Decizie nr.128 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.169g/2025 şi nr.143g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 104 alin.(1/1) şi 367 alin.(1/1) din Codul de procedură penală (audierea prin videoconferinţă a inculpatului aflat peste hotarele Republicii Moldova, în procedura de judecare în lipsă)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.169g/2025 şi nr.143g/2026 privind

 excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 104

alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală

(audierea prin videoconferinţă a inculpatului aflat peste hotarele

Republicii Moldova, în procedura de judecare în lipsă)

nr. 128  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 456-459 art. 147 din 17.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Andrei Harbuz, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 18 iulie 2025 şi 2 iulie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află două sesizări privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Ion Ticu, în interesele dlor Grigore Gurău şi Dmitri Doroşchevici, în dosarul nr.1-2150/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi a sintagmei "aflat în detenţie" cuprinsă în articolul 104 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, şi de dl avocat Ion Cernolev, în interesele dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga, în dosarul nr.1-176/2025, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate au fost trimise la Curtea Constituţională de dna Stella Bleşceaga, judecător de la Judecătoria Chişinău, la data trimiterii sesizării, şi de dna Svetlana Bîcu, judecător de la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, a decis conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 169g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzelor penale

I. Sesizarea nr.169g/2025

4. Pe rolul Judecătoriei Chişinău se află cauza penală de acuzare a dlor Grigore Gurău şi Dmitrii Doroşchevici şi a altor persoane de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 42 alineatele (2) şi (3), 217¹ alin.(4) lit.b) şi d) (circulaţia ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de înstrăinare) din Codul penal.

5. Printr-o încheiere a instanţei de judecată a fost dispusă examinarea cauzei în lipsa dlor Grigore Gurău şi Dmitri Doroşchevici, pentru că se află peste hotare şi au solicitat examinarea cauzei în lipsa lor.

6. La 11 aprilie 2025, partea apărării a formulat o cerere de audiere a dlor Grigore Gurău şi Dmitrii Doroşchevici prin videoconferinţă. Această cerere a fost respinsă printr-o încheiere de instanţa de judecată. În motivarea încheierii, instanţa de judecată a menţionat că legea nu prevede posibilitatea audierii inculpatului prin videoconferinţă.

7. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ion Ticu a ridicat, în interesele dlor Grigore Gurău şi Dmitrii Doroşchevici, excepţia de neconstituţionalitate a articolelor 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

8. Printr-o încheiere din 11 iulie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

II. Sesizarea nr.143g/2026

9. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti se află cauza penală de acuzare a dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 325 alin.(1) (coruperea activă) din Codul penal.

10. Printr-o încheiere a instanţei de judecată a fost dispusă examinarea cauzei în lipsa dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga, pentru că se află peste hotare şi au solicitat examinarea cauzei în lipsa lor.

11. Partea apărării a formulat o cerere de audiere a dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga prin videoconferinţă. Această cerere a fost respinsă printr-o încheiere de instanţa de judecată. În motivarea încheierii, instanţa de judecată a menţionat că legea nu prevede posibilitatea audierii inculpatului prin videoconferinţă.

12. În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ion Cernolev a ridicat, în interesele dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei "aflat în detenţie" cuprinsă în articolul 104 alin.(1¹) din Codul de procedură penală.

13. Printr-o încheiere din 19 iunie 2026, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

14. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[...]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

[...]."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 21

Prezumţia nevinovăţiei

"Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

[...]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

15. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 4

Acţiunea legii procesuale penale în spaţiu

"(1) Legea procesuală penală este unică pe tot teritoriul Republicii Moldova şi obligatorie pentru toate organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti, indiferent de locul săvîrşirii infracţiunii.

(2) Alte modalităţi de acţiune a legii procesuale penale pot fi stabilite prin tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte."

