Decizie nr.147 din 09.09.2026 de inadmisibilitate a sesizării nr.263g/2025 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.263g/2025 privind excepţia de

neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Codul de procedură

penală şi a articolului 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal

nr. 147  din  09.09.2026

 (în vigoare 09.09.2026) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 466-469 art. 155 din 22.09.2026

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Sergiu LITVINENCO,

dlui Ion MALANCIUC,

dnei Viorica PUICA,

dlui Nicolae ROŞCA, judecători,

cu participarea dnei Valeria Bejenari, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 18 decembrie 2025,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 9 septembrie 2026, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal, ridicată de dnii Pavel Gherman şi Ion Gherman şi dna Ala Gherman, părţi în dosarul nr.10-89/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător de instrucţie Vladislav Negru, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

3. La 5 iunie 2026, Curtea Constituţională a înregistrat un supliment la sesizare, prin care dl Pavel Gherman şi dna Ala Gherman şi-au concretizat criticile de neconstituţionalitate.

4. Printr-o Decizie, pe baza articolelor 29 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a punctului 17 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională a decis prelungirea termenului de examinare a sesizării nr.263g/2025.

ÎN FAPT

A. Circumstanţele cauzei penale

5. Prin ordonanţele organului de urmărire penală din 30 iunie 2020 şi din 16 iulie 2020, dl Ion Gherman şi, respectiv, dna Ala Gherman au dobândit calitatea de părţi vătămate într-o cauză penală pornită în privinţa dlui Iurie Focşa, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 312 alin.(2) literele a), b) şi c) (declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă) din Codul penal.

6. Printr-o ordonanţă din 14 octombrie 2024, procurorul căruia i s-a repartizat cazul a anulat ordonanţele organului de urmărire penală din 30 iunie 2020 şi, respectiv, din 16 iulie 2020 menţionate mai sus. Domnul Ion Gherman şi dna Ala Gherman au contestat ordonanţa procurorului, pe baza articolului 299¹ din Codul de procedură penală, în faţa procurorului ierarhic superior. Procurorul ierarhic superior le-a respins contestaţia printr-o ordonanţă din 24 decembrie 2024.

7. La 14 ianuarie 2025, dnii Pavel Gherman şi Ion Gherman şi dna Ala Gherman au contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, în faţa judecătorului de instrucţie.

8. În cadrul procedurilor din faţa judecătorului de instrucţie, dnii Pavel Gherman şi Ion Gherman şi dna Ala Gherman au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Codul de procedură penală, a textului "Infracţiuni contra justiţiei" din denumirea Capitolului XIV din Codul penal, precum şi a articolului 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal.

9. Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

"(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

"(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică.

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

"(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu moartea este abolită. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat."

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

"(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.

(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult până la 12 luni.

(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut."

Articolul 26

Dreptul la apărare

"(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege."

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.

[...]"

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

"(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

11. Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Articolul 312

Declaraţia mincioasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă

"(1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor, victimă sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvârşită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată internaţională,

se pedepseşte cu amendă în mărime de până la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 2 ani.

(2) Aceleaşi acţiuni:

a) legate de învinuirea de săvârşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;

b) săvârşite din interes material;

c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare

se pedepsesc cu amendă în mărime de la 550 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 3 ani."

12. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr.122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Articolul 59

Partea vătămată

"(1) Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.

(2) Recunoaşterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală sau, după caz, prin încheierea instanţei de judecată, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale.

(3) În cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca parte vătămată, s-au constatat circumstanţe care atestă lipsa cauzării prejudiciului, organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, sau instanţa de judecată, prin încheiere motivată, încetează participarea acestei persoane ca parte vătămată în procedura respectivă."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor excepţiei de neconstituţionalitate

13. Autorii sesizării afirmă că deşi Codul penal incriminează depunerea declaraţiilor mincinoase, iar Codul de procedură penală defineşte partea vătămată, acest fapt nu împiedică excluderea din procedura penală a persoanelor prejudiciate prin această infracţiune, pe motiv că infracţiunea prevăzută la articolul 312 din Codul penal face parte din categoria infracţiunilor contra justiţiei.

14. De asemenea, autorii excepţiei susţin că înlăturarea posibilităţii persoanei prejudiciate prin infracţiunea prevăzută la articolul 312 din Codul penal de a dobândi calitatea de parte vătămată anulează posibilitatea victimei de a interveni în proces, fiind astfel plasată într-o poziţie inferioară faţă de persoana învinuită, fără a avea acces real la mijloacele procesuale necesare pentru protecţia drepturilor sale.

