Decizie nr.137 din 13.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.272a/2025 privind controlul constituţionalităţii unor prevederi din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice (termenul-limită stabilit pentru susţinerea tezelor de către persoanele admise la studii doctorale şi postdoctorale pe baza reglementărilor anterioare)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a sesizării nr. 272a / 2025 privind  controlul

constituţionalităţii unor  prevederi din  punctul 2 din Hotărârea

 Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea

Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice

(termenul-limită stabilit pentru susţinerea tezelor

 de către persoanele admise la studii doctorale şi

postdoctorale pe baza reglementărilor anterioare)

nr. 137  din  13.08.2026

 (în vigoare 13.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 475-476 art. 160 din 23.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 24 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituţională, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie şi 25 alin.(1) lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, de către dl Ceslav Panico, Avocatul Poporului.

2. Autorul sesizării îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea textului "până la data de 30 iunie 2025" din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice.

ÎN FAPT

3. Avocatul Poporului a fost sesizat de un grup de 30 de doctoranzi, care au susţinut că Guvernul a instituit în mod nejustificat, prin Hotărârea nr.497 din 23 octombrie 2019, un termen-limită pentru susţinerea tezelor de doctorat şi de postdoctorat, stabilit iniţial pentru 31 decembrie 2023 şi ulterior extins până la 30 iunie 2025.

4. În cadrul examinării acestei sesizări, Avocatul Poporului a constatat că restricţia este prevăzută de punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 privind aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice. Potrivit acestui punct, persoanele admise la programe de doctorat şi postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor aprobate prin Hotărârile Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 şi nr.499 din 29 mai 2018, precum şi persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătător a tezelor în această perioadă, îşi pot susţine tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor, susţinerea fiind permisă până la 30 iunie 2025.

5. Propunerea Avocatului Poporului, adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, de a revizui acest termen şi de a oferi persoanelor posibilitatea de a-şi continua studiile pe baza prevederilor în vigoare la data admiterii la studii nu a fost acceptată. Avocatul Poporului apreciază că argumentele Ministerului nu sunt justificate.

A. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 35

Dreptul la învăţătură

"(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare.

[…]."

Articolul 43

Dreptul la muncă şi la protecţia muncii

"(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului.

[…]."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 72

Categorii de legi

"[…]

(3) Prin lege organică se reglementează:

[…]

k) organizarea generală a învăţământului;

[…]."

Articolul 102

Actele Guvernului

"(1) Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.

(2) Hotărârile se adoptă pentru organizarea executării legilor.

[…]."

7. Prevederile relevante ale Hotărârii Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice sunt următoarele:

"În temeiul art.94 alin.(12) şi art.95 alin.(6) din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152/2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.319-324, art.634), cu modificările ulterioare, art.75 lit.e)-g), p) şi r) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259/2004 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2018, nr.58-66, art.131), cu modificările ulterioare, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

[…]

2. Persoanele admise la programele de doctorat până la intrarea în vigoare a Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1007/2014 şi la programele de postdoctorat până la intrarea în vigoare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a programelor de postdoctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.499/2018, precum şi persoanele cărora le-au fost aprobate teme pentru elaborarea de sine stătător a tezelor de către senatele/consiliile ştiinţifice ale organizaţilor din domeniile cercetării şi inovării organizatoare de studii superioare de doctorat/programe de postdoctorat în această perioadă îşi vor putea susţine tezele pentru obţinerea titlurilor ştiinţifice, conform prevederilor în vigoare la data aprobării temelor de doctorat şi postdoctorat, până la data de 30 iunie 2025.

[Punctul 2 a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 30 iulie 2024, în vigoare din 31 iulie 2024]

[…]

4. Dispoziţiile Hotărârii de Guvern nr.1007/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.386-396, art.1101), cu modificările ulterioare, se aplică în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.

[…]."

8. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea studiilor superioare de doctorat, ciclul III, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014, sunt următoarele:

"În temeiul art.94 din Codul educaţiei al Republicii Moldova nr.152 din 17 iulie 2014 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr.319-324, art.634) şi luând în considerare necesitatea asigurării cadrului normativ pentru instituirea ciclului III, studii superioare de doctorat, Guvernul

HOTĂRĂŞTE:

[…]

2. Se abrogă Hotărârea Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008 "Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.42-44, art.252).