Articolul 32

Locul judecării materialelor şi cauzelor penale

"(1) Judecarea materialelor şi cauzelor penale se desfăşoară la sediul instanţei. Pentru motive temeinice, instanţa, prin încheiere argumentată, poate dispune desfăşurarea judecăţii în alt loc.

(2) Judecarea cauzelor penale în privinţa persoanelor deţinute poate fi efectuată la sediul instanţei sau, după caz, la sediul instituţiei penitenciare ori prin intermediul videoconferinţei."

Articolul 93

Probele

"(1) Probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei.

(2) În calitate de probe în procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace:

1) declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile, martorului, specialistului, expertului;

[...]"

Articolul 104

Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului

"[…]

(1¹) Audierea bănuitului, învinuitului, inculpatului aflat în detenţie poate avea loc şi prin intermediul videoconferinţei, care se înregistrează, la sediul instituţiei penitenciare care dispune de mijloace tehnice corespunzătoare şi verifică identitatea acestuia, în prezenţa unui apărător ales sau a unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, ce se dispune prin încheiere motivată. Rezumatul declaraţiilor bănuitului, învinuitului, inculpatului se consemnează în procesul-verbal al audierii, cu menţiunea că audierea a fost efectuată prin intermediul videoconferinţei."

[…]."

Articolul 109

Modul de audiere a martorului

"(1) Martorului i se aduce la cunoştinţă obiectul cauzei şi i se propune să declare despre faptele şi circumstanţele pe care le cunoaşte şi care se referă la cauză.

(2) După ce martorul a făcut declaraţii, lui i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi circumstanţele care trebuie constatate în cauză, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă de cele declarate. Nu se admite punerea întrebărilor care nu se referă la premisa probelor şi care în mod evident urmăresc scopul insultării şi umilirii martorului.

(3) În cazul în care prezenţa martorului la judecarea cauzei va fi imposibilă din motivul plecării lui peste hotarele ţării sau din alte motive întemeiate, precum şi pentru a reduce sau a exclude supunerea martorului unui vădit pericol sau pentru a reduce revictimizarea martorului, procurorul poate solicita audierea acestuia de către judecătorul de instrucţie, cu asigurarea posibilităţii bănuitului, învinuitului, apărătorului acestuia, părţii vătămate, avocatului acesteia şi procurorului de a pune întrebări martorului audiat. Prevederile alin.(3²) şi (3³) pot fi aplicate în mod corespunzător.

(3¹) Bănuitul, învinuitul sau partea vătămată poate solicita procurorului audierea martorului în condiţiile alin.(3). Refuzul procurorului de a audia martorul se contestă la judecătorul de instrucţie, care, în cazul constatării temeiniciei plîngerii, va audia martorul în condiţiile alin.(3).

(3²) În cazul în care asigurarea prezenţei martorului la audiere este dificilă din cauza aflării acestuia peste hotarele Republicii Moldova, din cauza executării pedepsei într-un penitenciar din Republica Moldova, din cauza internării într-o instituţie medicală sau din cauza unor dizabilităţi locomotorii, procurorul, printr-o ordonanţă motivată, sau instanţa de judecată, printr-o încheiere motivată, poate decide audierea acestuia prin intermediul videoconferinţei, la cererea părţilor sau din oficiu. În acest caz, audierea martorului prin intermediul videoconferinţei are loc, după caz, la sediul misiunii diplomatice sau al oficiului consular al Republicii Moldova, la sediul instituţiei penitenciare, al instituţiei medicale, al instituţiei de asistenţă socială, al autorităţii tutelare sau al organului de probaţiune, care dispun de mijloacele tehnice corespunzătoare şi verifică identitatea martorului.

[…]"

Articolul 315

Egalitatea în drepturi a părţilor în faţa instanţei

"Procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor beneficiază de drepturi egale în faţa instanţei de judecată în ce priveşte administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora şi formularea cererilor şi demersurilor."

Articolul 321

Participarea inculpatului la judecarea cauzei

şi efectele neprezentării lui

"(1) Judecarea cauzei în primă instanţă şi în instanţa de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol.

