Decizie nr.122 din 15.12.2017 de inadmisibilitate a sesizării nr.150g/2017 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (prelucrarea datelor cu caracter personal)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.150g/2017 privind excepţia de

neconstituţionalitate a unor prevederi din Legea nr.133 din 8 iulie 2011

privind protecţia datelor cu caracter personal

(prelucrarea datelor cu caracter personal)

nr. 122  din  15.12.2017

 (în vigoare 15.12.2017) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 95-104 art. 50 din 23.03.2018

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Tudor PANŢÎRU, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dna Victoria IFTODI,

Dl Victor POPA,

Dl Viaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dnei Aliona Balaban, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 22 noiembrie 2017,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 decembrie 2017 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “operator – persoana fizică […] care, în mod individual […] stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal […]” din art.3 şi a art.5 alin.(1) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, ridicată de către avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.4–672/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 22 noiembrie 2017 de către judecătorul Alexandru Negru, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 30 mai 2017, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a întocmit în privinţa dnei Efimia Cotelea un proces-verbal, prin care a constatat depăşirea modului de funcţionare a sistemului de supraveghere video, cu captarea conştientă a spaţiului public, căilor de acces spre bunurile imobile ale mai multor locatari din preajmă, precum şi prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor terţe care cad în vizorul acestor dispozitive video, şi a transmis după competenţă procesul-verbal instanţei de judecată.

4. De asemenea, Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal a reţinut în procesul-verbal că prin instalarea şi gestionarea sistemului de supraveghere video, care captează datele cu caracter personal ale persoanelor terţe, dna Efimia Cotelea are calitatea de operator de date cu caracter personal şi este necesară notificarea Centrului, potrivit prevederilor legale.

5. În cadrul şedinţei de judecată din 13 noiembrie 2017, avocatul contravenientei, Sergiu Radu, a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului “operator – persoana fizică […] care, în mod individual […] stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal […]” din art.3 şi a art.5 alin.(1) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

6. Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa de judecată a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării în adresa Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art.140) sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 26

Dreptul la apărare

“(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.”

Articolul 29

Inviolabilitatea domiciliului

“(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:

a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;

b) pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Percheziţiile şi cercetările la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii.

(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul unui delict flagrant.”

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

“(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20–24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.”

8. Prevederile relevante ale Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal (M.O., 2011, nr.170–175, art.492) sunt următoarele:

Articolul 3

Noţiuni principale

“Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următoarele semnificaţii:

date cu caracter personal – orice informaţie referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (subiect al datelor cu caracter personal). Persoana identificabilă este persoana care poate fi identificată, direct sau indirect, prin referire la un număr de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;

[…]

prelucrarea datelor cu caracter personal – orice operaţiune sau serie de operaţiuni care se efectuează asupra datelor cu caracter personal prin mijloace automatizate sau neautomatizate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, păstrarea, restabilirea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvăluirea prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alăturarea ori combinarea, blocarea, ştergerea sau distrugerea;

[…]

operator – persoana fizică sau persoana juridică de drept public sau de drept privat, inclusiv autoritatea publică, orice altă instituţie ori organizaţie care, în mod individual sau împreună cu altele, stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal prevăzute în mod expres de legislaţia în vigoare;

[…]”

Articolul 4

Caracteristica datelor cu caracter personal

“(1) Datele cu caracter personal care fac obiectul prelucrării trebuie să fie:

a) prelucrate în mod corect şi conform prevederilor legii;

b) colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime, iar ulterior să nu fie prelucrate într-un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioară a datelor cu caracter personal în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică nu este considerată incompatibilă cu scopul colectării dacă se efectuează cu respectarea prevederilor prezentei legi, inclusiv privind notificarea către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal, şi cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează activitatea statistică, cercetarea istorică şi cea ştiinţifică;

c) adecvate, pertinente şi neexcesive în ceea ce priveşte scopul pentru care sunt colectate şi/sau prelucrate ulterior;

d) exacte şi, dacă este necesar, actualizate. Datele inexacte sau incomplete din punctul de vedere al scopului pentru care sunt colectate şi ulterior prelucrate se şterg sau se rectifică;

e) stocate într-o formă care să permită identificarea subiecţilor datelor cu caracter personal pe o perioadă care nu va depăşi durata necesară atingerii scopurilor pentru care sunt colectate şi ulterior prelucrate. Stocarea datelor cu caracter personal pe o perioadă mai mare, în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, se va face cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute de normele ce reglementează aceste domenii, şi numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.

