Decizie nr.121 din 22.10.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.90g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne (încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie) [2]

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.90g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 38 alin. (1) lit. c) şi alin. (4)

din  Legea  nr. 288  din  16 decembrie  2016  privind

funcţionarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne

(încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarului

public cu statut special după acumularea vechimii

 în muncă ce permite dreptul la pensie) [2]

nr. 121  din  22.10.2020

 (în vigoare 22.10.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 286-292 art. 168 din 06.11.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Eugenia Mîţa, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 10 iunie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 octombrie 2020 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-4788/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Iraida Secrieru, de la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 20 noiembrie 2019, dl Alexei Apostol a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General de Poliţie, referitoare la anularea ordinului prin care a fost concediat. Acest ordin a fost emis în conformitate cu prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, care stabilesc că raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate să înceteze după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de prezenta lege.

4. Pe 1 iunie 2020, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Igor Hlopeţchi a ridicat, în interesele reclamantului Alexei Apostol, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

5. Prin Încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a admis cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea către Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"[…]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[...]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."

Articolul 47

Dreptul la asistenta şi protecţie socială

"(1) Statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

(2) Cetăţenii au dreptul la asigurare în caz de: şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a tarii, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."

7. Prevederile relevante ale Legii nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt următoarele:

Articolul 19

Limita de vârstă în funcţia publică cu statut special

"(1) Funcţionarii publici cu statut special pot deţine funcţii publice cu statut special până la atingerea următoarelor limite de vârstă:

a) 50 de ani – pentru subofiţeri;

b) 55 de ani – pentru ofiţeri, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general, pentru care limita de vârstă este de 60 de ani.

(2) Menţinerea în funcţia publică cu statut special peste limita de vârstă prevăzută la alin.(1) poate avea loc pentru o perioadă de maximum 5 ani în întreaga carieră. Prelungirea se face, anual, de către angajator sau persoana împuternicită de către acesta, cu condiţia ca funcţionarul public cu statut special să fie declarat apt pentru serviciu prin decizia Comisiei medicale a Ministerului Afacerilor Interne."

Articolul 38

Încetarea raportului de serviciu

"(1) Raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate să înceteze în următoarele situaţii:

[…]

b) la atingerea limitei de vârstă în serviciu, cu excepţia cazului stabilit la art.19 alin.(2);

c) după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de prezenta lege;

[…].

(4) În cazul acumulării premiselor ce determină aplicarea prevederilor alin.(1) lit.c), raportul de serviciu al funcţionarului public cu statut special poate fi prelungit prin acordul comun al părţilor pe o perioadă determinată. În cazul stabilirii pensiei funcţionarului de către Ministerul Afacerilor Interne, raportul de serviciu al acestuia poate fi prelungit pe o perioadă determinată ce nu va depăşi 5 ani, calculaţi cumulativ din data reîncadrării ulterioare stabilirii pensiei".

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

8. Autorul excepţiei consideră că prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne intră în contradicţie cu prevederile articolului 23 din Constituţie, deoarece nu sunt suficient de accesibile, previzibile şi clare. Autorul pretinde că dispoziţiile contestate stabilesc drept motiv pentru concedierea funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, însă nu reglementează dreptul la prelungirea raporturilor de muncă din momentul acumulării vechimii în muncă.

9. De asemenea, autorul consideră că prevederile contestate încalcă dreptul la muncă, pentru că odată cu acumularea vechimii în muncă angajatorul poate întrerupe raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne în orice moment.

10. Potrivit autorului excepţiei, prevederile contestate instituie o discriminare în comparaţie cu alte categorii de salariaţi care nu au acumulat vechimea în muncă ce permite dreptul la pensie, dar au atins vârsta de pensionare. Autorul consideră că tratamentul diferenţiat pe criteriu de vechime în muncă faţă de salariaţii care au atins vârsta de pensionare, instituit de normele contestate, limitează în mod nejustificat exerciţiul dreptului la muncă. Astfel, autorul sesizării pretinde că prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 6, 8, 16, 20, 23, 26, 28, 43, 46, 47 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-4788/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea nr.2 din 9 februarie 2016.

14. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Normele în discuţie stabilesc că raportul de serviciu poate să înceteze după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, cu excepţiile stabilite de lege.

15. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată de instanţa de judecată, deoarece aceasta examinează cererea de chemare în judecată depusă împotriva Inspectoratului General de Poliţie, referitoare la anularea ordinului de concediere (a se vedea § 3 supra).

16. Curtea constată că prevederile articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, fiind pronunţată DCC nr.151 din 26 decembrie 2019.

17. În Decizia nr.151 din 26 decembrie 2019, Curtea a reţinut că exercitarea oricărei profesii solicită anumite capacităţi profesionale. Astfel, stabilirea unor criterii pentru exercitarea anumitor activităţi nu poate fi privită a priori ca o încălcare a dreptului constituţional la muncă sau ca o discriminare în raport cu exercitarea altor activităţi. O asemenea limitare poate avea un caracter necesar atunci când este determinată de specificul unei profesii, care, datorită exigenţelor sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale persoanei, nu poate fi exercitată de persoane în etate sau atunci când serveşte ca o măsură de optimizare a utilizării forţei de muncă în anumite sectoare de activitate (§ 21).

