Decizie nr.149 din 29.11.2018 de inadmisibilitate a sesizării nr.180a/2018 privind controlul constituţionalităţii Codului serviciilor media audiovizuale

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.180a/2018

privind controlul constituţionalităţii Codului

serviciilor media audiovizuale

nr. 149  din  29.11.2018

 (în vigoare 29.11.2018) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 86-92 art. 53 din 08.03.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Igor DOLEA,

dlui Victor POPA,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 26 noiembrie 2018,

Înregistrată la aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe data de 29 noiembrie 2018 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. Pe 26 noiembrie 2018, dl Igor Dodon, Preşedintele Republicii Moldova, i-a adresat Curţii Constituţionale o sesizare prin care solicită controlul constituţionalităţii Codului serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018.

ÎN FAPT

2. Pe 18 octombrie 2018, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea nr.174 privind Codul serviciilor media audiovizuale şi a trimis această lege Preşedintelui Republicii Moldova pentru promulgare. Preşedintele a refuzat promulgarea legii şi a trimis-o Parlamentului pentru reexaminare.

3. Pe 8 noiembrie 2018, Parlamentul şi-a menţinut hotărârea adoptată anterior şi a votat în mod repetat Legea nr.174 privind Codul serviciilor media audiovizuale. Pe 12 noiembrie 2018, legea votată din nou a fost trimisă în mod repetat la promulgare.

4. Pe 26 noiembrie 2018, anterior promulgării legii votate din nou, Preşedintele Republicii Moldova a sesizat Curtea Constituţională şi a solicitat controlul constituţionalităţii Legii nr.174 privind Codul serviciilor media audiovizuale.

Legislaţia pertinentă

5. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 20

Accesul liber la justiţie

“(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie.”

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

“(1) Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sunt interzise şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului şi a poporului, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.”

Articolul 34

Dreptul la informaţie

“(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele de informare publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.”

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

“(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.

[…]”

6. Prevederile relevante ale Codului serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018, sunt următoarele:

Articolul 5

Programele audiovizuale achiziţionate

“(1) Furnizorii de servicii media au dreptul, în condiţiile legii, să achiziţioneze programe audiovizuale, din ţară şi de peste hotare, în scopul completării şi asigurării varietăţii propriilor servicii media audiovizuale.

(2) În cazul serviciilor de televiziune, programele audiovizuale achiziţionate de peste hotare trebuie să provină în proporţie de cel puţin 50% din statele membre ale Uniunii Europene şi/sau din statele terţe participante la Convenţia europeană a Consiliului Europei cu privire televiziunea transfrontalieră.”

Articolul 17

Protejarea spaţiului audiovizual naţional

“[…]

(4) În vederea protejării spaţiului audiovizual naţional şi asigurării securităţii informaţionale, se permite furnizorilor de servicii media şi distribuitorilor de servicii media transmisiunea programelor de televiziune şi radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în SUA şi Canada, precum şi în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră.”

[…]”

Articolul 84

Sancţiuni

“[…]

(9) Se sancţionează cu amendă de la 40000 de lei la 70000 de lei furnizorii de servicii media si distribuitorii de servicii media care au încălcat prevederile art.11 alin.(2) şi ale art.17. Pentru încălcarea repetată prevederilor respective, amenda constituie de la 70000 de lei la 100000 de lei. Retragerea licenţei de emisie pentru încălcarea prevederilor art.11 alin.(2) şi ale art.17 se aplică după ce au fost aplicate gradual sancţiunile prevăzute de prezentul alineat.

(10) Se sancţionează cu suspendarea licenţei de emisie sau a autorizaţiei de retransmisiune furnizorul de servicii media sau, respectiv, distribuitorul de servicii media care a comis în mod repetat, în decurs de 12 luni, încălcările prevăzute la alin.(8). Suspendarea licenţei de emisie sau a autorizaţiei de retransmisiune se aplică după ce au fost aplicate gradual sancţiunile prevăzute la alin.(4)-(8).

[…]

(14) Licenţa de emisie este retrasă în condiţiile art.27, iar autorizaţia de retransmisiune – în condiţiile art.54 alin.(7).

(15) Decizia Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii este motivată, devenind executorie de la data publicării. Deciziile Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii pot fi atacate în instanţa de judecată de către furnizorul de servicii media sancţionat sau de către distribuitorul de servicii media sancţionat.

(16) În vederea protejării spaţiului audiovizual naţional, instanţa de judecată va examina litigiile care reies din încălcarea prevederilor art.11 alin.(2) şi ale art.17 în termen de 30 de zile. Apelul sau recursul este depus în termen de 3 zile de la data pronunţării hotărârii şi se examinează în termen de 10 zile.

