Decizie nr.15 din 11.02.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr.19g/2019 privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală (persoanele considerate condamnate pentru comiterea unei infracţiuni)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizării nr.19g/2019 privind excepţia

de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din

Codul de procedură penală

(persoanele considerate condamnate

 pentru comiterea unei infracţiuni)

nr. 15  din  11.02.2019

 (în vigoare 11.02.2019) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.171-177 art. 97 din 24.05.2019

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dlui Mihai POALELUNGI, preşedinte,

dnei Raisa APOLSCHII,

dlui Aurel BĂIEŞU,

dlui Corneliu GURIN,

dlui Artur REŞETNICOV,

dlui Veaceslav ZAPOROJAN, judecători,

cu participarea dlui Gheorghe Reniţă, grefier,

Având în vedere sesizarea depusă pe 31 ianuarie 2019,

Înregistrată pe aceeaşi dată,

Examinând admisibilitatea sesizării menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând pe 11 februarie 2019 în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

ÎN FAPT

1. La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.21rh-1/2018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională, pe 31 ianuarie 2019, de către dna judecător Viorica Severin de la Judecătoria Orhei, sediul central, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

A. Circumstanţele litigiului principal

3. Prin sentinţa Judecătoriei Cimişlia din 15 aprilie 2016, domnii Ion Stog şi Dmitri Veveriţa au fost condamnaţi în baza articolului 352 alin.(2) din Codul penal [samavolnicia] şi li s-a aplicat pedeapsa închisorii pe un termen de trei ani şi, respectiv, de trei ani şi şase luni.

4. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 iunie 2016, această sentinţă a fost casată. Curtea de Apel Chişinău i-a condamnat pe domnii Ion Stog şi Dmitri Veveriţa în baza articolului 187 alin.(2) literele b) şi e) din Codul penal [jaful comis de două persoane, cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe] şi le-a aplicat acestora pedeapsa închisorii pe un termen de cinci ani şi şase luni şi, respectiv, de şase ani şi şase luni. În argumentarea acestei decizii, s-a menţionat că instanţa de fond în mod eronat a reîncadrat faptele comise de către aceste persoane: din articolul 187 alin.(2) literele b) şi e) din Codul penal (aşa cum a şi fost formulată învinuirea de către procuror) în articolul 352 alin.(2) din Cod.

5. Prin decizia din 26 octombrie 2016, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursurile depuse de către apărătorii persoanelor condamnate.

6. Pe 20 iunie 2017, dl Ion Stog a depus la Judecătoria Orhei o cerere privind reducerea pedepsei închisorii în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

7. Prin încheierea din 6 iulie 2017, Judecătoria Orhei, sediul Teleneşti, a respins această cerere. Instanţa de judecată a invocat faptul că Legea nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova este aplicabilă, între altele, în cazul persoanelor condamnate până la data intrării în vigoare a legii în discuţie. Totuşi, în opinia instanţei, dl Ion Stog a obţinut statutul de condamnat pe 26 octombrie 2016 – dată la care a fost pronunţată decizia Curţii Supreme de Justiţie –, însă Legea nr.210 din 2016 a intrat în vigoare pe 9 septembrie 2016. Prin urmare, instanţa a conchis că această lege nu este aplicabilă persoanei în discuţie.

8. Pe 19 septembrie 2017, Penitenciarul nr.18 a depus un demers la Judecătoria Orhei, prin care a solicitat reducerea pedepsei închisorii aplicate dlui Ion Stog în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

9. Prin încheierea din 21 noiembrie 2017, Judecătoria Orhei, sediul central, a respins acest demers, precizând că instanţa s-a pronunţat anterior cu privire la o solicitare identică.

10. Pe 29 iunie 2018, dl avocat Marin Postu, care apără interesele dlui Ion Stog, a depus la Judecătoria Orhei, sediul central, o cerere de revizuire a încheierilor din 6 iulie 2017 şi, respectiv, din 21 noiembrie 2017. În motivarea acestei cereri, avocatul a invocat că instanţa de judecată a interpretat în mod eronat noţiunea de “persoană condamnată”.

11. Pe 27 noiembrie 2018, în cadrul şedinţei de judecată, dl avocat Marin Postu a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală. Acest articol prevede că persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, una de condamnare.

12. Prin încheierea din aceeaşi dată, Judecătoria Orhei, sediul central, a admis ridicarea excepţiei şi a dispus trimiterea unei sesizări la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei.

B. Legislaţia pertinentă

13. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 23

Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle

“[...]

(2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative.”

14. Prevederile relevante ale Codului de procedură penală sunt următoarele:

Articolul 65

Învinuitul, inculpatul

“(1) Învinuitul este persoana fizică faţă de care s-a emis, în conformitate cu prevederile prezentului cod, o ordonanţă de punere sub învinuire.

(2) Învinuitul în privinţa căruia cauza a fost trimisă în judecată se numeşte inculpat.

(3) Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă se numeşte:

1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare;

[...].”

Articolul 466

Rămânerea definitivă a hotărârii instanţei de judecată şi punerea ei în executare

“(1) Hotărârea instanţei de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă.