(2) Judecarea cauzei în lipsa inculpatului poate avea loc în cazul:

1) când inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanţă;

2) când inculpatul, aflat în detenţie, refuză să fie adus în instanţă pentru judecarea cauzei şi refuzul lui este confirmat şi de apărătorul lui sau de administraţia locului de detenţie a acestuia;

3) când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa, dacă instanţa constată existenţa circumstanţelor excepţionale şi a motivelor obiective care justifică absenţa inculpatului la şedinţă, în acest sens, inculpatul declarând solemn într-o şedinţă precedentă sau prezentând un înscris contrasemnat de apărătorul său prin care îşi manifestă dorinţa bazată pe o alegere în cunoştinţă de cauză de a renunţa în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în faţa instanţei, iar renunţarea nu contravine unui interes public mai important;

4) finalizării urmăririi penale în lipsa învinuitului în condiţiile art.291¹.

(3) În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului sau prin intermediul videoconferinţei, participarea apărătorului şi, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie.

[…]"

Articolul 367

Audierea inculpatului

"[…]

(1¹) La cererea inculpatului aflat în detenţie sau din oficiu, instanţa poate dispune, printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată odată cu sentinţa, audierea acestuia prin intermediul videoconferinţei. Audierea inculpatului aflat în detenţie prin intermediul videoconferinţei are loc la sediul instituţiei penitenciare care dispune de mijloace tehnice corespunzătoare şi care verifică identitatea inculpatului. Participarea apărătorului la audierea prin intermediul videoconferinţei este obligatorie. Suportul informaţional care conţine înregistrarea se anexează la procesul-verbal."

[…]"

Articolul 369

Audierea celorlalte părţi

"(1) Audierea părţii vătămate, inclusiv audierea prin intermediul videoconferinţei, se efectuează în conformitate cu dispoziţiile ce se referă la audierea martorilor şi care se aplică în mod corespunzător. Victima sau, după caz, partea vătămată, la cererea acesteia sau la demersul procurorului, poate fi audiată în lipsa inculpatului, asigurându-i ultimului posibilitatea de a lua cunoştinţă de declaraţii şi de a pune întrebări persoanei audiate.

(1¹) În caz de necesitate, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea părţii vătămate, poate dispune, printr-o încheiere motivată, audierea părţii vătămate a infracţiunii cu caracter sexual, a infracţiunii de violenţă în familie, a infracţiunii privind traficul de persoane sau a infracţiunii privind traficul de copii în condiţiile art.110¹ sau în lipsa inculpatului, ultimului fiindu-i asigurată posibilitatea de a lua cunoştinţă de declaraţiile părţii vătămate şi de a pune întrebări prin intermediul apărătorului său.

(2) Audierea părţii civile şi a părţii civilmente responsabile se face conform dispoziţiilor ce se referă la audierea inculpatului, care se aplică în mod corespunzător.

(3) Partea vătămată poate fi audiată ori de câte ori este necesar în cursul cercetării judecătoreşti şi ea poate să facă declaraţii suplimentare oricând cu permisiunea preşedintelui şedinţei"

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

- Sesizarea nr.169g/2025

16. Autorul sesizării susţine că, deşi normele contestate prevăd posibilitatea audierii prin videoconferinţă a inculpatului aflat în detenţie, legislatorul a omis să reglementeze o posibilitate similară şi în cazul inculpaţilor care nu sunt privaţi de libertate, dar care se află peste hotarele ţării, nu se pot prezenta în instanţa de judecată şi cu privire la care instanţa a dispus judecarea în lipsă.

17. Totodată, autorul excepţiei afirmă că Codul de procedură penală permite audierea prin videoconferinţă a părţilor vătămate, a martorilor şi a părţilor civile aflate peste hotarele ţării. În acelaşi timp, de vreme ce Codul nu permite audierea prin videoconferinţă a inculpaţilor, legislatorul a încălcat principiul egalităţii armelor în procesul penal.