15. În opinia autorilor, dreptul la un remediu efectiv şi la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune nu poate fi redus la posibilitatea teoretică de a formula o acţiune separată, după finalizarea procedurii penale desfăşurate în absenţa victimei.

16. Prin urmare, autorii excepţiei pretind că dispoziţiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3), 4, 7, 20, 23, 24, 25, 26, 28, 46, 53 şi 54 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

17. Examinând admisibilitatea sesizării privind excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele.

18. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală şi Codul penal, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

19. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de părţi în proces. Astfel, Curtea constată că excepţia este formulată de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

20. Sunt obiecte ale excepţiei de neconstituţionalitate articolul 59 alin.(1) din Codul de procedură penală şi articolul 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal. Curtea observă că prevederile articolului 312 din Codul penal a constituit anterior obiect al controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr.29 din 25 februarie 2019; DCC nr.25 din 2 aprilie 2024; DCC nr.20 din 19 februarie 2026), însă din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate decât cele formulate de autorii excepţiei, iar articolul 59 alin.(1) din Codul de procedură penală nu a fost obiect al controlului de constituţionalitate.

21. Cu privire la controlul constituţionalităţii textului "Infracţiuni contra justiţiei" din denumirea Capitolului XIV din Codul penal, Curtea menţionează că denumirile titlurilor, capitolelor sau secţiunilor din cadrul unei legi nu au caracter normativ autonom, ci îndeplinesc o funcţie de sistematizare şi de orientare în structura unui act normativ. Controlul de constituţionalitate poate fi exercitat în privinţa normelor juridice care produc efecte juridice, nu şi în privinţa unor simple elemente de tehnică legislativă. În lipsa unui conţinut normativ propriu şi a unor efecte juridice independente, acestea nu pot constitui, în sine, obiect al controlului de constituţionalitate. Prin urmare, în analiza sa, Curtea nu va supune controlului textul "Infracţiuni contra justiţiei" din denumirea Capitolului XIV din Codul penal.

22. Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează contestaţia împotriva unor ordonanţe ale organului de urmărire penală prin care a fost anulată calitatea de părţi vătămate într-o cauză penală pornită pentru comiterea infracţiunii prevăzute de articolul 312 alin.(2) literele a), b) şi c) din Codul penal (a se vedea §§ 6-8 supra). Astfel, Curtea admite că instanţa de judecată ar putea ţine cont de prevederile contestate la soluţionarea cauzei.

23. Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 15).

24. Autorii excepţiei au susţinut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin.(3) (preeminenţa dreptului), 4 (drepturile şi libertăţile omului), 7 (Constituţia, Legea Supremă), 20 (accesul liber la justiţie), 23 (calitatea legii), 24 (dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică), 25 (libertatea individuală şi siguranţa persoanei), 26 (dreptul la apărare), 28 (viaţa intimă, familială şi privată), 46 (dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia), 53 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) şi 54 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi) din Constituţie.

25. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că articolele 1 alin.(3), 4 şi 7 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.17 din 21 martie 2024, § 23).

26. Referitor la incidenţa articolelor 23 şi 54 din Constituţie, Curtea reiterează că acestea pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea lor împreună cu un drept fundamental (a se vedea DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

27. Totodată, Curtea observă că, deşi autorii excepţiei susţin incidenţa articolelor 24, 25, 28 şi 46 din Constituţie, ei nu argumentează caracterul contradictoriu al dispoziţiilor contestate cu normele constituţionale invocate. Simpla trimitere la norme din Constituţie nu poate fi considerată o critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituţională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituţionalitate şi ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr.60 din 5 iunie 2025, § 21).

28. Referitor la articolele 20 şi 26 din Constituţie, autorii au afirmat că persoana lezată prin depunerea unei declaraţii mincinoase sau prin falsificarea unor probe în privinţa acesteia are dreptul constituţional de a reacţiona procesual. În opinia lor, privarea victimei de calitatea procesuală de parte vătămată subminează dreptul acesteia la apărare şi la un proces contradictoriu.

29. Curtea menţionează că articolul 20 din Constituţie, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituţie, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul prevederilor articolului 6 § 3 din Convenţie. Astfel, garanţiile stabilite de articolul 26 din Constituţie reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil prevăzut de articolul 20 din Constituţie şi articolul 6 din Convenţie (a se vedea DCC nr.37 din 25 aprilie 2024, § 22).

