începând cu 1 iulie 2018, iar femeilor începând cu 1 iulie 2024.

7. Ulterior, la 16 decembrie 2020, legislatorul a adoptat Legea nr.231, care prevedea reducerea vârstei standard de pensionare la 62 de ani în cazul bărbaţilor şi la 57 de ani în cazul femeilor şi, totodată, reducerea stagiului complet de cotizare la 33 de ani în cazul bărbaţilor şi la 30 de ani în cazul femeilor. Această modificare urma să intre în vigoare la 1 ianuarie 2022. Totuşi, până la intrarea în vigoare a modificărilor, legislatorul a adoptat Legea nr.208 din 6 decembrie 2021, prin care a abrogat Legea nr.231 din 16 decembrie 2020 şi a restabilit vârsta standard de pensionare de 63 de ani şi stagiul complet de cotizare de 34 de ani stabilite anterior prin Legea nr.290 din 16 decembrie 2016.

8. În acest sens, cu privire la articolele 41 şi 42 din Legea privind sistemul public de pensii şi articolul II alin.(3) din Legea nr.208 din 6 decembrie 2021, autoarele sesizării consideră că prin modificarea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare Parlamentul a diminuat garanţiile sociale stabilite anterior prin Legea nr.231 din 16 decembrie 2020. Autoarele susţin că majorarea vârstei de pensionare şi a stagiului complet de cotizare restrânge dreptul cetăţenilor de a beneficia de prestaţiile sociale stabilite anterior prin legea abrogată, având în vedere că legea în discuţie a generat o speranţă legitimă în acest sens.

9. De asemenea, autoarele sesizării notează că prin majorarea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare autorităţile au înrăutăţit semnificativ calitatea vieţii, fapt inadmisibil într-un stat de drept, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi trebuie garantate.

10. Cu privire la articolul 15² alineatele (1) şi (2) din Legea privind sistemul public de pensii, care prevede dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă în cazul realizării unui stagiu contributiv de cotizare cu cinci ani pentru bărbaţi şi cu trei ani pentru femei mai mare decât stagiul complet de cotizare, autoarele sesizării menţionează că acest drept este iluzoriu. În susţinerea acestei afirmaţii, autoarele sesizării notează că femeile care au absolvit o instituţie de învăţământ superior şi au îngrijit cel puţin un copil până la vârsta de trei ani nu pot avea un stagiu de cotizare de 37 de ani. În teorie, de acest drept ar putea beneficia doar femeile care vor munci toată viaţa, fără a absolvi vreo instituţie de învăţământ superior şi fără a avea copii. Şi în acest caz, femeile ar putea beneficia de acest drept aproximativ doi sau trei ani, având în vedere speranţa de viaţă în cazul femeilor. În concluzie, autoarele sesizării consideră că această prevedere este discriminatorie, iluzorie şi nu corespunde principiului accesibilităţii legii.

11. Prin urmare, autoarele sesizării consideră că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 4, 16, 46, 47, 54 şi 126 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 şi a Legii nr.208 din 6 decembrie 2021, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Conform articolului 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale, deputaţii în Parlament au competenţa de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Obiectul sesizării îl constituie articolele 15² alineatele (1) şi (2), 41 şi 42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii şi articolul II alin.(3) din Legea nr.208 din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii. Prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. Autoarele sesizării susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului], 4 [drepturile şi libertăţile omului], 16 [egalitatea], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 47 [dreptul la asistenţă şi protecţie socială], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi] şi 126 [economia] din Constituţie.

17. Cu privire la incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie, Curtea reţine că, în acest caz, ele comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate (a se vedea DCC nr.70 din 26 mai 2022, § 16 şi jurisprudenţa citată acolo). Totodată, cu privire la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea, de exemplu, DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 37).

18. Cu privire la incidenţa articolului 126 din Constituţie, autorii sesizării nu au motivat contrarietatea dispoziţiilor contestate cu norma constituţională nominalizată. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 31 şi jurisprudenţa citată acolo). Prin urmare, acest capăt al sesizării este inadmisibil.

19. Cu privire la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că un drept social poate fi protejat în baza articolului 46 din Constituţie şi, respectiv, al articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică (HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 42). Articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană se aplică numai bunurilor existente ale unei persoane şi nu creează un drept de a dobândi proprietate. Astfel, un venit viitor nu poate fi considerat un "bun" decât în cazul în care a fost deja câştigat sau face obiectul unei creanţe certe (a se vedea J.B. şi alţii v. Ungaria (dec.), 27 noiembrie 2018, § 99).

