Decizie nr.130 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 35 alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală (verificarea compatibilităţii judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.167g/2026 privind excepţia

de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 35

alineatele (1) şi (2) din Codul de procedură penală

(verificarea compatibilităţii judecătorului învestit

cu soluţionarea cererii de recuzare)

nr. 130  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 149 din 22.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Cristian Rotaru, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 iulie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată" din articolul 35 alin.(1) şi "în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară" din articolul 35 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Valentina Suruceanu, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale

3. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti, sediul central, se află cauza penală de acuzare a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 284 alin.(1) (crearea sau conducerea unei organizaţii criminale), raportat la articolele 42 alin.(5) (complicitatea) şi 46 (grupul criminal organizat) din Codul penal, precum şi de comiterea infracţiunii prevăzute la articolul 243 alin.(3) literele a) şi b) (spălarea banilor), raportat la articolele 42 alin.(3) (organizarea) şi 45 alin.(1) (participaţia complexă) din Codul penal.

4. La 7 iulie 2024, cauza a fost repartizată pentru examinare dlui judecător Nicolae Zaharia de la Judecătoria Hânceşti, sediul Leova. La 2 iulie 2026, dl avocat Nicu Şendrea a formulat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, o cerere de recuzare împotriva dlui judecător Nicolae Zaharia.

5. Cererea de recuzare a fost distribuită spre soluţionare dnei judecătoare Valentina Suruceanu de la Judecătoria Hânceşti, sediul central. La 17 iulie 2026, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Nicu Şendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepţia de neconstituţionalitate a textelor "recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată" din articolul 35 alin.(1) şi "în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară" din articolul 35 alin.(2) din Codul de procedură penală.

6. Printr-o încheiere din 23 iulie 2026, Judecătoria Hânceşti a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 35

Procedura soluţionării cererii de recuzare şi a declaraţiei de abţinere

"(1) Recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. La soluţionarea recuzării sau abţinerii judecătorilor dintr-un complet format din 3 sau 5 judecători, judecătorii nerecuzaţi din acest complet pot fi incluşi în noul complet de judecată.

(2) Cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere se distribuie spre soluţionare în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, şi se examinează în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul repartizării, fără a afecta continuitatea şedinţei de judecată, însă, până la soluţionarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere, se amână ultimul cuvânt al inculpatului. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în care s-a înaintat recuzarea.

(3) Încheierea instanţei de judecată asupra recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul sesizării afirmă că articolul 35 alin.(1) din Codul de procedură penală omite să reglementeze un mecanism procedural prin care să poată fi verificată compatibilitatea judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare. Totodată, cu referire la prevederile articolului 35 alin.(2) din Codul de procedură penală, el susţine că acestea nu definesc criteriile pe baza cărora să se constate imposibilitatea formării unui nou complet de judecată în aceeaşi instanţă.

10. În acelaşi timp, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate nu stabilesc nici faptul dacă judecătorul desemnat pentru soluţionarea cererii de recuzare urmează să întrunească aceleaşi exigenţe ale imparţialităţii. Mai mult, prevederile criticate nu reglementează nici conduita judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare în cazul în care acesta se află, la rândul său, în stare de incompatibilitate.

11. În opinia autorului, redactarea actuală a normelor contestate permit ca mecanismul procedural destinat protejării imparţialităţii instanţei să funcţioneze, în unele situaţii, fără existenţa garanţiilor pe care acesta urmăreşte să le asigure.

12. Prin urmare, autorul excepţiei pretinde că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4, 16, 20, 23 alin.(2), 26 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

13. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

14. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

15. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

16. Sunt obiecte ale excepţiei de neconstituţionalitate textele "recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată" din articolul 35 alin.(1) şi "în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară" din articolul 35 alin.(2) din Codul de procedură penală. Curtea observă că prevederile articolului 35 din Codul de procedură penală au constituit, în repetate rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.17 din 23 martie 2016, DCC nr.6 din 11 ianuarie 2021, DCC nr.145 din 3 noiembrie 2022, DCC nr.172 din 13 decembrie 2022), însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate decât cele formulate de autorul excepţiei.

17. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală la etapa recuzării judecătorului învestit cu examinarea fondului. Astfel, Curtea admite că la soluţionarea cererii de recuzare instanţa de judecată ar putea ţine cont de textul "recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată" din articolul 35 alin.(1) din Codul de procedură penală.

18. Referitor la textul "în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară" din articolul 35 alin.(2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că din circumstanţele cauzei reflectate în sesizare nu rezultă imposibilitatea formării unui complet de judecată în aceeaşi instanţă pentru soluţionarea cererii de recuzare. Dimpotrivă, cererea de recuzare a fost distribuită spre soluţionare unui alt judecător din cadrul aceleiaşi instanţe (a se vedea § 5 supra). Din acest motiv, autorul sesizării nu a reuşit să demonstreze în ce măsură aceste dispoziţii sunt aplicabile cauzei în care a fost ridicată excepţia, situaţia prezentată de către autor fiind ipotetică (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.11 din 1 februarie 2022, § 16; DCC nr.166 din 13 noiembrie 2025, § 47). Astfel, eventuala declarare a neconstituţionalităţii prevederilor contestate sub aspectul invocat în sesizare nu-i poate servi autorului excepţiei (a se vedea DCC nr.142 din 7 noiembrie 2024, § 21). Prin urmare, în acest capăt al excepţiei, Curtea reţine inaplicabilitatea normei criticate.

19. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

20. Autorul excepţiei a susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 alin.(2) (calitatea legii), 26 (dreptul la apărare) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

21. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolul 4 din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestuia împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.109 din 11 iunie 2026, § 22).

