Decizie nr.155 din 22.11.2022 de inadmisibilitate a sesizărilor nr.12a/2022 şi nr.113g/2022 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (modificările legislative privind accederea în profesia de avocat)

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

D E C I Z I E

de inadmisibilitate a sesizărilor nr.12a/2022 şi nr.113g/2022 pentru

controlul constituţionalităţii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru

modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură

(modificările legislative privind accederea în profesia de avocat)

nr. 155  din  22.11.2022

 (în vigoare 22.11.2022) 

Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 394-400 art.191 din 09.12.2022

* * *

Curtea Constituţională, judecând în componenţa:

dnei Domnica MANOLE, Preşedinte,

dlui Nicolae ROŞCA,

dnei Liuba ŞOVA,

dlui Serghei ŢURCAN,

dlui Vladimir ŢURCAN, judecători,

cu participarea dlui Marcel Lupu, asistent judiciar,

Având în vedere sesizările înregistrate la 1 februarie 2022 şi 12 iulie 2022,

Examinând admisibilitatea sesizărilor menţionate,

Având în vedere actele şi lucrările dosarului,

Deliberând la 22 noiembrie 2022, în camera de consiliu,

Pronunţă următoarea decizie:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află o sesizare [nr.12a/2022] depusă la Curtea Constituţională de dnii Vasile Bolea şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, privind controlul constituţionalităţii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură (în continuare, Legea de modificare). La 3 februarie 2022, autorii sesizării au depus la Curtea Constituţională o cerere prin care i-au solicitat Curţii să suspende acţiunea legii contestate. Prin aceeaşi cerere, autorii sesizării au prezentat argumente suplimentare la sesizarea depusă anterior.

2. De asemenea, la originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea de modificare, ridicată de dl Serghei Trofimov, parte în dosarul nr.3-467/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate [nr.113g/2022] a fost trimisă la Curtea Constituţională de dl judecător Igor Barbacaru, pe baza articolului 135 alin.(1) lit.a) şi lit.g) din Constituţie.

3. Având în vedere că sesizările abordează probleme similare, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, atribuindu-i numărul "12a/2022".

ÎN FAPT

A. Circumstanţele litigiului principal (sesizarea nr.113g/2022)

4. La 26 martie 2021, dl Serghei Trofimov a depus la Uniunea Avocaţilor din Republica Moldova o cerere prin care a solicitat admiterea în profesia de avocat. Cererea sa avea la bază prevederile articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură, aşa cum era în vigoare la data depunerii cererii. Potrivit prevederilor legale în discuţie, judecătorii şi procurorii care aveau o vechime în muncă de 10 ani puteau fi admişi în profesia de avocat fără efectuarea stagiului profesional şi fără susţinerea vreunui examen.

5. La 25 ianuarie 2022 a intrat în vigoare Legea de modificare. Prin această Lege a fost instituită obligaţia de a susţine examenul de admitere în profesia de avocat pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani care doresc să acceadă în profesia de avocat. În dispoziţiile finale, la articolul II alin.(2), Legea de modificare şi-a stabilit aplicabilitatea faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei vigoare, dacă aceste cereri nu fuseseră soluţionate încă.

6. Aşadar, bazându-se pe articolul II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022, la 8 februarie 2022, Comisia de licenţiere a profesiei de avocat i-a respins cererea dlui Serghei Trofimov.

7. La 23 februarie 2022, dl Serghei Trofimov a intentat o acţiune în contencios administrativ împotriva Uniunii Avocaţilor din Republica Moldova prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat din 8 februarie 2022 şi obligarea acesteia să-i elibereze licenţa de avocat.

8. În şedinţa de judecată din 23 iunie 2022, dl Serghei Trofimov a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea de modificare.

9. Printr-o încheiere din 29 iunie 2022, Judecătoria Chişinău a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

B. Legislaţia pertinentă

10. Prevederile relevante ale Constituţiei sunt următoarele:

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

"Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată."

Articolul 46

Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia

"(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului, sînt garantate.

[...]."

Articolul 67

Sesiuni

"(1) Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iulie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie.

(2) Parlamentul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi."

11. Dispoziţiile relevante ale Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură

"Art.I. – Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.159, art.582), cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1. Articolul 10 va avea următorul cuprins:

"Articolul 10. Cerinţe pentru exercitarea profesiei

de avocat

(1) Profesia de avocat poate fi exercitată de persoana care are cetăţenia Republicii Moldova, în privinţa căreia nu a fost instituită o măsură de ocrotire judiciară sub forma tutelei, are diplomă de licenţiat în drept sau echivalentul acesteia, se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după efectuarea stagiului profesional şi susţinerea examenului de calificare.