20. În această cauză, autoarele susţin că Legea nr.231 din 16 decembrie 2020, care prevedea reducerea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare, a generat o speranţă legitimă în privinţa prestaţiilor sociale. Autoarele notează că abrogarea legii în discuţie a făcut incident articolul 46 din Constituţie. Sub acest aspect, Curtea notează că, deşi pe 16 decembrie 2020 legislatorul a adoptat Legea nr.231 care prevedea reducerea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare, autoarele sesizării nu pot pretinde că au un drept social dobândit, în sensul articolului 46 din Constituţie, de vreme ce până la intrarea în vigoare a modificărilor în discuţie acestea au fost abrogate prin Legea nr.208 din 6 decembrie 2021. De altfel, nu poate exista o aşteptare legitimă în situaţiile în care persoanele se bazează pe o prevedere legală care nu a intrat în vigoare (a se vedea, mutatis mutandis, Zamoyski-Brisson v. Polonia (dec.), 12 septembrie 2017, § 78). Prin urmare, Curtea reţine că, în acest caz, articolul 46 din Constituţie nu este incident.

21. Cu privire la incidenţa articolului 47 din Constituţie, autoarele consideră: (i) că majorarea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare reprezintă o înrăutăţire semnificativă a calităţii vieţii şi (ii) că dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă este iluzoriu.

22. Cu privire la primul aspect, Curtea confirmă că Legea nr.231 din 16 decembrie 2020 prevedea reducerea vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare. Totuşi, aşa cum a menţionat la § 20 supra, aceste modificări nu au intrat în vigoare, ele fiind abrogate prin Legea nr.208 din 6 decembrie 2021, care a restabilit vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare stabilite anterior prin Legea nr.290 din 16 decembrie 2016. Prin urmare, autoarele sesizării nu pot pretinde că legislatorul a majorat vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare şi, în consecinţă, a agravat în mod semnificativ calitatea vieţii.

23. Totodată, Curtea notează că dispoziţiile articolelor 41 şi 42 din Legea privind sistemul public de pensii stabilesc o creştere treptată a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare. Curtea observă că reforma vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare fac parte dintr-o serie de măsuri orientate spre majorarea vârstei generale de pensionare şi a stagiului de cotizare necesar pentru stabilirea dreptului la pensie [a se vedea articolele 41 alin.(1) şi 42 alin.(1) din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998].

24. Curtea reţine că această măsură nu este arbitrară sau greşită mod manifest, încadrându-se în marja discreţionară recunoscută legislatorului în domeniul protecţiei sociale (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 55; HCC nr.30 din 23 septembrie 2021, § 71). Deşi cerinţa vârstei standard de pensionare lasă loc de discuţii cu privire la cea mai bună soluţie, nu ţine de competenţa Curţii să decidă în această materie (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.175 din 23 noiembrie 2021, § 25).

25. Cu privire la cel de-al doilea aspect, Curtea observă că dispoziţiile articolului 15² alineatele (1) şi (2) din Legea privind sistemul public de pensii reglementează posibilitatea persoanelor de a beneficia de dreptul la pensie anticipată pentru carieră lungă în cazul acumulării unui stagiu contributiv de cotizare cu cinci ani pentru bărbaţi şi cu trei ani pentru femei mai mare decât stagiul complet de cotizare, prevăzut de articolul 42 alin.(1) din Legea citată. Autoarele sesizării consideră că acest drept este iluzoriu şi discriminatoriu, având în vedere Hotărârea Curţii Constituţionale nr.27 din 20 decembrie 2011.

26. Curtea nu consideră că dreptul la pensia anticipată pentru carieră lungă este iluzoriu, de vreme ce acesta permite persoanelor care nu au acumulat vârsta necesară pentru pensionare să beneficieze de pensie în baza stagiului de cotizare acumulat. Cu privire la caracterul disproporţionat al stagiului contributiv de cotizare de cinci ani în cazul bărbaţilor şi de trei ani în cazul femeilor, suplimentar stagiului complet de cotizare stabilit la articolul 42 alin.(1) din Lege, Curtea reţine că această măsură nu este arbitrară sau greşită în mod manifest şi se încadrează în marja discreţionară recunoscută legislatorului în domeniul protecţiei sociale.

27. Referitor la caracterul discriminatoriu al măsurii contestate, Curtea constată că autoarele sesizării nu au argumentat incidenţa articolului 16 din Constituţie.

28. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea pentru controlul constituţionalităţii articolelor 15² alineatele (1) şi (2), 41 şi 42 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii şi a articolului II alin.(3) din Legea nr.208 din 6 decembrie 2021 pentru modificarea Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, depusă de doamnele Reghina Apostolova şi Marina Tauber, deputate în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.