Decizie nr.136 din 06.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal (practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.112g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal

(practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător)

nr. 136  din  06.08.2026

 (în vigoare 06.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 154 din 22.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 12 mai 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 6 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dnei Cristina Moşin, parte în dosarul nr.10-883/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Valeriu Curicheru de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Printr-o Decizie, pe baza articolelor 29 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a punctului 17 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a decis prelungirea termenului de examinare a sesizării nr 112g/2025.

4. În cadrul examinării sesizării, domnul judecător Sergiu Litvinenco i-a prezentat Plenului o declaraţie de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituţională a decis admiterea declaraţiei.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

5. La 17 decembrie 2024, Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale i-a acordat dnei Cristina Moşin calitatea de bănuit pentru comiterea traficului de organe, ţesuturi şi celule umane şi practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, potrivit articolelor 158 alin.(3) lit.c) şi 241 alin.(2) lit.f) din Codul penal.

6. La 13 martie 2025, printr-o ordonanţă a procurorul de caz, dna Cristina Moşin a fost pusă sub învinuire pentru comiterea infracţiunilor de care era bănuită, fiindu-i incriminată suplimentar agravanta "de două sau mai multe persoane", conform articolelor 158 alin.(3) lit.c) şi e) şi 241 alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal.

7. La 16 aprilie 2025, dna Cristina Moşin a contestat ordonanţa de punere sub învinuire în faţa judecătorului de instrucţie, în ordinea articolului 313 din Codul de procedură penală.

8. La 24 aprilie 2025, dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dnei Cristina Moşin, a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal.

9. Printr-o încheiere din 2 mai 2025, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nicio pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 36

Dreptul la ocrotirea sănătăţii

"(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Minimul asigurării medicale oferit de stat este gratuit.

(3) Structura sistemului naţional de ocrotire a sănătăţii şi mijloacele de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii organice."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

(2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.

(3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore.

(4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.

(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.

(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."

Articolul 127

Proprietatea

"(1) Statul ocroteşte proprietatea.

(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.

(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.

(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."

11. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 241

Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător

"(1) Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător, soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari, săvârşită prin:

a) desfăşurarea activităţii fără înregistrare (reînregistrare), licenţă şi/sau fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea activităţii în cauză;

[…]

(2) Aceeaşi acţiune săvârşită:

[…]

b) de două sau mai multe persoane;

[…]

f) cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari.

se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2350 la 3350 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, iar persoana juridică se pedepseşte cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării susţine că normele contestate sunt neclare şi imprevizibile. La modul concret, nu este clar dacă acestea vizează situaţia în care persoana nu are posibilitatea efectivă de a abţine autorizaţia obligatorie pentru desfăşurarea unei activităţii şi nici dacă pot fi aplicate în privinţa practicării medicinei.

13. În acest sens, autorul notează că Legea privind sănătatea reproducerii impune condiţia obţinerii unei autorizaţi sanitare şi a unei autorizaţii eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant, pentru a presta servicii de reproducere asistată medical. Condiţia obţinerii acestor autorizaţii a fost introdusă prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, care a intrat în vigoare la 1 ianurie 2023. Totuşi, autorul menţionează că, în realitate, încă nu a fost reglementată o procedură pentru obţinerea autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant, iar consultările publice în legătură cu elaborarea unui regulament sunt în desfăşurare. Astfel, autorul consideră că, deşi prevederile contestate operează cu o norma de trimitere, care de principiu sunt compatibile cu articolul 7 din Convenţie, în cazul obligaţiei de a obţine această autorizaţie este încălcat standardul calităţii legii penale substanţiale, garantat de articolele 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie.

14. De asemenea, autorul notează existenţa unui paralelism legislativ prin aplicarea prevederilor contestate în cazul practicării ilegale a medicinei. Articolul 214 din Codul penal incriminează în mod distinct practicarea ilegală a medicinei sau a activităţii farmaceutice. Astfel, autorul susţine că autorităţile care aplică legea pot încadra în mod diferit fapta, plasând destinatarii legii într-o incertitudine juridică.

15. Totodată, autorul afirmă că prevederile contestate restrâng dreptul persoanei de a desfăşura o anumită activitate profesională sau comercială şi susţine incidenţa articolului 28 din Constituţie.

