Decizie nr.127 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 329 alin.(1) din Codul de procedură penală (procedura de prelungire a arestului preventiv)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.121g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

a prevederilor articolului 329 alin.(1) din Codul de procedură penală

(procedura de prelungire a arestului preventiv)

nr. 127  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 146 din 17.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 iunie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 329 alin.(1) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Leova.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Nicolae Zaharia de la Judecătoria Hânceşti, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei

3. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti se află cauza penală de învinuire a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracţiunilor prevăzute de articolele 284 alin.(1) (crearea sau conducerea unei organizaţii criminale) şi 243 alin.(3) lit.a) şi b) (spălarea banilor) din Codul penal.

4. La 13 mai 2026, procurorul s-a adresat instanţei de judecată cu un demers prin care a solicitat prelungirea arestului preventiv.

5. În şedinţa din 15 mai 2026, dl avocat Nicu Şendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 329 alin.(1) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 20 mai 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 177

Actul prin care se aplică măsura preventivă

"[...]

(2) Arestarea preventivă, arestarea la domiciliu, liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune şi liberarea provizorie a persoanei sub control judiciar se aplică numai conform hotărârii instanţei de judecată emise în baza demersului procurorului. Arestarea la domiciliu, liberarea provizorie pe cauţiune şi liberarea provizorie a persoanei sub control judiciar se aplică de către instanţă ca alternativă a arestării preventive, în baza demersului organului de urmărire penală sau la cererea părţii apărării.

[...]"

Articolul 186

Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui

"[...]

(9) Prelungirea termenului de arest preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor stabilite de prezentul cod pentru aplicarea iniţială a măsurii de arest preventiv. Suplimentar, la soluţionarea demersului privind prelungirea termenului de arest preventiv, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată are obligaţia să examineze dacă, pentru înlăturarea riscurilor ce au determinat aplicarea măsurii de arest preventiv, este suficientă aplicarea altor măsuri preventive neprivative de libertate şi dacă există sau nu temeiuri relevante şi suficiente pentru prelungirea măsurii de arest preventiv.

[...]".

Articolul 304

Demersurile privind autorizarea efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor

 speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrângere

"(1) Temei pentru începerea procedurii de autorizare a efectuării acţiunilor de urmărire penală, măsurilor speciale de investigaţii sau aplicării măsurilor procesuale de constrângere îl constituie ordonanţa motivată a organului învestit cu astfel de împuterniciri, în conformitate cu prezentul cod, şi demersul procurorului prin care se solicită acordul pentru efectuarea acţiunilor respective.

(2) Partea descriptivă a ordonanţei va conţine: descrierea faptei incriminate, locul, timpul şi modul săvârşirii acesteia, forma vinovăţiei, consecinţele infracţiunii în baza cărora se stabilesc acţiunile de urmărire penală sau măsurile speciale de investigaţii necesare pentru a fi efectuate, rezultatele care trebuie să fie obţinute în urma efectuării acestor acţiuni/măsuri, termenul de efectuare a acţiunilor respective, locul efectuării lor, responsabilii de executare, metodele de fixare a rezultatelor şi alte date ce au importanţă pentru adoptarea de către judecătorul de instrucţie a unei hotărâri legale şi întemeiate. La ordonanţă se anexează materialele ce confirmă necesitatea efectuării acestor acţiuni/măsuri."

Articolul 308

Examinarea demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive,

arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului

"(1) Constatând insuficienţa altor măsuri preventive neprivative de libertate pentru înlăturarea riscurilor prevăzute la art.176 alin.(1) şi necesitatea aplicării faţă de învinuit a măsurii arestării preventive, arestării la domiciliu ori de a prelungi durata ţinerii sub arest, procurorul înaintează în instanţa judecătorească un demers. În demersul procurorului se indică fapta care face obiectul învinuirii, prevederile legale în care aceasta se încadrează şi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvîrşită, circumstanţele, însoţite de probe pertinente, din care rezultă bănuiala rezonabilă că învinuitul a săvîrşit fapta, circumstanţele care justifică insuficienţa altor măsuri preventive, motivele, temeiurile şi necesitatea de aplicare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu potrivit condiţiilor şi criteriilor stabilite la art.176, 185 şi 186, argumentele şi circumstanţele de fapt şi lista probelor în susţinerea demersului, precum şi faptul că învinuitului i s-au explicat consecinţele generate de încălcarea măsurii preventive. La demers se anexează toate materialele şi probele care confirmă sau infirmă insuficienţa altor măsuri preventive, temeiurile de aplicare a arestării preventive şi a arestării la domiciliu.

