Decizie nr.116 din 11.10.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.139g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea

 unor acte legislative şi a pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor

sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016

nr. 116  din  11.10.2018

 (în vigoare 11.10.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 38-47 art. 19 din 08.02.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ludmila Chihai, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 10 octombrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 octombrie 2018 în camera de consiliu,

Prezintă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016, ridicată de către dna avocat Viorica Gligor, în dosarul nr.3-224/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională pe 10 octombrie 2018 de către dna judecător Victoria Sanduţa de la Judecătoria Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 30 decembrie 2016, dl Victor Pruteanu a demisionat din funcţia de judecător de la Curtea de Apel Chişinău. Potrivit articolului 26 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, Curtea de Apel Chişinău i-a calculat o indemnizaţie unică de concediere în sumă de 237924 lei. Din indemnizaţia unică de concediere s-a reţinut impozitul pe venit în sumă de 40256,74 lei şi contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 14275,44 lei.

4. Pe 19 februarie 2018, dl Victor Pruteanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Curţii de Apel Chişinău şi a Ministerului Finanţelor cu privire la caracterul ilegal al reţinerii sumei de 54532,18 lei din indemnizaţia unică de concediere şi dispunerea achitării acesteia de la bugetul de stat.

5. În cadrul şedinţei de judecată, dna avocat Viorica Grigor, care reprezintă interesele dlui Victor Pruteanu, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 şi a pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016.

6. Prin încheierea din 28 septembrie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis cererea privind ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 58

Contribuţii financiare

“(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

(3) Orice alte prestaţii sînt interzise, în afara celor stabilite prin lege.”

8. Prevederile relevante ale Codului fiscal, adoptat prin Legea nr.1163 din 24 aprilie 1997, sunt următoarele:

Articolul 20

Sursele de venit neimpozabile

“În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:

[...]

g) indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei;

[Lit. g) art.20 abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]

[...]”

9. Prevederile relevante ale Legii nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative sunt următoarele:

“Art.IV. – Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediţie specială din 8 februarie 2007), cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

[...]

7. Articolul 20:

litera g) se abrogă;

[...]”

10. Prevederile relevante ale Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016, sunt următoarele:

“Art.11. – Tipurile de drepturi şi de venituri din care, prin derogare de la art.23 din Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii se prezintă în anexa nr.5.

[...]

Anexa nr.5

Tipuri de drepturi şi de venituri din care nu se calculează

contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii

“Prin derogare de la art.23 din Legea nr.489-XIV din 8 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări sociale, nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii (inclusiv contribuţia individuală de asigurări sociale de stat obligatorii de 6% din salariu şi din alte drepturi plătite de angajator angajatului) din următoarele drepturi şi venituri:

[...]

9) indemnizaţia de eliberare din serviciu în mărimile indicate la art.186 din Codul muncii nr.154-XV din 28 martie 2003, plătită conform legislaţiei, cu excepţia indemnizaţiei unice acordate potrivit art.42 alin.(3) din Legea nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, art.25 alin.(1) din Legea nr.768-XIV din 2 februarie 2000 privind statutul alesului local, art.45 din Legea serviciului în organele vamale nr.1150-XIV din 20 iulie 2000, art.26 alin.(3) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, art.72 alin.(3) din Legea nr.294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, art.17 alin.(1) din Legea nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică şi art.21 alin.(1) din Legea nr.80 din 7 mai 2010 cu privire la statutul personalului din cabinetul persoanelor cu funcţii de demnitate publică;

[...]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile contestate, care se referă la calcularea şi la reţinerea impozitului pe venit şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii din indemnizaţia unică de concediere stabilită şi plătită judecătorului, diminuează drepturile şi interesele legale ale acestuia şi instituie un tratament discriminatoriu în raport cu alţi contribuabili.

12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin.(3), 7, 15, 16 alin.(2), 20, 54 alin.(1) şi 58 alin.(2) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Legii nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, prin care s-a abrogat lit.g) din articolul 20 din Codul fiscal, care prevedea ca sursă de venit neimpozabil indemnizaţiile de concediere stabilite conform legislaţiei, precum şi prevederile pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016, care stabilesc că din indemnizaţiile unice acordate potrivit articolului 26 alin.(3) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului se calculează contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii.

17. Deşi autorul excepţiei a invocat încălcarea prevederilor articolelor 1 alin.(3), 7, 15, 16 alin.(2), 20, 54 alin.(1) şi 58 alin.(2) din Constituţie, Curtea constată că acesta nu a prezentat argumente referitoare la susţinerile sale.

18. Cu referire la pretinsa încălcare a articolului 1 alin.(3), care prevede că Republica Moldova este un stat de drept; a articolului 4, în conformitate cu care dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte; a articolului 7, care consacră supremaţia Constituţiei; a articolului 15, care stabileşte principiul universalităţii drepturilor şi libertăţilor, Curtea subliniază că aceste norme comportă un caracter general şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

19. În jurisprudenţa sa, Curtea a reiterat că articolul 16 din Constituţie intervine atunci când situaţia la care se referă dezavantajul implică una din condiţiile de exercitare a unui drept garantat sau dacă măsurile criticate vizează exercitarea unui drept garantat. Pentru ca articolul 16 să fie incident, este suficient ca situaţia reglementată de normele contestate să intre în domeniul de aplicare al uneia sau mai multor dispoziţii ale Constituţiei, care garantează drepturi fundamentale (HCC nr.12 din 1 noiembrie 2012, § 64).

20. Cu toate acestea, Curtea nu identifică, în sesizare, argumente care să susţină incidenţa unor drepturi garantate de Constituţie şi care să declanşeze, la rândul lor, acţiunea articolului 16 din Constituţie.

21. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a art.IV pct.7 din Legea nr.71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative şi a pct.9) din Anexa nr.5 la Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016, nr.156 din 1 iulie 2016, ridicată de către dna avocat Viorica Gligor, în dosarul nr.3-224/18, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.