Decizie nr.139 din 13.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.269g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă (contestarea încheierii privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.269g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate

a articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă

(contestarea încheierii privind anularea măsurilor

de asigurare a acţiunii)

nr. 139  din  13.08.2026

 (în vigoare 13.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 477-480 art. 164 din 24.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 22 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dna avocat Cristina Sultan, în interesele SRL "Tititi&C", în dosarul nr.2r-222/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dna judecător Ruxanda Pulbere şi domnii judecători Constantin Roşca şi Roman Pascari de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. Printr-o Decizie, pe baza articolelor 29 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a punctului 17 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a decis prelungirea termenului de examinare a sesizării nr.269g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

4. La 19 august 2024, dna Galina Timotin a chemat în judecată Tititi&C pentru dizolvarea şi lichidarea acesteia.

5. Prin Încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 23 august 2024 a fost admisă cererea privind asigurarea acţiunii în scopul prevenirii modificării bunurilor pe perioada procesului de judecată şi a fost dispusă aplicarea mai multor măsuri de asigurare.

6. La 18 noiembrie 2024, dna avocat Cristina Sultan a formulat, în interesele Tititi&C, o cerere de anulare a măsurilor de asigurare aplicate pe baza Încheierii din 23 august 2024.

7. Printr-o Încheiere a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, din 26 decembrie 2024 cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

8. La 10 ianuarie 2025, dna avocat Cristina Sultan a formulat un recurs împotriva Încheierii din 26 decembrie 2024.

9. Ulterior, la 20 noiembrie 2025, dna avocat Cristina Sultan a ridicat, în interesele Tititi&C, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

10. Prin Încheierea din 11 decembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

11. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 180

Anularea măsurilor de asigurare a acţiunii

"(1) Măsura anterioară de asigurare a acţiunii poate fi anulată la cererea pârâtului de către instanţa care a ordonat măsura de asigurare ori de instanţa în a cărei procedură se află cauza.

(2) Anularea măsurii anterioare de asigurare a acţiunii se soluţionează în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Neprezentarea lor repetată însă nu împiedică examinarea problemei. Încheierea judecătorească privind anularea măsurilor de asigurare a acţiunii poate fi atacată cu recurs. Recursul împotriva încheierii de anulare a măsurilor de asigurare a acţiunii sau de substituire a unei forme de asigurare cu o alta suspendă executarea încheierii.

(2¹) Anularea măsurilor de asigurare a acţiunii se dispune de instanţa de judecată odată cu pronunţarea asupra fondului printr-o hotărâre de respingere a acţiunii. Reglementările referitoare la caracterul definitiv al actului judecătoresc prin care se soluţionează fondul sunt aplicabile integral şi asupra prevederilor referitoare la măsurile de asigurare.

(3) În cazul respingerii acţiunii, măsurile anterioare de asigurare a acţiunii se menţin până când hotărârea judecătorească devine definitivă. În cazul admiterii acţiunii, măsurile anterioare de asigurare îşi păstrează efectul până la executarea hotărârii judecătoreşti.

(3¹) În cazul încetării procedurii de executare în conformitate cu prevederile art.83 alin.(1) lit.d) şi e) din Codul de executare, instanţa de judecată care a emis documentul executoriu, la cererea părţii interesate, dispune printr-o încheiere imediat executorie anularea măsurilor de asigurare a acţiunii. În cazurile prevăzute la art.83 alin.(1) lit.a)-c), f) şi g) din Codul de executare, anularea măsurilor de asigurare este dispusă de executorul judecătoresc prin încheiere.

(4) Despre anularea măsurilor de asigurare a acţiunii, instanţa înştiinţează, după caz, organul care înregistrează bunul sau dreptul asupra lui.

(5) Măsurile de asigurare a acţiunii aplicate asupra bunului care a fost vândut/transmis în contul achitării datoriei, în modul şi condiţiile stabilite de Codul de executare, se anulează de către instanţa de judecată concomitent cu confirmarea vânzării/transmiterii acestuia."

