Decizie nr.112 din 04.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.145a/2017 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 17 alin.(2) din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău (desemnarea viceprimarilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.145a/2017 privind controlul

constituţionalităţii unor prevederi din articolul 17 alin.(2)

din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul

municipiului  Chişinău

(desemnarea viceprimarilor)

nr. 112  din  04.12.2017

 (în vigoare 04.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 77-83 art. 39 din 09.03.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 9 noiembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 4 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La 9 noiembrie 2017, dl Vasile Bolea, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a adresat Curţii Constituţionale sesizarea pentru controlul constituţionalităţii textului: “În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal.” de la alineatul (2) al articolului 17 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău.

A. Motivele sesizării

2. Motivele sesizării, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. La 17 iunie 2016, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.136 privind statutul municipiului Chişinău, care reglementează particularităţile specifice ale organizării şi funcţionării autorităţilor administraţiei publice din municipiul Chişinău.

4. Articolul 17 alin.(1) din legea menţionată stabileşte că municipiul Chişinău are 4 viceprimari. Numărul de viceprimari poate fi mărit prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi.

5. Potrivit articolului 17 alin.(2) din aceeaşi lege, viceprimarul este ales la propunerea primarului general prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal

6. În opinia autorului sesizării, prevederile articolului 17 alin.(2) din lege, care stabilesc dreptul primarului general de a numi viceprimarul în cazul eşuării alegerii acestuia de către consiliul municipal Chişinău, contravin principiului autonomiei locale şi cerinţelor de calitate a legii, fiind astfel contrare dispoziţiilor articolelor 23, 109 şi 112 din Constituţie. În acelaşi context, autorul sesizării consideră că exercitarea acestei atribuţii de către un primar interimar, care nu a fost ales în această funcţie prin votul cetăţenilor, este a fortiori contrară aceloraşi prevederi constituţionale.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 109

Principiile de bază ale administrării publice locale

“(1) Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, ale descentralizării serviciilor publice, ale eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

(2) Autonomia priveşte atât organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, cât şi gestiunea colectivităţilor pe care le reprezintă.

(3) Aplicarea principiilor enunţate nu poate afecta caracterul de stat unitar.”

Articolul 112

Autorităţile săteşti şi orăşeneşti

“(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi.

(2) Consiliile locale şi primarii activează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din sate şi oraşe.

(3) Modul de alegere a consiliilor locale şi a primarilor, precum şi atribuţiile lor, este stabilit de lege.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administraţia publică locală (M.O., 2007, nr.32-35, art.116) sunt următoarele:

Articolul 34

Interimatul funcţiei de primar

“(1) În cazul încetării înainte de termen a mandatului, al suspendării din funcţie sau al imposibilităţii primarului de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de drept de către un viceprimar.

(2) Dacă viceprimarul, din motive obiective, refuză interimatul funcţiei de primar sau dacă primarul şi viceprimarul sunt suspendaţi din funcţie concomitent, sau, din anumite cauze, aceste funcţii devin vacante, consiliul local împuterniceşte, în termen de 5 zile, o altă persoană să exercite temporar atribuţiile primarului.

(3) În caz de absenţă temporară, primarul poate delega, sub proprie răspundere, exercitarea atribuţiilor sale viceprimarului sau, după caz, secretarului consiliului pe întreaga durată a absenţei sale.

(4) În exercitarea temporară a atribuţiilor de primar, secretarul consiliului nu este exonerat de exercitarea atribuţiilor sale de bază.”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău (M.O., 2016, nr.306-313, art.645) sunt următoarele:

Articolul 17

Viceprimarii municipiului

“(1) Municipiul Chişinău are 4 viceprimari. Numărul de viceprimari poate fi mărit prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi.

(2) Viceprimarul este ales la propunerea primarului general prin decizia consiliului municipal, adoptată cu votul majorităţii consilierilor aleşi. În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate, care stabilesc dreptul primarului general de a numi viceprimarul, limitează rolul consiliului municipal şi îl subordonează primarului general. Potrivit autorului sesizării, această situaţie este contrară articolului 109 din Constituţie şi articolului 3 din Carta europeană a autonomiei locale.