30. De asemenea, Curtea a subliniat în jurisprudenţa sa că politica penală a statului reprezintă o chestiune rezervată Parlamentului (articolul 72 alin.(3) lit.n) din Constituţie). În acest sens, Parlamentul se bucură de o marjă discreţionară la elaborarea politicii penale naţionale, în particular atunci când decide dacă o conduită trebuie incriminată sau dacă unele fapte trebuie sancţionate penal (a se vedea DCC nr.20 din 19 februarie 2026, § 29).

31. Referitor la infracţiunea prevăzută de articolul 312 din Codul penal, Curtea reţine că latura obiectivă a acesteia constă din fapta prejudiciabilă materializată prin prezentarea, cu bună-ştiinţă, (i) a declaraţiei mincinoase, (ii) a concluziei false, (iii) a traducerii sau a interpretării incorecte - cu condiţia că oricare din aceste acţiuni trebuie să fi fost săvârşită în cadrul procesului civil, procesului penal, procesului contravenţional sau în instanţa de judecată internaţională. Totodată, legislatorul a stabilit în mod precis subiecţii speciali ai infracţiunii în discuţie, corespunzător faptelor prejudiciabile enumerate în teza precedentă: (i) martorul, victima sau partea vătămată, (ii) specialistul sau expertul, (iii) traducătorul sau interpretul.

32. Curtea observă că legislatorul, prin incriminarea penală, de exemplu, a faptei de depunere a unor declaraţii mincinoase de către un martor urmăreşte, inter alia, sancţionarea încălcării jurământului depus în faţa instanţei (articolul 108 din Codul de procedură penală) sau, după caz, încălcarea obligaţiei acestuia de a furniza doar declaraţii veridice în faţa organului de urmărire penală (articolul 105 alin.(6) din Cod). Comiterea acestor fapte este de natură să afecteze buna desfăşurare a urmăririi penale şi, într-un final, constituie un impediment la stabilirea adevărului de către instanţa de judecată. Astfel, infracţiunea de declaraţie mincinoasă, concluzie falsă sau traducere incorectă atentează la funcţionarea normală a instanţelor judecătoreşti, a organelor de poliţie, a organelor de urmărire penală şi/sau a procuraturii.

33. Mai mult, Curtea subliniază că articolele 20 şi 26 din Constituţie nu stabilesc vreo obligaţie a legislatorului de a incrimina fapte sau de a nominaliza în mod expres victimele infracţiunilor. Pe baza acestor articole legislatorul are obligaţia să stabilească un cadru normativ care să conţină suficiente garanţii procedurale pentru a le permite persoanelor să se apere în mod efectiv în procesele de judecată. Din aceste motive, aceste articole nu devin incidente în prezenta cauză.

34. Prin raportare la articolul 53 din Constituţie, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa că acest articol obligă statul să ofere persoanei remedii efective din partea instanţelor de judecată în vederea apărării drepturilor şi a intereselor sale în cazul în care aceasta pretinde că a fost vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri (a se vedea DCC nr.65 din 9 aprilie 2026, § 22).

35. Prin urmare, Curtea nu poate reţine argumentelor autorilor precum că ultimii ar fi privaţi de dreptul la un remediu efectiv şi la repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune, motiv pentru care articolul 53 din Constituţie nu devine incident.

36. În acelaşi timp, Curtea observă că problema abordată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. Pe această cale, Curtea subliniază că judecata sa este "o judecată a legilor", la modul abstract, dar nu "o judecată a cazurilor concrete". Curtea nu poate verifica, potrivit competenţelor sale, caracterul necesar şi proporţional al modului de aplicare a prevederilor contestate în circumstanţele unei cauze particulare. Această competenţă le revine instanţelor de drept comun (a se vedea DCC nr.50 din 4 iunie 2024, § 45). Aşa fiind, stabilirea faptului dacă, în cazul infracţiunii prevăzute de articolul 312 din Codul penal, o persoană fizică sau juridică poate dobândi calitatea de parte vătămată în condiţiile articolului 59 din Codul de procedură penală, inclusiv aprecierea existenţei unui prejudiciu cauzat prin infracţiune, reprezintă o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care revine instanţelor judecătoreşti, nu Curţii Constituţionale. Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 1 alin.(3), 4, 7, 23 şi 54 din Constituţie nu sunt incidente.

37. Pe baza celor menţionate, Curtea constată că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) literele a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 27 alineatele (2), (3) lit.(d) şi (4) lit.d), 37 şi 40 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 59 alin.(1) din Codul de procedură penală şi a articolului 312 alineatele (1) şi (2) din Codul penal, ridicată de dnii Pavel Gherman şi Ion Gherman şi dna Ala Gherman, părţi în dosarul nr.10-89/2025, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.