Decizie nr.114 din 28.10.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti (transferul executorului judecătoresc)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.126g/2019 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.113

din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti

(transferul executorului judecătoresc)

nr. 114  din  28.10.2019

 (în vigoare 28.10.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 352-359 art. 212 din 29.11.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Vladimir ŢURCAN, preşedinte,

dlui Eduard ABABEI,

dnei Domnica MANOLE,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea depusă pe 1 iulie 2019,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 28 octombrie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a următoarelor prevederi din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti:

- textul “Învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc, la cererea acestuia, în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la alin.(6) al articolului 14;

- textul “Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este persoană juridică şi activează în bază de statut” de la alin.(2) al articolului 40;

- textul “va exercita funcţiile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti până la crearea acesteia” de la lit.b) a articolului 50;

- textul “până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la lit.c) a articolului 50;

- textul “Până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la alin.(3) al articolului 54.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 1 iulie 2019 de către completul de judecători al Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie (în componenţa dlor judecători: Valeriu Doagă, Mariana Pitic, Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu, Victor Burduh), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 3 ianuarie 2018, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a depus la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei, privind contestarea ordinului Ministrului Justiţiei nr.924 din 27 octombrie 2017 prin care executorul judecătoresc Andrei Gosic a fost învestit cu împuterniciri de exercitare a activităţii de executare în circumscripţia unei alte instanţe de judecată (în legătură cu transferul din circumscripţia raionului Călăraşi în circumscripţia municipiului Chişinău).

4. Prin hotărârea din 19 februarie 2018 Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea de chemare în judecată depusă de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti şi a anulat ordinul Ministrului Justiţiei nr.924 din 27 octombrie 2017. În motivarea hotărârii, instanţa de judecată a notat că ordinul Ministrului Justiţiei nr.924 din 27 octombrie 2017 a fost emis cu încălcarea procedurii prevăzute de articolul 14 alin.(6) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, care stabileşte că învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc, la cererea acestuia, în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

5. Prin decizia din 24 iulie 2018, Curtea de Apel Chişinău a respins apelurile declarate de dl Andrei Gosic şi Ministerul Justiţiei şi a menţinut hotărârea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 19 februarie 2018.

6. Pe 24 septembrie 2018, dl Andrei Gosic, în calitate de intervenient accesoriu, a declarat recurs împotriva deciziei din 24 iulie 2018 a Curţii de Apel Chişinău şi a hotărârii din 19 februarie 2018 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

7. Prin încheierea din 6 martie 2019, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a declarat admisibil recursul înaintat de dl Andrei Gosic.

8. Pe 11 iunie 2019, dl Andrei Gosic a ridicat în faţa Curţii Supreme de Justiţie o excepţie de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti.

9. Prin încheierea din 12 iunie 2019, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

11. Prevederile relevante ale Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 14

Admiterea în profesia de executor judecătoresc

“ [...]

(6) Învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc, la cererea acestuia, în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu respectarea prevederilor alin.(2) lit.a)–d).”

Articolul 40

Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti

“[...]

(2) Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este persoană juridică şi activează în bază de statut.

[...]”

Articolul 50

“Departamentul de Executare:

[...]

b) va exercita funcţiile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti până la crearea acesteia;

c) va organiza deschiderea unui cont provizoriu pentru stocarea mijloacelor băneşti destinate Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, conform prevederilor prezentei legi, şi va adopta un regulament provizoriu de utilizare a acestor mijloace pînă la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti;

[...]”

Articolul 54

“Departamentul de Executare:

[...]

(3) Până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, taxa iniţială obligatorie va fi de 150 de unităţi convenţionale (o unitate convenţională constituind echivalentul a 20 de lei) şi va fi achitată de persoanele indicate la art.49 alin.(1) odată cu depunerea cererii de eliberare a licenţei.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul menţionează că textul “învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc, la cererea acestuia, în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” din alin.(6) al articolului 14 al Legii privind executorii judecătoreşti nu reglementează în mod clar condiţiile de transfer al unui executor judecătoresc dintr-o circumscripţie a unei instanţe de judecată în alta. În opinia autorului, Ministerul Justiţiei este unica autoritate care trebuie să decidă admiterea sau respingerea cererii privind transferul unui executor judecătoresc într-o altă circumscripţie, fără implicarea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

13. De asemenea, autorul menţionează că prevederile de la alin.(2) din articolul 40, lit.b) de la articolul 50 şi textul “până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la lit.c) din articolul 50 şi de la alin.(3) din articolul 54 din Legea privind executorii judecătoreşti contravin articolului 23 din Constituţie, deoarece nu stabilesc clar care este statutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi rolul acesteia în procesul de transferare a executorului judecătoresc într-o altă circumscripţie.

