Decizie nr.147 din 15.11.2022 de inadmisibilitate a sesizării nr.87a/2021 privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legilor nr.37 din 28 februarie 2020 şi nr.222 din 4 decembrie 2020) (recalcularea pensiei judecătorilor)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.87a/2021 privind controlul

constituţionalităţii  prevederilor  articolului  32  din  Legea

nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului

(în redactarea Legilor nr.37 din 28 februarie

2020 şi nr. 222 din 4 decembrie 2020)

(recalcularea pensiei judecătorilor)

nr. 147  din  15.11.2022

 (în vigoare 15.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 385-391 art.181 din 02.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Liuba ŞOVA, preşedinte de şedinţă,

dlui Nicolae ROŞCA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Vasili Oprea, asistent judiciar,

Având în vedere sesizarea înregistrată la 20 aprilie 2021,

Examinând preliminar sesizarea menţionată,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 15 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituţională în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curţii Constituţionale să exercite controlul de constituţionalitate al articolului II din Legea nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative. Acest articol a abrogat alin.(1) al articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care stabilea că pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu.

3. La 11 octombrie 2021, Consiliul Superior al Magistraturii a depus la Curtea Constituţională un supliment prin care şi-a concretizat criticile de neconstituţionalitate, solicitând totodată controlul constituţionalităţii Legii nr.222 din 4 decembrie 2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului.

4. Având în vedere faptul că Legile contestate de către autorul sesizării fac parte din legi de modificare a unor acte normative, iar dispoziţiile de modificare sunt incluse, din data intrării lor în vigoare, în actele de bază, Curtea va opera cu prevederile actului de bază, i.e. Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

5. La şedinţa Curţii Constituţionale, dna judecător Domnica Manole i-a prezentat Plenului o cerere de abţinere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate în cerere, Curtea Constituţională a decis admiterea ei.

ÎN FAPT

6. Articolul II din Legea nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative a abrogat alin.(1) al articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, care stabilea că pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu. Totodată, prin Legea nr.37 din 28 februarie 2020, articolul 32 a fost completat cu alineatul (1¹), care are următorul cuprins: "(1¹) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile articolului 13 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii."

7. La 4 decembrie 2020, Parlamentul a adoptat Legea nr.222 pentru modificarea articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului. Legea în discuţie stabileşte, inter alia, o creştere treptată a vârstei de pensionare, a vechimii generale în muncă şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător. Aceste amendamente au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.360-371 din 21 decembrie 2020 şi au intrat în vigoare la 1 iulie 2021.

A. Legislaţia pertinentă

8. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 1

Statul Republica Moldova

"[…]

"(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate."

Articolul 6

Separaţia şi colaborarea puterilor

"În Republica Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei."

Articolul 54

Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

"(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Articolul 116

Statutul judecătorilor

"(1) Judecătorii instanţelor judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.

(2) Judecătorii instanţelor judecătoreşti se numesc în funcţie de Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în condiţiile legii. Judecătorii care au susţinut concursul sunt numiţi în funcţie pentru prima dată pe un termen de 5 ani. După expirarea termenului de 5 ani, judecătorii vor fi numiţi în funcţie până la atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condiţiile legii.

[...]."

9. Prevederile relevante ale Legii cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20 iulie 1995 sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"[...]

(8) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

[în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, în vigoare din 1 iulie 2021]

10. Prevederile relevante ale Legii privind sistemul public de pensii nr.156 din 14 octombrie 1998 sunt următoarele:

Articolul 13

Indexarea pensiilor

"(1) Pensiile se indexează anual la 1 aprilie.

(2) Coeficientul de indexare constituie rata inflaţiei la sfârşitul anului precedent, exprimată prin creşterea preţurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv faţă de aceeaşi lună a anului premergător. Coeficientul de indexare se stabileşte de către Guvern.

[...]."

[în redactarea Legii nr.64 din 17 martie 2022, în vigoare din 22 martie 2022]

11. Prevederile relevante ale Legii pentru modificarea unor acte legislative nr.37 din 28 februarie 2020 sunt următoarele:

"[...]

Art.II. – Articolul 32 din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.15–17, art.63), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

la alineatul (1), textul "Pensia judecătorului se recalculează ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu." se exclude;

articolul se completează cu alineatul (1¹) cu următorul cuprins:

"(1¹) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii."