(2) Sunt scutite de efectuarea stagiului profesional persoanele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror, dacă, în termen de 6 luni de la demisia din funcţia respectivă, au solicitat participarea la examenul de calificare.

(3) Persoanele scutite de efectuarea stagiului profesional, până la participarea la examenul de calificare, sunt obligate să urmeze cursuri, în volum de cel puţin 20 de ore, în cadrul Centrului de Instruire a Avocaţilor, privind etica şi deontologia avocaţilor, administrarea profesiei şi din alte domenii stabilite în statutul profesiei de avocat.

(4) Persoana nu are reputaţie ireproşabilă şi nu poate fi admisă la examen, nici nu i se eliberează licenţa pentru exercitarea activităţii de avocat dacă:

a) a fost condamnată pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional de grave săvârşite cu intenţie, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale;

b) are antecedente penale nestinse pentru comiterea altor infracţiuni sau interdicţii aplicate pentru comiterea acestora;

c) i-a fost retrasă licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat;

d) a plecat din funcţia de judecător, procuror, notar, executor judecătoresc, administrator autorizat, consultant juridic, funcţionar public sau din alte organe din domeniul dreptului în circumstanţe care nu sunt onorabile;

e) are un comportament sau desfăşoară o activitate care nu este compatibilă cu normele Codului deontologic al avocatului;

f) a comis un abuz prin care a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, stabilit prin hotărâre judecătorească emisă de instanţele naţionale sau internaţionale."

2. La articolul 16 alineatul (2), textul "alin. (3)" se substituie cu textul "alin. (4)".

3. Articolul 17 se completează cu alineatul (3) cu următorul cuprins:

"(3) Avocatul are dreptul să deţină ştampilă personală."

4. Articolul 20 se completează cu alineatul (2¹) cu următorul cuprins:

"(2¹) Persoanele scutite de efectuarea stagiului profesional conform art.10 alin.(2) sunt obligate, sub sancţiunea decăderii din drept, să se prezinte la examenul de calificare în termen de un an de la solicitarea de a fi admis în profesie. Acest termen se prelungeşte de Consiliul Uniunii Avocaţilor, pentru o durată rezonabilă, în cazul în care constată imposibilitatea persoanei de a respecta condiţiile art.10 alin.(3), în circumstanţe care nu depind de voinţa acesteia, sau imposibilitatea organizării în acest termen a cel puţin unui examen de calificare. În cazul nesusţinerii examenului, persoana care doreşte să-l susţină repetat este obligată să se prezinte la examenul de calificare imediat următor. Dacă nu promovează de două ori examenul de calificare, aceasta va fi admisă în profesie în condiţiile art.18 şi 19."

5. La articolul 21:

alineatul (2) se completează cu litera c¹) cu următorul cuprins:

"c¹) confirmarea privind susţinerea orelor de instruire iniţială;"

alineatul (3) va avea următorul cuprins:

"(3) Pentru admiterea la examenul de calificare, persoanele specificate la art.10 alin.(2) prezintă Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat actele menţionate la alin.(1) lit.b)–f) şi h) şi alin.(2) lit.a) şi c¹) din prezentul articol, precum şi actele care confirmă plecarea onorabilă din funcţiile menţionate la art.10 alin.(2)."

6. La articolul 52, alineatul (2) va avea următorul cuprins:

"(2) Avocatul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat, percheziţionat fără acordul prealabil al Consiliului Uniunii Avocaţilor, cu excepţia cazului în care este suspectat de săvârşirea unei infracţiuni specificate la art.324–326 din Codul penal sau a unei infracţiuni flagrante. La efectuarea percheziţiei la sediul profesional al avocatului în alte cazuri decât infracţiunile flagrante, avocatul este în drept să solicite prezenţa decanului baroului sau a unui avocat desemnat de acesta. În acest caz, acţiunea procesuală se întrerupe, dar nu mai mult decât pentru 2 ore. Decanul baroului sau avocatul desemnat de acesta asistă la efectuarea percheziţiei şi are dreptul să facă în legătură cu aceasta obiecţii şi declaraţii care vor fi consemnate în procesul-verbal al percheziţiei."

Art.II. – (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat în temeiul art.10 alin.(2) din Legea nr.1260/2002 cu privire la avocatură până la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă o decizie pe marginea acestor cereri nu a fost luată până la intrarea în vigoare a prezentei legi."

