Decizie nr.135 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi din articolul 4 alin.(2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti nr.87 din 21 aprilie 2011 (prezentarea raportului motivat privind respectarea termenului rezonabil)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.15g/2026 privind excepţia de neconstituţionalitate

 a unor prevederi din articolul 4 alin. (2) din Legea  privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil

a hotărârii judecătoreşti nr. 87 din 21 aprilie 2011

(prezentarea raportului motivat privind

respectarea termenului rezonabil)

nr. 135  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 153 din 22.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Maria Arhir, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 februarie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz," din articolul 4 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ridicată de dl Igor Potîng, în dosarul nr.2-17943/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dna judecător Alina Brăgaru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie.

3. Printr-o Decizie, pe baza articolelor 29 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a punctului 17 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a decis prelungirea termenului de examinare a sesizării nr.15g/2026.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 12 august 2025, dl Igor Potîng şi dna Ecaterina Vasilieva au formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei pentru constatarea încălcării dreptului la desfăşurarea urmăririi penale în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral.

5. În cadrul examinării cauzei, dl Igor Potîng a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a textului "un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz," din articolul 4 alin.(2) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti.

6. Printr-o încheiere din 15 ianuarie 2026, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

7. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 119

Folosirea căilor de atac

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

8. Prevederile relevante ale Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti sunt următoarele:

Articolul 4

Examinarea pricinii şi sarcina probaţiunii

"(1) Sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiţiei, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

(2) Instanţa de judecată care examinează în fond cauza, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti prezintă Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe dosar.

(3) Raportul privind modul de respectare a termenului rezonabil se prezintă în scris şi va conţine: numele şi prenumele judecătorului, ale reprezentantului autorităţii implicate în proces, ale executorului judecătoresc sau ale reprezentantului autorităţii responsabile de executarea hotărârii judecătoreşti; date despre acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare şi motivarea acestora; date despre acţiunile procesuale întreprinse în vederea accelerării procedurii de judecare, după caz; alte date relevante privind respectarea termenului rezonabil.

[...]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. Autorul excepţiei susţine că textul criticat acordă o marjă excesivă de apreciere autorităţilor publice şi instanţei de judecată în materia administrării şi aprecierii probelor într-un litigiu referitor la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, deoarece nu impune anexarea unei copii a dosarului cu privire la care reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. Astfel, cauza ar putea fi soluţionată în lipsa probelor relevante, doar pe baza circumstanţelor descrise în raportul prezentat potrivit articolului 4 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011.

10. Autorul susţine că, în special, sintagma "şi, după caz," îl degrevează pe pârât de sarcina probei ce îi revine pe baza legii şi lipseşte reclamantul de garanţiile unui proces echitabil, în cadrul căruia să-şi poată prezenta contraargumentele şi probele de care dispune.

11. Autorul excepţiei afirmă că prevederea contestată contravine articolelor 1, 20 şi 119 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz," din articolul 4 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

16. După cum rezultă din sesizare, pe rolul Judecătoriei Chişinău se află o cauză pentru constatarea încălcării dreptului la desfăşurarea urmăririi penale în termen rezonabil şi repararea prejudiciului material şi moral. Curtea admite că instanţa de judecată ar putea avea în vedere prevederile contestate în cauza pe care o examinează.

17. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (DCC nr.143 din 7 noiembrie 2024, § 16; DCC nr.19 din 6 februarie 2025, § 25).

18. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate contravin articolelor 1 (preeminenţa dreptului), 20 (accesul liber la justiţie) şi 119 (folosirea căilor de atac) din Constituţie.

19. Totodată, Curtea observă că autorul sesizării solicită controlul constituţionalităţii prevederilor contestate şi din perspectiva încălcării principiului egalităţii armelor şi a dreptului de a prezenta probe, care intră în sfera de protecţie a articolului 26 din Constituţie.

