Decizie nr.140 din 16.09.2021 de inadmisibilitate a sesizării nr.16a/2021 privind controlul constituţionalităţii articolelor I şi II din Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (vârsta de pensionare şi mărimea pensiei judecătorilor care ies la pensie începând cu 1 iulie 2021)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de  inadmisibilitate a  sesizării nr. 16a/2021 privind  controlul

constituţionalităţii  articolelor  I  şi  II  din  Legea  nr. 222  din

4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea

nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(vârsta de pensionare şi mărimea pensiei judecătorilor

care ies la pensie începând cu 1 iulie 2021)

nr. 140  din  16.09.2021

 (în vigoare 16.09.2021) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 264-265 art.189 din 29.10.2021

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dnei Cristina Chihai, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată pe 29 ianuarie 2021,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 16 septembrie 2021, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională pe 29 ianuarie 2021, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională nr.317 din 13 decembrie 1994 şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curţii să verifice constituţionalitatea prevederilor articolelor I şi II din Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului. Având în vedere faptul că Legea contestată de către autorul sesizării face parte din legi de modificare a unor acte normative, iar dispoziţiile de modificare sunt incluse, din data intrării lor în vigoare (în acest caz 1 iulie 2021), în actele de bază, Curtea va opera, în acest caz, cu prevederile actului de bază, Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

ÎN FAPT

3. Pe 25 noiembrie 2019, domnii Dan Perciun şi Radu Marian, deputaţi în Parlament, au înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege nr.272 privind modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Prin acest proiect de lege, autorii au propus modificarea condiţiilor de pensionare a judecătorului, inter alia, vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător.

4. Pe 14 mai 2020, Guvernul a înregistrat la Secretariatul Parlamentului proiectul de lege nr.185 privind modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Acest proiect stabileşte, inter alia, o creştere treptată a vârstei de pensionare, a vechimii în muncă generală şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător. De asemenea, s-a propus ca legea să intre în vigoare pe 1 iulie 2020.

5. Pe ordinea de zi a şedinţei plenare a Parlamentului din 9 iulie 2020 au fost incluse proiectele de lege menţionate supra. La şedinţa plenară au participat 74 de deputaţi. Parlamentul a adoptat în prima lectură ambele proiecte de lege (cu majoritatea de voturi) şi a decis conexarea acestora, atribuind numărul proiectului 185 [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 9 iulie 2020, pag.17-18, 193-195].

6. Pe 30 noiembrie 2020, dl deputat Vasile Bolea a formulat un amendament la proiectul de lege nr.185, prin care a propus o creştere treptată a vârstei de pensionare şi a vechimii în muncă, precum şi intrarea în vigoare a legii pe data de 1 iulie 2021.

7. Pe 4 decembrie 2020, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului au fost prezenţi 60 de deputaţi. Opoziţia parlamentară (fracţiunile Partidului "Acţiune şi Solidaritate", Platformei "Demnitate şi Adevăr", Partidului Democrat din Moldova) nu a fost prezentă [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 4 decembrie 2020, pag. 4].

8. În cadrul şedinţei plenare, dl deputat Vasile Bolea a prezentat raportul Comisiei juridice, numiri şi imunităţi. Preşedintele Parlamentului a propus votarea acestuia în lectura a doua. După numărarea voturilor, Preşedintele Parlamentului a anunţat că proiectul de lege nr.185 a fost votat în lectura a doua cu votul a 53 de deputaţi [a se vedea stenograma şedinţei plenare a Parlamentului din 4 decembrie 2020, pag. 21-22].

9. Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului a fost promulgată prin Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.1919 din 21 decembrie 2020, a fost publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.360-371 din 25 decembrie 2020 şi a intrat în vigoare pe 1 iulie 2021.

A. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 22

Neretroactivitatea legii

"Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

[…]."

Articolul 74

Adoptarea legilor şi a hotărârilor

"(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi.

[…]."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

[…]

(7) Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice."

Articolul 121

Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi

"(1) Resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti sunt aprobate de Parlament şi sunt incluse în bugetul de stat.

(2) Indemnizaţiile şi alte drepturi ale judecătorilor sunt stabilite prin lege.

[…]."

11. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

(1) Judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

(2) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.1, până la atingerea vârstei de 63 de ani.

(3) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie. În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2.