18. De asemenea, autorul sesizării consideră că prin această omisiune legislativă este limitată posibilitatea inculpatului aflat peste hotare de a-şi exercita drepturile de acces liber la justiţie şi la apărare. Autorul excepţiei mai invocă că normele contestate nu sunt previzibile şi clare.

19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, normele contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 8, 16, 20, 21, 23, 26, 54 şi 114 din Constituţie.

- Sesizarea nr.143g/2026

20. Autorul excepţiei afirmă că dispoziţiile Codului de procedură penală permit audierea prin videoconferinţă a părţilor vătămate şi a martorilor aflaţi peste hotarele ţării. În acest context, acesta consideră că sintagma "aflat în detenţie" din articolul 104 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, contravine garanţiilor dreptului la un proces echitabil, pentru că nu îi oferă inculpatului aflat peste hotarele ţării, cu privire la care instanţa a dispus judecarea în lipsă, la solicitarea sa, posibilitatea să ofere declaraţii în faţa instanţei de judecată prin intermediul videoconferinţei, în condiţii similare celor aplicabile părţii vătămate şi martorilor.

21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest tratament diferenţiat contravine articolelor 16, 20, 23 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

22. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

24. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocaţii unor părţi în proces. Astfel, excepţiile au fost formulate de subiecte abilitate cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

25. Obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolelor 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, precum şi sintagma "aflat în detenţie", cuprinsă în articolul 104 alin.(1¹) din Cod, sub aspectul omisiunii legiuitorului de a reglementa posibilitatea audierii prin videoconferinţă a inculpatului care nu este privat de libertate, se află peste hotarele ţării şi a fost autorizată de instanţă judecarea acestuia în lipsă. Curtea observă că prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare.

26. Cu privire la aplicabilitatea normelor contestate, Curtea reţine că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze penale, în care partea apărării a solicitat audierea prin videoconferinţă a unor inculpaţi care se află peste hotarele ţării şi au solicitat examinarea cauzelor în lipsa lor. Aceste solicitări au fost respinse de instanţele de judecată, pentru că Codul de procedură penală nu reglementează o asemenea posibilitate. Prin urmare, Curtea admite că instanţele de judecată pot avea în vedere prevederile contestate la examinarea cauzelor penale în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

27. Curtea reţine că omisiunea legislativă poate constitui obiectul examinării Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35).

28. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă textul contestat reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.167 din 13 noiembrie 2025, § 18).

29. Autorii excepţiilor susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 21 (prezumţia nevinovăţiei), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 114 (înfăptuirea justiţiei) din Constituţie.

30. Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolele 1 alin.(3), 4 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza oricăror reglementări. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolelor 16, 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr.177 din 23 noiembrie 2021, § 37; DCC nr.150 din 17 noiembrie 2022, § 17; DCC nr.19 din 28 februarie 2023, § 21).

31. Referitor la incidenţa articolelor 21 şi 114 din Constituţie, Curtea a reţinut că autorul excepţiei cu nr.169g/2025 nu a argumentat de ce dispoziţiile contestate contravin acestor prevederi constituţionale. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.52 din 29 mai 2025, § 22).

32. Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie, autorii sesizărilor susţin că la articolele 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală legislatorul a omis să stabilească un cadru normativ care să permită audierea prin videoconferinţă a inculpaţilor aflaţi peste hotare, cu privire la care s-a dispus judecarea în lipsă, la solicitarea lor. Acest fapt îi împiedică să participe efectiv la examinarea cauzelor şi creează un dezechilibru procesual în raport cu alte persoane participante la procesul penal.