(2) Înainte de a fi depuse la judecătorul de instrucţie, demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu, împreună cu toate materialele şi probele anexate la acesta, care confirmă sau infirmă temeiurile de aplicare sau prelungire a măsurii, se prezintă în prealabil învinuitului asistat de apărător sau apărătorului său, care confirmă în scris că a luat cunoştinţă de acestea. În cazul în care învinuitul refuză sau dacă avocatul se află în imposibilitate să ia cunoştinţă de demers, de materialele şi probele anexate la acesta, procurorul consemnează acest fapt şi transmite neîntîrziat demersul, materialele şi probele anexate la acesta judecătorului de instrucţie, care, la solicitarea învinuitului ori a avocatului său, le va oferi acestora suficient timp pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor înainte de începerea şedinţei.

(3) Demersul de arestare se depune la judecătorul de instrucţie cu cel puţin 24 de ore pînă la expirarea termenului de reţinere, iar în cazul minorului - cu cel puţin de 5 ore pînă la expirarea termenului de reţinere. Demersul de prelungire a arestării se depune cu cel puţin 5 zile pînă la expirarea termenului de arestare. În caz de nerespectare a acestor termene, judecătorul de instrucţie, fără a convoca şedinţa, printr-o încheiere motivată, respinge demersul.

(4) Demersul cu privire la aplicarea sau prelungirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu se examinează fără întîrziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea procurorului, avocatului, învinuitului, cu excepţia cazului în care învinuitul se eschivează de la participarea la judecată sau de la urmărirea penală şi este anunţat în căutare. La şedinţă pot participa reprezentantul legal al învinuitului şi martorii invitaţi de procuror sau de învinuit ori de avocat. Procurorul asigură participarea la şedinţa de judecată a învinuitului reţinut, înştiinţează avocatul şi reprezentantul legal al învinuitului, precum şi martorii invitaţi de acesta. Învinuitul sau avocatul înştiinţează martorii invitaţi de el. În cazul neprezentării avocatului înştiinţat, judecătorul de instrucţie îl asigură pe învinuit cu avocat din oficiu în conformitate cu Legea nr.198-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. Neprezentarea martorilor invitaţi din partea procurorului, a învinuitului sau a avocatului său nu împiedică examinarea demersului.

(5) Învinuitul, inculpatul poate solicita examinarea demersului privind aplicarea, prelungirea arestării preventive sau a arestării la domiciliu în şedinţă publică. Judecătorul de instrucţie, consultînd opinia procurorului, dispune examinarea demersului în şedinţă publică. În cazul în care există circumstanţele prevăzute la art.18, judecătorul de instrucţie poate respinge prin încheiere motivată cererea de examinare a demersului în şedinţă publică.

(6) La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi examinat şi exercită dispoziţiile prevăzute la art.355-362 şi 364, care se aplică în mod corespunzător. Procurorul este obligat să motiveze bănuiala rezonabilă şi temeiurile de aplicare a arestării preventive. Omiterea unei asemenea obligaţii constituie temei de respingere a demersului. După prezentarea materialelor de către procuror, partea apărării poate prezenta oricare materiale relevante la caz, care, în mod obligatoriu, se anexează la materialele cauzei. Ultimul cuvînt i se oferă învinuitului.

(7) În urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată adoptă o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea demersului şi, după caz, dispune aplicarea, prelungirea, revocarea sau înlocuirea, faţă de învinuit, a măsurii arestării preventive ori a arestării la domiciliu. Încheierea se înmînează procurorului şi învinuitului. În baza încheierii, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată emite un mandat de arestare, de prelungire, înlocuire sau de revocare a arestării preventive sau a arestării la domiciliu, care se înmânează (câte un exemplar) procurorului, învinuitului şi administraţiei locului de deţinere şi care se execută imediat cu darea, după caz, în consemn la frontieră.

[...]

(9) Adresarea repetată cu demers privind aplicarea sau prelungirea măsurii arestării preventive sau a arestării la domiciliu în privinţa aceleiaşi persoane în aceeaşi cauză, după respingerea demersului precedent, se admite numai dacă apar circumstanţe noi şi servesc temei pentru aplicarea sau prelungirea faţă de învinuit a măsurii de arestare preventivă sau a arestării la domiciliu.

(10) Judecătorul de instrucţie are dreptul să soluţioneze chestiunea cu privire la necesitatea alegerii unei măsuri preventive mai uşoare. În cazul pronunţării hotărîrii privind liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune, învinuitul este ţinut sub arest pînă cînd cauţiunea stabilită de judecător nu va fi depusă la contul de depozit al procuraturii."

Articolul 329

Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă

"(1) La judecarea cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.

(1¹) În cazul în care inculpatului îi este aplicată măsura arestului preventiv, judecarea cauzei penale se desfăşoară în mod preferenţial şi în regim de urgenţă.

