Decizie nr.141 din 13.08.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.153g/2026 privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolelor 4732 alineatele (1), (3) şi (5) şi 473/4 alineatele (4), (5) şi (5/1) din Codul de procedură penală (accesul persoanei arestate preventiv la remediul compensator pentru condiţiile precare de detenţie)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.153g/2026 privind excepţiile de

neconstituţionalitate a articolelor 473² alineatele (1), (3) şi (5) şi

473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din  Codul de procedură penală

(accesul persoanei arestate preventiv la remediul compensator

pentru condiţiile precare de detenţie)

nr. 141  din  13.08.2026

 (în vigoare 13.08.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 477-480 art. 166 din 24.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dnei Viorica PUICA,

dnei Liuba ŞOVA, judecători,

cu participarea dnei Iulia Vartic, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 16 iulie 2026,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 13 august 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 473² alineatele (1), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Terioşchin, în interesele dlui Ion Tuchila, şi a articolului 473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu, în dosarul nr.21ji-596/2026, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Veniamin Chihai, de la Judecătoria Chişinău, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal

3. La 5 martie 2024, dl Ion Tuchila a fost reţinut, dobândind calitatea de bănuit pentru pretinsa organizare a migraţiei ilegale, pe baza articolului 362¹ alin.(3) lit.a) din Codul penal. La 6 martie 2024, prin ordonanţa procurorului de caz, dl Ion Tuchila a fost pus sub învinuire pentru comiterea infracţiunii de care era bănuit.

4. Prin încheierea Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, din 7 martie 2024, dl Ion Tuchila a fost pus sub arest la domiciliu, pe un termen de 30 zile. La 14 martie 2024, Curtea de Apel Chişinău a admis recursul formulat de procurorul de caz împotriva acestei încheieri şi a dispus arestarea preventivă a dlui Ion Tuchilă pe un termen de 30 de zile, calculat de la data reţinerii, i.e. 5 martie 2024. În consecinţă, dl Ion Tuchila a fost plasat la Penitenciarul nr.13 - Chişinău, de la 14 martie 2024 până la 2 aprilie 2024.

5. La 2 mai 2024, dl Ion Tuchila a formulat, în faţa judecătorului de instrucţie, o plângere împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile precare de detenţie în care s-a aflat în perioada 14 martie 2024 - 2 aprilie 2024, la Penitenciarul nr.13.

6. Printr-o încheiere din 30 decembrie 2024, judecătorul de instrucţie a admis plângerea dlui Ion Tuchila şi a constatat deţinerea acestuia pentru o perioada totală de 19 zile în Penitenciarul nr.13, în condiţii contrare articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

7. La 11 februarie 2026, Curtea de Apel Centru a admis recursul directorului Penitenciarului nr.13 şi a casat integral încheierea Judecătoriei Chişinău din 30 decembrie 2024, cu trimiterea cauzei la rejudecare.

8. La 18 iunie 2026, dl avocat Denis Terioşchin a ridicat, în interesele dlui Ion Tuchila, excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473² alin. (1), (3) şi (5) din Codul de procedură penală.

9. Printr-o încheiere din 9 iulie 2026, Judecătoria Chişinău a admis, pe de o parte, cererea de ridicare a excepţiei de neconstituţionalitate depusă de dl avocat Denis Terioşchin, iar, pe de altă parte, a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴ alin.(4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală. Totodată, Judecătoria Chişinău a trimis sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate la Curtea Constituţională în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 16

Egalitatea

"(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului.

(2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."

11. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 385

Chestiunile pe care trebuie să le soluţioneze

instanţa de judecată la adoptarea sentinţei

"[…]

(5) În cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, reducerea pedepsei se calculează în felul următor: de la una la două zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Prevederile art.473² alin.(2)-(2⁵) şi (5), art.473³ alin.(3) şi art.473⁴ alin.(1)-(5¹) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condiţiilor de detenţie.

(6) În cazul în care condamnatul s-a aflat în arest preventiv, în condiţiile specificate la alin.(5), nu mai puţin de 3 luni până la numirea cauzei spre judecare, la stabilirea, în calitate de pedeapsă principală, a muncii neremunerate în folosul comunităţii, a amenzii sau a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, acesta este liberat de executarea pedepsei de către instanţa de judecată

[…]."