33. Curtea observă că la etapa judecării cauzei articolul 367 alineatele (1) şi (3) din Codul de procedură penală stabileşte regula generală potrivit căreia inculpatul are dreptul să fie audiat în faţa judecătorului şi că judecătorii pot pune întrebări inculpatului. Totuşi, la articolele 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală legislatorul a stabilit o excepţie, care permite audierea prin videoconferinţă a inculpatului aflat în detenţie. Potrivit Codului, audierea prin videoconferinţă poate fi dispusă fie la cererea inculpatului aflat în detenţie, fie din oficiu, prin încheiere motivată a instanţei de judecată, cu participarea obligatorie a apărătorului (articolul 367 alin.(1¹) din Cod).

34. Din această perspectivă, Curtea va analiza dacă articolele 20 şi 26 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, impun statului obligaţia pozitivă de a reglementa posibilitatea audierii prin videoconferinţă a inculpatului aflat peste hotare, în situaţia în care instanţa a autorizat judecarea cauzei în lipsa acestuia.

35. Curtea atestă că, la nivelul Uniunii Europene, cadrul juridic privind digitalizarea cooperării judiciare şi facilitarea accesului la justiţie în cadrul procedurilor transfrontaliere în materie civilă, comercială şi penală este asigurat, între altele, prin Regulamentul (UE) 2023/2844 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 decembrie 2023. Regulamentul (UE) 2023/2844 determină, în mod implicit, actele juridice în temeiul cărora poate fi efectuată audierea prin videoconferinţă sau prin alte tehnologii de comunicare la distanţă în materie penală (a se vedea articolul 6 din Regulament).

36. În acest sens, articolul 6 alin.(1) din Regulament precizează caracterul limitat al situaţiilor în care poate fi utilizată audierea prin videoconferinţă: a) în procedurile privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre (Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului); b) în procedurile privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului); c) în procedura recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti şi al deciziilor de probaţiune în vederea supravegherii măsurilor de probaţiune şi a sancţiunilor alternative (Decizia-cadru 2008/947/JAI a Consiliului); d) în procedurile de aplicare, între statele membre ale Uniunii Europene, a principiului recunoaşterii reciproce în materia deciziilor privind măsurile de supraveghere judiciară ca alternativă la arestarea preventivă (Decizia-cadru 2009/829/JAI a Consiliului); e) în procedurile ce vizează ordinul european de protecţie (Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European şi a Consiliului). Astfel, Regulamentul delimitează domeniul de aplicare al audierii prin videoconferinţă în funcţie de caracterul procedurii în care acest instrument este utilizat.

37. Totodată, Regulamentul (UE) 2023/2844 se opune efectuării audierilor prin videoconferinţă sau prin alte tehnologii de comunicare la distanţă în scopul obţinerii de probe ori al desfăşurării unui proces care ar putea conduce la pronunţarea unei decizii privind vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane suspectate ori acuzate (a se vedea § 43 din preambulul Regulamentului).

38. În cauza FP şi alţii, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată de Tribunalul oraşului Sofia, Bulgaria, să stabilească dacă dreptul persoanei acuzate de a fi prezentă la propriul proces, garantat de articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2016/343 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016, trebuie interpretat în sensul că se opune ca un inculpat să poată participa, la cererea sa expresă, la şedinţele procesului său prin videoconferinţă. În acest sens, Curtea de Justiţie a notat că articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2016/343 nu reglementează chestiunea dacă statele membre pot prevedea ca inculpatul să poată participa, la cererea sa expresă, la şedinţele procesului său penal prin videoconferinţă, o asemenea problemă intră sub incidenţa dreptului naţional. Totuşi, din moment ce articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2016/343 nu reglementează această problemă, dispoziţia menţionată nu se poate opune ca un inculpat care face o cerere expresă în acest sens să fie autorizat să participe la şedinţele procesului său prin videoconferinţă (a se vedea C-760/22, 4 iulie 2024, §§ 28-29).