ÎN DREPT

A. Argumentele autorilor sesizărilor

Sesizarea nr.12a/2022

12. Autorii sesizării au susţinut că Legea de modificare a început să producă efecte juridice începând cu 25 ianuarie 2022. Ca urmare a intrării ei în vigoare, articolul 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură a dobândit un alt conţinut. Potrivit acestei modificări, a fost exclusă posibilitatea doctorilor în drept de a obţine licenţa de avocat în lipsa stagiului profesional şi a examenului de calificare. De asemenea, pentru judecătorii şi procurorii cu o vechime în muncă de 10 ani a fost instituită obligaţia de a susţine examenul de admitere în profesia de avocat, deşi anterior nu exista vreo condiţie în acest sens. În dispoziţiile finale, legea contestată îşi prevede aplicabilitatea faţă de persoanele care au cerut admiterea în profesia de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură până la intrarea ei în vigoare, dacă aceste cereri nu au fost soluţionate până la această dată.

13. Potrivit autorilor sesizării, Legea de modificare a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, contrar articolelor 64 şi 67 din Constituţie. Parlamentul a fost convocat pentru un alt scop, i.e. pentru aprobarea unor acte în contextul creşterii preţului la gazele naturale. Potrivit autorilor, Legea de modificare a fost votată cu abateri, nefiind inclusă în ordinea de zi pentru aprobare în cadrul şedinţei Biroului Permanent din 19 ianuarie 2022.

14. Autorii sesizării au susţinut că persoanele indicate la articolul 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură au avut speranţa legitimă de a obţine un bun, în sensul autonom atribuit acestuia în jurisprudenţa Curţii Europene. Astfel, potrivit autorilor, dispoziţiile contestate încalcă dreptul de proprietate.

15. Autorii sesizării au menţionat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, restricţiile impuse la înregistrarea ca membru al anumitor profesii, care pot afecta, într-o anumită măsură, capacitatea reclamantului de a dezvolta relaţii cu lumea exterioară, vor intra, inevitabil, în sfera vieţii sale private. Aşadar, în opinia autorilor, excluderea posibilităţii de a obţine licenţa de avocat pe baza titlului ştiinţific de doctor în drept şi pe baza vechimii în muncă pentru judecători şi procurori presupune o imixtiune în dreptul la viaţa privată.

16. De asemenea, în opinia autorilor, aplicarea retroactivă a Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 încalcă drepturile fundamentale ale subiectelor enumerate în articolul 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a Legii de modificare).

17. Astfel, în opinia autorilor, legea contestată contravine şi articolelor 28 şi 46 din Constituţie.

Sesizarea nr.113g/2022

18. Autorul excepţiei a menţionat că, potrivit articolului 73 alin.(3) din Legea cu privire la actele normative, actul normativ produce efecte doar atât timp cât este în vigoare şi, de regulă, nu poate retroactiva sau ultraactiva.

19. În opinia autorului excepţiei, legislatorul a ignorat aceste prevederi legale atunci când a adoptat articolul II alin.(2) din Legea de modificare.

20. Autorul excepţiei a afirmat incidenţa articolelor 16, 20, 115, 116 şi 134 din Constituţie.

B. Aprecierea Curţii

21. Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea reţine următoarele.

22. Curtea notează că articolele 25 lit.g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin.(1) lit.g) din Codul jurisdicţiei constituţionale le conferă deputaţilor din Parlament prerogativa sesizării Curţii Constituţionale. De asemenea, în cazul sesizării nr.113g/2022, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părţi din proces, subiect căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) şi g) din Constituţie.

23. În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, controlul constituţionalităţii legilor ţine de competenţa Curţii Constituţionale.

24. Obiectul sesizării nr.12a/2022 este Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură. Obiectul sesizării nr.113g/2022 este doar articolul II alin.(2) din aceeaşi lege. Prevederile în discuţie nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate.

25. În cazul sesizării nr.113g/2022, Curtea trebuie să verifice aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepţia. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ în care se solicită anularea unei hotărâri a Comisiei de licenţiere a profesiei de avocat, care are la bază prevederile contestate din articolul II alin.(2) din Legea de modificare. Aşadar, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

26. Curtea observă că, în motivarea sesizării nr.113g/2022, autorul ei a făcut trimitere la articolele 16 [egalitatea], 20 [accesul liber la justiţie], 115 [instanţele judecătoreşti], 116 [statutul judecătorilor] şi 134 [statutul Curţii Constituţionale] din Constituţie fără a motiva pretinsa contrarietate a normei contestate cu aceste dispoziţii constituţionale.