Articolul 473²

Plângerea împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la

condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile condamnatului

"(1) Plângerea împotriva administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile de detenţie care, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile condamnatului, garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, poate fi înaintată de către condamnat, personal sau prin intermediul unui avocat, la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia penitenciară în care se deţine condamnatul, după caz, din care a fost eliberat.

[…]

(3) Condamnaţii care au fost deţinuţi cel puţin 10 zile în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, drepturi care reies din obligaţia statului de a asigura condiţiile de detenţie, pot solicita, cu titlu de despăgubiri, reducerea pedepsei.

[…]

(5) Plângerea referitoare la condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile condamnatului se depune pe parcursul detenţiei în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau în termen de 6 luni de la data când nu mai sunt deţinuţi în astfel de condiţii, dar nu mai târziu de 4 luni de la eliberarea lor din locul de detenţie."

Articolul 473⁴

Soluţia instanţei de judecată

"[…]

(4) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 2 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ. Instanţa de judecată poate rotunji în favoarea condamnatului termenul de pedeapsă constatat ca fiind executat în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pentru a deduce integral acest termen din termenul rămas neexecutat.

(5) În cazul constatării circumstanţelor prevăzute la art.473² alin.(3), instanţa de judecată dispune reducerea pedepsei în condiţiile alin.(4) din prezentul articol, iar în privinţa perioadei rămase, dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului, din contul bugetului de stat, a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de detenţie în condiţii precare, precum şi a costurilor şi cheltuielilor aferente.

(5¹) În cazul constatării faptului că condamnatul a fost deţinut în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi perioada încălcării condiţiilor de detenţie este mai mică de 10 zile, instanţa de judecată dispune, cu titlu de despăgubire, încasarea în favoarea condamnatului a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de detenţie în condiţii precare.

[…]."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate

12. Autorul sesizării susţine că articolul 473² alineatele (1), (3) şi (5) din Codul de procedură penală instituie un tratament diferenţiat nejustificat bazat pe statutul procesual al persoanei, care îngrădeşte accesul persoanei arestate preventiv la remediul împotriva detenţiei în condiţii precare. În opinia sa, atât condamnatul, cât şi persoana arestată preventiv trebuie să aibă dreptul de a solicita constatarea condiţiilor de detenţie contrare articolului 3 din Convenţia Europeană. Acesta consideră că statutul procesual al persoanei nu justifică privarea de remediul naţional efectiv pentru protejarea drepturilor garantate de articolul 3 din Convenţie.

13. Totodată, instanţa de judecată care a ridicat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate a articolului 473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală consideră că problema de constituţionalitate nu constă în statutul procesual al persoanei, ci în lipsa unui remediu compensatoriu în situaţia în care, la data examinării plângerii privind condiţiile de detenţie, persoana este deja eliberată din locul de detenţie şi nu există o parte rămasă neexecutată din pedeapsa privativă de libertate care ar putea fi redusă.

14. Instanţa de judecată susţine că articolul 473⁴ alineatele (4) şi (5) presupun existenţa unei pedepse aflate în curs de executare, fiind concepute de legislator ca remedii pentru reducerea pedepsei, nu ca remediu autonom pentru orice persoană eliberată. La fel, articolul 473⁴ alin.(5¹) oferă posibilitatea încasării în favoarea condamnatului, cu titlu de despăgubire, a sumei băneşti în mărime de până la 2 unităţi convenţionale pentru fiecare zi de detenţie în condiţii precare, însă se referă la situaţia în care perioada încălcării condiţiilor de detenţie este mai mică de 10 zile. Prin urmare, în opinia acesteia, nu există un remediu efectiv pentru persoanele care au fost eliberate din detenţie, însă nu le-a fost stabilită o pedeapsă care să poată fi redusă. Acest fapt ar contraveni obligaţiei pozitive a statului de a asigura un mecanism compensatoriu pentru detenţia contrară articolului 3 din Convenţie. Astfel, instanţa de judecată invocă incidenţa articolelor 16, 20, 23, 24 şi 54 din Constituţie.