39. La rândul său, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat dacă utilizarea sau neutilizarea videoconferinţei într-o cauză concretă a fost compatibilă cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care legislaţia naţională prevedea deja posibilitatea recurgerii la acest mecanism (Marcello Viola v. Italia, 5 octombrie 2006, în care reclamantul s-a plâns că a fost obligat să participe prin videoconferinţă la şedinţele de apel; Sakhnovskiy v. Rusia, 2 noiembrie 2010, în care reclamantul s-a plâns că nu a putut să se apere în mod eficient, deoarece a comunicat cu instanţa de apel prin legătură video; Asciutto v. Italia, 27 noiembrie 2007, în care reclamantul se plângea că nu a fost adus în faţa unui judecător şi că a fost obligat să participe prin videoconferinţă la procedurile de apel; Dijkhuizen v. Ţările de Jos, 8 iunie 2021, în care reclamantul a pretins că a fost în imposibilitate să se apere şi să participe activ la audierea martorilor la şedinţa de apel, fie participând personal, fie prin videoconferinţă). Hotărârile în discuţie pornesc de la premisa existenţei unei baze legale interne care permitea, în anumite condiţii, audierea prin videoconferinţă. Curtea Europeană nu a statuat în jurisprudenţa sa că articolul 6 din Convenţie impune statelor contractante obligaţia pozitivă de a crea, atunci când aceasta lipseşte din legislaţia naţională, o procedură de audiere a inculpatului prin videoconferinţă.

40. Aşadar, Curtea constată că din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi din dreptul Uniunii Europene nu rezultă o obligaţie pozitivă a statului de a organiza participarea prin videoconferinţă a inculpatului aflat pe teritoriul unui alt stat, în cadrul procedurii de judecare în lipsă. Articolul 6 din Convenţie îi garantează inculpatului posibilitatea efectivă de a participa la proces şi de a-şi exercita drepturile apărării, fără a-i recunoaşte însă dreptul de a impune, prin propria opţiune, înlocuirea prezenţei sale în faţa instanţei cu participarea la distanţă din străinătate.

41. Curtea constată că articolul 20 din Constituţie îi garantează oricărei persoane dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Pe de altă parte, articolul 26 din Constituţie garantează în mod distinct dreptul la apărare. Deşi articolele 20 şi 26 din Constituţie îi garantează inculpatului dreptul de a fi audiat de către instanţa de judecată, acestea nu stabilesc modalitatea în care audierea trebuie realizată. În consecinţă, articolele 20 şi 26 din Constituţie nu pot fi interpretate în sensul că ar impune statului obligaţia pozitivă de a institui un mecanism de audiere prin videoconferinţă a inculpatului aflat peste hotarele Republicii Moldova în procedura de judecare în lipsă. Reglementarea acestei chestiuni se încadrează în marja discreţionară a Parlamentului. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

42. Aşadar, sesizările privind excepţiile de neconstituţionalitate nu întrunesc condiţiile de admisibilitate şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibile sesizările nr.169g/2025 şi nr.143g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 104 alin.(1¹) şi 367 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Ion Ticu, în interesele dlor Grigore Gurău şi Dmitri Doroşchevici, în dosarul nr.1-2150/2019, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Buiucani, şi a sintagmei "aflat în detenţie" cuprinsă în articolul 104 alin.(1¹) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Ion Cernolev, în interesele dlor Nicolae Guga şi Nicolae-Alexandru Guga, în dosarul nr.1-176/2025, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul Ialoveni.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

Opinie separată

la Decizia Curţii Constituţionale nr.128 din 6 august 2026

În sesizările nr.169g/2025 şi nr.143g/2026, faptele descrise au fost următoarele. Câteva persoane au fost trimise în judecată pentru comiterea unor infracţiuni. La cererea inculpaţilor, care se află peste hotarele ţării, instanţa de judecată a dispus examinarea cauzelor în lipsa lor. Apărătorii au formulat cereri de audiere a inculpaţilor prin videoconferinţă. Instanţa de judecată a respins cererile, pentru că legea procesuală nu prevede posibilitatea audierii acestei categorii de inculpaţi prin videoconferinţă. Articolele 104 şi 367 din Codul de procedură penală stabilesc că, la cererea inculpatului aflat în detenţie sau din oficiu, instanţa poate dispune, printr-o încheiere motivată, audierea acestuia prin intermediul videoconferinţei. Audierea inculpatului aflat în detenţie prin intermediul videoconferinţei are loc la sediul instituţiei penitenciare, care dispune de mijloace tehnice corespunzătoare şi care verifică identitatea inculpatului.