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1)–(3) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(6) În cazul în care judecătorul demisionat este numit în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

(7) La calcularea pensiei, în vechimea în muncă generală se includ perioadele prevăzute la art.5 şi art.50 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii."

[în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, în vigoare din 1 iulie 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

12. Referitor la criticile ce ţin de procedură, autorul sesizării susţine că Legea nr.222/2020 a fost adoptată de către Parlament cu încălcarea procedurii de adoptare a legilor. În particular, legea nu a fost supusă dezbaterilor, fapt contrar articolului 1 alin.(3) din Constituţie.

13. Cu privire la criticile de natură substanţială, autorul sesizării menţionează că prevederile contestate au diminuat în mod semnificativ garanţiile sociale ale judecătorilor. Restrângerea garanţiilor materiale şi sociale ale judecătorilor reprezintă o ingerinţă în independenţa şi în inamovibilitatea judecătorilor, prevăzută de articolul 116 din Constituţie.

14. Statutul constituţional al judecătorului impune acordarea garanţiilor sociale (inclusiv dreptul la pensie în condiţii speciale), ca o componentă a independenţei judecătorilor, care este o garanţie a statului de drept. Acest statut este unul restrictiv, impunându-le magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au, e.g. incompatibilitatea cu o funcţie retribuită, cu excepţia funcţiilor didactice. Astfel, existenţa prevederilor speciale de pensionare a judecătorilor este justificată în mod obiectiv ca o compensaţie parţială a inconvenientelor care rezultă din rigorile statutului special stabilit prin lege. Importanţa socială majoră a obligaţiilor judecătorilor, responsabilitatea sporită, riscul pe care îl comportă exerciţiul atribuţiilor lor funcţionale reclamă un sistem de garanţii juridice certe şi clare.

15. Consiliul Superior al Magistraturii menţionează că, potrivit standardelor internaţionale cu privire la rolul magistraţilor, condiţiile de muncă, salarizarea, pensia şi vârsta de pensionare li se stabilesc ţinându-se cont de rolul şi locul justiţiei în statul de drept, de responsabilitatea, de complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru această categorie de persoane.

16. De asemenea, autorul sesizării consideră că prevederile contestate încalcă principiile securităţii juridice şi al stabilităţii raporturilor juridice. În viziunea autorului sesizării, judecătorii în exerciţiu aveau o aşteptare legitimă să obţină dreptul de pensionare în condiţiile de până la modificarea articolului 32 prin Legea nr.222 din 4 decembrie 2020. Prevederile contestate în partea privind majorarea vârstei de pensionare şi a stagiului de cotizare sunt contrare prevederilor constituţionale. Astfel a fost diminuat nivelul de protecţie socială a judecătorului dobândit anterior modificărilor în discuţie.

17. Autorul sesizării menţionează că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 6, 22, 46, 54, 74, 116 şi 121 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

19. Potrivit articolelor 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

20. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

21. Curtea reţine că deşi autorul sesizării a solicitat controlul constituţionalităţii întregului articol 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020), totuşi, argumentele sale se referă doar la articolul 32 alineatele (2) şi (3) din Lege. Cu privire la celelalte prevederi ale aceluiaşi articol, autorul sesizării nu a invocat argumente privind pretinsa lor neconstituţionalitate. În aceste condiţii, Curtea va analiza doar articolul 32 alineatele (2) şi (3) din Lege.

22. Curtea reţine că autorul sesizării a invocat incidenţa articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor], 22 [neretroactivitatea legii], 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi], 74 [adoptarea legilor şi a hotărârilor], 116 alineatele (1) şi (7) [statutul judecătorilor] şi 121 [resursele financiare ale instanţelor judecătoreşti, indemnizaţia şi alte drepturi] din Constituţie.

23. Cu referire la incidenţa articolelor 46 şi 121 din Constituţie, Curtea reţine că simpla enumerare a normelor constituţionale, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea sesizării formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorului ei în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Acest tip de control este inadmisibil în condiţiile în care, prin prisma articolului 24 alin.(2) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi articolului 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul îşi bazează cerinţele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituţiei, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr.156 din 22 decembrie 2020, § 15; DCC nr.110 din 15 iulie 2021, § 17-18).