[…]”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului sesizării

7. În motivarea sesizării, autorul menţionează că, potrivit articolului 5 alin.(2) din Codul serviciilor media audiovizuale, programele audiovizuale achiziţionate de peste hotare trebuie să provină în proporţie de cel puţin 50% din statele membre ale Uniunii Europene sau din statele membre la Convenţia europeană a Consiliului Europei cu privire televiziunea transfrontalieră. De asemenea, articolul 17 alin.(4) din Cod interzice transmiterea programelor de televiziune şi radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Autorul consideră că aceste norme ar crea riscul monopolizării mijloacelor de informare în masă. În opinia autorului, aceste dispoziţii legale nu asigură un echilibru corect între dreptul cetăţeanului la informaţie şi scopul asigurării securităţii informaţionale a statului.

8. De asemenea, autorul sesizării susţine că prevederile din Cod care reglementează suspendarea şi retragerea licenţelor de emisie sau a autorizaţiilor de retransmisiune încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul de proprietate al distribuitorilor de servicii media. Potrivit autorului, Consiliul Audiovizualului ar avea o marjă de discreţie prea largă cu privire la luarea deciziei de a suspenda sau de a retrage licenţa sau autorizaţia unui distribuitor de servicii media.

B. Aprecierea Curţii

9. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

10. Obiectul sesizării îl constituie Codul serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018. Această lege nu a fost publicată în Monitorul Oficial. Totuşi, Curtea a menţionat în jurisprudenţa sa că subiectele cu drept de sesizare pot contesta la Curtea Constituţională o lege nepublicată în Monitorul Oficial, la fel ca în cazul unei legi publicate (HCC nr.9 din 14 februarie 2014, § 69). Aşadar, verificarea constituţionalităţii legii contestate ţine de competenţa ratione materiae a Curţii.

11. De asemenea, articolele 25 lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.a) din Codul jurisdicţiei constituţionale îi conferă Preşedintelui Republicii Moldova prerogativa sesizării Curţii Constituţionale.

12. Curtea observă că autorul sesizării a contestat prevederile Codului serviciilor media audiovizuale, în totalitate. Totuşi, în motivarea sesizării, acesta critică doar dispoziţiile care reglementează condiţiile privind proporţiile şi originea programelor audiovizuale achiziţionate de peste hotare, precum şi interdicţia transmiterii programelor de televiziune şi radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. De asemenea, autorul sesizării critică modul de suspendare şi de retragere a licenţelor de emisie sau a autorizaţiilor de retransmisiune.

13. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor care interzic transmiterea programelor de televiziune şi radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră, Curtea observă că dispoziţii legale similare au mai fost supuse controlului în raport cu aceleaşi critici de constituţionalitate.

14. Astfel, în Hotărârea nr.16 din 4 iunie 2018 (§§ 74, 75), Curtea a subliniat faptul că interdicţia se limitează doar la transmiterea programelor de televiziune sau de radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Ea nu se referă şi la alte tipuri de programe. De asemenea, Curtea a constatat că interdicţia nu operează şi în câmpul altor surse de informare decât televiziunea sau posturile de radio. Limitele unei restricţii reprezintă factori importanţi în analiza proporţionalităţii sale. În consecinţă, persoanele presupus a fi afectate prin această restricţie au la dispoziţie alte surse de informaţii.

15. Prin urmare, Curtea a conchis că interdicţia generală a transmiterii de programe de televiziune sau de radio cu conţinut informativ, informativ-analitic, militar şi politic care nu sunt produse în statele membre ale Uniunii Europene, în Statele Unite ale Americii, în Canada sau în statele care au ratificat Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră nu echivalează cu o ingerinţă disproporţionată în libertatea de exprimare a celor care doresc să le transmită sau în dreptul de acces la acest tip de informaţii al persoanelor (HCC nr.16 din 4 iunie 2018, § 80).

16. Pentru că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea reţine că acest capăt de sesizare nu poate fi acceptat pentru examinare în fond, în baza motivelor prezentate.

17. Cu privire la critica dispoziţiilor legale care reglementează condiţiile privind proporţiile şi originea programelor audiovizuale achiziţionate de peste hotare, Curtea observă că, potrivit articolului 5 alin.(2) din Codul serviciilor media audiovizuale, în cazul serviciilor de televiziune, programele audiovizuale achiziţionate de peste hotare trebuie să provină în proporţie de cel puţin 50% din statele membre ale Uniunii Europene şi/sau din statele terţe participante la Convenţia europeană a Consiliului Europei cu privire televiziunea transfrontalieră.