27. Având în vedere enumerarea unor texte constituţionale în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relaţie de contrarietate a dispoziţiilor legale criticate faţă de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate.

28. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr.69 din 18 mai 2021, § 24; DCC nr.95 din 17 iunie 2021, § 33).

29. În motivarea sesizării nr.12a/2022, autorii ei au prezentat critici de neconstituţionalitate extrinsecă, susţinând pretinsa încălcare a articolelor 64 [organizarea internă a Parlamentului] şi 67 [sesiunile parlamentare] din Constituţie. De asemenea, autorii sesizării au motivat şi pretinsa încălcare a articolelor 28 [viaţa intimă, familială şi privată] şi 46 [dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia] din Constituţie.

30. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă, autorii sesizării nr.12a/2022 au susţinut că Legea de modificate a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, nefiind inclusă în ordinea de zi pentru aprobare în cadrul şedinţei Biroului Permanent.

31. Curtea constată că, în raport cu sesiunile parlamentare extraordinare, Constituţia stabileşte respectarea unei singure condiţii – ca cererea să provină de la unul dintre cele trei subiecte de drept precizate în textul articolului 67 alin.(2) din Constituţie: (i) Preşedintele Republicii Moldova; (ii) Preşedintele Parlamentului; sau (iii) o treime din deputaţi. Prin urmare, Constituţia nu reglementează o modalitate precisă de stabilire a ordinii de zi pentru sesiunile extraordinare.

32. De asemenea, în Hotărârea nr.23 din 6 mai 1999, interpretând articolul 67 din Constituţie, Curtea a menţionat doar motivele care pot sta la baza convocării sesiunii extraordinare (i.e. necesitatea soluţionării unor sarcini neobişnuite sau producerea unor evenimente neprevăzute), fără a se pronunţa cu privire la modalitatea de stabilire a ordinii de zi a acestei sesiuni.

33. Deşi, potrivit Regulamentului Parlamentului, cererea de convocare a sesiunii extraordinare sau speciale trebuie să cuprindă, între altele, ordinea de zi propusă [articolul 37 alin.(3)], dispoziţiile ulterioare ale acestui Regulament, care reglementează completarea şi modificarea ordinii de zi, nu fac deosebire între sesiunea ordinară şi cea extraordinară. Mai mult, Curtea observă că legislatorul a acordat Preşedintelui Parlamentului prerogativa excepţională de a "propune, în orice şedinţă a Parlamentului, modificarea şi completarea ordinii de zi din proprie iniţiativă, la cererea Biroului permanent, a unei fracţiuni parlamentare sau a comisiei parlamentare. Această propunere se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi" [articolul 46 alin.(3)].

34. Astfel, Curtea conchide că problema ridicată de autorii sesizării în raport cu critica de neconstituţionalitate extrinsecă ţine de aplicarea Regulamentului Parlamentului, proces în care Parlamentul se bucură de o marjă discreţionară largă.

35. Cu privire la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate garantat de articolul 46 din Constituţie, Curtea reţine următoarele:

36. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, la care fac trimitere şi autorii sesizării nr.12a/2022, în măsura în care se referă la pierderea unui venit viitor, plângerea reclamantului iese din sfera de protecţie prevăzută de articolul 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie. Acest articol din Convenţie priveşte doar bunurile existente sau speranţele legitime privind proprietatea. Totuşi, aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenţie se extinde la exerciţiul efectiv al profesiei de avocat şi la clientela aferentă, avându-se în vedere că acestea sunt chestiuni de o anumită valoare, care au, în multe privinţe, natura drepturilor private şi constituie astfel beneficii, adică bunuri (Buzescu v. România, 24 mai 2005, § 81). Aşadar, Curtea Europeană a recunoscut existenţa unor drepturi similare drepturilor de proprietate în cauzele care vizau practicile profesionale în care, în virtutea propriei activităţi, reclamanţii îşi creaseră o clientelă şi aveau un profit ca urmare a desfăşurării activităţii (a se vedea Könyv-Tár Kft şi alţii v. Ungaria, 16 octombrie 2018, § 31-32; Rola v. Slovenia, 4 iunie 2019, § 71).