24. Cu privire la criticile ce ţin de procedură, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Parlamentul este suveran în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuşi, suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată de principiile constituţionale în această materie. Astfel, atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei parlamentare şi celelalte principii incidente în materia procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot fi deduse în mod clar din Constituţie (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 52, 53; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 56).

25. Dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării, Curtea reţine că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată. În acest domeniu, Curtea trebuie să manifeste deferenţă judiciară faţă de rolul Parlamentului de legislator autonom. În acest sens, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus în mod clar dintr-un principiu constituţional (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 54; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 57).

26. În acest caz, Curtea observă că autorul sesizării consideră că Legea nr.222 din 4 decembrie 2020 a fost adoptată de către Parlament cu încălcarea principiului dezbaterii parlamentare a proiectelor de legi.

27. În Hotărârea nr.14 din 27 aprilie 2021, Curtea a analizat respectarea principiului pluralismului politic şi a principiului dezbaterii parlamentare a unui proiect de lege prin prisma articolelor 1 alin.(3), 5 alin.(1) şi 74 alin.(1) din Constituţie. Curtea a reţinut că lipsirea deputaţilor din opoziţia parlamentară de dreptul de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare reprezintă vicii de procedură admise la adoptarea Legii contestate care produc o ingerinţă în articolele 1 alin.(3) şi 5 alin.(1) din Constituţie. Curtea a stabilit că cerinţa dezbaterii proiectelor de lege rezultă din articolul 74 alin.(1) din Constituţie, care prevede că legile organice se adoptă […] după cel puţin două lecturi (a se vedea § 33-34).

28. Curtea a stabilit că textul constituţional "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie conţine şi un element substanţial care presupune că, până la votare, Parlamentul trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege organică. Dezbaterile sunt de esenţa parlamentarismului şi le oferă deputaţilor, în virtutea mandatului lor reprezentativ, posibilitatea de a combate politic opinii, argumente şi idei. În acest context, deputaţilor trebuie să li se ofere posibilitatea practică de a-şi formula poziţia cu privire la proiectul de lege. Neîndeplinirea vreunui element menţionat face incident textul "după cel puţin două lecturi" din articolul 74 alin.(1) din Constituţie (a se vedea HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 35).

29. Sub acest aspect, Curtea observă că proiectele de lege nr.272 şi nr.185 au fost înregistrate la Secretariatul Parlamentului pe 25 noiembrie 2019 şi, respectiv, pe 14 mai 2020. Pe 9 iulie 2020, în cadrul şedinţei plenare a Parlamentului au fost prezenţi 74 de deputaţi, iar proiectele de lege au fost votate în prima lectură cu majoritatea voturilor şi conexate într-un proiect, fiindu-i atribuit numărul 185. După prima lectură, un deputat a prezentat un amendament. Şedinţa pentru examinarea proiectului de lege nr.185 a avut loc pe 4 decembrie 2020. La şedinţa plenară a Parlamentului au fost prezenţi 60 de deputaţi. Opoziţia parlamentară nu s-a prezentat. În cadrul acestei şedinţe, Parlamentul a votat proiectul de lege nr.185 în lectura a doua, cu votul a 53 de deputaţi (a se vedea § 3-9 supra).

30. Curtea reţine că deputaţii din opoziţia parlamentară au decis să nu se prezinte la şedinţa plenară a Parlamentului, în care Legea nr.222/2020 (proiectul nr.185) a fost votată în lectura a doua, şi, prin urmare, acestora nu li s-a îngrădit dreptul de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare. Astfel, Curtea nu constată încălcarea principiului dezbaterii parlamentare la adoptarea Legii nr.222/2020 (proiectul de lege nr.185) şi nu reţine incidenţa articolelor 1 alin.(3) şi 74 alin.(1) din Constituţie, invocate de autorul sesizării.

31. Cu privire la criticile de natură substanţială, Curtea reţine că articolele 1 alin.(3), 6 şi 54 din Constituţie comportă un caracter general. Ele nu pot constitui repere separate şi nu pot fi invocate de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (a se vedea HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; HCC nr.9 din 18 martie 2021, § 33; HCC nr.17 din 10 iunie 2021, § 24).