18. De asemenea, Curtea a reţinut că funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este reprezentant al statului, iar natura distinctă a acestei profesii impune condiţii speciale de îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi exigenţe sporite faţă de calităţile fizice şi psihice ale funcţionarului public (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.104 din 7 octombrie 2019, § 21). Aşadar, potrivit articolului 4 al Legii menţionate, constituie tipuri şi condiţii caracteristice de îndeplinire a sarcinilor de serviciu ale funcţionarului public cu statut special: i) aplicarea, în condiţiile legii, a forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armelor de foc; ii) îndeplinirea atribuţiilor exclusiv în folosul cetăţeanului şi al comunităţii, fapt care impune asumarea unei conduite speciale, a unor interdicţii şi restricţii individuale, restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale şi instituirea de incompatibilităţi; iii) executarea măsurilor de intervenţie profesională cu un grad ridicat de risc pentru viaţă şi sănătate, care presupun eforturi fizice şi psihice intense şi prelungite; iv) apariţia de situaţii profesionale care pot periclita viaţa, siguranţa personală şi a familiei funcţionarului public cu statut special (§ 22).

19. Totodată, legislaţia muncii condiţionează încadrarea în câmpul muncii de întrunirea anumitor condiţii, la fel, stabileşte situaţiile de încetare a raporturilor de muncă. Astfel, în vederea asigurării funcţionării eficiente a unor sfere de activitate, fixarea unui prag de vârstă este necesară pentru menţinerea persoanelor cu capacităţi profesionale adecvate pentru desfăşurarea unor activităţi de interes major pentru întreaga societate. Impunerea unei limite de vârstă nu exclude posibilitatea persoanelor de a-şi continua munca în alte segmente care au tangenţă cu profesia lor (§ 23).

20. De asemenea Curtea a reţinut că stabilirea situaţiilor în care pot să înceteze raporturile de serviciu ale funcţionarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv după acumularea vechimii în muncă ce permite dreptul la pensie, fiind justificată de natura specifică a domeniului de activitate în care se aplică, urmăreşte realizarea scopurilor legitime generale prevăzute de articolul 54 alin.(2) din Constituţie: asigurarea ordinii publice şi ocrotirea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane (§ 24).

21. Cu privire la caracterul justificat al prevederilor contestate, Curtea a reţinut că funcţionarul public care a atins vârsta de pensionare de 50 de ani – pentru subofiţer, şi 55 de ani – pentru ofiţer, cu excepţia gradelor de chestor, chestor-şef şi chestor general, pentru care limita de vârstă este de 60 de ani, urmează a fi supus controlului medical anual, pentru că, dată fiind vârsta lor, este necesar a verifica dacă condiţia lor fizică şi mentală le permite în continuare să-şi exercite atribuţiile de serviciu. Această prezumţie ţine de particularităţile naturii umane. Mai mult, funcţionarul public care a acumulat vechimea în muncă necesară pentru exercitarea dreptului la pensie poate să nu atingă vârsta de pensionare, nefiind necesar controlul medical ca o condiţie obligatorie pentru prelungirea contractului individual de muncă. Acesta are o vârstă pentru care nu operează prezumţia amintită mai sus (§ 25).

22. Totodată, Curtea a subliniat că norma legală contestată nu comportă un caracter imperativ, încetarea contractului individual de muncă în temeiul vechimii în muncă fiind însoţită de stabilirea pensiei pentru vechime în muncă şi de posibilitatea prelungirii raporturilor de serviciu prin acordul comun al părţilor. Astfel, Curtea observă că legislatorul a prevăzut în articolul 38 alin.(4) din Legea privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne posibilitatea angajatorului de a continua un contract individual de muncă pe o durată determinată (§ 26).

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate (DCC nr.18 din 13 februarie 2020, § 19; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 20; DCC nr.44 din 18 mai 2020, § 23). Potrivit articolelor 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată. Această condiţie nu este îndeplinită în raport cu articolele 1 alin.(3), 6, 20, 26 şi 28 din Constituţie.

24. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.44 din 22 mai 2017, § 19; DCC nr.145 din 29 noiembrie 2018, §15; DCC nr.130 din 2 decembrie 2019, § 23; DCC nr.151 din 26 decembrie 2019, § 16; DCC nr.5 din 20 ianuarie 2020, § 20; DCC nr.35 din 23 martie 2020, § 21; DCC nr.44 din 18 mai 2020, § 23).

25. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 23 din Constituţie, Curtea reţine că, printr-o interpretare rezonabilă şi sistematică, interpretul legii poate să identifice sensul prevederilor în discuţie. De altfel, Curtea precizează că principiul coerenţei sistemului juridic impune ca interpretul legii să aibă în vedere toate normele juridice relevante ale sistemului de drept naţional. Instanţele judecătoreşti pot stabili sensul noţiunilor în discuţie doar în baza textului care îl specifică, adică prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al termenului. Astfel, Curtea reiterează că o dispoziţie legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte şi nu poate opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (DCC nr.23 din 29 martie 2018, § 30; DCC nr.23 din 25 februarie 2019, § 26).

26. Aşadar, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr.151 din 26 decembrie 2019 sunt aplicabile şi în prezenta cauză.

27. Prin urmare, având în vedere cele relatate supra şi pentru că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 38 alin.(1) lit.c) şi alin.(4) din Legea nr.288 din 16 decembrie 2016 privind funcţionarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ridicată de către dl avocat Igor Hlopeţchi, în dosarul nr.3-4788/2018, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.