11. De asemenea, autorul sesizării afirmă că dispoziţiile contestate nu corespund criteriilor de calitate a legii, deoarece acestea nu oferă o claritate în privinţa dreptului primarului general interimar de a numi viceprimarul, fiind astfel contrar articolului 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând sesizarea sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.

13. Curtea reţine că, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, articolului 4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 4 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea exercită, la sesizare, controlul constituţionalităţii legilor.

14. Articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

15. Curtea reţine că prerogativa cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie presupune stabilirea corelaţiei dintre normele contestate şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia.

16. Curtea menţionează că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie textul: “În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal.” de la alineatul (2) al articolului 17 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău.

17. Curtea observă că autorul sesizării susţine că prevederile contestate din articolul 17 alineatul (2) din Legea privind statutul municipiului Chişinău contravin articolelor 23, 109 şi 112 din Constituţie.

18. Examinând sesizarea, Curtea constată că dispoziţiile Legii privind statutul municipiului Chişinău au făcut obiectul Deciziei de inadmisibilitate nr.59 din 6 septembrie 2016, inclusiv în partea ce ţine de numirea viceprimarilor de către primar în cazul eşuării alegerii acestora de către consiliul municipal. Prin decizia menţionată, Curtea a respins sesizarea ca fiind neîntemeiată.

19. Curtea a reţinut că atât consiliul municipal Chişinău, cât şi primarul general sunt autorităţi ale administraţiei publice locale, constituite prin votul direct al cetăţenilor, ceea ce le conferă, în egală măsură, legitimitate şi prin care, potrivit prevederilor Constituţiei, se realizează autonomia locală la nivelul municipiului.

20. Curtea a constatat că legiuitorul a determinat atribuţiile autorităţilor locale ale municipiului Chişinău, prin consacrarea unor competenţe în soluţionarea problemelor de interes local. În acelaşi timp, legea exclude implicarea autorităţilor de nivel central în adoptarea deciziilor locale. Prin urmare, în contextul normelor constituţionale cuprinse la articolul 109, Curtea a constatat că normele legale criticate nu sunt de natură să afecteze principiile administrării publice locale.

21. Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22. Mai mult, Curtea subliniază că prevederile contestate constituie o excepţie de la regula alegerii viceprimarilor de către consiliul municipal, care intervine ca mecanism de deblocare în cazul obstrucţionării deliberate de către consiliul municipal a alegerii viceprimarilor.

23. În partea ce ţine de neclaritatea privind mandatul primarului interimar, Curtea reţine că, potrivit articolului 34 alin.(1) din Legea privind administraţia publică locală, în cazul încetării înainte de termen a mandatului, al suspendării din funcţie sau al imposibilităţii primarului de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură de drept de către un viceprimar.

24. În acest context, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa anterioară, a statuat că raţiunea dispunerii interimatului rezidă în depăşirea situaţiei create ca urmare a imposibilităţii exercitării atribuţiilor de către titularul mandatului şi în evitarea unor perturbaţii în activitatea acestei instituţii (a se vedea Hotărârea nr.9 din 21 mai 2013).

25. Curtea a reţinut că Constituţia nu poate fi un “pact sinucigaş” (“The Constitution is not a suicide pact”). Astfel, nici o prevedere din Constituţie nu poate fi interpretată ca permiţând blocarea instituţiilor sale. O interpretare prea restrictivă, limitând foarte mult posibilităţile de restabilire a ordinii constituţionale, ar fi un handicap pentru funcţionarea democraţiei şi a statului de drept.

26. Analizând Constituţia ca un tot unitar şi obiectivul specific al acesteia, care urmăreşte să evite crearea vidului de putere şi să asigure instituţii pe deplin funcţionale, Curtea a subliniat că în situaţia de blocaje instituţionale, când atribuţiile unor instituţii nu sunt exercitate de titularii acestora, indiferent de motivele acestor blocaje, dispoziţiile constituţionale prevăd suplinirea acestora prin instituirea interimatului.