32. Cu referire la incidenţa articolului 22 din Constituţie, Curtea subliniază că dispoziţiile acestui articol garantează neretroactivitatea legii penale, în sensul larg al noţiunii "penal" (care include dreptul penal şi dreptul contravenţional), adică principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale (nullum crimen, nulla poena sine lege). Astfel, exigenţele articolului 22 din Constituţie sunt incidente în cazul normelor de drept penal substanţial (a se vedea DCC nr.37 din 30 martie 2021, § 42; DCC nr.73 din 27 mai 2021, § 18).

33. Sub acest aspect, Curtea observă că articolul 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului stabileşte mărimea pensiei şi condiţiile de pensionare a judecătorilor care se vor aplica numai pentru viitor şi numai faţă de persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestor prevederi în vigoare, fără a se aduce atingere pensiilor stabilite anterior (a se vedea DCC nr.19 din 9 februarie 2021, § 27). În consecinţă, Curtea nu reţine incidenţa articolului 22 din Constituţie în prezenta cauză.

34. Referitor la incidenţa articolului 116 din Constituţie, Curtea notează că acest articol prevede că judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii (alin. (1)). Funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice (alin. (7)).

35. Principiul independenţei judecătorului comportă două aspecte: independenţa funcţională şi independenţa personală. Independenţa funcţională presupune, pe de o parte, ca judecătorii să nu fie influenţaţi de către executiv sau legislativ, iar, pe de altă parte, ca instanţele judecătoreşti să nu fie supuse ingerinţelor din partea puterii legislative, puterii executive sau a justiţiabililor. Independenţa personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a independenţei personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor; durata mandatului; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor şi dreptul de a forma organizaţii profesionale, menite să apere interesele lor profesionale; incompatibilităţile; interdicţiile; pregătirea profesională continuă; răspunderea judecătorilor. Principiul independenţei justiţiei nu poate fi redus numai la cuantumul remuneraţiei judecătorilor (cuprinzând atât salariul, cât şi pensia), acest principiu implicând o serie de garanţii, cum ar fi: statutul (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi judecătorii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte ramuri ale puteri de stat (a se vedea HCC nr.25 din 27 iulie 2017, § 36-38, 40).

36. Curtea reţine că independenţa judecătorului include, inter alia, securitatea financiară a acestuia. Aşadar, un eventual cuantum disproporţionat de mic al pensiei unui judecător în raport cu salariul de funcţie al acestuia ar afecta independenţa judecătorului.

37. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul independenţei justiţiei apără pensia specială a judecătorilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură cu care apără celelalte garanţii ale acestui principiu (a se vedea HCC nr.25 din 27 iulie 2017, § 41).

38. Sub acest aspect, Curtea subliniază că articolul 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020) stabileşte că judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

39. Curtea observă că formula de calcul al pensiei (55% din salariul său mediu lunar care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală, se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar) este identică cu cea prevăzută de articolul 32 alin.(1) până la modificările introduse de Legea nr.222 din 4 decembrie 2020. Astfel, Curtea constată că prin adoptarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020 caracterul special al pensiei pentru judecători a fost menţinut.

40. Cu privire la cuantumul pensiei de 55% cu posibilitatea de a fi mărită până la 80% din salariul mediu lunar al unui judecător, Curtea reţine că acesta nu este disproporţionat de mic faţă de salariul judecătorului şi nu poate crea dificultăţi legate de subzistenţă, dar este apt să le ofere judecătorilor după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.25 din 27 iulie 2017, § 54). Prin urmare, nu este afectată independenţa judecătorului.