18. Curtea observă că Republica Moldova s-a angajat, prin semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, să menţină cooperarea în domeniul culturii, al politicii audiovizuale şi al mass-media. În acest sens, potrivit anexei XIV la Acord, Republica Moldova s-a angajat să îşi armonizeze în mod progresiv legislaţia cu Directiva 2007/65/CE din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune [această Directivă a fost ulterior abrogată şi substituită de Directiva 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)].

19. Sub acest aspect, Curtea menţionează că, potrivit articolului 16 alin.(1) din Directiva 2010/13/UE, în cazul în care acest lucru este posibil şi folosind mijloace adecvate, statele membre garantează faptul că staţiile de emisie rezervă operelor europene o proporţie majoritară din timpul lor de emisie, din care se scade timpul alocat ştirilor, evenimentelor sportive, jocurilor, publicităţii serviciilor teletext şi teleshoppingului. Această proporţie, având în vedere responsabilităţile de ordin informaţional, educaţional, cultural şi de divertisment ale staţiei de emisie către publicul său, ar trebui atinsă progresiv, pe baza unor criterii adecvate. În sensul acestei directive, prin opere europene se înţeleg: (1) operele care provin din statele membre ale Uniunii Europene; (2) operele care provin din state europene terţe – părţi la Convenţia europeană privind televiziunea transfrontalieră; (3) operele coproduse în cadrul unor acorduri privind sectorul audiovizual încheiate între Uniune şi state terţe şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute în fiecare dintre acordurile respective.

20. Astfel, având în vedere angajamentele asumate de statul Republica Moldova în materie de politică audiovizuală şi mass-media, Curtea reţine că este nefondată critica autorului sesizării, potrivit căreia instituirea unei obligaţii ca programele audiovizuale achiziţionate de peste hotare să provină în proporţie de cel puţin 50% din statele membre ale Uniunii Europene şi/sau din statele părţi la Convenţia europeană cu privire televiziunea transfrontalieră ar crea riscul monopolizării mijloacelor de informare în masă. Aceste reglementări urmăresc scopul acordării unei proporţii considerabile în timpul de emisie al furnizorilor de servicii media operelor europene.

21. De asemenea, Curtea reţine că regula de la articolul 5 alin.(2) din Codul serviciilor media audiovizuale nu operează şi în câmpul altor surse de informare decât televiziunea. De asemenea, această normă nu stabileşte o regulă absolută, ci doar stabileşte că programele audiovizuale achiziţionate de peste hotare trebuie să provină în proporţie de cel puţin 50% din statele membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, această regulă nu poate echivala cu o monopolizare a mijloacelor de informare în masă, astfel cum susţine autorul sesizării (a se vedea, mutatis mutandis, HCC nr.16 din 4 iunie 2018, § 75, 80).

22. Cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor care reglementează suspendarea şi retragerea licenţelor de emisie sau a autorizaţiilor de retransmisiune, autorul a susţinut că acestea încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul de proprietate al distribuitorilor de servicii media, deoarece Consiliul Audiovizualului ar avea o marjă de discreţie prea largă cu privire la luarea deciziei de a suspenda sau de a retrage licenţa sau autorizaţia unui distribuitor de servicii media.

23. Curtea reţine ca nefondate aceste argumente ale autorului sesizării, pentru că articolul 84 alin.(15) din Codul serviciilor media audiovizuale stabileşte că deciziile Consiliului Audiovizualului privind aplicarea sancţiunii pot fi atacate în instanţa de judecată de către furnizorul de servicii media sancţionat sau de către distribuitorul de servicii media sancţionat. Astfel, o decizie prin care s-a dispus suspendarea sau retragerea licenţei de emisie sau a autorizaţiei de retransmisiune poate fi supusă unui control judiciar (a se vedea, a contrario, cauza Tre Traktörer AB v. Suedia, din 7 iulie 1989, în care Curtea Europeană a constatat o încălcare a articolelor 6 şi 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie, pentru că dreptul naţional al statului reclamat nu prevedea posibilitatea efectuării unui control judiciar asupra deciziei de revocare a licenţei de activitate). Mai mult, potrivit articolului 84 alineatele (9) şi (10), suspendarea sau retragerea licenţei de emisie sau a autorizaţiei de retransmisiune poate fi aplicată de către Consiliul Audiovizualului doar ca ultima ratio după ce au fost aplicate gradual alte sancţiuni. Curtea subliniază existenţa unor garanţii judiciare suficiente pentru remedierea unui eventual abuz din partea Consiliului Audiovizualului.

24. Având în vedere cele menţionate, Curtea reţine că sesizarea nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea dlui Igor Dodon, Preşedintele Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii Codului serviciilor media audiovizuale, adoptat prin Legea nr.174 din 8 noiembrie 2018.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.