[...]

Art.IX. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepţia art.II, care va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2021, şi a art.VI, care va intra în vigoare la data de 1 aprilie 2021.

[...]

(3) Pensiile pentru vechime în muncă stabilite până la data de 1 ianuarie 2018 – pentru procurori şi până la data de 1 ianuarie 2021 – pentru judecători se vor indexa în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii, fără a fi recalculate ţinându-se cont de mărimea salariului lunar al procurorilor şi judecătorilor în exerciţiu."

12. Prevederile relevante ale Legii nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului sunt următoarele:

Articolul 32

Asigurarea cu pensie

"(1) Judecătorul care a atins vârsta prevăzută la alin.(2) şi confirmă vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător prevăzute la alin.(3) are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în mărime de 55% din salariul său mediu lunar, care, pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de muncă generală prevăzută la alin.(3), se măreşte cu 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul său mediu lunar.

(2) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vârsta de pensionare de 50 de ani şi 6 luni, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. În fiecare an ulterior, vârsta de pensionare se majorează conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.1, până la atingerea vârstei de 63 de ani.

(3) Începând cu 1 iulie 2021, pentru judecători se stabileşte vechimea în muncă generală de cel puţin 20 de ani şi 6 luni şi vechimea în muncă în funcţia de judecător de cel puţin 13 ani, necesare pentru obţinerea dreptului la pensie. În fiecare an ulterior, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător se majorează cu 6 luni, până la atingerea vechimii în muncă generale de 34 de ani şi a vechimii în muncă în funcţia de judecător de 15 ani, conform eşalonării prevăzute în tabelul nr.2.

(4) Prevederile alin.(1)–(3) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luându-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.

(5) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin.(1)–(3) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

(6) În cazul în care judecătorul demisionat este numit în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

(7) La calcularea pensiei, în vechimea în muncă generală se includ perioadele prevăzute la art.5 şi art.50 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii.

(8) Pensiile stabilite conform prezentei legi se indexează în condiţiile art.13 din Legea nr.156/1998 privind sistemul public de pensii."

[Articolul 32 în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, în vigoare din 1 iulie 2021]

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

Cu privire la controlul constituţionalităţii Legii nr.37 din 28 februarie 2020

13. Consiliul Superior al Magistraturii consideră că articolul II din Legea nr.37 din 28 februarie 2020 privind modificarea unor acte legislative diminuează protecţia recunoscută judecătorilor de Constituţie. Autorul sesizării pretinde încălcarea principiului independenţei justiţiei, motivând că acesta protejează dreptul la pensie al judecătorului, care include, inter alia, condiţiile în care se acordă şi se recalculează pensia.

14. Consiliul susţine că abrogarea regulilor exerciţiului dreptului la recalcularea pensiei are ca efect o mai mare vulnerabilitate a judecătorilor faţă de riscurile profesiei. În plus, interdicţiile şi limitările aferente funcţiei de judecător, care restrâng în mod substanţial cercul activităţilor compatibile permise de lege, trebuie să fie compensate cu prestaţii care să respecte o relaţie rezonabilă de proporţionalitate între gradul de securitate financiară care trebuie asigurat magistratului şi interesul public. De vreme ce garanţiile sociale reprezintă compensaţii ale restricţiilor impuse statutului de judecător, excluderea lor este permisă doar în cazuri excepţionale. Totuşi, la baza adoptării Legii nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative nu stau asemenea circumstanţe.

15. De asemenea, autorul sesizării a susţinut încălcarea procedurilor parlamentare la adoptarea Legii nr.37 din 28 februarie 2020. În special, autorul a susţinut că nu şi-a dat avizul la modificările privind condiţiile de pensionare a judecătorului adoptate de către Parlament.

16. În acest context, autorul sesizării susţine încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6, 22, 54, 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie şi 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

Cu privire la controlul constituţionalităţii Legii nr.222 din 4 decembrie 2020

17. Consiliul menţionează că principiul independenţei justiţiei îi impune Parlamentului obligaţia de a stabili condiţii preferenţiale de ieşire la pensie pentru judecători. Totuşi, în pofida acestei obligaţii, Parlamentul a adoptat Legea nr.222 din 4 decembrie 2020, care a majorat vârsta de pensionare, vechimea în muncă generală şi vechimea în muncă în funcţia de judecător. Consiliul susţine că acest fapt diminuează protecţia securităţii financiare a judecătorului.