[…]

8. Durata studiilor de doctorat organizate cu frecvenţă redusă este cu un an mai mare decât durata studiilor cu frecvenţă sau la distanţă. Pentru toate formele de organizare se acordă 180 de credite de studii transferabile.

[Punctul 8 în redactarea Hotărârii Guvernului nr.219 din 29 aprilie 2026, în vigoare din 30 aprilie 2026]

[…]

86. Durata programului de doctorat, la formele de învăţământ cu frecvenţă şi la distanţă este, de regulă, de 3 ani. Prin excepţie, în cadrul învăţământului superior medical uman, medical veterinar, agricol, al ştiinţelor biologice şi farmaceutice durata programului de doctorat este, de regula, de 4 ani.

[Punctul 86 a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr.219 din 29 aprilie 2026, în vigoare din 30 aprilie 2026]

87. Din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul şcolii doctorale, durata programului de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani fără finanţare de la bugetul de stat, cu aprobarea Consiliului ştiinţific, la propunerea conducătorului de doctorat avizată de Consiliul şcolii doctorale şi în limita resurselor financiare disponibile.

88. Studiile de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul şcolii doctorale, pe durate de timp care cumulate nu depăşesc 2 ani. Durata studiilor se prelungeşte cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.

[…]

90. Dacă studentul-doctorand nu reuşeşte să finalizeze teza în termenul stabilit potrivit contractului de studii superioare de doctorat şi eventualelor acte adiţionale la acesta, mai are la dispoziţie o perioadă de graţie de maximum 2 ani pentru a finaliza şi susţine public teza, depăşirea acestui termen conducând în mod automat la exmatricularea sa.

[…]

Secţiunea 2

Continuitatea studiilor doctorale

[…]

200. Studenţii-doctoranzi care au început programul de studii superioare de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentului Regulament îşi continuă studiile cu respectarea prevederilor legale în vigoare la data înmatriculării lor.

[Punctul 200 a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr.219 din 29 aprilie 2026, în vigoare din 30 aprilie 2026]

9. Prevederile relevante ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008, au fost următoarele:

"[…]

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului

nr.173 din 18 februarie 2008

REGULAMENTUL

privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului

[…]

2. Studiile de doctorat se organizează cu forma de învăţământ la zi şi cu frecvenţă redusă. Durata studiilor la zi este de 3 ani, cu frecvenţă redusă - de 4 ani.

[…]

72. Concediul academic şi concediul de maternitate pentru doctorande se acordă în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.

[…]

79. Doctorandul care beneficiază de o bursă sau de un grant pentru specializare în străinătate pe un termen de până la doi ani are dreptul să întrerupă programul de studii pe perioada respectivă, cu menţinerea statutului de doctorand.

[…]

Capitolul II

POSTDOCTORATUL

Secţiunea 1

Admiterea la postdoctorat

81. Postdoctoratul constituie o formă de aprofundare a cunoştinţelor teoretice şi a cercetărilor ştiinţifice ale persoanelor ce deţin gradul ştiinţific de doctor şi o modalitate de pregătire a tezei pentru obţinerea gradului de doctor habilitat. Postdoctoratul se organizează pe un termen de până la doi ani în cadrul instituţiilor cu activitate de doctorat, conform locurilor prevăzute în planul de admitere.

[…]

[Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului a fost abrogat prin Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014, care a intrat în vigoare la data de 26 decembrie 2014]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

10. Avocatul Poporului susţine că textul "până la data de 30 iunie 2025" din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice afectează dreptul doctoranzilor şi al postdoctoranzilor de a-şi finaliza cercetarea şi de a obţine titlul ştiinţific. În opinia autorului sesizării, stabilirea unui termen-limită pentru susţinerea tezelor de către persoanele admise la studii doctorale şi postdoctorale, care nu este prevăzut de legislaţia primară, afectează în mod nejustificat posibilitatea finalizării unei cercetări deja începute, pentru care au fost investite resurse intelectuale şi financiare considerabile, precum şi ani de muncă. În acest sens, Avocatul Poporului consideră că prevederile contestate fac incidente articolele 35 şi 43 din Constituţie.

