Decizie nr.132 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.168g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 6/1 şi 6/2 din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (repartizarea cererii de recuzare prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării  nr. 168g/2026  privind excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 6¹ şi 6² din Legea

nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească

(repartizarea cererii de recuzare prin intermediul

Programului integrat de gestionare a dosarelor)

nr. 132  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 151 din 22.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Emilia Cazacu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 30 iulie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 6¹ şi 6² din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecătoare Valentina Suruceanu, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele procesului penal

3. Pe rolul Judecătoriei Hânceşti se află cauza penală de acuzare a dlui Vladimir Chitorog de comiterea infracţiunilor de creare sau conducere a unei organizaţii criminale şi spălare a banilor. Cauza penală a fost repartizată pentru examinare dlui judecător Nicolae Zaharia.

4. La 2 iulie 2026, partea apărării a formulat o cerere de recuzare împotriva dlui judecător Nicolae Zaharia. Cererea de recuzare a fost repartizată, în mod aleatoriu, prin Programul integrat de gestionare a dosarelor, dnei judecătoare Valentina Suruceanu din cadrul Judecătoriei Hânceşti, sediul central. Anterior, dl avocat Nicu Şendrea a formulat cereri de recuzare împotriva dnei judecătoare Valentina Suruceanu, care au fost respinse de către dl judecător Nicolae Zaharia.

5. În şedinţa de judecată din 22 iulie 2026, dl avocat Nicu Şendrea a ridicat, în interesele dlui Vladimir Chitorog, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 6¹ şi 6² din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească.

6. Printr-o încheiere din 23 iulie 2026, Judecătoria Hânceşti a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale."

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 114

Înfăptuirea justiţiei

"Justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de instanţele judecătoreşti."

Articolul 115

Instanţele judecătoreşti

"(1) Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii.

(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii specializate.

(3) Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă.

(4) Organizarea instanţelor judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege organică."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie, în condiţiile legii, până la atingerea plafonului de vârstă, de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Preşedintele Republicii Moldova poate respinge o singură dată candidatura propusă de către Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) - abrogat.

(4) - abrogat.

(5) Deciziile privind numirea judecătorilor şi cariera acestora trebuie să fie adoptate în baza unor criterii obiective, bazate pe merit, şi a unei proceduri transparente, în condiţiile legii. Promovarea sau transferul judecătorilor se face doar cu acordul acestora.

(5¹) Judecătorii au doar imunitate funcţională în condiţiile legii.

(6) Sancţionarea judecătorilor se face în conformitate cu legea.

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească sunt următoarele:

Articolul 6¹

Distribuirea aleatorie a dosarelor şi constituirea completelor de judecată

"(1) Activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza este în imposibilitatea de a continua judecarea acesteia, persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, asigură redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător. Fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.

(1¹) Constituirea completelor de judecată şi desemnarea preşedinţilor acestora se fac la începutul anului prin dispoziţie a preşedintelui instanţei. Schimbarea membrilor completului se face în cazuri excepţionale, în baza unei încheieri motivate a preşedintelui instanţei judecătoreşti şi potrivit criteriilor obiective stabilite de regulamentul aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii. Încheierea motivată privind schimbarea membrilor completului se anexează la materialele dosarului.

(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decît în condiţiile prevăzute de lege."

Articolul 6²

Programul integrat de gestionare a dosarelor

"(1) Programul integrat de gestionare a dosarelor este unic pentru toate instanţele de judecată, fiind parte componentă a sistemului informaţional judiciar. Utilizarea acestuia este obligatorie pentru toate instanţele de judecată.

(2) Administrarea Programului integrat de gestionare a dosarelor şi asigurarea controlului asupra funcţionalităţii acestuia se efectuează de către Agenţia de administrare a instanţelor judecătoreşti."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul afirmă că normele contestate nu prevăd garanţii procedurale şi instituţionale în situaţia în care, din cauza numărului redus de judecători, Programul integrat de gestionare a dosarelor nu asigură o distribuire aleatorie a cererilor de recuzare. În situaţia în care într-o instanţă de judecată activează doi judecători, cererile de recuzare formulate în privinţa lor se soluţionează în mod reciproc de către fiecare dintre aceştia.

10. În astfel de circumstanţe, lipsa unei reglementări care ar permite desemnarea unui judecător dintr-o altă instanţă de acelaşi grad ori aplicarea unui mecanism alternativ afectează dreptul justiţiabilului la un proces echitabil.

11. Autorul excepţiei afirmă că omisiunea în cauză contravine articolelor 1, 4, 16, 20, 23, 26, 54, 114, 115 şi 116 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de către subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolelor 6¹ şi 6² din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească. Articolele contestate nu au mai constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii din perspectiva acestor critici.

16. O condiţie de admisibilitate a sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate este şi faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluţionarea cauzei. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către apărător în procedura de examinare a unei cereri de recuzare a unui judecător. Prin urmare, Curtea constată că prevederile contestate au fost aplicate la soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

17. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental garantat de Constituţie.

18. Autorul excepţiei susţine că normele contestate contravin articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 114 (înfăptuirea justiţiei), 115 (instanţele judecătoreşti) şi 116 (statutul judecătorilor) din Constituţie.

19. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin.(3) şi 4 din Constituţie, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că aceste articole au un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta un reper individual şi separat şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024).

20. Curtea a mai notat că articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68).

21. Deşi autorul excepţiei susţine că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 26, 114 şi 115 din Constituţie, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu aceste norme constituţionale, iar simpla trimitere la acestea nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională i-ar substitui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.116 din 8 septembrie 2022, § 24).

22. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr.123 din 22 octombrie 2020, § 26; DCC nr.162 din 29 decembrie 2020, § 23).