16. Pentru că prestează servicii de reproducere asistată medical, iar obţinerea autorizaţiilor în acest sens nu este posibilă, autorul consideră că aplicarea prevederilor contestate în această situaţie încalcă drepturile garantate de articolele 36 şi 47 din Constituţie. Într-o asemenea situaţie, doctorul trebuie să le refuze persoanelor acordarea serviciilor medicale, inclusiv în cazul când au apelat la aceste servicii până la modificările legislative care au introdus noua condiţie de autorizare a activităţii. În opinia sa, prevederile contestate restrâng dreptul persoanelor de acces la tratamentul infertilităţii cu folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical.

17. Totodată, autorul pretinde încălcarea dreptului la proprietate privată, protejat de articolele 46 şi 127 din Constituţie. Acesta susţine că serviciile de reproducere asistată medical pe care le presta generau venituri, care reprezentau "bunuri" în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Totuşi, noua condiţie legală de autorizare a serviciilor de reproducere asistată medical, care a intrat în vigoare la scurt timp după adoptarea ei, fără a reglementa o perioadă de tranziţie pentru aceasta, a condus la imposibilitatea legală de a presta aceste servicii.

18. De asemenea, autorul consideră că amenda şi pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunităţii aplicabile pe baza prevederilor contestate îi restrâng drepturile garantate de articolele 28, 43, 46 şi 127 din Constituţie.

19. În fine, autorul îi cere Curţii să declare neconstituţionale prevederile contestate, în măsura în care acestea vizează imposibilitatea efectivă de a abţine autorizaţia impusă de lege şi practicarea medicinei. Acesta susţine că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 22, 23, 28, 36, 43, 46, 54 şi 127 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

20. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) litera a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părţi în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. Obiectul sesizării îl constituie articolul 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal, care incriminează practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător în varianta tip şi în variantele agravante "de două sau mai multe persoane" şi "cu obţinerea unui profit în proporţii deosebit de mari". Curtea constată că, în redactarea actuală, prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea HCC nr.21 din 22 iulie 2016).

24. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauza în care se examinează plângerea împotriva ordonanţei de punere sub învinuire pentru comiterea, inter alia, a infracţiunii de practicare ilegală a activităţii de întreprinzător, pe baza articolului 241 alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal. Deşi alin.(2) din articolul 241 din Codul penal incriminează aceeaşi acţiune prevăzută de alin.(1), prejudiciul imputat autorului este un profit în proporţii deosebit de mari. Prin urmare, alin.(1) din articolul 241 din Codul penal nu este aplicabil în cauza în care a fost ridicată excepţia, pentru că incriminează practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari.

25. Totodată, în privinţa articolului 241 alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal, Curtea consideră că prevederile criticate pot fi aplicate, pentru că în cauza în care a fost ridicată excepţia este contestată legalitatea acuzaţiei înaintate (a se vedea HCC nr.39 din 21 decembrie 2021, § 16).

26. Autorul excepţiei susţine că prevederile contestate încalcă articolele 1 alin.(3) (statul Republica Moldova), 22 (neretroactivitatea legii), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 28 (viaţa intima, familială şi privată), 36 (dreptul la ocrotirea sănătăţii), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) şi 127 (proprietatea) din Constituţie.

27. Referitor la articolul 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acesta îi impune un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, de asemenea, trebuie să se constate incidenţa unui drept fundamental (DCC nr.28 din 13 februarie 2025, § 20).

28. Referitor la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului contestat, Curtea aminteşte că prevederile articolelor 1 alin.(3), 22 şi 23 din Constituţie garantează standardul calităţii legii penale substanţiale (a se vedea DCC nr.93 din 7 iulie 2022, § 21). Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege) (a se vedea HCC nr.25 din 12 august 2021, § 39). Totuşi, aceste norme constituţionale nu-i impun legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.141 din 7 noiembrie 2024, § 34).

29. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a reţinut în mod constant că, deşi certitudinea este dezirabilă, ea poate implica o rigiditate excesivă. Totuşi, legea trebuie să poată ţine pasul cu circumstanţele în schimbare (a se vedea Bavćar v. Slovenia, 7 septembrie 2023, § 144; Saakashvili v. Georgia, 23 mai 2024, § 142). În consecinţă, multe legi sunt formulate, inevitabil, în termeni care, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt vagi şi a căror interpretare şi aplicare ţin de practica judiciară (a se vedea Total S.A. şi Vitol S.A. v. Franţa, 12 octombrie 2023, § 53; Sacharuk v. Lituania, 23 aprilie 2024, § 144). Articolul 7 din Convenţie nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea treptată a regulilor răspunderii penale prin interpretarea judiciară de la caz la caz, cu condiţia ca evoluţia rezultată să fie în concordanţă cu esenţa infracţiunii şi să poată fi prevăzută în mod rezonabil (a se vedea Yasak v. Turcia, 27 august 2024, §§ 179-180; Bădescu şi alţii v. România, 15 aprilie 2025, § 125).