(2) Operatorii au obligaţia să respecte şi să asigure implementarea prevederilor alin.(1).”

Articolul 5

Prelucrarea datelor cu caracter personal

“(1) Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal.

(2) Consimţământul privind prelucrarea datelor cu caracter personal poate fi retras în orice moment de către subiectul datelor cu caracter personal. Retragerea consimţământului nu poate avea efect retroactiv.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că persoana fizică, care a instalat camere de supraveghere video, nu poate avea calitatea de operator de prelucrare a datelor cu caracter personal în toate cazurile. Astfel, noţiunea prevăzută de lege, care defineşte persoana fizică în calitate de operator de prelucrare a datelor cu caracter personal, este lipsită de claritate şi de previzibilitate şi contravine art.23 din Constituţie.

10. La fel, autorul excepţiei menţionează că prevederile alin.(1) din art.5 al Legii nr.133 din 8 iulie 2011, care stabilesc că prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal, sunt neconstituţionale, întrucât nu în toate cazurile este necesar de a solicita acordul (consimţământul) subiectului datelor cu caracter personal pentru a prelucra aceste date.

11. Prin urmare, autorul consideră că prevederile contestate contravin articolelor 26, 29 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în speţă a Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate, fiind ridicată de către avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.4–672/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Curtea reiterează că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

16. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “operator – persoana fizică […] care, în mod individual […] stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal […]” din art.3 şi art.5 alin.(1) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

17. Curtea menţionează că prevederile art.3 definesc noţiunile utilizate în lege, inclusiv noţiunea de operator “persoană fizică”, iar prevederile art.5 alin.(1) statuează că “prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu consimţământul subiectului datelor cu caracter personal”.

18. Curtea observă că autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în articolele 26, 29 şi 54 din Constituţie. În acelaşi timp, fără a face o trimitere expresă la o normă constituţională, autorul susţine că noţiunea de operator “persoană fizică” nu corespunde condiţiilor de claritate, fiind astfel imprevizibilă pentru cetăţeni.

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că deşi autorul a invocat pretinsa încălcare a articolelor 26, 29 şi 54 din Constituţie, care garantează dreptul la apărare, inviolabilitatea domiciliului, precum şi limitele care pot fi aduse restrângerii unor drepturi şi libertăţi, în acelaşi timp acesta nu a demonstrat legătura de cauzalitate a prevederilor contestate cu dispoziţiile constituţionale invocate.

20. În ceea ce priveşte condiţiile de calitate a noţiunii de operator “persoană fizică” [cerinţă impusă de articolul 23 alineatul (2) din Constituţie], Curtea subliniază că orice noţiune legală are un grad de generalitate şi urmează a fi aplicată în cumul cu totalitatea prevederilor legale.

21. Analizând încadrarea tehnico-legislativă a noţiunilor în cuprinsul legii, Curtea menţionează că acestea, ab initio, nu pot să comporte un caracter particular şi concret.

22. Mai mult, Curtea menţionează că noţiunea de operator “persoană fizică”, consfinţită de cadrul legislativ naţional, îşi găseşte o reglementare expresă în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Or, Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal a fost adoptată în vederea creării cadrului juridic necesar aplicării Directivei menţionate.

23. Ţinând cont de cele menţionate, Curtea reţine că problemele invocate în excepţie vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea prevederilor legale.

24. Prin urmare, ţine de competenţa instanţei de judecată de a stabili dacă, în cauza dedusă pentru soluţionare, circumstanţele atestate cad sub incidenţa Legii nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal.

25. Sintetizând cele relatate supra, Curtea conchide că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi al pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “operator – persoana fizică […] care, în mod individual […] stabileşte scopurile şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal […]” din articolul 3 şi a articolului 5 alineatul (1) din Legea nr.133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, ridicată de către avocatul Sergiu Radu în dosarul nr.4–672/17, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.