Decizie nr.143 din 22.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.171g/2018 privind excepţia de neconstituţionalitate a unor prevederi de la articolul 217 alin.(1) din Codul civil

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.171g/2018 privind excepţia

 de neconstituţionalitate a unor prevederi de la

articolul 217 alin.(1) din Codul civil

nr. 143  din  22.11.2018

 (în vigoare 22.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 86-92 art. 47 din 08.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 20 noiembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 22 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a textului “o invocă din oficiu” de la alineatul (1) al articolului 217 din Codul civil, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic, în dosarul nr.3a-476/18, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională pe 20 noiembrie 2018 de către un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Chişinău (Ana Panov, Marina Anton şi Vitalie Cotorobai), în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Pe 26 ianuarie 2018, Judecătoria Chişinău, sediul central, a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de către S.R.L. “Agropiese T.G.R. Grup” împotriva Agenţiei Servicii Publice, intervenienţi accesorii fiind S.R.L. “Clasic SV” şi S.R.L. “Easy Leasing”, prin care s-a solicitat anularea unui act administrativ. Prin aceeaşi hotărâre, constatând ilegalitatea actului administrativ contestat, instanţa de judecată a obligat Agenţia Servicii Publice să rectifice intabulările din Registrul bunurilor imobile privind dreptul de proprietate asupra unui bun imobil. Hotărârea în discuţie a fost atacată cu apel la Curtea de Apel Chişinău.

4. În cadrul procedurii apelului, dl avocat Gheorghe Malic, care reprezintă S.R.L. “Clasic SV”, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a textului “o invocă din oficiu” de la alineatul (1) al articolului 217 din Codul civil. Acest articol reglementează sancţiunea nulităţii absolute a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii.

5. Prin încheierea din 1 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate a articolului 217 alin.(1) din Codul civil şi a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

6. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.

[…]”

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

“(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.”

7. Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:

Articolul 195

Noţiunea actului juridic

“Act juridic civil este manifestarea de către persoane fizice şi juridice a voinţei îndreptate spre naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor civile.”

Articolul 216

Actele juridice nule şi anulabile

“(1) Actul juridic este nul în temeiurile prevăzute de prezentul cod (nulitate absolută).

(2) Actul juridic poate fi declarat nul, în temeiurile prevăzute de prezentul cod, de către instanţa de judecată sau prin acordul părţilor (nulitate relativă).”

Articolul 217

Nulitatea absolută a actului juridic

“(1) Nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu.

[…]”

8. Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr.225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Articolul 4

Sarcinile procedurii civile

“Sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi asociaţiilor lor, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă şi ale altor raporturi juridice, precum şi în apărarea intereselor statului şi ale societăţii, în consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.”

Articolul 27

Disponibilitatea în drepturi a participanţilor la proces

“(1) Disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanţilor la proces, în primul rând a părţilor, de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecăţii, precum şi de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea şi mijloacele procedurale de apărare.

(2) Instanţa nu admite dispunerea de un drept sau folosirea modalităţii de apărare dacă aceste acte contravin legii ori încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei.”

Articolul 240

Problemele soluţionate la deliberarea hotărârii

“[…]

(3) Instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că textul “o invocă din oficiu” de la alineatul (1) al articolului 217 din Codul civil nu respectă standardul calităţii legii stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Autorul excepţiei pretinde că prevederea în discuţie nu ar stabili cu suficientă claritate limitele de exercitare a prerogativei instanţei de judecată de a invoca din oficiu nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii.

10. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, această deficienţă a legii a condus la aplicarea acestei dispoziţii de către instanţa de judecată de o manieră incompatibilă cu prevederile articolului 46 din Constituţie, care garantează dreptul de proprietate privată şi protecţia acesteia. Autorul arată că, în cazul din litigiul principal, instanţa de judecată a aplicat aceste prevederi fără să fi existat demersuri în acest sens din partea părţilor la proces.

11. Autorul excepţiei consideră că prevederile contestate sunt contrare dispoziţiilor articolelor 4, 23, 46, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

12. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

13. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului civil, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

14. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic în dosarul nr.3a-476/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie textul “o invocă din oficiu” de la alineatul (1) al articolului 217 din Codul civil. Această normă reglementează nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii.

16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că argumentele autorului contestă prerogativa instanţei de judecată de a invoca din oficiu nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii. Autorul apreciază că prerogativa în discuţie constituie o ingerinţă arbitrară în posibilitatea sa de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle sale constituţionale, precum şi o ingerinţă în dreptul de proprietate.