(2) Hotărârea primei instanţe rămâne definitivă:

1) la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă apelului şi nici recursului;

2) la data expirării termenului de apel:

a) când nu s-a declarat apel în termen;

b) când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;

3) la data retragerii apelului şi încetării procedurii de apel, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel;

4) la data expirării termenului de recurs, în cazul hotărârilor nesupuse apelului sau dacă apelul a fost respins:

a) când nu s-a declarat recurs în termen;

b) când recursul declarat a fost retras înăuntrul termenului stabilit;

5) la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4) şi încetării procedurii de recurs, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de recurs;

6) la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor menţionate la pct.4).

(3) Hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel.

[...].”

15. Prevederile relevante ale Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova sunt următoarele:

“Art.13. – (1) Persoanei condamnate la închisoare căreia nu i se pot aplica prevederile art.6-9, 11 sau 12 i se reduce termenul de pedeapsă în partea neexecutată la data intrării în vigoare a prezentei legi după cum urmează:

a) cu o treime, dacă este condamnată pe un termen de până la 7 ani inclusiv;

b) cu o pătrime, dacă este condamnată pe un termen de la 7 la 10 ani;

c) cu o cincime, dacă este condamnată pe un termen mai mare de 10 ani.

(2) Prevederile alin.(1) din prezentul articol nu se aplică persoanei care cade sub incidenţa art.10 alin.(1) lit.a), c), e), i) sau j).

(3) În cazul persoanei al cărei termen de pedeapsă pentru aceeaşi infracţiune a fost redus anterior în temeiul unui act de amnistie sau de graţiere, reducerea repetată a termenului în baza prezentei legi nu poate fi efectuată.”

ÎN DREPT

A. Argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate

16. În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul a invocat faptul că prevederile contestate nu stabilesc în mod clar de când persoana obţine statutul de condamnat: (i) de la data la care a fost pronunţată decizia instanţei de apel sau (ii) de la data la care a fost pronunţată decizia Curţii Supreme de Justiţie. Acest aspect este esenţial pentru a stabili câmpul de aplicare al Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.

17. În opina sa, prevederile contestate contravin articolului 23 alin.(2) din Constituţie, care instituie exigenţele standardului calităţii legii.

B. Aprecierea Curţii

18. Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

19. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor, în prezenta cauză a Codului de procedură penală, ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

20. Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.21rh-1/2018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie articolul 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală. Acest articol stabileşte că persoana în privinţa căreia sentinţa de condamnare a devenit definitivă se numeşte condamnat.

22. Potrivit autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contestate ar fi imprevizibile.

23. Cu titlu preliminar, Curtea reaminteşte că una dintre condiţiile obligatorii pentru admiterea examinării în fond a unei excepţii de neconstituţionalitate constă în aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia (a se vedea HCC nr.2 din 9 februarie 2016, § 82).

24. Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect o cerere de revizuire a două încheieri judecătoreşti prin care a fost refuzată reducerea pedepsei închisorii în baza Legii nr.210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova, pentru că persoana nu ar fi avut statutul de condamnat la data intrării în vigoare a legii în discuţie (a se vedea supra § 7-10).

25. Totuşi, în procedura revizuirii, instanţa de judecată verifică cererea de revizuire doar sub aspectul îndeplinirii condiţiilor în care poate fi depusă, referitoare la hotărârile ce pot fi atacate, verifică motivele care justifică revizuirea şi verifică titularii cererii şi respectarea termenelor (a se vedea DCC nr.102 din 6 septembrie 2018, § 17, şi DCC nr.128 din 15 noiembrie 2018, § 26). Cu alte cuvinte, procedura revizuirii priveşte doar examinarea admisibilităţii acesteia.

26. Astfel, rezultă că prevederile contestate nu sunt aplicabile la soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată. Eventual, acestea ar fi fost aplicabile în procedurile iniţiate după admiterea cererii de revizuire.

27. Chiar dacă s-ar presupune că prevederile contestate ar fi incidente în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este vădit nefondată.

28. Curtea observă că articolul 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală prevede, fără echivoc, că persoana obţine statutul de condamnat de la data la care sentinţa de condamnare a devenit definitivă.

29. Totodată, articolul 466 din Cod prevede ipotezele în care hotărârea instanţei de judecată devine definitivă şi, în consecinţă, executorie. În conformitate cu alineatul 3 al aceluiaşi articol, hotărârile instanţei de apel rămân definitive la data pronunţării deciziei în apel. Aşadar, persoana se consideră condamnată de comiterea unei infracţiuni, între altele, de la data la care a fost pronunţată decizia instanţei de apel (de condamnare sau de menţinere a sentinţei de condamnare).

30. Prin urmare, Curtea constată că există repere obiective care ajută destinatarul şi interpretul legii să prevadă sensul exact al dispoziţiilor contestate. În prezenta cauză, problema abordată de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi are sursa în interpretarea eronată a legii, şi nu în neclaritatea acesteia.

31. Având în vedere cele menţionate supra, Curtea conchide că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Din aceste motive, în baza articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi a articolelor 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DECIDE:

1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a articolului 65 alin.(3) pct.1) din Codul de procedură penală, ridicată de către dl avocat Marin Postu, în dosarul nr.21rh-1/2018, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.