(2) În cazul aplicării arestării preventive, hotărârea instanţei poate fi atacată, în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară cu recurs, care se va judeca conform prevederilor art.311 şi 312, care se aplică în mod corespunzător. În cazul aplicării sau prelungirii măsurii preventive sub formă de arest sau de arest la domiciliu de către Curtea Supremă de Justiţie, hotărârea acesteia poate fi atacată cu recurs, care se va examina de alţi 3 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie, cu citarea părţilor, care au dreptul de a depune referinţă asupra recursului declarat pînă la data fixată pentru judecarea acestuia. Neprezentarea părţilor sau nedepunerea referinţei nu împiedică judecarea recursului declarat."

[...]"

[în redactarea anterioară Legii nr.111 din 11 iunie 2026]

Articolul 329

Rezolvarea chestiunii cu privire la măsura preventivă

"(1) La orice etapă a judecării cauzei, până la pronunţarea hotărârii asupra fondului cauzei, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultînd opiniile acestora, este în drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decît peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.

(1¹) În cazul în care inculpatului îi este aplicată măsura arestului preventiv, judecarea cauzei penale se desfăşoară în mod preferenţial şi în regim de urgenţă.

"(2) Hotărârile instanţei privind aplicarea, neaplicarea, revocarea sau înlocuirea arestării preventive ori a arestării la domiciliu, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi durata acesteia, precum şi cele privind aplicarea liberării provizorii sau refuzul liberării provizorii pot fi atacate cu recurs în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară, care se judecă conform prevederilor art.311 şi 312, aplicate în mod corespunzător.

[...]"

[în redactarea Legii nr.111 din 11 iunie 2026]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării susţine că norma contestată conţine formulări vagi şi stabileşte o procedură deficitară referitoare la prelungirea arestului preventiv, deoarece nu face trimitere expresă la articolul 304 din Codul de procedură penală, care obligă procurorul să emită o ordonanţă, stabileşte forma şi conţinutul demersului de aplicare/prelungire a măsurii de constrângere, necesitatea prezentării probelor, dreptul părţilor de acces prealabil la dosar/demers şi aplicarea garanţiilor stabilite de articolul 308 din Cod.

10. În opinia autorului sesizării, norma contestată contravine articolelor 4, 16, 20, 23, 25, 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

11. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

12. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

13. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

14. Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate vizează articolul 329 alineatul (1) din Codul de procedură penală. După ridicarea excepţiei, Parlamentul a adoptat Legea nr.111 din 11 iunie 2026 pentru modificarea unor acte normative (fortificarea mecanismelor de combatere a corupţiei, a criminalităţii financiare şi a criminalităţii organizate), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.273-276 din 24 iunie 2026. Prin articolul III pct.17 din această Lege au fost modificate alineatele (1) şi (2) ale articolului 329 din Codul de procedură penală (a se vedea § 8 supra).

15. Curtea menţionează că, potrivit articolului 3 din Codul de procedură penală, în cadrul procesului penal se aplică legea procedurală în vigoare la momentul efectuării actului procesual. Legea nr.111 din 11 iunie 2026 nu conţine dispoziţii tranzitorii care să deroge de la această regulă. Totodată, redactarea actuală a articolului 329 alineatul (1) menţine soluţia normativă criticată de autorul excepţiei sub aspectul pretinsei lipse a unei trimiteri exprese la articolele 304 şi 308 din Cod. Prin urmare, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate articolul 329 alineatul (1) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.111 din 11 iunie 2026.

16. Prevederile contestate, în forma lor actuală, nu au făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate.

17. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care procurorul a solicitat prelungirea arestului preventiv. Astfel, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei penale în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

18. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.145 din 21 noiembrie 2024, § 23).

19. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 25 (libertatea individuală şi siguranţa persoanei), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

20. Deşi autorul sesizării invocă mai multe dispoziţii constituţionale, argumentele expuse în motivarea sesizării relevă că critica de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, pretinsa afectare a articolelor 23 şi 25 din Constituţie.

21. Curtea reiterează că articolul 23 din Constituţie poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea acestuia împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

22. Cu privire la articolul 25 din Constituţie, Curtea reţine că acest articol stabileşte două exigenţe constituţionale referitoare la prelungirea arestului preventiv. Pe de o parte, acesta prevede că prelungirea arestului poate avea loc numai "în condiţiile legii", iar pe de altă parte, stabileşte limita maximă a duratei arestului preventiv - de 12 luni. Sintagma "în condiţiile legii" din articolul 25 alin.(4) din Constituţie stabileşte competenţa Parlamentului de a reglementa procedura de prelungire a arestului preventiv. În exercitarea acestei competenţe, legislatorul beneficiază de o marjă de apreciere, cu condiţia ca reglementarea adoptată să asigure garanţiile minime inerente dreptului la libertatea individuală.