11. Totodată, Avocatul Poporului subliniază că stabilirea datei de 30 iunie 2025 drept termen-limită pentru susţinerea tezelor în vederea obţinerii titlurilor ştiinţifice instituie un tratament diferenţiat nejustificat între doctoranzii admişi la studii pe baza reglementării anterioare şi cei admişi pe baza noilor reglementări. În consecinţă, prevederile contestate afectează articolul 16 din Constituţie.

12. Avocatul Poporului mai menţionează că, potrivit articolului 72 alin.(3) lit.k) din Constituţie, organizarea generală a învăţământului se stabileşte prin lege organică. Cu alte cuvinte, doar Parlamentul, prin adoptarea unei legi organice, poate stabili structura, organizarea, condiţiile şi drepturile ce decurg din sistemul de învăţământ, inclusiv învăţământul superior, studiile doctorale şi postdoctorale, în timp ce Guvernul nu are competenţa de a introduce, prin hotărârile sale, condiţii noi, termene-limită sau restricţii care modifică modul de exercitare a dreptului la educaţie la acest nivel de studii.

13. Avocatul Poporului precizează că Codul educaţiei nu stabileşte niciun termen-limită pentru susţinerea tezelor de doctorat. Deoarece Guvernul a instituit un asemenea termen fără a exista o bază în actul normativ primar, Avocatul Poporului apreciază că acesta şi-a depăşit atribuţiile şi a acţionat ultra vires, încălcând dispoziţiile articolului 72 alin.(3) lit.k) coroborate cu articolul 102 alin.(2) din Constituţie.

14. În acest context, Avocatul Poporului consideră că prevederile contestate încalcă articolele 16, 35, 43, 54, 72 alin.(3) lit.k) şi 102 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

15. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

16. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii hotărârilor Guvernului - în prezenta cauză a unor prevederi din pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice - ţine de competenţa Curţii.

17. Articolul 25 lit.i) din Legea cu privire la Curtea Constituţională îi acordă Avocatului Poporului prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

18. Obiectul sesizării îl constituie textul "până la data de 30 iunie 2025" din pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice. Curtea constată că prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

19. Autorul sesizării susţine că prevederile contestate contravin articolelor 16 (egalitatea), 35 (dreptul la învăţătură), 43 (dreptul la muncă şi la protecţia muncii), 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), 72 alin.(3) lit.k) (categorii de legi) şi 102 (actele Guvernului) din Constituţie.

20. Curtea menţionează că articolul 16 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Curtea aplică acest articol doar împreună cu un drept fundamental, care trebuie să fie incident (a se vedea HCC nr.8 din 5 aprilie 2022, § 26). Referitor la incidenţa articolului 54 din Constituţie, Curtea precizează că acesta stabileşte cadrul de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, este necesară constatarea incidenţei unui drept fundamental. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile articolelor menţionate (a se vedea DCC nr.48 din 27 aprilie 2023, § 20, DCC nr.79 din 10 iulie 2025, § 40).

21. Avocatul Poporului menţionează că stabilirea termenului-limită de 30 iunie 2025 pentru susţinerea tezelor de doctorat şi de postdoctorat afectează dreptul doctoranzilor şi al postdoctoranzilor de a-şi finaliza cercetarea şi de a obţine titlul ştiinţific. În opinia sa, măsura în discuţie privează aceste persoane de posibilitatea finalizării unor cercetări deja începute, pentru realizarea cărora au fost investite resurse intelectuale şi financiare considerabile, precum şi ani de muncă.

22. Curtea precizează că studiile doctorale şi postdoctorale beneficiază de protecţia articolului 35 din Constituţie. Acest articol garantează dreptul la învăţătură prin intermediul mai multor forme de instruire, inclusiv prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. În acest sens, studiile doctorale constituie ciclul III al învăţământului superior, iar studiile postdoctorale reprezintă o formă de perfecţionare şi dezvoltare a carierei ştiinţifice. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a reţinut că studiile superioare beneficiază de protecţia articolului 2 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, această protecţie extinzându-se şi asupra studiilor doctorale (a se vedea Telek v. Turcia, 21 martie 2023, §§ 133 şi 134).