14. Deşi, în textul excepţiei de neconstituţionalitate, invocă încălcarea articolelor 1 alin.(3), 2 alin.(2), 4, 9 alin.(3), 20, 23 alin.(2), 46 alin.(1), 54, 72 alin.(3), 96 alin.(1), 107 alin.(1), 126 din Constituţie, în principal, autorul susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în articolul 23.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

17. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl Andrei Gosic în dosarul nr.3ra-12/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie. Sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “Învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc, la cererea acestuia, în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la alin.(6) din articolul 14; textul “Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este persoană juridică şi activează în bază de statut” de la alin.(2) al articolului 40; textul “va exercita funcţiile Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti până la crearea acesteia” de la lit.b) a articolului 50; textul “până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la lit.c) a articolului 50 şi textul “Până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la alin.(3) al articolului 54 din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia, invocând prevederile criticate, de fapt, contestă procedura legală, precum şi modul în care este soluţionată cererea sa privind transferul în calitate de executor judecătoresc în circumscripţia unei alte instanţe de judecată.

20. Curtea reţine că executarea hotărârilor judecătoreşti este parte integrantă a dreptului la un proces echitabil şi stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului de executare constituie o obligaţie pozitivă şi o prerogativă exclusivă a statului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, inclusiv referitoare la subiectul responsabil de înfăptuirea acestei executări (a se vedea HCC nr.1 din 15 ianuarie 2013, § 71).

21. Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor articolului 2 alin.(1) din Legea privind executorii judecătoreşti, executorul judecătoresc este persoana fizică învestită de stat cu competenţa de a îndeplini activităţi de interes public. În exercitarea atribuţiilor de serviciu, executorul judecătoresc este exponentul puterii de stat. Doar executorul judecătoresc licenţiat şi învestit legal poate efectua executarea silită. Mai mult, conform prevederilor articolului 21 alin.(1) din Codul de executare, unica persoană autorizată să efectueze executarea silită a documentelor executorii este executorul judecătoresc.

22. Astfel, Curtea reţine că instituţia executorilor judecătoreşti constituie un element al statului de drept, şi deoarece aceştia sunt legitimaţi să aplice forţa publică coercitivă, statului îi revine obligaţia de a întreprinde toate măsurile necesare, inclusiv referitoare la organizarea şi activitatea executorilor judecătoreşti, pentru ca ei să exercite în mod legal competenţele cu care au fost învestiţi.

23. Curtea menţionează că întreaga activitate a executorilor judecătoreşti este supusă controlului profesional exercitat, pe de o parte, de Ministerul Justiţiei, prin reprezentanţii săi în Colegiul disciplinar, şi, pe de altă parte, de Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, prin consiliul său de conducere, inclusiv sub aspectul calităţii actelor şi lucrărilor efectuate de executorii judecătoreşti, precum şi al comportării acestora în raporturile de serviciu, cu autorităţile publice şi cu persoanele fizice şi juridice.

24. Curtea reţine că prin lege pot fi instituite organizaţii (asociaţii sau ordine) profesionale, învestite cu competenţe din domeniul interesului public, care nu pot fi echivalate cu asociaţii obşteşti.

25. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că “ordinele profesionale sunt organizaţii care includ în mod obligatoriu membrii anumitor profesii, şi care, datorită puterilor conferite de lege, intervin în reglementarea şi controlul accesului în profesie şi în exercitarea ei îmbinând activităţile publice şi private în organizarea profesiilor. Natura juridică a ordinelor profesionale este aceea de serviciu public, ordinul profesional având în sarcina sa satisfacerea unui interes legitim public al organizării profesiei şi de disciplină profesională. Ordinele profesionale sunt organisme profesionale care au prerogative de putere publică, fără a fi însă stabilimente publice” (a se vedea Hotărârea nr.13 din 15 mai 2015). Existenţa unui control profesional al executorilor judecătoreşti nu este contrar Constituţiei, din contra, va ordona activitatea acestei profesii.

26. De asemenea, în cauza A. şi alţii v. Spania (Decizia din 2 iulie 1990), Curtea Europeană a considerat că organele profesionale sunt în esenţă de drept public, fiind învestite cu misiuni de interes general, şi nu sunt instituţii în aspectul dreptului de asociaţii. Asociaţiile (ordinele) profesionale, cunoscute de practica europeană, se caracterizează prin statutul lor de drept public, sunt fondate în baza legii pentru a asigura un control public asupra exercitării profesiei. Apartenenţa, chiar fiind şi obligatorie, la o asociaţie (ordin) profesională nu este calificată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca o ingerinţă în libertatea de asociere şi nu este considerată o limitare a drepturilor garantate de articolul 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, reprezintă un avantaj în apărarea drepturilor profesionale.