18. Autorul sesizării susţine încălcarea articolelor 1 alin.(3), 6, 22, 54, 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie şi 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană.

B. Aprecierea Curţii

19. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

20. Potrivit articolelor 25 lit.d¹) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.d¹) din Codul jurisdicţiei constituţionale, Consiliul Superior al Magistraturii posedă prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

21. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

22. Curtea reţine că prevederile contestate din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative, nu au făcut anterior obiect al controlului de constituţionalitate.

23. Pe de altă parte, Curtea reţine că articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.222 din 4 decembrie 2020, a constituit anterior obiectul mai multor sesizări, din perspectiva unor critici similare de încălcare a articolelor 1 alin.(3), 6, 22, 54 şi 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie, fiind pronunţate Deciziile de inadmisibilitate nr.140 din 16 septembrie 2021 şi nr.108 din 6 septembrie 2022. În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat că verificarea anterioară a constituţionalităţii normelor atacate nu constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate (DCC nr.189 din 21 decembrie 2021, § 20).

24. Curtea reţine că argumentele formulate în partea în care se solicită controlul de constituţionalitate al Legii nr.222 din 4 decembrie 2020 sunt identice cu cele din sesizările nr.16a/2021 şi nr.255a/2021, care au fost examinate în Deciziile nr.140 din 16 septembrie 2021 şi nr.108 din 6 septembrie 2022. Aşadar, pentru că nu au intervenit elemente noi care să conducă la reconsiderarea jurisprudenţei anterioare în materie, Curtea reţine că atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate sunt aplicabile, mutatis mutandis, în acest caz.

25. Cu privire la controlul constituţionalităţii unor prevederi din articolul 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redactarea Legii nr.37 din 28 februarie 2020, autorul sesizării a pretins incidenţa articolelor 1 alin.(3) [statul de drept], 6 [separaţia şi colaborarea puterilor în stat], 22 [principiul neretroactivităţii legii], 54 [restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi] şi 116 alineatele (1) şi (7) [statutul judecătorilor] din Constituţie.

26. Totodată, autorul a susţinut încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană, care garantează protecţia proprietăţii. Curtea subliniază că controlul de constituţionalitate se declanşează doar atunci când este invocată o prevedere constituţională care are legătură cu argumentele prezentate (DCC nr.188 din 7 decembrie 2021, § 54). În acest sens, având în vedere că dreptul garantat în baza articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană îşi găseşte reglementare la nivel naţional în baza articolului 46 din Constituţie, Curtea va analiza pretinsa încălcare a acestui articol prin raportare la articolul 46 din Constituţie.

27. Referitor la incidenţa articolului 46 din Constituţie, Curtea a precizat în jurisprudenţa sa că un drept social poate fi protejat în baza articolului 46 din Constituţie şi, respectiv, a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană numai în cazul în care dreptul social respectiv este dobândit şi are o valoare economică (HCC nr.11 din 26 mai 2022, § 42). De altfel, articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană se aplică numai bunurilor existente ale unei persoane şi nu creează un drept de a dobândi proprietate. Astfel, un venit viitor nu poate fi considerat un "bun" decât în cazul în care a fost deja câştigat sau face obiectul unei creanţe certe (J.B. şi alţii v. Ungaria (dec.), 27 noiembrie 2018, § 99).

28. În această cauză, autorul susţine că judecătorii au o aşteptare legitimă la recalcularea pensiei potrivit articolului 32 alin.(1) din Legea nr.544 din 20 iulie 1995, aşa cum era reglementat acest drept până la adoptarea Legii nr.37 din 28 februarie 2020, care a exclus dreptul în discuţie. Totuşi, Curtea subliniază că protecţia proprietăţii prevăzută de articolele 46 din Constituţie şi 1 din Protocolul adiţional nr.1 la Convenţie nu include şi protecţia unor simple perspective de dobândire a unui "bun". Astfel, spre exemplu, în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a precizat că nu există nicio ingerinţă în articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie în cazul în care persoana nu îndeplinea sau a încetat să mai îndeplinească condiţiile prevăzute în lege pentru recunoaşterea oricărei forme de prestaţii sociale (Béláné Nagy v. Ungaria [MC], 13 decembrie 2016, § 86; Jan Rał v. Polonia (dec.), 11 decembrie 2018, § 42). Aşadar, Curtea reţine că, în acest caz, articolul 46 din Constituţie nu este incident.

29. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că articolele 1 alin.(3) şi 6 din Constituţie comportă un caracter general şi nu pot constitui repere separate, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă (HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22; DCC nr.23 din 16 februarie 2021, § 21; DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 31). Totodată, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituţie, Curtea precizează că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curţii un mod de analiză a caracterului proporţional al ingerinţelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidenţa unui drept fundamental (HCC nr.29 din 12 decembrie 2019, § 19; HCC nr.3 din 14 ianuarie 2021, § 22).

30. Articolul 22 din Constituţie garantează principiul neretroactivităţii legii penale. Curtea reţine că legea contestată nu are un caracter penal. Mai mult, chiar dacă ar fi garantat principiul neretroactivităţii tuturor legilor, acesta nu ar fi fost aplicabil. O lege retroactivează atunci când afectează sau modifică situaţii trecute, definitiv stabilite, sau acte care şi-au epuizat toate efectele în trecut. În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că o lege manifestă un efect retroactiv doar atunci când este aplicabilă unor cazuri care au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii noi. Pe de altă parte, legea nouă nu are un caracter retroactiv în situaţia în care este aplicabilă cazurilor care au început în trecut, dar care încă nu s-au încheiat (a se vedea DCC nr.142 din 12 decembrie 2019, § 17).

31. În acest caz, Curtea reţine că prevederea contestată nu retroactivează, pentru că nu sunt repuse în discuţie drepturile la pensie dobândite sub imperiul legii vechi.

32. În sesizare, autorul a susţinut că abrogarea dreptului recunoscut în baza legii la recalcularea pensiei diminuează standardul independenţei justiţiei garantat pe baza articolului 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie.

33. Curtea precizează că garanţia unei "instanţe independente" în sensul articolului 116 alin.(1) din Constituţie impune ca judecătorii să beneficieze de garanţii adecvate pe plan financiar (HCC nr.25 din 27 iulie 2017, §§ 36-38 şi 40; DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 35). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că garanţia financiară a independenţei judecătorilor implică, în special, o stabilitate a cuantumului pensiei şi faptul că aceasta să-i asigure magistratului un nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii (DCC nr.140 din 16 septembrie 2021, § 40).

34. Totodată, articolul 6 alin.(4) din Carta europeană privind statutul judecătorilor stabileşte că judecătorii care, după exercitarea acestei funcţii o perioadă concretă de timp, au atins vârsta legală de pensionare au dreptul la plata unei pensii al cărei nivel să fie cât mai apropiat de cel al remunerării avute în timpul activităţii.

35. Cu privire la caracterul adecvat al cuantumului pensiei judecătorului, Curtea reţine că acesta nu poate fi stabilit în baza unei formule. Ceea ce este adecvat poate varia în dependenţă de resursele financiare disponibile, de stadiul de dezvoltare a sistemului juridic, de numărul de judecători ş.a. (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.27 din 31 octombrie 2019, § 62). Curtea subliniază că dreptul judecătorului la o pensie care să fie situată la un nivel cât mai apropiat de remuneraţia avută în timpul activităţii sale urmăreşte scopul de a-l pune la adăpost de orice presiuni exterioare care urmăresc influenţarea deciziilor lor (HCC nr.27 din 31 octombrie 2019, § 63).

36. În acest context, Curtea reţine că, deşi prevederea atacată a exclus un drept legal recunoscut judecătorilor, acest fapt nu echivalează, per se, cu o diminuare automată a standardului de protecţie recunoscut magistraţilor de Constituţie. Acest lucru nu poate fi prezumat, ci trebuie stabilit în funcţie de consecinţele pentru independenţa judecătorilor, pentru că diminuarea din garanţiile recunoscute magistraţilor de Constituţie nu afectează, întotdeauna, independenţa justiţiei (a se vedea DCC nr.140 din 16 septembrie 2021).