37. Cu alte cuvinte, Curtea notează că în privinţa solicitanţilor de licenţe de avocat pe baza articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) nu se poate susţine riscul încălcării dreptului de proprietate, pentru că acest drept nu garantează, per se, obţinerea unei licenţe pentru exercitarea profesiei de avocat. Se poate afirma, eventual, că dreptul de proprietate se naşte la persoana care deja a dobândit licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat şi, implicit, deţine dreptul de a pleda şi a acţiona în numele clienţilor lor, de a practica dreptul, de a apăra în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de a consulta şi a reprezintă în materie juridică clienţii săi [articolul 1 din Legea cu privire la avocatură]. Dreptul de proprietate se extinde doar în privinţa unor bunuri care ar putea rezulta din exercitarea profesiei de avocat. Autorii sesizării pretind, de fapt, protecţia unor bunuri care ar putea fi dobândite în viitor, după eventuala obţinere a licenţei de avocat, posibilitate care nu este protejată de normele constituţionale privind dreptul de proprietate.

38. Referitor la pretinsa încălcare a dreptului la viaţa privată garantat de articolul 28 din Constituţie, Curtea notează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, noţiunea de viaţă privată nu exclude, în principiu, activităţile de natură profesională sau comercială. Curtea Europeană a susţinut că restricţiile privind înregistrarea ca membru al unor profesii (de exemplu, avocat sau notar), care ar putea afecta, într-o anumită măsură, posibilitatea reclamantului de a-şi dezvolta relaţiile cu lumea înconjurătoare, intră sub incidenţa vieţii sale private (Mateescu v. România, 14 ianuarie 2014, § 20). Sunt câteva aspecte tipice vieţii private care ar putea fi afectate în astfel de cauze. Aceste aspecte vizează "cercul intim" al reclamantului, oportunitatea reclamantului de a stabili şi de a dezvolta relaţii cu ceilalţi şi reputaţia socială şi profesională a reclamantului (Denisov v. Ucraina, 25 septembrie 2018, § 95-101).

39. Potrivit Curţii Europene, există două moduri în care se poate naşte o problemă ce ţine de viaţa privată într-o cauză care vizează relaţiile de muncă: fie din cauza motivelor care au stat la baza măsurii contestate, fie din cauza consecinţelor pentru viaţa privată. Atunci când se pun în discuţie motivele care au stat la baza adoptării măsurii, Curtea analizează dacă motivele care stau la baza măsurii care afectează viaţa profesională sunt legate de viaţa privată a persoanei. Este, de exemplu, cazul în care o persoană a fost retrogradată din cauza convingerilor religioase (Denisov v. Ucraina, § 102-106). Dacă este în joc abordarea ghidată de consecinţe, pragul gravităţii în privinţa aspectelor tipice ale vieţii private presupune o importanţă crucială. Reclamantul trebuie să demonstreze în mod convingător faptul că pragul a fost atins. Reclamantul trebuie să prezinte dovezi care să justifice consecinţele măsurii contestate. Curtea Europeană acceptă faptul că articolul 8 este aplicabil doar în cazul în care aceste consecinţe sunt foarte grave şi i-ar fi afectat viaţa privată în mod semnificativ. Suferinţa unui reclamant trebuie să fie evaluată prin compararea vieţii sale dinaintea şi de după implementarea măsurii în discuţie (Denisov v. Ucraina, § 107-114).

40. Având în vedere această jurisprudenţă europeană, Curtea menţionează că stabilirea unei încălcări a dreptului la respectarea vieţii private prin excluderea dreptului de a accede în profesia de avocat în condiţiile articolului 10 alin.(2) din Legea cu privire la avocatură (în redactarea de până la intrarea în vigoare a modificărilor) depinde de o analiză de la caz la caz, analiză care are un caracter concret, nu abstract. Curtea Constituţională nu analizează cazuri concrete. Ea admite că în unele cazuri ar putea fi incident şi încălcat dreptul în discuţie; în altele ar putea fi doar incident, însă nu şi încălcat dreptul; în altele nu ar fi incident şi, prin urmare, nu ar fi încălcat acest drept. Ţine de competenţa instanţelor de drept comun să evalueze dacă într-un caz particular, se poate vorbi despre incidenţa dreptului la viaţa privată al unui solicitant de licenţă pentru exercitarea profesiei de avocat şi de o încălcare a acestui drept ca urmare a refuzului de a-l primi în profesie, inclusiv prin aplicarea retroactivă a legii.

41. În Hotărârea nr.26 din 23 mai 2002, Curtea a menţionat că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Teoria dreptului admite excepţii de la principiul neretroactivităţii legii, cum ar fi normele juridice în care legislatorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv (a se vedea Fabris v. Franţa [MC], 7 februarie 2013, §§ 54-66). În acest context, deşi pentru certitudinea juridică este dezirabil ca legile să nu retroactiveze, Constituţia nu interzice, per se, adoptarea unor legi civile retroactive.