20. Curtea notează că articolul 1 din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual şi separat şi poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (DCC nr.142 din 26 octombrie 2023, § 26; DCC nr.8 din 30 ianuarie 2025, § 18).

21. Cu referire la articolele 20 şi 26 din Constituţie, autorul susţine că norma criticată acordă o marjă discreţionară excesivă autorităţilor publice şi instanţei de judecată în materia administrării şi aprecierii probelor într-un litigiu, fapt care afectează echitatea procesului sub aspectul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor. Autorul afirmă că exigenţele dreptului la un proces echitabil obligă autorităţile să prezinte toate probele de care dispun.

22. Curtea notează că Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 reprezintă un remediu pe baza căruia instanţele de judecată asigură apărarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei prin prisma legislaţiei naţionale, a prevederilor Convenţiei Europene şi jurisprudenţei Curţii Europene (a se vedea articolul 1 alin.(2) din Lege). În acest sens, Parlamentul a recunoscut dreptul oricărei persoane fizice sau juridice de a formula o cerere referitoare la durata nerezonabilă a procedurii (articolul 2 alin.(1) din Lege) şi a stabilit reguli distincte de intentare şi examinare a acestor litigii.

23. Curtea observă că articolul 4 alin.(1) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 instituie o regulă specială în materia sarcinii probei. Astfel, Ministerului Justiţiei îi revine sarcina de a dovedi lipsa încălcării dreptului la judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi lipsa suportării unui prejudiciu moral, în timp ce reclamantului îi revine sarcina de a dovedi prejudiciul material cauzat prin încălcarea pretinsă, precum şi costurile şi cheltuielile de judecată. Pentru a-i permite Ministerului Justiţiei să-şi îndeplinească sarcina procesuală, instanţa care examinează cauza în fond, organul de urmărire penală, autoritatea implicată în proces sau, după caz, executorul judecătoresc ori autoritatea responsabilă de executarea hotărârii judecătoreşti trebuie să-i prezinte un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie de pe acesta, potrivit articolului 4 alin.(2) din aceeaşi lege.

24. Autorul consideră că dosarul ale cărui proceduri ar dura excesiv reprezintă o probă esenţială pentru soluţionarea cauzei sale. El consideră că prezentarea acestui dosar în instanţă trebuie să fie obligatorie, iar prin expresia "după caz", Parlamentul acordă autorităţilor o marjă largă în prezentarea dosarului/copiei dosarului către Ministerul Justiţiei.

25. Curtea reiterează că principiile contradictorialităţii şi egalităţii armelor sunt elemente fundamentale ale noţiunii de "proces echitabil" şi includ obligaţia ca fiecăreia dintre părţi să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie dezavantajoasă faţă de partea adversă (Regner v. Cehia [MC], 19 septembrie 2017, §§ 146, 147; HCC nr.37 din 7 decembrie 2021, § 32; HCC nr.14 din 8 august 2023, § 48).

26. Curtea nu poate reţine afirmaţia autorului sesizării potrivit căreia textul contestat i-ar conferi părţii pârâte discreţia de a decide dacă prezintă sau nu dosarul cauzei în care se pretinde încălcarea termenului rezonabil. Din textul articolului 4 alineatele (2) şi (3) din Legea nr.87/2011 rezultă că legislatorul a instituit un mecanism de cooperare între Ministerul Justiţiei şi autorităţile implicate în examinarea sau executarea cauzei, destinat să-i permită Ministerului să reprezinte statul în cunoştinţă de cauză şi să dispună de informaţiile necesare pregătirii poziţiei sale procesuale. În acest scop, autorităţile menţionate sunt obligate să-i prezinte Ministerului Justiţiei un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz, dosarul sau o copie a acestuia. Sintagma "după caz" se referă la materialele care pot însoţi raportul, în funcţie de circumstanţele cauzei, şi nu instituie dreptul autorităţii sau al Ministerului Justiţiei de a împiedica administrarea probelor în cadrul procesului judiciar. Prin urmare, textul contestat reglementează raporturile de cooperare interinstituţională necesare pregătirii apărării statului, iar nu regimul probator aplicabil acţiunii examinate de instanţa de judecată.