41. Sub acest aspect, Curtea va face trimitere la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

42. În 2015, Curtea Constituţională a Italiei a declarat neconstituţională o lege care prevedea că pensiile pentru limita de vârstă al căror cuantum depăşeşte cu mai mult de trei ori pensia minimă garantată nu beneficiază de nicio indexare legată de evoluţia costului vieţii pentru anii 2012 şi 2013. Legislatorul a adoptat decretul-lege nr.65, prin care a modificat în mod retroactiv prevederile declarate neconstituţionale: au fost prevăzute cinci nivele diferite de reajustare, variind între 0 şi 100% din rata inflaţiei, în funcţie de valoarea pensiilor. Curtea Europeană a reţinut că scopurile urmărite de către legislatorul italian au fost, pe de o parte, să aducă ordinea juridică în conformitate cu hotărârea Curţii Constituţionale, respectându-se echilibrul bugetar şi obiectivele de control al cheltuielilor publice, iar pe de altă parte, să protejeze nivelul minim al prestaţiilor sociale şi să garanteze viabilitatea sistemului de asigurări sociale pentru generaţiile viitoare. Curtea Europeană a subliniat că, în contextul implementării politicilor sociale şi economice, legislatorul beneficiază de o marjă largă de discreţie. Curtea Europeană a confirmat faptul că legislatorul a urmărit o cauză de utilitate publică, noţiune amplă prin natura ei. Curtea Europeană nu a susţinut opinia reclamanţilor, potrivit căreia, odată obţinute, drepturile lor la pensie nu ar putea fi modificate niciodată în anii următori. Reducerea sau modificarea sumei prestaţiilor acordate cu titlu de regim de securitate socială ţine de puterea legislativă a statelor. Astfel, efectele reformei mecanismului de indexare privind pensiile reclamanţilor nu sunt de nivelul care ar putea să expună persoanele interesate unor dificultăţi de subzistenţă incompatibile cu articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Prin urmare, Curtea Europeană a reţinut că ingerinţa în discuţie nu le-a impus reclamanţilor o sarcină excesivă (Aielli şi alţii v. Italia (dec.), 10 iulie 2018, § 28-42).

43. În cauza J.B. şi alţii v. Ungaria, referitoare la concedierea judecătorilor şi a procurorilor ca urmare a scăderii vârstei obligatorii de pensionare, Curtea Europeană a reţinut că, din 1869, vârsta obligatorie de pensionare a judecătorilor şi procurorilor era de şaptezeci de ani. Ulterior, legislatorul a redus vârsta obligatorie de pensionare la şaizeci şi cinci de ani. Reclamanţii, judecători şi procurori afectaţi de legea în discuţie, au susţinut că scăderea vârstei de pensionare a determinat concedierea lor şi reducerea bruscă şi semnificativă a venitului lor. Reclamanţii au susţinut, inter alia, că concedierea lor a constituit o ingerinţă disproporţionată în viaţa privată, contrar articolului 8 din Convenţie. Totuşi, Curtea Europeană a observat că efectele negative manifestate asupra vieţii private a reclamanţilor nu au depăşit pragul de gravitate pentru problema ridicată în baza articolului 8 din Convenţie. De asemenea, douăzeci şi nouă de reclamanţi au susţinut că a fost încălcată aşteptarea lor legitimă de a se bucura de statutul şi remuneraţia lor de judecători până la vârsta de şaptezeci de ani, fapt contrar articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. În ceea ce priveşte veniturile pe care reclamanţii se aşteptau să le câştige în anii care depăşesc vârsta obligatorie de pensionare nou stabilită, Curtea Europeană a reţinut că veniturile nu au fost câştigate efectiv şi nici nu urmează să fie plătite în mod definitiv (a se vedea Baka v. Ungaria, 27 mai 2014, § 105; Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018, § 137). Prin urmare, Curtea Europeană a stabilit că venitul preconizat nu constituie un "bun" în sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie (a se vedea J.B. şi alţii v. Ungaria (dec.), 27 noiembrie 2018, §98-103, §130-138).

44. De asemenea, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că statul dispune de o marjă largă de discreţie în domeniul asigurărilor sociale. Garanţiile sociale nu au un caracter necondiţionat, legislatorul fiind în drept să stabilească modalităţi specifice pentru exercitarea drepturilor sociale. Astfel, modul de stabilire şi acordare a pensiilor reprezintă o opţiune a legislatorului, acesta fiind liber să stabilească şi să modifice conţinutul şi limitele pensiilor, precum şi condiţiile în care pot fi acordate, cu respectarea principiilor constituţionale (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.15 din 10 februarie 2020, § 21; DCC nr.104 din 1 iulie 2021, § 20).

45. Sub acest aspect, pe lângă considerentele menţionate mai sus (a se vedea § 38-40), Curtea mai observă că legislatorul a modificat vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător, stabilind o creştere treptată a acestora. Curtea reţine că aceste condiţii de pensionare nu ating pragul de gravitate care ar face incident principiul independenţei judecătorului. Prin urmare, Curtea notează că articolul 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie nu este incident în prezenta cauză.

46. În baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) litera a) şi 140 din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020), depusă de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.