23. Curtea observă că pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 prevede că persoanele admise la programe de doctorat şi de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor aprobate prin Hotărârile Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 şi nr.499 din 29 mai 2018, precum şi persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeaşi perioadă, îşi pot susţine tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor, susţinerea fiind permisă până la 30 iunie 2025. Curtea precizează că, în redactarea iniţială, această dispoziţie stabilea drept termen-limită data de 31 decembrie 2023. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr.703 din 20 septembrie 2023, textul "31 decembrie 2023" a fost substituit cu textul "30 iunie 2024". Apoi, prin Hotărârea Guvernului nr.557 din 30 iulie 2024, cifrele "2024" din cuprinsul punctului 2 al Hotărârii Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 au fost substituite cu cifrele "2025".

24. Aşadar, având în vedere că termenul-limită a fost prelungit de două ori prin acte adoptate de Guvern şi că toate aceste reglementări vizează persoanele admise la studii doctorale înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 şi la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.499 din 29 mai 2018, Curtea trebuie să examineze condiţiile stabilite de actele normative aplicabile la data admiterii acestor persoane la studii. În acest sens, Curtea va analiza dacă persoanele vizate pot pretinde existenţa unei aşteptări legitime privind continuarea studiilor şi a activităţii de cercetare în condiţiile aplicabile la data admiterii lor, inclusiv după termenul-limită de 30 iunie 2025.

25. Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 stabileşte, la pct.2, că, la data intrării sale în vigoare, se abrogă Hotărârea Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi postdoctoratului. Posibilitatea continuării studiilor în condiţiile existente la data admiterii trebuie elucidată pe baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008.

26. Referitor la situaţia persoanelor admise la studii doctorale, Curtea reţine că pct.2 din Regulamentul aprobat prin hotărârea menţionată mai sus prevedea că studiile de doctorat se organizau atât cu frecvenţă, cât şi cu frecvenţă redusă. Durata studiilor era de trei ani pentru forma cu frecvenţă şi de patru ani pentru forma cu frecvenţă redusă. Aşadar, dispoziţia citată confirmă că termenele de trei şi de patru ani reprezentau durata obişnuită a studiilor doctorale.

27. Potrivit pct.72 din Regulament, durata studiilor putea fi prelungită în cazul acordării concediului academic sau a concediului de maternitate, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare. Totodată, pct.79 prevedea că doctorandul care beneficia de o bursă sau de un grant pentru specializare în străinătate pe o perioadă de până la doi ani avea dreptul să îşi întrerupă programul de studii pe durata respectivă, cu menţinerea statutului de doctorand.

28. Curtea observă astfel că durata efectivă a studiilor doctorale poate varia în funcţie de circumstanţele individuale, inclusiv de eventualele perioade de întrerupere a programului. Totuşi, de la data abrogării Hotărârii Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008, i.e. 26 decembrie 2014, şi până la 30 iunie 2025 s-a scurs un interval de peste zece ani. Chiar şi luând în considerare un concediu academic, un concediu de maternitate sau o întrerupere temporară a studiilor, un asemenea interval depăşeşte în mod vădit durata care putea fi justificată prin aceste circumstanţe. În orice caz, Curtea constată că nicio dispoziţie a Regulamentului nu poate fi interpretată în sensul garantării posibilităţii de continuare a studiilor doctorale pe o durată atât de îndelungată sau după data de 30 iunie 2025.

29. Obiter dicta, stabilirea unei durate limitate a studiilor doctorale reprezintă o regulă obişnuită în organizarea programelor de doctorat. Spre exemplu, pct.86 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 prevede că durata programului de doctorat, la formele de învăţământ cu frecvenţă şi la distanţă, este, de regulă, de trei ani. Prin excepţie, în domeniile învăţământului superior medical uman, medical veterinar, agricol, al ştiinţelor biologice şi farmaceutice, durata programului de doctorat este, de regulă, de patru ani. Totodată, pct.8 din acelaşi Regulament prevede că durata studiilor doctorale organizate cu frecvenţă redusă este cu un an mai mare decât durata studiilor organizate cu frecvenţă sau la distanţă.

