Decizie nr.14 din 23.03.2016 de inadmisibilitate a sesizării nr.27g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti (reprezentarea statului în instanţa de judecată)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.27g/2016 privind excepţia de neconstituţionalitate a

articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către

stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii

judecătoreşti (reprezentarea statului în instanţa de judecată)

nr. 14  din  23.03.2016

 (în vigoare 23.03.2016) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 140-149 art. 48 din 27.05.2016

* * *

Curtea Constituţională, statuând în componenţa:

Dl Alexandru TĂNASE, preşedinte,

Dl Aurel BĂIEŞU,

Dl Igor DOLEA,

Dl Victor POPA, judecători,

cu participarea dlui Maxim Iucu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă la 18 martie 2016,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 23 martie 2016 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională la 18 martie 2016 de către dl Dorin Dulghieru, judecător în cadrul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016, precum şi al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti, ridicată de Igor Mocan în dosarul nr.2-1039/16, aflat pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău.

A. Motivele ridicării excepţiei de neconstituţionalitate

2. Motivele ridicării excepţiei, astfel cum au fost expuse de autorul acesteia, pot fi rezumate după cum urmează.

3. În temeiul articolului articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, organul care reprezintă statul în instanţele de judecată în cazul în care este înaintată o acţiune civilă pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti este Ministerul Justiţiei.

4. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile menţionate contravin articolelor 4, 7 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei (M.O., 1994, nr.1) sunt următoarele:

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

“(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.”

Articolul 7

Constituţia, Lege Supremă

“Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.”

Articolul 116

Statutul judecătorilor

“(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…].”

6. Prevederile relevante ale Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti (M.O., 2011, nr.107-109, art.282) sunt următoarele:

Articolul 2

Dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

 rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti

“(1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti poate adresa în instanţă de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condiţiile stabilite de prezenta lege şi de legislaţia procesuală civilă.

(2) Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în continuare reclamant).

(3) Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

(4) Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul i-a delegat atribuţii de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară de către stat. Reparaţia prejudiciului se face de la bugetul de stat.

(5) După repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti, statul are drept de regres faţă de persoana vinovată.

(6) Mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

(7) Organul care reprezintă statul în instanţa de judecată pe această categorie de cauze este Ministerul Justiţiei.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconsti-tuţionalitate

7. Autorul excepţiei nu a invocat argumente în susţinerea poziţiei sale, menţionând doar faptul că prevederile contestate contravin articolelor 4, 7 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

8. Examinând sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul admisibilităţii, Curtea constată următoarele.

9. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor şi a hotărârilor Guvernului, în speţă a Legii nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti şi a Legii nr.96 din 3 mai 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

10. Curtea menţionează că, fiind ridicată de Igor Mocan în dosarul nr.2-1039/16, care se află pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.2 din 9 februarie 2016.

11. Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

12. Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, care stabilesc că organul care reprezintă statul în instanţele de judecată în cazul în care este înaintată o acţiune civilă pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti este Ministerul Justiţiei.

13. Curtea menţionează că autorul excepţiei pretinde că normele contestate încalcă articolele 4, 7 şi 116 alin.(1) din Constituţie.

14. Curtea reţine că o prevedere legală poate constitui obiect al jurisdicţiei constituţionale doar în cazul în care normele constituţionale invocate au incidenţă asupra normelor contestate.

15. În acest sens, Curtea subliniază că, potrivit articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată şi să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi întemeiază cerinţele.

16. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată lipsa argumentelor care ar demonstra în ce măsură prevederile legale contestate încalcă normele constituţionale invocate.

17. Curtea reţine că articolele 4 şi 7 din Constituţie comportă un caracter generic şi constituie imperative de ordin general-obligatoriu, care stau la baza oricăror reglementări şi nu pot constitui repere individuale şi separate.

18. În acelaşi timp, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între norma contestată şi articolul 116 alin.(1) din Constituţie care statuează independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea judecătorilor.

19. În temeiul celor expuse supra, Curtea reţine că, în lipsa argumentării incidenţei normelor constituţionale invocate asupra prevederilor contestate, sesizarea este vădit nefondată, nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în temeiul articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale şi pct.28 lit.d) din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 2 alin.(7) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen a hotărârii judecătoreşti, ridicată de Igor Mocan în dosarul nr.2-1039/16, pendinte pe rolul Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.