15. În fine, autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 20, 23, 24 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

16. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

17. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor - în această cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală - ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

18. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de avocatul unei părţi în proces şi de instanţa de judecată din oficiu. Astfel, Curtea constată că excepţiile au fost ridicate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

19. Obiectele sesizării îl reprezintă articolele 473² alineatele (1), (3) şi (5) şi 473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală. Aceste prevederi nu au constituit anterior obiecte ale controlului de constituţionalitate din perspectiva criticilor avansate de autori.

20. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate într-o cauză în care se examinează plângerea unei persoane care s-a aflat în arest preventiv referitoare la condiţiile precare de detenţie (a se vedea § 4 supra). Astfel, din perspectiva argumentelor invocate de autori, Curtea consideră că prevederile contestate ar putea fi avute în vedere în cauza în care au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate.

21. În sesizare se subliniază că prevederile contestate instituie un tratament diferenţiat nejustificat în privinţa accesului la remediul pentru constatarea condiţiilor precare de detenţie. Aceste critici sunt bazate pe articolele 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 16 (egalitatea), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

22. Curtea notează că articolul 1 alin.(3) din Constituţie are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate constitui un reper separat şi trebuie coroborat cu alte prevederi din Constituţie, care trebuie să fie aplicabile. Totodată, Curtea precizează că şi articolele 23 şi 54 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unor ingerinţe în drepturile fundamentale garantate de Constituţie. Doar în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituţie Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr.26 din 13 februarie 2025, § 24).

23. Referitor la pretinsul tratament diferenţiat, Curtea reiterează că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situaţii egale. Pentru situaţii diferite, tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr.12 din 3 februarie 2020, § 18). O condiţie primordială pentru existenţa tratamentului diferenţiat o reprezintă caracterul comparabil al situaţiilor (a se vedea HCC nr.16 din 20 mai 2021, § 39).

24. În Decizia nr.105 din 1 iulie 2021, sesizată cu argumente care pretindeau discriminarea în raport cu algoritmul de reducere a pedepsei pentru condiţii precare de detenţie, Curtea a constatat că ingerinţa în dreptul garantat de articolul 24 din Constituţie în cadrul detenţiei preventive poate fi relativ mai mare decât la etapa executării pedepsei închisorii. În consecinţă, Curtea a conchis că, din această perspectivă, persoanele care se află sub arest preventiv şi, respectiv, persoanele care execută pedeapsa închisorii nu sunt în situaţii comparabile (a se vedea §§ 41-45).

25. Totuşi, în primul capăt de sesizare, autorul pretinde discriminare în raport cu dreptul de acces la o instanţă pentru constatarea condiţiilor de detenţie contrare articolului 3 din Convenţia Europeană. În acest sens, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa, în contextul remediului compensator pentru condiţiile precare de detenţie, că articolul 20 din Constituţie garantează dreptul la examinarea plângerii împotriva administraţiei instituţiei penitenciare de o manieră echitabilă (DCC nr.64 din 13 iunie 2024, § 25).

26. Aşadar, Curtea va examina dacă persoana plasată în detenţie preventivă în condiţii contrare articolului 3 din Convenţie are acces la remediul compensator.

27. În acest context, Curtea notează că, având în vedere hotărârea Curţii Europene din 15 septembrie 2015, pronunţată în cazul Shishanov v. Republica Moldova, în care Curtea Europeană a constatat, inter alia, încălcarea articolului 3 din Convenţie din cauza caracterului inefectiv al remediului existent în acel moment pentru condiţiile precare de detenţie, Parlamentul a adoptat, prin Legea nr.163 din 20 iulie 2017 şi prin Legea nr.272 din 29 noiembrie 2018, un nou remediu în acest sens. Iniţial, în redactarea legilor care au instituit noul remediu compensator, legislatorul opera cu formularea "plângerea referitoare la condiţiile de detenţie care afectează grav drepturile condamnatului sau ale prevenitului". În cauza Draniceru v. Republica Moldova (dec.), 12 februarie 2019, Curtea Europeană a apreciat că noul remediu a instituit perspective de redresare adecvată a încălcărilor Convenţiei provocate de condiţiile precare de detenţie (§ 41).