Autorii sesizărilor consideră că lipsa unei reglementări care să permită audierea prin videoconferinţă a inculpaţilor aflaţi peste hotare, pentru care instanţa a emis autorizarea de a fi judecaţi în lipsă, îi împiedică să participe efectiv la examinarea cauzelor şi creează un dezechilibru procesual în raport cu alte persoane participante la procesul penal.

Consider că colegii mei trebuiau să observe că aceste argumente ridică problema întinderii obligaţiilor pozitive care îi revin statului în baza articolului 20 din Constituţie şi, în special, dacă dreptul la un proces echitabil îi impune Parlamentului obligaţia de a reglementa un asemenea mecanism procedural.

După o scurtă trecere în revistă a dreptului Uniunii Europene în materie, la paragraful 39 al Deciziei, Curtea Constituţională face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului: "Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat dacă utilizarea sau neutilizarea videoconferinţei într-o cauză concretă a fost compatibilă cu garanţiile dreptului la un proces echitabil, în condiţiile în care legislaţia naţională prevedea deja posibilitatea recurgerii la acest mecanism […]. Hotărârile în discuţie pornesc de la premisa existenţei unei baze legale interne care permitea, în anumite condiţii, audierea prin videoconferinţă. Curtea Europeană nu a statuat în jurisprudenţa sa că articolul 6 din Convenţie impune statelor contractante obligaţia pozitivă de a crea, atunci când aceasta lipseşte din legislaţia naţională, o procedură de audiere a inculpatului prin videoconferinţă."

Aşadar, motivul de bază pentru soluţia inadmisibilităţii Deciziei este că din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi din dreptul Uniunii Europene nu rezultă o obligaţie pozitivă a statului de a organiza participarea la proces prin videoconferinţă a inculpatului aflat pe teritoriul unui alt stat, în cadrul procedurii judecării în lipsă. Potrivit colegilor mei, articolul 6 din Convenţie îi garantează inculpatului posibilitatea efectivă de a participa la proces şi de a-şi exercita drepturile de apărare, fără a-i recunoaşte însă dreptul de a impune, prin propria opţiune, înlocuirea prezenţei sale în faţa instanţei cu participarea la distanţă din străinătate. De asemenea, potrivit colegilor mei, reglementarea acestei chestiuni s-ar încadra în marja discreţionară a Parlamentului (a se vedea paragrafele 40 şi 41 din Decizie).

Autorii sesizărilor invocă dreptul la apărare şi se compară cu părţile vătămate şi cu inculpaţii aflaţi în detenţie care pot fi audiaţi prin videoconferinţă, dacă instanţele care îi judecă dispun astfel. Pentru că nu identifică nicio cauză relevantă în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nicio prevedere favorabilă în dreptul Uniunii Europene, Curtea declară inadmisibile sesizările. Nu pot fi de acord cu această abordare a colegilor mei. Curţile constituţionale europene nu se pot prevala de lipsa jurisprudenţei CEDO sau de lipsa reglementărilor în dreptul UE atunci când stabilesc standardul de control aplicabil la examinarea deciziilor parlamentelor naţionale.¹

________________________

¹Faptul că Parlamentul nu a reglementat posibilitatea audierii prin videoconferinţă a inculpaţilor aflaţi peste hotarele ţării reprezintă o decizie de politică publică.

Cercetarea în materia dreptului european al drepturilor omului reprezintă doar un pas din demersul intelectual pe care-l întreprinde o curte constituţională. Curtea Constituţională a Republicii Moldova este garantul Constituţiei. Ea interpretează şi aplică Constituţia Republicii Moldova. Ea trebuie să asigure o protecţie efectivă a drepturilor fundamentale garantate de această Constituţie.