27. Curtea constată că legiuitorul nu a limitat volumul atribuţiilor primarului interimar. Astfel, Curtea reţine că legea nu instituie vreo diferenţă între atribuţiile primarului titular şi ale celui interimar, ceea ce înseamnă că aceştia au aceleaşi atribuţii – ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

28. Astfel, Curtea reţine că preluarea ipso jure de către primarul interimar a plenitudinii atribuţiilor titularului funcţiei are menirea să asigure continuitatea exercitării atribuţiilor primarului, în cazul în care survin circumstanţe de natură a face imposibilă activitatea acestuia din urmă.

29. Singura diferenţă dintre mandatul titularului şi al celui interimar este faptul că exercitarea mandatului de către primarul interimar este provizorie, deci limitată în timp.

30. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa anterioară, a reiterat că situaţiile provizorii, precum interimatul, menite să evite crearea vidului de putere şi să asigure organizarea mecanismelor de formare a instituţiilor funcţionale plenipotenţiare, trebuie să fie înlăturate cât mai curând posibil. La fel, Curtea a subliniat inadmisibilitatea permanentizării situaţiilor de interimat (HCC nr.9 din 21 mai 2013, §77-78).

31. În lumina celor expuse, Curtea reţine că sesizarea este vădit neîntemeiată şi nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru a fi examinată în fond.

32. În acelaşi timp, având în vedere lipsa unor prevederi referitoare la limitele temporale ale suspendării primarului titular, ce antrenează instituirea interimatului funcţiei, Curtea va emite o adresă Parlamentului, în vederea excluderii riscurilor de permanentizare a interimatului funcţiei de primar.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea deputatului Vasile Bolea privind controlul constituţionalităţii textului: “În cazul în care proiectul de decizie privind alegerea în funcţia de viceprimar a candidaturii propuse este exclus de pe ordinea de zi la 2 şedinţe consecutive de către consiliul municipal sau nu întruneşte numărul necesar de voturi la 2 şedinţe consecutive, primarul general numeşte viceprimarul prin dispoziţie, care se aduce la cunoştinţa consiliului municipal.” de la alineatul (2) al articolului 17 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

ADRESĂ

La 4 decembrie 2017 Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr.112, prin care a respins ca inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii unor prevederi de la alin.(2) al articolului 17 din Legea nr.136 din 17 iunie 2016 privind statutul municipiului Chişinău.

În decizia menţionată, Curtea a constatat lipsa unor prevederi referitoare la limitele temporale ale suspendării primarului titular, ce antrenează instituirea interimatului funcţiei.

În acest context, Curtea reaminteşte că interimatul, fiind o situaţie provizorie, care are scopul de a evita crearea vidului de putere şi de a asigura organizarea mecanismelor de formare a instituţiilor funcţionale plenipotenţiare, trebuie să fie înlăturat cât mai curând posibil. Or, în jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a subliniat inadmisibilitatea permanentizării situaţiilor de interimat (HCC nr.9 din 21 mai 2013, §78).

Curtea observă că, prin efectul cumulativ al prevederilor privind alegerea viceprimarilor, suspendarea din funcţie a primarului în cadrul urmăririi penale şi instituirea interimatului, există riscuri ca, în practică, să se permanentizeze exercitarea funcţiei de primar de către o persoană nealeasă prin votul cetăţenilor, situaţie contrară principiului autonomiei locale, consacrat de articolele 109 şi 112 din Constituţie.

Prin urmare, în vederea excluderii riscurilor de permanentizare a interimatului funcţiei de primar, Curtea consideră necesară instituirea unui mecanism de revizuire judiciară periodică, care să verifice justificarea menţinerii suspendării din funcţie a primarului.

Astfel, în conformitate cu prevederile articolului 28/1 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă şi să-i fie comunicate rezultatele examinării acesteia în termenele prevăzute de lege.