27. Curtea observă că, potrivit articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87/2011, Ministerul Justiţiei reprezintă statul în această categorie de cauze. Totodată, cererea privind constatarea încălcării dreptului la judecarea sau la executarea unei hotărâri judecătoreşti într-un termen rezonabil se examinează în conformitate cu normele legislaţiei procesuale civile, ţinându-se cont de particularităţile prevăzute de Legea nr.87/2011. În cadrul acestui proces, Ministerul Justiţiei exercită drepturile şi îndeplineşte obligaţiile procesuale ale pârâtului, inclusiv obligaţia specială, prevăzută de articolul 4 alin.(1) din Lege, de a demonstra lipsa încălcării dreptului invocat şi lipsa prejudiciului moral. Reclamantului îi revine, la rândul său, sarcina de a dovedi prejudiciul material cauzat prin încălcarea respectivă, precum şi costurile şi cheltuielile de judecată pretinse.

28. Necesitatea transmiterii dosarului sau a copiei sale depinde de circumstanţele concrete, de suficienţa informaţiilor cuprinse în raport, de stadiul procedurii de bază şi de eventualele restricţii legale privind accesul la anumite informaţii.

29. Curtea reţine că articolul 4 alin.(3) stabileşte conţinutul minim al raportului: acţiunile procesuale întreprinse, termenele de realizare, motivele acestora şi măsurile de accelerare a procedurii. Raportul are rolul de a sistematiza cronologia procedurii pentru Ministerul Justiţiei, însă concluziile sale nu sunt obligatorii pentru instanţă.

30. Totuşi, prevederea criticată nu limitează reclamantul în dreptul de a formula propriile argumente şi de a prezenta probele de care dispune, pe care instanţa ar putea să le reţină spre examinare şi cercetare în măsura în care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului (articolul 121 din Codul de procedură civilă). După studierea raportului anexat, în cazul în care consideră că informaţiile incluse în acesta nu sunt suficiente sau sunt inexacte, participantul la proces poate solicita instanţei să oblige autorităţile să prezinte dosarul sau o copie a dosarului.

31. Deşi instanţa apreciază probele după intima ei convingere, Parlamentul a stabilit obligaţia instanţei de a reflecta în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele (articolul 130 alineatele (1) şi (4) din Codul de procedură civilă). Mai mult, participanţii la proces beneficiază de dreptul de a contesta hotărârea pronunţată, fapt ce constituie o garanţie suplimentară împotriva arbitrarului. Prin urmare, Curtea constată că prevederile criticate nu-l împiedică pe autor să beneficieze de garanţiile unui proces echitabil şi să-şi exercite dreptul la apărare. Astfel, Curtea nu constată vreo ingerinţă în articolele 20 şi 26 din Constituţie.

32. Cu referire la incidenţa articolului 119 din Constituţie, autorul nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituţionale. Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate (DCC nr.91 din 1 august 2024, § 27).

33. Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul sesizării îşi exprimă dezacordul cu modul de desfăşurare a urmăririi penale, administrarea probelor de către organul de urmărire penală, precum şi accesul la materialele dosarului în cauza în care reclamă durata excesivă a procedurii.

34. Curtea notează că prevederile criticate de autorul sesizării nu-i restrâng dreptul de a lua cunoştinţă de materialele unui dosar penal, în condiţiile prevăzute de legislaţia procesuală şi potrivit calităţii pe care o are în cauză, iar interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă exclusivă a instanţelor de judecată (DCC nr.129 din 11 septembrie 2025, § 29).

35. Pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "un raport motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil şi, după caz," din articolul 4 alin.(2) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, ridicată de dl Igor Potîng, în dosarul nr.2-17943/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.