37. Curtea constată că articolul II din Legea nr.37 din 28 februarie 2020 pentru modificarea unor acte legislative a abrogat dreptul la recalcularea pensiei judecătorilor, stabilind, în schimb, că pensiile urmează a fi indexate în condiţiile Legii nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii. Indexarea are loc anual la 1 aprilie, iar coeficientul de indexare se stabileşte de Guvern pe baza ratei inflaţiei de la sfârşitul anului precedent, având în vedere creşterea preţurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv faţă de aceeaşi lună a anului premergător.

38. În acest context, Curtea observă că indexarea pensiei judecătorilor urmăreşte să asigure majorarea valorii pensiei, în funcţie de dinamica preţurilor la produsele şi serviciile de bază, e.g. produse alimentare (pâine, legume, fructe ş.a.), mărfuri nealimentare (încălţăminte, îmbrăcăminte, medicamente ş.a.) şi servicii (energia electrică, servicii comunale, transport de pasageri ş.a.). Din această perspectivă, Curtea reţine că indexarea pensiei îi oferă judecătorului protecţie faţă de riscul devalorizării în timp a banilor şi faţă de fluctuaţiile economice care ar putea să influenţeze nivelul de trai al magistratului după pensionare. Prin urmare, indexarea pensiei în baza Legii privind sistemul public de pensii urmăreşte să modifice valoarea pensiei în funcţie de realităţile economice.

39. Pe de altă parte, Curtea notează că autorul sesizării nu a demonstrat că indexarea ar fi ineficientă în faţa riscurilor la care este expusă, în timp, pensia judecătorului sau că aceasta nu ar compensa orice diferenţă dintre un cuantum concret al pensiei şi costul vieţii, fapt care ar conduce la încălcarea caracterului adecvat al pensiei judecătorului. Aşadar, Curtea nu reţine nicio ingerinţă în articolul 116 alineatele (1) şi (7) din Constituţie.

40. Cu referire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă care vizează încălcarea procedurilor parlamentare la adoptarea prevederilor contestate, Curtea reţine că argumentele din sesizare nu sunt în măsură să susţină, prima facie, o concluzie privind existenţa unei ingerinţe în vreun articol constituţional invocat. De regulă, Parlamentul alege cum îşi organizează lucrările sale, aspect care intră în sfera de aplicare a principiului autonomiei parlamentare (HCC nr.28 din 19 noiembrie 2020, §§ 18-20; HCC nr.19 din 13 iulie 2021, § 24). În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că competenţa sa în materia controlului constituţionalităţii procedurii parlamentare este limitată, dat fiind caracterul suveran al Parlamentului în materia legiferării. Totuşi, Curtea poate verifica constituţionalitatea unei legi sub aspectul procedural doar dacă la adoptarea ei Parlamentul a afectat vreun element esenţial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituţie sau care poate fi dedus clar dintr-un principiu constituţional (HCC nr.14 din 27 aprilie 2021, § 54; HCC nr.21 din 27 iulie 2021, § 23; DCC nr.43 din 31 martie 2022, § 38).

41. Deşi a afirmat existenţa unor încălcări grave, autorul sesizării nu a demonstrat prejudicierea vreunui principiu constituţional, aşa cum s-a stabilit, de exemplu, în Hotărârea nr.14 din 27 aprilie 2021 (îngrădirea dreptului opoziţiei parlamentare de a pune întrebări şi de a lua cuvântul în cadrul şedinţei plenare) sau în Hotărârea nr.19 din 13 iulie 2021 (încălcarea elementului substanţial al articolului 74 alin.(1) din Constituţie, care garantează deputaţilor posibilitatea practică şi efectivă de a-şi formula poziţia cu privire la proiectul de lege). Prin urmare, Curtea respinge obiecţiile invocate din perspectiva încălcării procedurilor parlamentare.

42. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizarea privind controlul constituţionalităţii este inadmisibilă şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin.(1) lit.a), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituţionalităţii prevederilor articolului 32 din Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului (în redactarea Legilor nr.37 din 28 februarie 2020 şi nr.222 din 4 decembrie 2020), depusă de Consiliul Superior al Magistraturii.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.