30. Deşi Regulamentul admite posibilitatea prelungirii duratei studiilor doctorale şi a întreruperii acestora în situaţii justificate, Curtea observă că aceste mecanisme sunt limitate în timp şi supuse unor condiţii stricte. În acest sens, pct.90 al Regulamentului stabileşte că studentul-doctorand care nu reuşeşte să finalizeze teza în termenul prevăzut de contractul de studii superioare de doctorat şi de eventualele acte adiţionale la acesta beneficiază de o perioadă de graţie de maximum doi ani pentru finalizarea şi susţinerea publică a tezei, după expirarea căreia intervine exmatricularea de drept.

31. Aşadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reţine că doctoranzilor admişi la studii înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014, precum şi persoanelor ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeaşi perioadă, le-a fost recunoscută posibilitatea de a-şi susţine tezele pentru obţinerea titlurilor ştiinţifice în conformitate cu reglementările aplicabile la data aprobării temelor, până la data de 30 iunie 2025. Curtea constată că acest termen nu a afectat nicio aşteptare legitimă bazată pe o dispoziţie normativă care le-ar fi garantat posibilitatea susţinerii tezelor după această dată. Prin urmare, Curtea nu constată existenţa unei ingerinţe în exerciţiul dreptului la educaţie, garantat de articolul 35 din Constituţie.

32. Referitor la situaţia persoanelor admise la studii postdoctorale, Curtea reţine că pct.2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 vizează persoanele admise la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a programelor de postdoctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.499 din 29 mai 2018, precum şi persoanele ale căror teme au fost aprobate pentru elaborarea de sine stătătoare a tezelor în aceeaşi perioadă. Deşi această dispoziţie face referire la persoanele admise la studii înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.499 din 29 mai 2018, Curtea constată că această hotărâre nu conţine dispoziţii tranzitorii referitoare la aplicarea în timp a reglementărilor succesive şi nici prevederi privind continuitatea studiilor postdoctorale începute în baza reglementărilor anterioare. De asemenea, aceasta nu identifică reglementările anterioare şi nici nu indică în mod expres vreun act normativ abrogat prin adoptarea sa.

33. În acest sens, Curtea constată că regimul juridic anterior al studiilor postdoctorale a fost reglementat de Hotărârea Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008, care a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014. Curtea observă că pct.200 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1007 din 10 decembrie 2014 nu conţine nicio referire la studiile postdoctorale desfăşurate în baza reglementărilor anterioare.

34. Deşi, la o primă vedere, această omisiune ar putea sugera lipsa unui regim tranzitoriu aplicabil studiilor postdoctorale după anul 2014, Curtea reţine că programele de postdoctorat au continuat să funcţioneze în practică pe baza principiului autonomiei instituţionale şi a prevederilor relevante ale Codului educaţiei. Această continuitate a fost recunoscută implicit prin Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019, care a prevăzut, la pct.2, că persoanele admise la programe de postdoctorat înainte de intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.499 din 29 mai 2018 îşi pot susţine tezele în conformitate cu prevederile aplicabile la data aprobării temelor. Prin această normă tranzitorie, Guvernul a recunoscut necesitatea asigurării continuităţii situaţiei juridice a persoanelor admise la programe de postdoctorat atât în baza Hotărârii Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008, cât şi în perioada cuprinsă între abrogarea acesteia şi intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.499 din 29 mai 2018, i.e. 1 iunie 2018.

35. În acest context, Curtea reţine că persoanele admise la programe de postdoctorat pe baza Hotărârii Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008 nu pot pretinde existenţa unei aşteptări legitime potrivit căreia îşi vor putea continua studiile după data de 30 iunie 2025. Reglementările relevante aplicabile la data admiterii lor la studii stabileau la pct.81 din Regulament că postdoctoratul se organizează pe o perioadă de până la doi ani. Prin urmare, aceste persoane nu pot susţine că termenul-limită de 30 iunie 2025 le-a restrâns sau le-a suprimat dreptul de a continua studiile postdoctorale.