Sesizările în discuţie trebuiau analizate în fond. Pentru realizarea principiului adevărului, care poate fi dedus din articolul 20 din Constituţie şi care reprezintă scopul ideii de justiţie de la articolul 115 alin.(1) din Constituţie², judecătorii de drept comun din Republica Moldova ar trebui să aibă capacitatea de a opta, atunci când consideră necesar, pentru audierea prin videoconferinţă a inculpaţilor aflaţi peste hotarele ţării, evident, cu respectarea principiilor dreptului internaţional şi cu sprijinul autorităţilor statelor în care aceştia se află.

________________________

²Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

Din analiza prevederilor Codului de procedură penală constat că Parlamentul a reglementat audierea prin videoconferinţă în cazul: i) victimelor aflate peste hotarele ţării, ii) inculpaţilor care se află în locurile de detenţie din Republica Moldova şi iii) inculpaţilor aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, pe baza unor cereri de asistenţă juridică internaţională în materie penală venite din partea unui stat solicitant, cu respectarea condiţiilor stabilite de lege, în cazul în care persoana în cauză consimte şi există un acord în acest sens între Republica Moldova şi statul respectiv (a se vedea articolul 28 alin.(7) din Legea nr.371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală).

În acest context, Curtea trebuia să examineze dacă, odată ce Parlamentul a reglementat utilizarea acestui mecanism pentru victime şi a admis desfăşurarea, cu titlu excepţional, a judecării în lipsa inculpatului prin autorizarea instanţei ( a se vedea articolul 321 alin.(2) pct.3 din Cod), excluderea inculpatului de la beneficiul oferit de acest mecanism este compatibilă cu exigenţele procesului echitabil şi ale egalităţii armelor.

Garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituţie. Dreptul de acces liber la justiţie trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Având în vedere că oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară, reţinând şi principiul prezumţiei nevinovăţiei, observând dezvoltarea cadrului juridic privind digitalizarea cooperării judiciare şi facilitatea accesului la justiţie în cadrul procedurilor transfrontaliere, inclusiv în materie penală, cred că mecanismul de audiere prin videoconferinţă a inculpaţilor aflaţi peste hotare devine o omisiune legislativă care aduce atingere drepturilor de mai sus. Dreptul la apărare îi garantează inculpatului dreptul de a fi audiat de către instanţa de judecată, iar statul are obligaţia pozitivă de a institui toate mecanismele, inclusiv de audiere prin videoconferinţă a inculpatului aflat peste hotare şi cu autorizarea instanţei să fie judecat în lipsă.

În contradicţie cu opinia colegilor mei, consider că în situaţia inculpaţilor aflaţi peste hotarele ţării, care nu se eschivează de la participarea la proces şi demonstrează existenţa unor impedimente obiective de a se prezenta în şedinţa de judecată pentru o eventuală audiere, iar instanţa a autorizat judecarea cauzei în lipsa acestora, pentru a asigura echitatea în ansamblu a procesului penal şi compatibilitatea acestuia cu exigenţele articolelor 20 şi 26 din Constituţie, trebuie să se asigure competenţa instanţei de judecată de a aprecia în fiecare caz particular dacă: (i) imposibilitatea prezenţei fizice a inculpatului în şedinţa de judecată este justificată de circumstanţe obiective; (ii) mijloacele tehnice disponibile asigură calitatea adecvată a transmisiunii video şi desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a actului de justiţie şi (iii) participarea inculpatului prin intermediul videoconferinţei permite exercitarea efectivă a dreptului la apărare. Prin urmare, de vreme ce Codul de procedură penală nu reglementează o procedură distinctă de examinare a unor astfel de cereri, în anumite situaţii, drepturile acuzatului de acces liber la justiţie şi la apărare devin inefective şi iluzorii.