42. În acest sens, Curtea notează că, pe baza principiului subsidiarităţii, judecătorii naţionali au rolul de protectori principali ai drepturilor garantate de Convenţia Europeană şi, prin urmare, ei deţin competenţa aplicării directe a Convenţiei într-un caz concret în care printr-o lege retroactivă ar putea fi încălcat vreun drept fundamental. Caracterul retroactiv al unei legi care interferează cu un drept fundamental constituie doar un element al analizei efectuate la punerea în balanţă a principiilor concurente. Judecătorii de drept comun sunt cei care dau pondere acestui element şi stabilesc dacă prin retroactivitatea unei legi a fost încălcat sau nu vreun drept fundamental al unei persoane concrete.

43. Prin urmare, este esenţial ca, atunci când se confruntă cu cazuri în care se invocă încălcarea dreptului la viaţa privată prin aplicarea retroactivă a Legii de modificare, judecătorii de drept comun să analizeze incidenţa acestui drept şi, odată ce o constată, să pună în balanţă dreptul cu scopul legitim urmărit de legislator. Dacă în asemenea cazuri este incident dreptul la respectarea vieţii private, respingerea cererilor reclamanţilor prin simpla trimitere la Legea de modificare de o manieră formalistă riscă să încalce dreptul în discuţie (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Mesić v. Croatia, 5 mai 2022, § 88-91, în care Curtea Europeană a reţinut că, chiar dacă tribunalele naţionale civile au recunoscut existenţa unui conflict între două drepturi, în analiza lor ele nu au făcut trimitere la standardele dezvoltate în jurisprudenţa Curţii. În schimb, ele au examinat cazul doar în termeni de drept civil şi au eşuat să efectueze exerciţiul de punere în balanţă între drepturile concurente).

44. Prin urmare, pe baza celor menţionate supra, Curtea constată că sesizările sunt inadmisibile şi nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Având în vedere cele menţionate, pe baza articolelor 135 alin.(1) lit.a) şi g), 140 alin.(2) din Constituţie, 26 alin.(1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 61 alin.(3) şi 64 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională

DISPUNE

1. Se declară inadmisibilă sesizarea depusă la Curtea Constituţională de dnii Vasile Bolea şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură.

2. Se declară inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, ridicată de dl Serghei Trofimov, parte în dosarul nr.3-467/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

3. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

OPINIE SEPARATĂ,

expusă în temeiul articolului 27 alin.(5) din Legea cu privire la Curtea

Constituţională nr. 317 din 13 decembrie 1994 şi al articolului 67

din Codul jurisdicţiei constituţionale nr.502 din 16 iunie 1995

1. Prin Decizia nr.155 din 22 noiembrie 2022 au fost declarate inadmisibile sesizarea nr.12a/2022, depusă de dnii Vasile Bolea şi Grigore Novac, deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova, pentru controlul constituţionalităţii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură şi excepţia de neconstituţionalitate nr.113g/2022 a articolului II alin.(2) din Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022, ridicată de dl Serghei Trofimov, parte în dosarul nr.3-467/2022, pendinte la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani.

2. Potrivit autorilor sesizării nr.12a/2022, Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii cu privire la avocatură a fost votată în lectura a II-a în sesiune extraordinară, contrar articolelor 64 şi 67 din Constituţie. Parlamentul a fost convocat pentru un alt scop, i.e. pentru aprobarea unor acte în contextul creşterii preţului la gazele naturale. Astfel, în motivarea sesizării nr.12a/2022, autorii ei au prezentat critici de neconstituţionalitate extrinsecă, susţinând încălcarea articolelor 64 [organizarea internă a Parlamentului] şi 67 [sesiunile parlamentare] din Constituţie (a se vedea DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 13, 29, 30).

3. În raport cu critica de neconstituţionalitate extrinsecă, în Decizia nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 34, s-a conchis că problema ridicată de autorii sesizării ţine de aplicarea Regulamentului Parlamentului, proces în care, în virtutea autonomiei parlamentare, Parlamentul se bucură de o marjă discreţionară largă.

4. Nu susţin această decizie din următoarele considerente.

5. Potrivit articolului 67 din Constituţie, Parlamentul se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an (alin. (1)), dar se poate întruni şi în sesiuni extraordinare sau speciale, la cererea Preşedintelui Republicii Moldova, a Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi (alin. (2)).

6. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a interpretat acest articol şi a reţinut că alineatele (1) şi (2) ale articolului 67 din Constituţie formează un ansamblu coerent de norme ce determină dreptul comun al sesiunilor Parlamentului. Prin dispoziţiile articolului 67 este reglementat programul riguros al sesiunilor ordinare şi este stabilită o limitare strictă a posibilităţilor, duratei şi conţinutului celorlalte tipuri de sesiuni. Din dispoziţiile constituţionale invocate desprindem că sesiunile extraordinare şi cele speciale sunt distincte şi impun o abordare diferenţiată. După caracteristici sesiunile ordinare se disting de sesiunile extraordinare şi speciale, a căror convocare implică circumstanţe excepţionale. În sens larg, sesiunea extraordinară este orice sesiune care îşi ţine lucrările în afara orarului sesiunilor ordinare. Cererea de convocare a sesiunii extraordinare, înaintată de subiecţii expres şi limitativ prevăzuţi de articolul 67 alin.(2), va conţine obligatoriu ordinea de zi şi perioada de desfăşurare a sesiunii. Drept temei pentru convocarea sesiunii extraordinare pot servi necesitatea soluţionării unor sarcini neobişnuite sau producerea unor evenimente neprevăzute (a se vedea HCC nr.23 din 6 mai 1999).

7. În acest context, reţin faptul că sesiunea constituie principala formă de lucru a Parlamentului şi reprezintă perioada în cursul căreia Legislativul îşi exercită competenţa sa constituţională. În afara sesiunii (ordinare, speciale sau extraordinare) Parlamentul nu poate adopta vreun act valabil.

8. Aşadar, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale reiese cert faptul că convocarea unei sesiuni extraordinare implică circumstanţe excepţionale şi că drept motiv pentru convocarea acesteia pot servi necesitatea soluţionării unor sarcini neobişnuite sau producerea unor evenimente neprevăzute (a se vedea DCC nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 32).

9. De asemenea, Curtea Constituţională a stabilit că prin dispoziţiile articolului 67 din Constituţie este reglementat programul riguros al sesiunilor ordinare şi este stabilită o limitare strictă a duratei şi conţinutului sesiunii extraordinare (a se vedea HCC nr.23 din 6 mai 1999). Acest fapt constituie deosebirea de principiu a unei sesiuni extraordinare de o sesiune ordinară.

10. Prin urmare, în timpul sesiunii extraordinare competenţa Parlamentului este limitată nu numai în timp, dar şi în sens material. Astfel, sesiunea extraordinară este convocată pentru o ordine de zi anumită, determinată de circumstanţe excepţionale, la care este strict necesară intervenţia Parlamentului, circumstanţe care au servit drept motiv al convocării unei asemenea sesiuni. Dată fiind natura extraordinară a sesiunii, Parlamentul nu poate dezbate o altă problemă decât aceea care a făcut obiectul sesiunii, deoarece altfel s-ar încălca caracterul său excepţional. La acest capitol doctrina dreptului constituţional este univocă¹.

______________________________

¹A se vedea: Popa Victor. Constituţia Republicii Moldova. Comentariu. Chişinău: ARC, 2012, p. 263; Popa Victor. Tratat de drept constituţional şi instituţii politice. Ediţia a doua, revizuită şi adăugată. Chişinău: Notograf Prim, 2021, p. 847; Muraru Ioan. Constituţia României. Comentariu pe articole. Ediţia a II-a. Bucureşti: C.H.BECK, 2019, p. 586.

11. Reieşind din faptul că ordinea de zi a sesiunii extraordinare a Parlamentului a fost completată cu Legea nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură, care constituie obiectul sesizării, constat, în prezenta cauză, incidenţa articolului 67 alin.(2) din Constituţie.

12. Referitor la argumentul din Decizia nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 33, potrivit căruia legislatorul a acordat Preşedintelui Parlamentului prerogativa excepţională de a "propune, în orice şedinţă a Parlamentului, modificarea şi completarea ordinii de zi din proprie iniţiativă, la cererea Biroului permanent, a unei fracţiuni parlamentare sau a comisiei parlamentare. Această propunere se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi" [articolul 46 alin.(3)], remarc următoarele.