ÎN DREPT

A. Argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autoarea excepţiei menţionează că legislatorul a omis să reglementeze expres posibilitatea de a formula un recurs împotriva încheierilor privind respingerea cererii de anulare a măsurilor de asigurare. Autoarea notează că, potrivit normei contestate, recursul poate fi formulat doar în cazul în care au fost anulate măsurile de asigurare, nu şi în privinţa încheierii de respingere a cererii de anulare a măsurii de asigurare.

14. Autoarea consideră că norma contestată îi îngrădeşte dreptul de acces liber la justiţie şi la un control judiciar efectiv din partea instanţei de recurs. Mai mult, lipsa unui control judiciar de către o altă instanţă afectează dreptul de proprietate. Prin urmare, accesul la justiţie devine unul teoretic şi iluzoriu.

15. De asemenea, autoarea menţionează că această omisiune a condus la aplicarea neuniformă a normei contestate din partea instanţei de recurs, prezentând mai multe exemple de decizii.

16. Potrivit autoarei, textul contestat este contrar articolelor 4, 8, 16, 20, 23, 26, 46 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Curtea observă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluţionarea cauzei, deoarece pe rolul instanţei se află recursul formulat împotriva încheierii privind respingerea acţiunii cu privire la anularea măsurilor de asigurare aplicate. Curtea constată că normele contestate nu au mai făcut obiect al controlului constituţionalităţii.

21. Curtea notează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr.9 din 22 iulie 2025, § 50).

22. Curtea reţine că autoarea sesizării a invocat articolele 4 (drepturile şi libertăţile omului), 8 (respectarea dreptului internaţional şi a tratatelor internaţionale), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 26 (dreptul la apărare), 46 (dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

23. În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 4 şi 8 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă imperative care stau la baza tuturor reglementărilor. Aceste norme nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (DCC nr.156 din 14 noiembrie 2023, § 22). De asemenea, Curtea a menţionat că şi articolele 16, 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr.7 din 10 iunie 2025, § 68; DCC nr.70 din 24 iunie 2025, § 19).

24. Autoarea excepţiei susţine, cu referire la incidenţa articolelor 20, 26 şi 46 din Constituţie, că îi sunt restricţionate drepturile, deoarece legea nu stabileşte posibilitatea de a formula un recurs separat împotriva încheierii prin care instanţa respinge cererea de anulare a măsurilor de asigurare.

25. Curtea notează că efectivitatea dreptului de acces la un tribunal şi a dreptului la apărare reclamă ca persoanele să aibă posibilitatea clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor. Totuşi, Curtea menţionează că exercitarea dreptului de acces la justiţie poate avea loc într-un cadru legal prestabilit de legislator, cu respectarea anumitor exigenţe.

26. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nici Constituţia, nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătoreşti. Sub acest aspect, articolul 119 din Constituţie stabileşte că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii". Curtea reiterează că acest drept se realizează în condiţiile legii şi, prin urmare, ţine de competenţa legislatorului să instituie numărul căilor de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituţiei (a se vedea DCC nr.38 din 24 martie 2022, § 23; DCC nr.15 din 16 februarie 2023, § 21; DCC nr.84 din 25 iulie 2024, § 27).

27. În jurisprudenţa sa, Curtea a examinat constituţionalitatea mai multor prevederi legale care stabileau că anumite categorii de încheieri judecătoreşti nu pot fi contestate printr-o cale de atac separată, ci doar odată cu hotărârea pronunţată asupra fondului cauzei. În aceste cauze, Curtea a menţionat că posibilitatea de a contesta încheierea instanţei odată cu fondul cauzei constituie un remediu procedural suficient (a se vedea DCC nr.84 din 25 iulie 2024, §§ 26-28; DCC nr.75 din 3 iulie 2025, § 21; DCC nr.178 din 27 noiembrie 2025, §§ 37-38).

