Decizie nr.135 din 24.11.2020 de inadmisibilitate a sesizării nr.148g/2020 privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule (destinaţia fondului de protecţie a victimelor străzii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr. 148g/2020 privind excepţia de

neconstituţionalitate a textului "pentru vătămări corporale sau deces"

din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006

cu  privire  la  asigurarea  obligatorie  de  răspundere

civilă  pentru  pagube  produse  de  autovehicule

(destinaţia fondului de protecţie a victimelor străzii)

nr. 135  din  24.11.2020

 (în vigoare 24.11.2020) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 344-351 art.190 din 18.12.2020

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 16 septembrie 2020,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 24 noiembrie 2020, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ridicată de dna Victoria Leşco (Tvicenco), reclamantă în dosarul nr.2-20595/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Andrei Ojoga din cadrul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, în baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe rolul Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, se află cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă, pe 22 octombrie 2019, de către dna Victoria Leşco (Tvicenco) împotriva Asociaţiei Profesionale "Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicole" şi Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii privind încasarea datoriei, dobânzii de întârziere, penalităţii, despăgubirii şi cheltuielilor de judecată.

4. Pe 20 ianuarie 2020, dna Victoria Leşco (Tvicenco) a depus o cerere prin care a solicitat ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a textului "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

5. Prin Încheierea din 13 iulie 2020, Judecătoria Chişinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

"(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

[…]."

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale

"(1) Republica Moldova se obligă să respecte Carta Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

[…]."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]".

7. Prevederile relevante ale Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule:

Articolul 33

Fondul de protecţie a victimelor străzii

"(1) Fondul de protecţie a victimelor străzii se instituie în vederea protejării persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule ai căror proprietari sau utilizatori nu au respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, de autovehicule neidentificate şi/sau obţinute pe cale ilicită.

[…]

(3) Fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat plăţilor de despăgubiri pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas neidentificat, precum şi plăţilor de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces dacă proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obţinut pe cale ilicită.

[…]"

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate

8. În argumentarea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, autoarea susţine că textul "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nu satisface exigenţele prevăzute de Constituţie, deoarece îi permite Biroului Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule şi Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii să evite plata despăgubirilor pentru partea vătămată.

9. În argumentarea acestei poziţii, autoarea menţionează că în urma unui accident rutier provocat de un autor rămas neidentificat, deşi persoanei i se avariază sau i se distrug bunuri, fără a-i provoca vătămări corporale sau decesul, ea nu va putea beneficia de despăgubirile prevăzute de lege.

10. De asemenea, autoarea sesizării susţine că textul contestat contravine prevederilor articolului 20 alin.(5) din aceeaşi Lege, care reglementează că drepturile persoanei păgubite într-un accident cu implicarea unui vehicul sau conducătorul vehiculului neidentificaţi sau persoana vinovată nu are o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto valabilă se exercită faţă de Biroul Naţional al Asigurătorilor de Autovehicule.

11. Potrivit autoarei sesizării, dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 4 alin.(1), 8 alin.(1) şi 46 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte la proces (a se vedea § 1 supra). Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie, aşa cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Acest articol stabileşte cazurile de acordare a plăţilor de despăgubire din fondul de protecţie a victimelor străzii.

16. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă care are ca obiect examinarea unei cereri de chemare în judecată privind încasarea unor sume (a se vedea § 3 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată va aplica prevederile criticate în cauza pe care o examinează.

17. Curtea observă că textul de lege contestat nu a constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

18. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept constituţional. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.38 din 7 aprilie 2020, § 18; DCC nr.56 din 2 iunie 2020, § 21; DCC nr.61 din 11 iunie 2020, § 35; DCC nr.107 din 29 septembrie 2020, § 25; DCC nr.125 din 22 octombrie 2020, § 22).

19. Autorul sesizării a susţinut că prevederile contestate contravin articolelor 4 alin.(1) [tratatele internaţionale privind protecţia drepturilor fundamentale la care Republica Moldova este parte], 8 alin.(1) [respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale] şi 46 alin.(1) [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

20. Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 4 şi 8 din Constituţie, Curtea reţine că acestea comportă un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate Aceste norme constituţionale, în cazul excepţiei de neconstituţionalitate, pot fi incidente dacă este constatată aplicabilitatea unui drept fundamental din Constituţie (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.12 din 7 mai 2020, § 43; DCC nr.74 din 2 iulie 2020, § 28; DCC nr.100 din 4 septembrie 2020, § 25).

21. De asemenea, Curtea observă că, în argumentele sale, autoarea sesizării invocă o eventuală încălcare a dreptului de proprietate privată al persoanei în cazul în care în urma unui accident rutier, provocat de un autor rămas neidentificat, aceasta suportă doar avarierea sau distrugerea bunului fără vătămări corporale sau deces. În continuare, Curtea trebuie să verifice dacă în acest caz este incident articolul 46 alin.(1) din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia.

22. Curtea notează că fondul de protecţie a victimelor străzii este destinat achitării plăţilor de despăgubiri în două cazuri: a) pentru vătămări corporale sau deces dacă autovehiculul sau autorul accidentului a rămas neidentificat; b) pentru avarierea ori distrugerea de bunuri şi vătămări corporale sau deces dacă proprietarul sau utilizatorul autovehiculului răspunzător de producerea accidentului nu a respectat obligaţia de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto sau autovehiculul a fost obţinut pe cale ilicită (articolul 33 alin.(3) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule).

23. În acest sens, Curtea subliniază că autoarea sesizării contestă textul "pentru vătămări corporale sau deces" din primul caz menţionat supra.

24. Curtea observă că autoarea sesizării solicită să fie declarat neconstituţional textul "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006, pentru că prevederile sale pot fi interpretate de către instanţele de judecată în modul în care va exclude de la despăgubiri de asigurare victimele străzii care au suportat doar pierderi materiale. Aceste motive invocate de autoarea sesizării se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi de aplicarea legii. Curtea notează că le revine instanţelor de judecată să examineze solicitarea persoanei, căreia i s-au provocat prejudicii materiale, de obţinere a despăgubirilor de asigurare în cazul în care autorul accidentului a rămas neidentificat şi, respectiv, să stabilească prevederile legale aplicabile acestui caz. Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete exced controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă a instanţelor judecătoreşti de drept comun (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.6 din 23 ianuarie 2020, § 29; DCC nr.28 din 12 martie 2020, §56; DCC nr.127 din 29 octombrie 2020, § 45).

25. De asemenea, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate în partea în care autoarea pretinde că textul contestat din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 este în contradicţie cu prevederile articolului 20 din aceeaşi Lege. În acest sens, Curtea reiterează că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate, dar nu raportarea la alte norme infraconstituţionale sau compararea prevederilor mai multor legi între ele şi furnizarea unei concluzii care ar rezulta din comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.40 din 21 decembrie 2017, § 29; DCC nr.139 din 12 decembrie 2019, § 25; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52; DCC nr.122 din 22 octombrie 2020, § 27). Astfel, o pretinsă incompatibilitate între două sau mai multe norme legale infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare şi aplicare a legii, a cărei rezolvare revine instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.24 din 2 martie 2020, § 24; DCC nr.72 din 29 iunie 2020, § 22; DCC nr.73 din 30 iunie 2020, § 52).

26. Această constatare scuteşte Curtea să verifice incidenţa articolului 46 alin.(1) din Constituţie invocat de autoarea excepţiei.

27. Prin urmare, în baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului "pentru vătămări corporale sau deces" din articolul 33 alin.(3) din Legea nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ridicată de dna Victoria Leşco (Tvicenco), reclamantă în dosarul nr.2-20595/19, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.