22. În mod similar, referitor la incidenţa articolelor 16, 23 şi 54 din Costituţie, Curtea reiterează că acestea pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

23. Referitor la articolele 20 şi 26 din Constituţie, Curtea notează că autorul sesizării a susţinut, în principal, neconstituţionalitatea pretinsei omisiuni legislative de a reglementa verificarea compatibilităţii judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, precum şi lipsa unei modalităţi de soluţionare a eventualei incompatibilităţi. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.86 din 25 iulie 2024, § 18; DCC nr.58 din 2 aprilie 2026, § 25).

24. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr.37 din 25 aprilie 2024, § 22).

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că accesul liber la justiţie nu are un caracter absolut, ci unul care poate implica limitări, inclusiv de ordin procedural (a se vedea DCC nr.6 din 18 ianuarie 2022, § 21; DCC nr.89 din 17 iulie 2025, § 24).

26. Curtea menţionează că recuzarea unui judecător şi împiedicarea participării acestuia la judecarea unei cauze, atunci când există dubii privind imparţialitatea sa, are la bază mai multe obiective. Primul obiectiv vizează realizarea dreptului la un proces echitabil. Caracterul concret şi efectiv al dreptului la un proces echitabil impune ca legea să prevadă o procedură pentru înlăturarea judecătorilor în privinţa cărora persistă dubii privind imparţialitatea (a se vedea Gurov v. Moldova, 11 iulie 2006, § 36; Pandjikidzé şi alţii v. Georgia, 27 octombrie 2009, § 104). O asemenea procedură este justificată de importanţa fundamentală pe care o are dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică (a se vedea Stanev v. Bulgaria [MC], 17 ianuarie 2012, § 231).

27. Totodată, Curtea notează că prevederile Codului de procedură penală reglementează situaţiile de incompatibilitate a judecătorului la examinarea cauzelor (a se vedea articolul 33 din Codul de procedură penală), precum şi posibilitatea recuzării judecătorului incompatibil şi procedura de soluţionare a cererii de recuzare (a se vedea articolele 34-35 din Cod).

28. În acelaşi timp, Curtea observă că, în unele situaţii, Parlamentul a stabilit interdicţia recuzării judecătorului sau a completului de judecată, cum ar fi: (i) recuzarea judecătorilor care încă nu participă la judecarea cauzei; (ii) recuzarea judecătorului sau a completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare, precum şi (iii) recuzarea repetată a aceluiaşi judecător pentru aceleaşi motive, dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă (a se vedea articolul 34 alin.(4) din Cod).

29. De altfel, în Decizia nr.62 din 19 septembrie 2016, Curtea a analizat prevederile articolului 34 alin.(3) din Codul de procedură penală (în redactarea anterioară Legii nr.245 din 31 iulie 2023), în măsura în care acestea interzic recuzarea judecătorului care soluţionează cererea de recuzare.

30. În acest sens, Curtea a evidenţiat că procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, ci este vorba de o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura cercetării şi judecării cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă. Această procedură nu are un caracter jurisdicţional penal în sens material, ci comportă un caracter administrativ-judiciar, iar actele care se îndeplinesc în această procedură îi conferă acesteia un caracter jurisdicţional numai în sens formal (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.62 din 19 septembrie 2016, § 30).

31. Curtea a reţinut că regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei, ele au un caracter special, de verificare a conformităţii motivelor invocate de recuzare şi abţinere cu cele prevăzute de lege. Mai mult, Curtea a menţionat că scopul textului de lege criticat este de a asigura o protecţie a tuturor justiţiabililor împotriva încercărilor nejustificate de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică raţional (ibidem, §§ 31, 33).

32. În lumina acestei jurisprudenţe, Curtea reconfirmă că lipsa unui mecanism de verificare a compatibilităţii judecătorului învestit cu soluţionarea unei cereri de recuzare nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de vreme ce prin examinarea cererii de recuzare nu se tranşează fondul litigiului şi nici nu se definitivează soluţia pe marginea raportului litigios. Mai mult, orice pretins dubiu referitor la calitatea şi competenţa instanţei de judecată poate fi invocat în calea de atac corespunzătoare.

33. În acelaşi timp, Curtea reaminteşte că obligaţia de respectare a exigenţei independenţei şi imparţialităţii funcţiei de judecător este un standard care derivă direct din Constituţie (a se vedea articolul 116 alin.(1)).

34. De asemenea, în cauzele Debled v. Belgia (22 septembrie 1994, § 37) şi A.K. v. Liechtenstein (9 iulie 2015, § 68), Curtea Europeană a menţionat că excluderea de la judecare a tuturor judecătorilor unei instanţe care examinează cereri de recuzare în privinţa celorlalţi judecători ar conduce la paralizarea întregului sistem judiciar. Din aceste motive, Curtea nu reţine incidenţa articolelor 20 şi 26 din Constituţie.

35. Referitor la solicitarea autorului de a completa articolul 35 din Codul de procedură penală, între altele, cu o procedură de verificare a compatibilităţii judecătorului care examinează cererea de recuzare, Curtea notează că aceasta reprezintă, mai curând, o propunere de lege ferenda, cu privire la care Curtea nu se poate pronunţa. Competenţa de a modifica textele contestate îi revine Parlamentului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.17 din 6 februarie 2025, § 33; DCC nr.128 din 11 septembrie 2025, § 28).

36. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 4, 16, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

37. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) şi (4) literele c) şi d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textelor "recuzarea sau abţinerea judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată" din articolul 35 alin.(1) şi "în cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară" din articolul 35 alin.(2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.