28. Curtea observă că Codul de procedură civilă stabileşte că încheierea emisă în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în mod separat faţă de hotărâre, de către părţi şi de ceilalţi participanţi la proces în cazurile prevăzute de Cod şi de alte legi, precum şi în cazurile în care încheierea face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului (articolul 423 alin.(1)). De asemenea, articolul 423 alin.(2) din Cod prevede că împotriva celorlalte încheieri pronunţate în primă instanţă nu se poate face recurs decât odată cu fondul cauzei.

29. Articolul 20 din Constituţie impune o cerinţă care asigură respectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil - cea cu privire la motivarea oricărui act judecătoresc prin care se soluţionează chestiunile apărute în timpul judecării cauzei.

30. Curtea reţine că pentru a fi respectat caracterul echitabil al procedurilor, instanţa are obligaţia de a motiva în mod corespunzător încheierea prin care a respins cererea de anulare a măsurilor de asigurare. Prin urmare, prevederea contestată nu împiedică persoanele interesate să invoce dezacordul referitor la încheierea prin care instanţa respinge cererea de anulare a măsurilor de asigurare în procedura de apel. Totodată, Curtea observă că, pe baza articolelor 177 şi 181 din Codul de procedură civilă, după examinarea cererii reclamantului de asigurare a acţiunii, judecătorul pronunţă o încheiere motivată privind asigurarea sau neasigurarea acţiunii, în ambele cazuri fiind cu drept de recurs. Astfel, Curtea nu constată că lipsa posibilităţii de a formula un recurs separat împotriva încheierii prin care este respinsă cererea de anulare a măsurilor de asigurare afectează substanţa dreptului de acces liber la justiţie sau lipseşte persoana de garanţii efective împotriva unei ingerinţe arbitrare în dreptul său de proprietate.

31. Totodată, Curtea notează că legislaţia conţine suficiente garanţii procesuale, care pot fi puse în practică, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei în cazul aplicării măsurilor de asigurare a acţiunii şi nu constată ingerinţe în articolele 20, 26 şi 46 din Constituţie.

32. Cu referire la argumentul autoarei că există o practică neuniformă a instanţei de recurs cu privire la aplicarea normei contestate, Curtea menţionează o încheiere din 13 august 2025, în care Curtea Supremă de Justiţie a respins solicitarea Curţii de Apel Centru cu privire la acordarea unui aviz consultativ referitor la aplicarea articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Curtea Supremă de Justiţie a notat că încheierea privind respingerea cererii de anulare a măsurii de asigurare nu poate fi atacată cu recurs, pentru că calea de atac respectivă nu este prevăzută de Codul de procedură civilă şi de alte legi, precum şi nu face imposibilă desfăşurarea de mai departe a procesului (a se vedea § 26).

33. Aşadar, Curtea menţionează că, potrivit articolului 115 alin.(1) din Constituţie, justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de apel şi prin judecătorii, iar "rolul Curţii Supreme de Justiţie constă în asigurarea interpretării şi aplicării uniforme a legislaţiei în sistemul de justiţie" (a se vedea articolele 2 din Legea nr.64 din 30 martie 2023 cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi 43 din Legea nr.514 din 6 iulie 1995 cu privire la organizarea judecătorească). De asemenea, Curtea Supremă de Justiţie este competentă să întreprindă "măsurile necesare pentru uniformizarea procesului de aplicare a legislaţiei" (articolul 4 alin.(1) lit.e) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie). În acest sens, şi Curtea Europeană a recunoscut, în cauza Baydar v. Olanda, 24 aprilie 2018, § 47, faptul că asigurarea aplicării uniforme şi a interpretării corecte a legilor de către instanţele supreme ale unui stat reprezintă un scop legitim compatibil cu Convenţia.

34. Aşadar, de vreme ce autoarea sesizării nu ridică o problemă de constituţionalitate, Curtea declară inadmisibil acest capăt de sesizare.

35. Pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g) şi 140 din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 180 alin.(2) din Codul de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, ridicată de dna avocat Cristina Sultan, în interesele SRL "Tititi&C", în dosarul nr.2r-222/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.