36. În ceea ce priveşte persoanele admise la programe de postdoctorat în perioada cuprinsă între 26 decembrie 2014 (i.e. data abrogării Hotărârii Guvernului nr.173 din 18 februarie 2008) şi momentul intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.499 din 29 mai 2018 (i.e. 1 iunie 2018), Curtea reţine că Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 a recunoscut posibilitatea acestor persoane de a-şi continua şi finaliza studiile până la data de 30 iunie 2025. Curtea consideră că acest termen este suficient pentru finalizarea studiilor. Mai mult, persoanele vizate nu pot pretinde că au avut o aşteptare legitimă bazată pe o dispoziţie legală care să le fi garantat posibilitatea continuării studiilor pentru o perioadă mai îndelungată.

37. Dimpotrivă, cadrul normativ relevant oferă suficiente repere pentru a se conchide că durata acestor programe este limitată în timp. În acest sens, Curtea notează că Hotărârea Guvernului nr.499 din 29 mai 2018 prevede, la pct.5, că programele de postdoctorat au o durată de cel mult trei ani. Prin urmare, nici dacă se face analogie cu regimul aplicabil persoanelor admise la programe de postdoctorat după intrarea în vigoare a acestei hotărâri, nu se poate susţine existenţa unei aşteptări legitime privind continuarea studiilor pe o perioadă semnificativ mai mare de 30 iunie 2025.

38. Pentru a-şi consolida raţionamentul privind lipsa unei ingerinţe în dreptul la educaţie, Curtea constată, de asemenea, că termenul de 30 iunie 2025 marchează momentul de la care reglementările anterioare încetează să producă efecte juridice în privinţa persoanelor vizate. Totuşi, încetarea efectelor juridice ale acestor reglementări nu presupune că persoanele sunt private de posibilitatea de a urma studii doctorale sau postdoctorale în condiţiile prevăzute de cadrul normativ în vigoare. Nimic din conţinutul prevederilor contestate nu le împiedică să se înscrie la un nou program de doctorat sau de postdoctorat şi să beneficieze de mecanismele instituite de legislaţia în vigoare. De altfel, Curtea nu dispune, iar autorul sesizării nu a prezentat date care să confirme că prevederile contestate ar avea, în practică, efectul imposibilităţii de a obţine, pe viitor, un titlu ştiinţific.

39. Aşadar, nici în privinţa acestor persoane Curtea nu reţine existenţa unei ingerinţe în articolul 35 din Constituţie.

40. Autorul sesizării susţine existenţa unei ingerinţe în dreptul garantat de articolul 43 alin.(1) din Constituţie, invocând pierderea perspectivei de a beneficia de o remunerare mai mare sau de a avansa în carieră. Curtea reţine că articolul 43 alin.(1) din Constituţie poate fi incident numai atunci când dreptul sau avantajul profesional invocat are o bază juridică suficient de clară şi de stabilă în dreptul intern. Simpla posibilitate de a obţine, în viitor, un avantaj profesional sau salarial nu este suficientă pentru a atrage incidenţa dreptului la muncă.

41. În acest caz, argumentul autorului se bazează pe presupunerea că persoanele ar fi finalizat cu succes studiile doctorale sau postdoctorale, ar fi obţinut titlul ştiinţific corespunzător şi, în consecinţă, ar fi beneficiat de o remunerare mai mare ori de oportunităţi de promovare profesională. Curtea observă însă că producerea acestor efecte depinde de o serie de circumstanţe viitoare şi incerte, care nu rezultă în mod automat din simpla participare la programe doctorale sau postdoctorale. Aşadar, Curtea reţine că articolul 43 din Constituţie nu este incident.

42. Referitor la pretinsa încălcare a articolului 16 din Constituţie, care garantează principiul egalităţii, Curtea menţionează că situaţia diferită în care se află persoanele în funcţie de reglementarea aplicabilă, potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care instituie egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. În jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune să se aibă în vedere tratamentul pe care legea îl prevede faţă de destinatari în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta, în mod firesc, diferenţe determinate de condiţiile obiective în care au fost adoptate. Curtea notează că acest lucru este bine-stabilit în jurisprudenţa sa (a se vedea, în acest sens, HCC nr.29 din 22 noiembrie 2018, § 36).

