Decizie nr.117 din 15.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.157g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 77 lit.a) din Codul de procedură civilă (desemnarea unui avocat când domiciliul pârâtului nu este cunoscut)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.157g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 77 lit.a) din Codul de procedură civilă

(desemnarea unui avocat când domiciliul pârâtului nu este cunoscut)

nr. 117  din  15.12.2017

 (în vigoare 15.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 77-83 art. 42 din 09.03.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Ana Florean, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 1 decembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a art.77 lit.a) din Codul de procedură civilă, ridicată de avocatul Vadim Lupan, în dosarul nr.2-3806/17, aflat pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 1 decembrie 2017 de către dna Aliona Miron, judecător în cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Rîşcani, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 2 decembrie 2010, Margarita şi Dumitru Carata au acordat lui Valeriu Todorovici cu titlu de împrumut 20 000 dolari şi 15 000 euro, consemnând acordul lor prin două recipise.

4. La 9 martie 2017, Margarita şi Dumitru Carata au depus la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, o cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeriu Todorovici, prin care solicită încasarea datoriei.

5. În cadrul procesului, reclamanţii au prezentat informaţia eliberată de ÎS “CRIS “Registru”, potrivit căreia ultimul domiciliu al pârâtului a fost radiat din evidenţă, iar în prezent nu este înregistrat la domiciliu/reşedinţă pe teritoriul Republicii Moldova.

6. În acest context, în temeiul art.77 lit.a) din Codul de procedură civilă, instanţa de judecată a solicitat Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru acordarea asistenţei juridice pârâtului.

7. La 6 noiembrie 2017, avocatul desemnat Vadim Lupan a înaintat un demers cu privire la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a art.77 lit.a) din Codul de procedură civilă.

8. Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, instanţa de judecată a admis demersul şi a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

9. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

“(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.”

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

[…]

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

[…]”

Articolul 55

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor

“Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.”

10. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O., 2013, nr.130-134, art.415) sunt următoarele:

Articolul 77

Desemnarea avocatului

“Instanţa judecătorească solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru parte sau intervenient:

a) dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut;

c) în condiţiile art.art.306, 316 şi 318/3;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că în lipsa semnăturii clientului pe versoul mandatului avocatul nu poate să-şi exercite toate drepturile în vederea apărării clientului. Cu titlu de exemplu, autorul susţine că avocatul nu poate prezenta din oficiu probe şi respectiv nu poate combate dovezile prezentate de reclamanţi. Mai mult ca atât, autorul menţionează că nu poate solicita expertiza grafoscopică pentru cercetarea comparativă a documentelor şi respectiv, în caz de admitere a acţiunii, nu va putea contesta hotărârea primei instanţe din motivul neachitării taxei de stat de către pârât.

12. Astfel, autorul menţionează că norma contestată are caracter general şi nu indică expres care sunt drepturile şi împuternicirile avocatului desemnat în asemenea situaţii.

13. De asemenea, autorul susţine că, spre deosebire de norma contestată, art.261 lit.c) din Codul de procedură civilă prevede suspendarea facultativă a procesului atunci când pârâtul este căutat, în vederea neîngrădirii dreptului la apărare al pârâtului.

14. Autorul menţionează că norma contestată contravine celorlalte prevederi conexe din Codul de procedură civilă, Legii cu privire la avocatură şi Hotărârii de Guvern cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar.

15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate pretinde că prevederile contestate încălcă articolele 4, 7, 16, 20, 23, 26, 54 alin.(1) şi (3), 55, 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Codului de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Vadim Lupan, în dosarul nr.2-3806/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

19. Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile articolului 77 lit.a) din Codul de procedură civilă.

20. Potrivit prevederilor contestate, instanţa judecătorească solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru parte sau intervenient dacă domiciliul pârâtului nu este cunoscut.

21. În speţă, Curtea observă că autorul excepţiei critică, în esenţă, că desemnarea unui avocat din oficiu în situaţia când domiciliul pârâtului nu este cunoscut contravine prevederilor din Codul de procedură civilă şi legilor conexe referitoare la modul de împuternicire şi de reprezentare şi corelativ normelor constituţionale ce garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. De asemenea, autorul susţine că norma contestată nu corespunde criteriilor de calitate a legii. Autorul pretinde că reprezentarea pârâtului în condiţiile în care acesta lipseşte nu-i permite avocatului să utilizeze toate mecanismele de apărare.

22. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

23. Curtea menţionează că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate, şi nicidecum compararea prevederilor mai multor acte legislative între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.

24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că argumentele autorului rezidă în compararea normei contestate cu prevederile Codului de procedură civilă, Legii cu privire la avocatură şi Hotărârii de Guvern cu privire la aprobarea formularului şi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar.

25. Astfel, autorul a efectuat o examinare comparativă între norma contestată şi dispoziţiile legilor conexe, care reglementează modalitatea de împuternicire a avocatului şi reprezentare în justiţie.

26. Prin urmare, Curtea subliniază că argumentele invocate de autorul excepţiei nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează o chestiune de aplicare şi interpretare a prevederilor legale în ansamblu, raportate la cazurile excepţionale de desemnare a avocatului din oficiu, fapt care excede competenţei Curţii Constituţionale.

27. Ţinând cont de considerentele sus-menţionate, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate pentru exercitarea controlului constituţionalităţii şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 77 litera a) din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr.225-XV din 30 mai 2003, ridicată de avocatul Vadim Lupan, în dosarul nr.2-3806/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Rîşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.