30. Articolul 241 alin.(1) lit.a) din Codul penal reprezintă o normă de trimitere. Utilizarea textului "fără autorizare obligatorii, conform legii, pentru desfăşurarea activităţii în cauză" dobândeşte conţinut prin raportare la legislaţia specială care stabileşte activităţile supuse autorizării. Această tehnică nu este incompatibilă, în sine, cu articolul 7 din Convenţie. Citite împreună, norma penală şi prevederea specială la care aceasta trimite trebuie să permită persoanei să prevadă conduita care îi poate angaja răspunderea penală (a se vedea Avizul consultativ al Curţii Europene din 29 mai 2020 pentru Curtea Constituţională a Armeniei, §§ 70 şi 74; DCC nr.148 din 2 octombrie 2025, §§ 32-35).

31. Curtea observă că, potrivit articolului 9 alin.(13) lit.f) din Legea privind sănătatea reproducerii, în domeniul reproducerii asistate medical sunt interzise prestarea serviciilor de reproducere asistată medical în lipsa unei autorizaţii sanitare de funcţionare eliberate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică şi în lipsa autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant. Condiţia obţinerii acestor autorizaţii a fost introdusă prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023.

32. De asemenea, potrivit articolului 18 alin.(1) din Legea privind sănătatea reproducerii, prestatorii de servicii medicale publici şi/sau privaţi care asigură serviciile de reproducere asistată medical îşi desfăşoară activitatea în baza: a) autorizaţiei sanitare de funcţionare, eliberată de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică; b) certificatului de acreditare, eliberat de Consiliul National de Evaluare şi Acreditare în Sănătate; c) Regulamentului privind aplicarea tehnologiilor asistate medical, aprobat de Consiliul Naţional pentru Reproducerea Asistată Medical după coordonarea acestuia cu Ministerul Sănătăţii; d) autorizării activităţilor de donare, prelevare, control, prelucrare, conservare, stocare, distribuire şi utilizare la om a ţesuturilor şi celulelor reproductive, conform Legii nr.42/2008 privind transplantul de organe, ţesuturi şi celule umane.

33. Aşadar, Curtea notează că autorizaţiile pe baza cărora îşi desfăşoară activitatea prestatorii de servicii medicale publici şi privaţi care asigură serviciile de reproducere asistată medical sunt prevăzute în mod expres de Legea privind sănătatea reproducerii.

34. Autorul consideră că activitatea ilegală de întreprinzător nu poate fi imputată în perioada în care se afla în imposibilitatea efectivă de a obţine autorizaţia impusă de lege şi nici în cazul practicării medicinei. Curtea notează că această chestiune reprezintă, în realitate, o problemă de interpretare a legii penale, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Le revine instanţelor de judecată să stabilească dacă practicarea acestei activităţi în lipsa autorizaţiilor necesare constituie un element constitutiv al infracţiunii prevăzute la articolul 241 din Codul penal (a se vedea DCC nr.56 din 4 iunie 2024, § 31).

35. De asemenea, în capătul de sesizare referitor la pretinsul paralelism legislativ între prevederea contestată şi articolul 214 din Codul penal, care incriminează practicarea ilegală a medicinei sau a activităţii farmaceutice, Curtea reţine că autorul ridică o problemă de interpretare a legii. Aceste două infracţiuni au un câmp de aplicare diferit şi le revine instanţelor de judecată să stabilească în fiecare caz particular, pe baza circumstanţelor factuale relevante şi a probelor administrate, dacă acţiunile unei persoane concrete întrunesc elementele constituitive ale infracţiunii de care este acuzată.

36. Din aceste considerente, Curtea constată că textul contestat nu afectează articolul 22 în coroborare cu articolele 1 alin.(3) şi 23 alin.(2) din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate în sesizare.

37. Cu referire la incidenţa articolului 28 din Constituţie, Curtea constată că acest articol protejează persoanele împotriva ingerinţelor arbitrare ale puterii publice în dreptul lor la viaţa privată, la viaţa intimă, la respectarea domiciliului şi la respectarea secretului corespondenţei. Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, împreună cu jurisprudenţa care-l dezvoltă, stă la baza interpretării articolului 28 din Constituţie (a se vedea HCC nr.14 din 8 august 2023, § 40).

38. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, noţiunea de viaţă privată nu exclude, în principiu, activităţile de natură profesională sau comercială. Într-adevăr, dreptul la respectarea vieţii private cuprinde şi dreptul unei persoanei de a-şi forma şi dezvolta relaţii cu alte persoane, inclusiv relaţii de natură profesională sau de afaceri (a se vedea Angerjärv şi Greinoman v. Estonia, 4 octombrie 2020, §120).

39. Totuşi, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a menţionat că declanşarea procedurilor penale implică o imixtiune în viaţa privată şi de familie a inculpatului şi că nu există o încălcare a articolului 8 din Convenţie, dacă nu se depăşeşte ceea ce este necesar şi inevitabil într-o astfel de situaţie (Calmanovici v. România, 1 iulie 2008, § 137). Ţine de competenţa instanţelor de drept comun să evalueze caracterul consecinţelor urmăririi penale şi dacă acestea i-au afectat în mod semnificativ viaţa privată (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, §§ 39 şi 40).

40. Cu privire la incidenţa articolelor 36 şi 47 din Constituţie, Curtea observă că, în acest capăt de cerere, autorul susţine încălcarea dreptului persoanelor de acces la tratamentul infertilităţii cu folosirea tehnologiilor de reproducere asistată medical. Potrivit jurisprudenţei sale, în cazul excepţiilor de neconstituţionalitate în care autorul a abordat problema respectării drepturilor unor persoane terţe, Curtea a considerat că aceste sesizări reprezintă actiones populares (a se vedea DCC nr.174 din 11 noiembrie 2021, §§ 52-53). Astfel, Curtea observă că autorul pretinde încălcarea drepturilor unor persoane care nu sunt parte la proces şi, prin urmare, în acest capăt al său, sesizarea este inadmisibilă.

41. Cu privire la capătul de sesizare care pretinde incidenţa articolelor 43, 46 şi 127 din Constituţie, Curtea reţine că unele argumente ale autorului vizează condiţia obţinerii autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant, pentru a presta servicii de reproducere asistată medical, introdusă prin Legea nr.339 din 8 decembrie 2022. Astfel, Curea notează că aceste argumente nu sunt raportate la obiectul sesizării şi nu pot fi acceptate pentru examinare.

42. Mai mult, Curtea notează că în Decizia sa nr.121 din 30 iulie 2026, analizând criticile care susţineau încălcarea dreptului de proprietate raportate la condiţia obţinerii autorizaţiei eliberate de Ministerul Sănătăţii la propunerea Agenţiei de Transplant, Curtea a menţionat că dreptul de proprietate nu garantează dreptul necondiţionat de a desfăşura o activitate medicală supusă autorizării şi supravegherii statului. Astfel, Curtea a considerat inadmisibil acel capăt de sesizare pentru că autorul nu putea avea o aşteptare legitimă de a presta, fără a se adapta la noile standarde legale, o activitate medicală care implică interese majore pentru sănătatea publică (a se vedea §§ 29-30).

43. Totodată, Curtea observă că autorul mai susţine incidenţa articolelor 43, 46 şi 127 din Constituţie şi din perspectiva sancţiunii amenzii şi a muncii neremunerate în folosul comunităţii pe care o prevede norma contestată. În acest sens, Curtea reţine că, în baza articolului 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie, stabilirea limitelor de pedeapsă ţine de marja discreţionară a legislativului, care nu trebuie să afecteze principiul proporţionalităţii. Parlamentul apreciază, la modul concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional sau gradul de pericol social al acestuia, care sunt limitele de pedeapsă potrivite.

44. Curtea observă că articolul 241 alin.(2) din Codul penal prevede ca sancţiune pentru persoana fizică amendă în mărime de la 2350 la 3350 unităţi convenţionale sau munca neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore. Astfel, limitele minime şi maxime ale acestor sancţiuni permit ponderarea acesteia într-un caz concret şi îi acordă instanţei de judecată competenţa controlului proporţionalităţii sancţiunii.

45. Aşadar, în lipsa afectării principiul proporţionalităţii, Curtea manifestă deferenţă faţă de politica penală a Parlamentului, care urmăreşte să descurajeze comiterea infracţiunilor, inclusiv prin stabilirea unui sistem efectiv de pedepse. Prin urmare, Curtea constată că prin sancţionarea activităţii ilegale de întreprinzător cu amendă sau cu muncă neremunerată nu sunt afectate dispoziţiile articolelor 43, 46 şi 127 din Constituţie.

46. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), şi (3) lit.f) şi (4) literele c) şi d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 241 alin.(1) lit.a) şi alin.(2) lit.b) şi f) din Codul penal, ridicată de dl avocat Victor Godonoagă, în interesele dnei Cristina Moşin, parte în dosarul nr.10-883/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.