28. Ulterior, prin Legea nr.245 din 31 iulie 2023, Parlamentul a exclus din cuprinsul articolelor 473², 473³ şi 473⁴ din Codul de procedură penală, inclusiv în denumire, cuvintele "sau prevenit", la orice formă gramaticală (articolul II, pct.137 -138 din Legea nr.245 din 31 iulie 2023). Totodată, legislatorul a modificat alin.(5) din articolul 385 din Codul de procedură penală, stabilind că prevederile articolului 473² alin.(2)-(2⁵) şi (5), articolului 473³ alin.(3) şi articolului 473⁴ alin.(1)-(5¹) se aplică în mod corespunzător la examinarea plângerii prevenitului sau a apărătorului acestuia împotriva condiţiilor de detenţie (articolul II, pct.124).

29. În acest sens, Curtea observă că, pe baza articolului 385 alin.(5) din Codul de procedură penală, persoana arestată preventiv sau apărătorul acestuia are acces la remediul compensator pentru condiţiile precare de detenţie. Astfel, Curtea respinge criticile autorului care susţin că remediul compensator este accesibil doar condamnatului, nu şi persoanei arestate preventiv.

30. Pentru că persoana arestată preventiv are acces la remediul compensator împotriva condiţiilor precare de detenţie în condiţiile articolului 385 alin.(5) din Codul de procedură penală, Curtea nu constată incidenţa articolelor 16, 20 şi 54 din Constituţie şi declară inadmisibil acest capăt de sesizare.

31. Cu referire la cel de-al doilea capăt de sesizare, ridicat din oficiu, în privinţa articolului 473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorul susţine lipsa unui mecanism compensatoriu efectiv pentru persoana care a fost deţinută în condiţii precare, dar care la data examinării plângerii este eliberată din locul de detenţie şi nu are o pedeapsă rămasă neexecutată care ar putea fi redusă, contrar articolelor 16, 20, 23 şi 24 Constituţie.

32. Curtea observă că Parlamentul a reglementat, prin articolul 385 alineatele (5) şi (6) din Codul de procedură penală, modalitatea de reducere a pedepsei în cazul persoanei aflate în arest preventiv în condiţii precare de detenţie. Aceste dispoziţii fac parte din norma care stabileşte chestiunile asupra cărora instanţa se pronunţă la adoptarea sentinţei. Prin urmare, instanţa este competentă să aibă în vedere perioada detenţiei preventive în condiţii precare şi să aplice mecanismul compensatoriu cu ocazia pronunţării sentinţei.

33. Totodată, Curtea observă că, potrivit notei informative la proiectul devenit ulterior Legea nr.245 din 31 iulie 2023, excluderea persoanei arestate preventiv din categoria subiecţilor ale căror plângeri sunt examinate în procedura prevăzută de articolele 473²-473⁴ din Codul de procedură penală a urmărit ca plângerile preveniţilor deţinuţi în instituţiile penitenciare privind condiţiile de detenţie să fie examinate exclusiv în ordinea stabilită de articolul 385 alineatele (5) şi (6) din Cod.

34. Aşadar, Curtea reţine că, prin acest capăt al sesizării, autorul pune în discuţie, în mod prematur, modalitatea de aplicare a remediului compensatoriu pentru detenţia preventivă în condiţii precare, înainte de pronunţarea unei sentinţe în privinţa persoanei. Or, componenta compensatorie a acestui remediu este realizată la adoptarea sentinţei, fie prin reducerea pedepsei, fie, atunci când reducerea nu este posibilă, prin acordarea unei compensaţii. Chestiunile de interpretare şi de aplicare a legii constituie însă apanajul instanţelor de drept comun şi excedează competenţelor Curţii Constituţionale.

35. Prin urmare, pe baza celor menţionate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepţiile de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2) şi (3) lit.(d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţiile de neconstituţionalitate a articolului 473² alineatele (1), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Denis Terioşchin, în interesele dlui Ion Tuchila, şi a articolului 473⁴ alineatele (4), (5) şi (5¹) din Codul de procedură penală, ridicată din oficiu, în dosarul nr.21ji-596/2026, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.