17. Având în vedere faptul că argumentele autorului excepţiei pun în discuţie problema competenţei instanţei de judecată, problemă cu care Curtea Constituţională a fost sesizată inclusiv în Hotărârea nr.20 din 4 iulie 2018, analiza Curţii va începe prin trecerea în revistă a jurisprudenţei din acest domeniu. Curtea subliniază că, prin Hotărârea nr.20 din 4 iulie 2018, s-a reţinut că exercitarea competenţei de fond a instanţei de judecată trebuie evaluată în raport cu conţinutul cererii de chemare în judecată, potrivit principiului non ultra petita (a se vedea, în acest sens, HCC nr.20 din 4 iulie 2018, § 42). În conformitate cu acest principiu, iniţiativa unui proces le aparţine părţilor, iar instanţa nu poate acţiona din oficiu, decât în cazuri excepţionale, în care interesul public impune intervenţia sa.

18. Curtea observă că principiul menţionat este garantat şi de prevederile articolului 240 alin.(3) din Codul de procedură civilă, care stabilesc că instanţa judecătorească îşi pronunţă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de către reclamant (a se vedea § 8 supra). Aşadar, instanţa de judecată nu se poate pronunţa decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii.

19. Din circumstanţele cazului analizat, Curtea observă că instanţa de judecată a aplicat dispoziţiile articolului 217 alin.(1) din Codul civil privind nulitatea absolută a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii, în lipsa unor demersuri din partea părţilor în proces. Aşadar, norma enunţată ridică problema caracterului justificat al excepţiei pe care o stabileşte, precum şi problema existenţei unei ingerinţe în drepturile constituţionale invocate de către autorul excepţiei.

20. Curtea observă că principiul non ultra petita reprezintă un corolar al principiului disponibilităţii, care este un principiu director al procesului civil. Potrivit principiului disponibilităţii, părţile sunt cele care au iniţiativa procesului şi cele care definesc obiectul litigiului, instanţa trebuind să se pronunţe, în consecinţă, cu privire la tot ceea ce i se cere şi doar în limitele a ceea ce i se cere (a se vedea, în acest sens, articolul 27 din Codul de procedură civilă). Curtea precizează că acest principiu reprezintă o expresie a autonomiei de voinţă a părţilor în proces. Totuşi, Curtea menţionează că invocarea în cadrul procesului civil a unei excepţii de ordine publică nu depinde, în definitiv, doar de voinţa părţilor în proces.

21. În acest sens, Curtea precizează că în unele situaţii determinate de considerente precum consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept (a se vedea cu privire la acestea § 8 supra) legea prevede în mod expres excepţii de la principiul disponibilităţii şi îi impune instanţei de judecată un rol activ în garantarea respectării acestora. În special, aceste situaţii vizează cazurile care implică încălcarea dispoziţiilor imperative ale legii (inclusiv ale Constituţiei), precum cea reglementată la articolul 217 alin.(1) din Codul civil. Aşadar, în cazurile de acest tip, legislatorul a considerat că autonomia de voinţă a părţilor în proces nu exclude garantarea respectării ordinii de drept, stabilind, totodată, asigurarea acestui scop legitim în sarcina instanţei de judecată.

22. Aşadar, Curtea constată că invocarea de către instanţa de judecată a altor motive decât cele care au fost prezentate de către părţile în proces în cererea de chemare în judecată nu constituie o ingerinţă în dreptul constituţional al persoanei de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle, precum şi în dreptul ei de proprietate. Din perspectiva relevată supra, prerogativa în discuţie trebuie privită tocmai ca o modalitate de garantare a acestor drepturi.

23. Pentru consolidarea considerentelor sale, Curtea menţionează că invocarea din oficiu de către instanţa de judecată a nulităţii absolute a actului juridic încheiat cu încălcarea prevederilor legii reprezintă o practică obişnuită în ordinile juridice europene. Acest lucru este confirmat inclusiv de reglementările care decurg din documentul grupului de experţi Draft Common Frame of Reference (i.e. Proiect de cadru comun de referinţă al Codului civil european). Cu privire la importanţa existenţei unui consens în argumentarea juridică de drept constituţional european, Curtea face trimitere, ca la o autoritate recentă, la cauza Naït-Liman v. Elveţia [MC], 15 martie 2018, § 175.

24. Aşadar, având în vedere cele menţionate, Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a textului “o invocă din oficiu” de la alineatul (1) al articolului 217 din Codul civil, adoptat prin Legea nr.1107 din 6 iunie 2002, ridicată de către dl avocat Gheorghe Malic în dosarul nr.3a-476/2018, pendinte la Curtea de Apel Chişinău.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.