23. Curtea constată că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, îşi găseşte corespondenţa în dispoziţiile articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil (a se vedea DCC nr.14 din 2 februarie 2021, § 22). Potrivit articolului 6 § 1 din Convenţie, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

24. Un atribut esenţial al unui proces echitabil îl reprezintă principiul imparţialităţii judecătorului. În acest sens, articolul 116 din Constituţie stabileşte că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

25. Autorul excepţiei afirmă neconstituţionalitatea pretinsei omisiuni legislative de a reglementa modul de repartizare a cererii de recuzare în cazul în care într-o instanţă îşi desfăşoară activitatea doar doi judecători. Această situaţie ar conduce la examinarea reciprocă a cererilor de recuzare de către aceşti judecători.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că procedura de soluţionare a unei cereri de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicţional, fiind o chestiune de administrare a actului de justiţie. Procedura cercetării şi a judecării cererii de recuzare reprezintă o procedură incidentală, al cărei obiect este distinct de obiectul procesului penal. Această procedură nu are un caracter jurisdicţional penal în sens material. Curtea a mai subliniat că regulile procedurale în materie de recuzare nu sunt reguli de drept comun privind judecarea în fond a cauzei. Ele au un caracter special, de verificare a conformităţii motivelor invocate de recuzare şi abţinere cu cele prevăzute de lege (a se vedea DCC nr.39 din 29 martie 2022, § 24).

27. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că procedura de recuzare a unui judecător, independentă de procedura care a determinat-o, nu vizează fondul unei acuzaţii în materie penală şi nu se referă nici la o determinare a drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil în sensul articolului 6 § 1 din Convenţie (a se vedea Gómez de Liaño y Botella v. Spania, 22 iulie 2008, § 41).

28. Potrivit articolului 35 alin.(1) din Codul de procedură penală, cererea de recuzare a judecătorului se soluţionează de un alt judecător sau, după caz, de un alt complet de judecată. Cererea de recuzare sau declaraţia de abţinere se distribuie spre soluţionare în mod aleatoriu, prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor. În cazul în care nu se poate forma un nou complet de judecată în aceeaşi instanţă, recuzarea se soluţionează, în cel mult 5 zile de la primirea dosarului, de instanţa ierarhic superioară (articolul 35 alin.(2) din Cod). Curtea notează că, potrivit articolului 34 alin (4) din Codul de procedură penală, nu se admite recuzarea judecătorului sau a completului de judecată care soluţionează cererea de recuzare.

29. Curtea observă că, la nivel european, există diverse sisteme de repartizare a cauzelor pe baza unor criterii obiective, stabilite în prealabil. Printre acestea se numără tragerea la sorţi, repartizarea în ordinea alfabetică a numelor judecătorilor, repartizarea cauzelor către secţiile instanţelor într-o ordine stabilită în prealabil sau repartizarea cauzelor între judecători prin decizia preşedinţilor instanţelor. Este important ca repartizarea efectivă să nu fie supusă unor influenţe externe sau interne şi să nu fie concepută pentru a favoriza vreuna dintre părţi (a se vedea Memorandumul explicativ la Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei¹).

^{_______________________________________}

¹https://rm.coe.int/cmrec-2010-12-onindependence-efficiency-responsibilites-of-judges/16809f007d 

30. Curtea observă că articolele 6¹ şi 6² din Legea privind organizarea judecătorească şi articolul 35 din Codul de procedură penală instituie principiul repartizării aleatorii a cauzelor. Totodată, Parlamentul i-a delegat Consiliului Superior al Magistraturii competenţa de a stabili criteriile obiective pe baza cărora să fie distribuite dosarele, inclusiv cererile de recuzare.

31. Astfel, Curtea notează că, prin Hotărârea nr.110/5 din 5 februarie 2013, Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat Regulamentul privind modul de distribuire aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanţele judecătoreşti. De asemenea, Consiliul a aprobat şi o instrucţiune cu privire la activitatea de evidenţă şi documentare procesuală în judecătorii şi curţile de apel (a se vedea Anexa la Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.121/11 din 19 martie 2024).

32. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între prevederile contestate şi normele constituţionale invocate, de vreme ce mecanismul de repartizare aleatorie a fost stabilit de Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr.110/5 din 5 februarie 2013.

33. De asemenea, Curtea nu poate reţine nici critica autorului referitoare la afectarea dreptului la un proces echitabil din cauza examinării unei cereri de recuzare de către un judecător vizat într-o altă cerere de recuzare.

34. Curtea Europeană a analizat o situaţie în care fiecare dintre membrii unui tribunal vizaţi de recuzare a participat la luarea deciziei privind recuzările pentru părtinire formulate împotriva colegilor săi. Curtea a constatat că participarea judecătorilor la o decizie privind cererile de recuzare îndreptate împotriva unuia dintre colegii lor poate afecta imparţialitatea fiecăruia dintre membrii recuzaţi, în cazul în care împotriva acestora au fost formulate cereri de recuzare identice. Cu toate acestea, Curtea a considerat că o astfel de procedură nu a afectat imparţialitatea judecătorilor în circumstanţele specifice ale cauzei, de vreme ce reclamantul îşi bazase cererile de recuzare pe motive generale şi abstracte, aproape identice, fără a face referire la fapte concrete şi relevante care ar fi putut dezvălui o animozitate sau o ostilitate personală faţă de el (a se vedea A.K. v. Liechtenstein, 9 iulie 2015, § 68).

35. Prin urmare, Curtea nu constată incidenţa articolelor 20 şi 116 din Constituţie din perspectiva criticilor formulate de autorul excepţiei.

36. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolelor 6¹ şi 6² din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească, ridicată de dl avocat Nicu Şendrea, în interesele dlui Vladimir Chitorog, parte în dosarul nr.1-34/2026, pendinte la Judecătoria Hânceşti, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.