23. Referiror la argumentul autorului că dispoziţiile contestate stabilesc o procedură deficitară referitoare la prelungirea arestului preventiv, Curtea constată că la articolul 329 alin.(1) din Codul de procedură penală Parlamentul a stabilit competenţa instanţei de judecată de a dispune, la orice etapă a judecării cauzei şi până la pronunţarea hotărârii asupra fondului, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului. O nouă cerere de aplicare, înlocuire sau revocare a măsurii preventive poate fi depusă dacă au apărut temeiuri pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea precedentă privind această chestiune a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care condiţionează noua cerere.

24. În acest context, Curtea reţine că articolul 329 alin.(1) din Codul de procedură penală trebuie analizat în ansamblu cu celelalte prevederi relevante ale Codului, inclusiv articolul 186 din Codul de procedură penală, care reprezintă norma generală referitoare la condiţiile şi termenele prelungirii măsurii preventive. Astfel, articolul 186 alin.(9) prevede că prelungirea termenului arestului preventiv se dispune cu respectarea condiţiilor stabilite de Cod pentru aplicarea iniţială a măsurii de arest preventiv.

25. Potrivit Codului de procedură penală, arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile prevăzute în articolul 176 din Cod, luând în considerare şi dacă: (i) învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova; (ii) învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate în privinţa sa ori a încălcat ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie; (iii) există probe suficiente asupra faptului că învinuitul, inculpatul, aflându-se în libertate, prezintă un risc iminent pentru securitatea şi ordinea publică (a se vedea articolul 185 alin.(1) şi (2) din Codul de procedură penală).

26. Totodată, la articolul 308 din Codul de procedură penală Parlamentul a detaliat procedura de examinare a demersurilor privind aplicarea faţă de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului. Astfel, Codul de procedură penală prevede că prelungirea arestului preventiv poate fi dispusă numai în baza unui demers al procurorului adresat instanţei de judecată (articolele 186 alin.(10) şi 308 alin.(1) din Cod), stabileşte termenul în care procurorul este obligat să depună acest demers înainte de expirarea duratei arestului preventiv (articolul 308 alin.(3) din Cod), impune procurorului obligaţia de a demonstra că temeiurile şi riscurile care au justificat aplicarea măsurii preventive continuă să existe (articolul 185 alin.(2) din Cod), garantează dreptul învinuitului şi al apărătorului de a lua cunoştinţă, într-un termen rezonabil înainte de şedinţă, de demersul procurorului şi de materialele care îl justifică (articolul 308 alin.(2) din Cod), precum şi asigură examinarea demersului de către judecător în cadrul unei şedinţe contradictorii, cu participarea procurorului, a învinuitului şi a apărătorului acestuia (articolul 308 alin.(4) din Cod). Aceste garanţii corespund exigenţelor constituţionale privind controlul judiciar efectiv al continuării privării de libertate.

27. Curtea constată că critica autorului nu vizează lipsa unor garanţii în procedura de prelungire a arestului preventiv, ci opţiunea legislatorului de a nu prevedea expres, în norma contestată, obligaţia procurorului de a emite o ordonanţă în cazul prelungirii arestului preventiv. Sub acest aspect, Curtea reţine că obligaţia emiterii unor ordonanţe în cazul măsurilor procesuale de constrângere, stabilită de articolul 304 din Codul de procedură penală, reprezintă o chestiune de configurare a procedurilor penale, aflată în competenţa Parlamentului. Articolul 25 alin.(4) din Constituţie nu impune ca Parlamentul să stabilească obligaţia procurorului de a emite o ordonanţă, suplimentar la demersul de prelungire a arestului. Această normă constituţională stabileşte doar că prelungirea arestului poate avea loc în condiţiile legii şi fără a depăşi termenul maxim de 12 luni. Totodată, din garanţiile dreptului la libertate individuală rezultă obligaţia procurorului de a demonstra că temeiurile şi riscurile care au justificat aplicarea măsurii preventive continuă să existe. Constituţia nu precizează însă forma actului procesual prin care procurorul trebuie să sesizeze instanţa şi nici nu impune ca această justificare să fie realizată printr-o ordonanţă, această opţiune ţinând de competenţa legislativă a Parlamentului.

28. Curtea reiterează că legislaţia procesual-penală nu poate să exceleze în texte explicative. Principiul preeminenţei dreptului pretinde ca legile să fie interpretate şi aplicate ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent, nu în mod izolat şi prin ignorarea altor norme relevante. Norma contestată trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziţii legale incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr.172 din 7 decembrie 2023, § 18).

29. Prin urmare, din analiza abstractă a prevederilor contestate, Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolul 25 din Constituţie. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolul 23 din Constituţie nu este incident.

30. Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.d) şi f), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 329 alin.(1) din Codul de procedură penală, în redactarea Legii nr.111 din 11 iunie 2026, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Leova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.