27. Astfel, Curtea constată că, potrivit articolului 40 alin.(1) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti este o asociaţie profesională colegială necomercială din care fac parte toţi executorii judecătoreşti. Executorii judecătoreşti devin membri ai Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în momentul învestirii în funcţie.

28. Curtea menţionează că, potrivit articolului 42 alin.(3) lit.a) din Legea privind executorii judecătoreşti, Consiliul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti îi propune Ministrului Justiţiei spre aprobare numărul necesar de executori judecătoreşti şi teritoriul de activitate.

29. Prin urmare, transferul unui executor judecătoresc în circumscripţia unei alte instanţe de judecată se face prin ordinul Ministrului Justiţiei la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, care exercită această competenţă în funcţie de cerinţele locale determinate de întinderea teritoriului, de volumul de activitate şi de numărul locuitorilor. Or, legislaţia naţională reglementează activitatea executorului judecătoresc prin prisma principiului competenţei materiale raportate la teritoriu, iar potrivit regulii generale stabilite în articolul 30 alin.(1) din Codul de executare, executorul judecătoresc poate întreprinde acţiuni de executare silită doar în circumscripţia camerei teritoriale a executorilor judecătoreşti în care biroul său îşi are sediul, cu unele excepţii. La fel, conform prevederilor articolului 26 alin.(4) din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, în unele cazuri în care, în circumscripţia unei judecătorii, numărul executorilor judecătoreşti este insuficient, camera teritorială a executorilor judecătoreşti va extinde temporar competenţa teritorială a unui sau a mai multor executori judecătoreşti din circumscripţia aceleiaşi camere în privinţa categoriilor de documente pentru a căror punere în executare există reglementări legale imperative referitor la teritorialitate.

30. Astfel, Curtea nu poate să reţină criticile referitoare la neclaritatea legii în cazul transferului unui executor judecătoresc în circumscripţia unei alte instanţe de judecată, atât timp cât legea stabileşte în mod previzibil că învestirea cu împuterniciri în cazul transferului executorului judecătoresc se face la propunerea organului executiv din cadrul profesiei, care reprezintă şi apără interesele profesionale ale membrilor săi.

31. Totodată, Curtea reaminteşte că una dintre condiţiile de admisibilitate ale unei excepţii de neconstituţionalitate este aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82).

32. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor de la alin.(2) din articolul 40, lit.b) de la articolul 50, a textului “până la constituirea Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti” de la lit.c) din articolul 50 şi de la alin.(3) din articolul 54, Curtea observă că aceasta vizează o abordare in abstracto a problemelor de interpretare a legii, care nu are legătură cu fondul litigiului principal. Această actio popularis nu poate fi acceptată spre examinare (a se vedea, mutatis matandis, DCC nr.32 din 29 martie 2018, §§ 24 – 25; DCC nr.103 din 6 septembrie 2018, § 21; DCC nr.56 din 27 iunie 2017, § 24–25).

33. Curtea nu poate să reţină pentru examinare nici obiecţiile autorului sesizării privind încălcarea articolelor 46 alin.(1) şi 54 din Constituţie prin normele contestate. Curtea menţionează că reglementarea activităţii executorului judecătoresc, inclusiv prin stabilirea unei proceduri speciale după care acesta poate să exercite transferul în circumscripţia unei alte instanţe de judecată, nicidecum nu influenţează în sensul restrângerii sau diminuării dreptului său asupra licenţei de activitate în calitate de executor judecătoresc. Din considerentele expuse, Curtea reţine că prevederile articolelor 46 alin.(1) şi 54 din Constituţie sunt inoperabile în această cauză.

34. De asemenea, Curtea menţionează că articolele 1 alin.(3), 2 alin.(2), 4, 9 alin.(3) din Constituţie, prin care se garantează principiile statului de drept, reprezintă substanţa oricăror proceduri de control al constituţionalităţii actelor legislative şi nu au o semnificaţie autonomă (a se vedea, matatis mutandis, HCC nr.1 din 15 ianuarie 2013, § 22).

35. În concluzie, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătoreşti, ridicată de către dl Andrei Gosic în dosarul nr.3ra-12/19, pendinte la Curtea Supremă de Justiţie.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.