13. În primul rând, reţin faptul că Constituţia nu poate fi interpretată prin norme infraconstituţionale, inclusiv prin prevederile Regulamentului Parlamentului, care, la modul abstract, ar putea fi contrare Legii Fundamentale. În conformitate cu prevederile art.135 alin.(1) lit.b) din Constituţie, unica autoritate competentă de a interpreta Constituţia este Curtea Constituţională. În acest sens, articolul 67 din Constituţie a fost interpretat prin Hotărârea Curţii nr.23 din 6 mai 1999. Reiterez faptul că Curtea a stabilit că prin dispoziţiile articolului 67 este reglementat programul riguros al sesiunilor ordinare şi este stabilită o limitare strictă a duratei şi conţinutului sesiunii extraordinare (a se vedea § 6 şi 9 supra).

14. În al doilea rând, atribuţia Preşedintelui Parlamentului, la care se face referinţă în Decizia nr.155 din 22 noiembrie 2022, § 33, poate fi exercitată doar "în mod excepţional", fără a acorda acestuia o marjă discreţionară nelimitată. La modul abstract, admit situaţia că în vederea soluţionării circumstanţelor excepţionale, care au constituit motivul convocării sesiunii extraordinare, poate fi imperioasă necesitatea completării ordinii de zi cu un anumit proiect. Însă, în aceste circumstanţe, necesitatea completării ordinii de zi ar trebui clar demonstrată.

15. În al treilea rând, în cauza examinată, observ că, prin Hotărârea Biroului Permanent nr.1 din 19 ianuarie 2022², Parlamentul a fost convocat în sesiune extraordinară pentru 20 şi 21 ianuarie 2022, fiind aprobată şi ordinea de zi a acestei sesiuni³, în care Legea contestată nu figura.

______________________________

²https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=s7bAJZR7rGs%3d&tabid=129&mid=505&language=ro-RO 

³https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=Qlf8yCAcFDo%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO 

16. În şedinţa din 20 ianuarie 2022 a sesiunii extraordinare, Preşedintele Parlamentului a afirmat în mod repetat că "conform procedurii, în această sesiune extraordinară, alte propuneri nu se acceptă pe ordinea de zi" (a se vedea paginile 3 şi 4 din Stenogramă⁴).

______________________________

⁴https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=5tFCyoluoBw%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO 

17. În şedinţa din 21 ianuarie 2022 a sesiunii extraordinare, Preşedintele Parlamentului a avut o altă abordare şi a propus completarea ordinii de zi cu proiectul Legii contestate, motivând că acest proiect "este foarte solicitat şi urgent în contextul situaţiei din sistemul justiţiei" (a se vedea pagina 7 din Stenogramă⁵). Proiectul Legii contestate a fost inclus în suplimentul la ordinea de zi a şedinţei plenare a Parlamentului în sesiunea extraordinară⁶.

______________________________

⁵https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=9XxhdE0JXJI%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO 

⁶https://www.parlament.md/LinkClick.aspx?fileticket=BvlmM5z1dTQ%3d&tabid=128&mid=506&language=ro-RO 

18. Din discuţiile la subiectul respectiv, reiese, prima facie, că motivul introducerii acestui proiect de lege în ordinea de zi a sesiunii extraordinare a fost împiedicarea accederii unor persoane în profesia de avocat (a se vedea paginile 7, 41, 90, 91 din Stenograma menţionată mai sus).

19. În opinia Comisiei de la Veneţia, adoptarea unor legi ad hominem subminează securitatea juridică şi este contrară naturii activităţii legislative, care este de a stabili reguli generale de comportament, nu de a lua măsuri executive în privinţa unor persoane sau situaţii specifice (a se vedea Compilaţia opiniilor şi a rapoartelor Comisiei de la Veneţia privind certitudinea juridică, Strasbourg, 21 martie 2022, CDL-PI(2022)004, pagina 19, § 28).

20. Comisia de la Veneţia a reţinut că exigenţele statului de drept presupun, inter alia, asigurarea legalităţii, securităţii juridice şi interzicerea arbitrarului (a se vedea Raportul Comisiei de la Veneţia privind statul de drept, CDL-AD(2011)003rev, Strasbourg, 4 aprilie 2011, § 41]. Prin urmare, în baza celor menţionate, constat, în prezenta cauză, şi incidenţa articolului 1 alin.(3) [preeminenţa dreptului] din Constituţie.

21. Aşadar, în opinia mea, Curtea Constituţională trebuia să declare sesizarea nr.12a/2022 admisibilă şi să o examineze în fond sub aspectul corespunderii Legii nr.13 din 21 ianuarie 2022 pentru modificarea Legii nr.1260 din 19 iulie 2002 cu privire la avocatură articolelor 1 alin.(3) şi 67 alin.(2) din Constituţie.