43. Referitor la criticile formulate prin prisma articolelor 72 alin.(3) lit.k) şi 102 din Constituţie, Curtea reţine că Codul educaţiei stabileşte la articolul 94 condiţiile generale privind organizarea şi desfăşurarea studiilor doctorale şi postdoctorale şi îi deleagă Guvernului competenţa de a adopta actele normative necesare pentru executarea acestor prevederi. Prin urmare, competenţa Guvernului de a reglementa acest domeniu îşi găseşte fundamentul într-o dispoziţie legală, care întruneşte exigenţele articolului 72 alin.(3) lit.k) din Constituţie.

44. Pe de altă parte, Curtea observă că argumentul autorului sesizării vizează, în esenţă, pretinsa depăşire de către Guvern a limitelor competenţei conferite prin norma de delegare. Cu privire la acest aspect, Curtea reiterează că, de principiu, hotărârile Guvernului se adoptă în temeiul şi în vederea executării legii, putând detalia măsurile necesare aplicării acesteia, fără a deroga, a se substitui ori a adăuga la lege. Împrejurarea că o anumită soluţie normativă nu este prevăzută expres de lege nu conduce, eo ipso, la concluzia depăşirii competenţei Guvernului (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.45 din 14 mai 2024, § 27, precum şi DCC nr.172 din 20 noiembrie 2025, § 24). Se impune a se verifica astfel dacă aceasta se circumscrie cadrului stabilit de legiuitor şi constituie o măsură necesară punerii sale în executare.

45. Articolul 94 din Codul educaţiei stabileşte cadrul general aplicabil studiilor doctorale şi postdoctorale şi îi atribuie Guvernului competenţa de a aproba Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea acestor programe. Curtea consideră că această competenţă include stabilirea normelor referitoare la durata programelor, prelungirea şi întreruperea studiilor, finalizarea acestora, precum şi a măsurilor necesare pentru tranziţia de la reglementările anterioare la cele noi.

46. Prevederea contestată nu stabileşte o nouă condiţie generală de admitere la studii sau de obţinere a titlului ştiinţific şi nici nu modifică un criteriu material stabilit de legislator. Ea delimitează în timp aplicarea regimului tranzitoriu în beneficiul persoanelor admise la studii în baza reglementărilor anterioare. Având în vedere durata limitată a programelor doctorale şi postdoctorale, perioada îndelungată în care persoanele vizate şi-au putut finaliza studiile şi prelungirile succesive ale termenului, Curtea reţine că stabilirea datei de 30 iunie 2025 reprezintă o măsură subsecventă de organizare a executării Codului educaţiei. Or, de vreme ce legea a încredinţat Guvernului organizarea şi desfăşurarea programelor, alegerea unui mecanism rezonabil de tranziţie între regulamentele succesive este, în principiu, inerentă acestei atribuţii. În lipsa unui termen final, Guvernul ar fi obligat să menţină pe o durată nedeterminată mecanisme instituţionale, proceduri de evaluare şi standarde abrogate, ceea ce ar împiedica aplicarea unitară a noului sistem. Prin urmare, Guvernul nu a acţionat ultra vires şi nu a încălcat articolele 72 alin.(3) lit.k) şi 102 alin.(2) din Constituţie.

47. În măsura în care autorul sesizării susţine existenţa unei contradicţii între prevederea contestată şi alte dispoziţii ale Codului educaţiei sau ale actelor normative adoptate anterior de Guvern, o asemenea critică ridică o problemă distinctă de legalitate, a cărei soluţionare le revine instanţelor judecătoreşti. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că controlul legalităţii hotărârilor Guvernului nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Pentru că hotărârile Guvernului sunt acte de reglementare secundară (secundum legem), care sunt adoptate în vederea executării legilor şi, prin urmare, nu trebuie să contravină acestora, controlul de legalitate al unor asemenea acte le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea, în acest sens, DCC nr.11 din 3 februarie 2020, § 33; DCC nr.58 din 5 iunie 2020, § 20).

48. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea reţine că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii textului "până la data de 30 iunie 2025" din punctul 2 din Hotărârea Guvernului nr.497 din 23 octombrie 2019 cu privire la aprobarea Metodologiei de conferire şi confirmare a titlurilor ştiinţifice, depusă de către dl Ceslav Panico, Avocatul Poporului.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.